Giuseppe Carella Poesie *********************** A RICINZIONI In' ogni libru trovi nu cuntornu scrittu d'un prufissuri o d'un littratu, comu lapuni girunu d'intornu di chiddu chi non' é spicificatu. O Santu Diu u sacciu ch'è umanu ludari di quaccunu i sintimenti, ma nni mannati in giru un cristianu chi va parrannu senza diri nenti. Diciticci la cosa quantu basta s'a ligna chi cci dduma è chidda giusta o puru cci nni manca na catasta. E' comu l'epitaffiu d'a tumma magari s'iddu mori un corvu niru cci scrivunu cca giaci na palumma. N'ARIDDU N'ariddu dici un ghiornu a na farfalla chi ssupra a curudda si dullìa a ttagghhiu ô ciumi vicinu ô bastiuni: Unni morunu li zinghiri? Unni mori u ventu. Unn'è lu campusantu di lu ventu? Bah... Na picciridda accantu on carruzzuni gioca, nu raggiu i suli voli un ricciuleddu e non lu po pigghiari. Cu ccu parra u ventu prima d'annarisinni a ripusarsi? Bah ... cu ghiuppu. Ma u ghiuppu è surdu. U ventu è comu u suonnu: quann'è ch'è sbigghiu ô jornu vaci girannu cu so carruzzuni. U SCICCAREDDU Non liticati genti di Tantiddu quannu parrati di lu sciccareddu si mmerita o non merita un ricordu. Faciti munumenti a lu cavaddu, sabbativvi li corna di lu cervu, è chista a liggi di l'umana genti a ccu travagghia non cci spetta nenti. Ma vi scurdati a cosa cchiù mpurtanti; chi Jò fui lu cavaddu di li santi, immurtalatu assemi e picureddi di quannu vinni nterra lu Signuri cu boi chi re magi e chi pasturi. E' l'omu chi ssi scorda i cu l'aiuta quannu travagghia sulu ntâ campagna, manciannu sulu un pugnu di ramigna chi cci la renni subutu a fumeri. Si fra di vui c'è lu gnurantuzzu non è pi cuppa di lu sciccareddu, è la natura chi dugna d'annuzzu facennu leva supra ô ciriveddu. Facitulu, facitulu birbanti pi quannu sta barbaria è finita ammenu vi nni resta unu i crita. U PICCIRIDDU DI LI SANTI Ricordu picciriddu figghiu nu povuru ambulanti in giru pi li festi vinnia quatriceddi di li santi. Era lu tempu di la caristia però lu beni in giru si truvava c'avìa soddi manciava e bivìa cu non l'avìa i ciaru campava. Passa lu tempu e tuttu si rinnova, non campa a vicchiaredda cu na capra ogni famigghia suggi a vita nova. Ma sempri c'è la stissa tavulata u ciauru d'a carni chi ssi sana e u vinu ntê bicchieri spisiddìa. Non manca u picciriddu di li santi non 'avi cchiù l'aspettu chi avìa. E' niru, jancu cu ll'occhi di lu celu sumigghia u puvireddu dû vangelu. Com'un cagnolu vadda timurusu cusà poti ssaggiari a liccurnìa ma prontu pi l'inchinu e nu surrisu s'incanciu lu patruni u manna via. Lassò a casa fami o priputenza e a mmenzu a nui cecca la spiranza. O terra, terra terra, terra mia picchì fra li to figghi snaturati c'è sempri cu è chi mancia e cu talia.