Mihai Eminescu

Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramii, ramii cu bine!
Mã voi feri în calea mea
De tine.

De astazi dar tu fã ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Mã lasa.

Cãci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sã mã imbat si de scântei
Din stele,

Când degerind atitea dati,
Eu mã uitam prin ramuri
Si asteptam sã te arati
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Sã mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!

Si când în taina mã rugam
Ca noaptea-n loc sã steie,
In veci alãturi sã te am,
Femeie!

Din a lor treacat sã apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Cãci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.

Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi îmi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
Adio!