Florentin Smarandache
2020
“România este țara mea. M-am născut, am crescut, am învățat în România. Când am hotărît să plec din țara mea, nu de dânsa am fugit, ci de relele care o cuprinseseră. În lagăr, în exil și în toată lumea pe unde am străbătut, am rămas român. Limba română e limba în care merg, în care matematicesc, în care dorm (și nu prea), în care mă sfădesc și mă împac cu gândurile mele, cu mine, cu lumea și cu ceilalți. Căci, mai presus de orice, limba română e, pentru mine, limba sentimentelor mele. Limba dorului meu. Acest album foto-poetic agrăiește despre asta. Din mulțimea de fotografii pe care le-am realizat în România sau le-am primit din România de-a lungul vremii, am ales să ilustrez aici acest dor cu un ciclu de imagini realizate în timpul șederii mele din vara anului 2014, în zona Bălceștilor natali (jud. Vâlcea), inclusiv din casa părintească, și din zona Motrului (jud. Gorj), unde am petrecut cu prieteni. Portpuriul poetic pe care l-am lipit de aceste imagini este alcătuit din poezii sau fragmente de poezii pe care le-am publicat în tinerețe, versuri – cum se spunea cândva – patriotice și versuri care anticipau dorul ce urma să vină, cald și dureros, bântuitor și înger păzitor…” (Florentin Smarandache)
Read this work at the World Public Library (library card needed).