Maria Costa Poesie ********************** COLAPISCI So matri lu chiamava: Colapisci! sempri a mari, a mari, scura e brisci, ciata 'u sciroccu, zottiati sferra, o Piscicola miu trasi ntera! Iddu sciddicava comu anghidda siguennu 'u sò distinu, la sò stidda. Annava fora, facia lagghi giri, e Canzirri, 'o Faru e Petri Niri. Un ghionnu sò maistà 'u vinni a sapiri, e si pprisintau a iddu cù stu diri: Iò sacciu chi si l'incantu da' rivera e di lu Faru potti la bannera, scinni 'o funnu a metri, passi e milia e dimmi com'è cumposta la Sigilìa, sè supra rocchi, massi o mammurina e qual'è la posa di la tò Missina. Ie Colapisci, figghiolu abbidienti mpizzau 'o funnu, rittu tempu nenti. 'U Re facìa: chi beddu asimplari e figghiu a Cariddi e non si nigari. Sulligitu nchianau Colapisci comu murina chi so' canni lisci, dicennu: "maistà 'a bedda Missina vessu punenti pari chi ssi 'ncrina. Sù tri culonni cà tenunu mpedi, una è rutta, una è sana e l'autra cedi. Ma 'u Re tistazza 'i gemmanisi 'u rimannau pi' n'autri centu stisi. Iddu ssummau e ci dissi: Maistà è tutta focu 'a basi dà cità. 'U Re 'llampau e 'n 'coppu i maretta 'i sgarru ci sfilau la vigghetta. Giovi, Nettunu, dissi a vuci china, quantu fu latra sta ributtatina. Oh Colapisci, scinni lupu 'i mari e vidi si mi la poi tu truvari! Era cumprimentu dà rigina, l'haiu a malaggurio e ruina. E Colapisci, nuncenti, figghiu miu, 'a facci sa fici ianca dù spirìu dicennu: Maistà gran dignitari mi raccumannu sulu 'o Diu dù mari. e tempu nenti fici a gira e vota scutuliau a cuta e a lena sciota tagghiau 'i centru e centru a testa sutta e si 'ndirizzau pà culonna rutta. Ciccava Colapisci 'i tutti i lati cu di mani russi Lazzariati, ciccau comu potti 'ntò funnali ma i boddira 'nchianavanu 'ncanali. 'U mari avia 'a facci 'i viddi ramu e allura 'u Re ci fici 'stu richiamu: Colapisci chi fai, dimurasti? e a vint'una i cavaddi foru all'asti. E Cola cecca e cecca 'ntà lu strittu 'st 'aneddu fattu, 'ntà l'anticu Agittu. Sò matri, mischinedda ancora 'u chiama cà mani a janga e 'ncori 'na lama. Ma Colapisci cecca e cicchirà st'aneddu d'oru pi l'atennità. COLAPISCI So matri lu chiamava: Colapisci! sempri a mari, a mari, scura e brisci, ciata 'u sciroccu, zottiati sferra, o Piscicola miu trasi ntera! Iddu sciddicava comu anghidda siguennu 'u sò distinu, la sò stidda. Annava fora, facia lagghi giri, e Canzirri, 'o Faru e Petri Niri. Un ghionnu sò maistà 'u vinni a sapiri, e si pprisintau a iddu cù stu diri: Iò sacciu chi si l'incantu da' rivera e di lu Faru potti la bannera, scinni 'o funnu a metri, passi e milia e dimmi com'è cumposta la Sigilìa, sè supra rocchi, massi o mammurina e qual'è la posa di la tò Missina. Ie Colapisci, figghiolu abbidienti mpizzau 'o funnu, rittu tempu nenti. 'U Re facìa: chi beddu asimplari e figghiu a Cariddi e non si nigari. Sulligitu nchianau Colapisci comu murina chi so' canni lisci, dicennu: "maistà 'a bedda Missina vessu punenti pari chi ssi 'ncrina. Sù tri culonni cà tenunu mpedi, una è rutta, una è sana e l'autra cedi. Ma 'u Re tistazza 'i gemmanisi 'u rimannau pi' n'autri centu stisi. Iddu ssummau e ci dissi: Maistà è tutta focu 'a basi dà cità. 'U Re 'llampau e 'n 'coppu i maretta 'i sgarru ci sfilau la vigghetta. Giovi, Nettunu, dissi a vuci china, quantu fu latra sta ributtatina. Oh Colapisci, scinni lupu 'i mari e vidi si mi la poi tu truvari! Era cumprimentu dà rigina, l'haiu a malaggurio e ruina. E Colapisci, nuncenti, figghiu miu, 'a facci sa fici ianca dù spirìu dicennu: Maistà gran dignitari mi raccumannu sulu 'o Diu dù mari. e tempu nenti fici a gira e vota scutuliau a cuta e a lena sciota tagghiau 'i centru e centru a testa sutta e si 'ndirizzau pà culonna rutta. Ciccava Colapisci 'i tutti i lati cu di mani russi Lazzariati, ciccau comu potti 'ntò funnali ma i boddira 'nchianavanu 'ncanali. 'U mari avia 'a facci 'i viddi ramu e allura 'u Re ci fici 'stu richiamu: Colapisci chi fai, dimurasti? e a vint'una i cavaddi foru all'asti. E Cola cecca e cecca 'ntà lu strittu 'st 'aneddu fattu, 'ntà l'anticu Agittu. Sò matri, mischinedda ancora 'u chiama cà mani a janga e 'ncori 'na lama. Ma Colapisci cecca e cicchirà st'aneddu d'oru pi l'atennità. DINA E CLARENZA Mmisi î mazzu 'm 'Palemmu 'ntà scurata 'm 'picciottu si 'ncazzau c'un nfrancisi, da vuci 'ntunau pì tutti i paisi di la Sigilia, affritta e scunzulata. 'Ntà Missina ci fu 'na gran 'n 'zunata di campani, sguazzati e, quattru venti, Dina e Clarenza ruspigghiannu e genti, 'nchianaru a pedi nterra 'ntà travata. Tirannu petri, frecci e mazzacani, diciunu: Bastaddi rinculati! dicitincillu a Callu, cori 'i cani, nn'havi puru pì iddu 'i 'sti pitrati. Clarenza, sbraitava apettamenti: o finiri 'u cumannu e 'a caristia, pi' vostri casi, francisi fitenti, ittati ogghiu tutti nziemi a mmia! Dina, 'vanzava zizziànnu i denti, armata d'un santissimu bastuni, dannu coppa cu'tutti i sacramenti, dicennu: annativinni gran 'nfamuni! Straqquati, suddati e prodi arceri, scappaunu 'ttirruti a fui fui, e i missinisi supra 'i balistreri, spittaunu 'u cumannu i tutti i dui. 'A la fucca, cu' cuppa e cu' non cuppa! diciunu li fimmini a sustegnu, suddati ccipputi comu e ghiuppa, chi cadiunu senza nuddu 'mpegnu. Callu, cu' cabbuni ll'avia bagnatu, accuminzau a mprumettiri e 'ndutari ma Dina e Clarenza, fimmini asimplari, dissiru: no a tuttu tuttu ciatu! E di li mura di la Caperrina, si vitti 'na palumma giriari, di li francisi fu cannificina e de la Sigilia si nn'appunu a scappari. Dina e Clarenza, donni curaggiusi, sunannu 'na notti li campani, sabbaru la citadi di soprusi, dù aroini di Vespri Siciliani! 'A Pignata 'Nto minzaneddu de la casa da marina unni tegnu cosi i vecchi, cosi 'i mari, quasi mmucciata vicinu na catina ogi ti vitti e mi misi a pinzari: Oh pignata, pignatedda mia, quantu ricoddi mi svigghia 'a tò prisenza, penzu a cetti ionna i caristia, quannu me patri campava cu la lenza. sanguigna, 'nto me cori 'na gran piaga, vidi a me' matri sula, 'ffamigghiata, 'nn 'avia ottu, a ranni era malata e l'uttimu ciancìa 'nta la naca. Iunnati 'i friddu di capu matina, ciaccàva ligna d'alici e luvara, poi mpiccicava, facia 'na caccàra e tu bugghivi ciciri e paglina. C'eranu i ionna di favi a cunigghiu, iunnati 'i farru, siri di cicecca, cu canuscìa 'u filettu, 'u sammurigghiu, i tottellini, 'u grattò, u lecca, lecca. Mi ricoddu chi me matri, chianu,chianu, ti mintìa supa 'na codda a fomma i chiaccu, poi inchìa piatti 'i favi a mmaccu, e dicia: chistu a Pippo, chistu a Tanu. Erumu tanti, na gran tavulata, e a menzionnu, puntuali e precisi comu Omega, nni ssittaumu e tu, nira pignata facivi ligumi chi era 'na mantega. Ma nta di ionna crudi di sciroccu, quannu me patri non annava a piscari tu pignatedda bugghivi sulu patati, e nto me cori scinnìa comu on toccu. Era l'avisu di ionna tribulati. Poi tempi i guerra, bugghisti 'na lattuga, brutta, scunnuta; ah chi niri matini, ancora vidu a mè matri cu' l'occhi cianciulini, cà voti non ti putia mentiri mancu supa! 'U LUNTRITTU Oh luntritteddu di li piscispadu ora si attoggiu, senzanuddu gradu! Hai rasti cu' pianti e cu' ciuri, stipati a basciu tutti pari pari. 'A rrota 'i prua esti tutta aperta, e trasi e nesci scantata na lucetta. Iò cu la menti ricurru a lu passatu, penzu a Nicola, 'u figghiu du "Zitu", quannu a sò buci e mmanu 'a traffinera, 'ntunava chiara pi' tutta la rivera. Non c'erunu machini, ne mutucicretti ma Sampiroti supra di carretti. 'U piscispadu, poviri nnumaleddu era cintratu ntà nuci du coddu. Poi Masi sveltu, comu on firringhiddu, ci dava caloma nziemi o' figghiu 'i Teddu. A muntantara t'allaggava fora e u nnimaledddu si dibbatìa ancora. Poi 'ntà marina tagghiavunu i piditti era la festa di vui niri luntritti. E tu luntrittu, sveltu, ubbidienti ti biavi cu st'omini i tridenti. Ora si mutu, poviru lontrittu, comu on vecchiareddu affrittu, affrittu. Chi machinari e chi cosi chi nvitaru canciau Ganzirri, canciau puru 'u Faru. Tu vaddi 'u mari 'nte ionna di calura e i sapi 'u celu, i tò goccia di sudura. Penzi o siari e a du: "Voga nterra, voga fora" quannu cu pisci ntavulavi guerra. Sguazzannu basci du' ocamarini, parìa nu quadru di liri stillini. Tu senti l'ecu di ddi forti genti ma s'arruggiaru puru l'armamenti. I tò pidagni non zu chi scaddilini e ni cianci 'u cori, pinzannu la tò fini! TUNNARI 'Nnati d'oru pi patruni, raie e tunnaroti; i tunni passàunu a migghiara quasi terra terra. Chî misteri calati ogni tunnara iaprìa i ganasci e i tunni, senza sapiri 'a sò sotti, nziccàunu 'ntâ càmmira dâ motti. 'Ccuminzava 'u finimunnu: sguazzi, scuma ianca a bugghi bugghi a cacciofuliari, coppa 'i cuda, sangu russu a paparina. "Si vôi vìdiri 'a 'ccisa dî tunni cettu chi ti 'nzunzi a tutti i banni" dicìa un dittu 'nticu. L'acqua vinìa a mancari, i nnimali cull'occhi pappaddusi, a strinci strinci, scantati, 'nzalanuti, 'nzanguliati annàunu ô sò distinu. Paccuscenicu 'nfinnali, milli buci, milli ciaularìi nchianàunu ô celu. I tunnaroti cu facci staciunati, a filirata e armati di raffi, 'mmiddàunu coppa cu tutti i sacramenti. U rais 'ntâ muciara i puttava a mmaciarti pi ll'uttimi ssaccati. Tunnari 'i Favignana, 'i Punta Raisi, 'i Sagnoggi, dû 'Liveri, dû Tonu e dû Pàssiru, a vui stanotti 'u cantu dû me' cori; e cu mi 'scuta 'stu pezzu di Sigìlia pidduta.