Vasile Vlad Īndreptarile doctorului Faustus sau Calea cea mai lunga *************** II CAMERA 1 Īn odaia de-alaturi doamna batrīna-si caineaza pacatele; eu īnsa, plin de prapadul a cīte-mi forfota mintea, ma-nholbui la crucea paingului-oaspe ceasuri īn sir. Īnciudat, chiar avid (pe bune, asemenea cruce n-am īntīlnit de cīnd sīnt), deschid cartile sfinte cīnd patu-i navod, nu mai piere mizeria, nu se schimba macar, o! sigur ca da, asta-i de dovedit, nu poti trai numai noaptea - si-ntr-asa de sarman (ba, zgīrie-fum) īncīt n-ai cum trece nici drumul... Ori de cīte ori ramīn singur rosesc si - doar s-a pus īntrebarea: Tu, de fapt, cine esti? - ma si vad scuturīndu-i copilei de pe sprīncene zapada (īnca nu ma trezeam ca sa-mi strig cu mīnie si scīrba doar: culca-te!), - darul ei, la plecare: o punguta cu seminte de plante salbatice; dar unde-s semintele? ce marunte seminte! 2 Asa-i! Mai speram īntr-un fel sa n-ajung a cere de la semeni si zei chiar acelasi lucru, ci cīnd umbra ti-e seaca si balega zilei te-a dat unor margini vrajmase, taci! E gheata pe geamuri, te crede capetenia patucului tau - o! suflet - cornet - sub ocrotirea majestuoasa a mortii. Sīnteti singura, doamna? - Īntotdeauna, domnule! Doar īndragostitul si bocitoarele mai tin lampa aprinsa. Eheu, īmpotriva tuturor prevederilor goneam sa prind cenusa din vīnt; ascult pasind catinel numele mic al lucrurilor spre taina: numele mic al lucrurilor de la care te poti astepta la orice! Luati-ma, deci, drept ceea ce par - scrīntitul vesel cunoscīnd si primejdia-n care intra dorindu-si atīta sa doarma. Trebuia sa se-ntīmple la urma urmei si asta! - Sīnteti singura, doamna? - Īntotdeauna, domnule! Din oasele pumnilor mei ridicati dar o cusca, rogu-va - dura ca jaspul - Ziditorilor; ! acolo sa-mi zavorīti inima; nu acum, sa mai lalai ceva cu ochii īnchisi pe-ntuneric; nu acum, cīnd nu va mai fi chiar nimic de facut! Nu acum! nu acum! Nu - Sīnteti singura, doamna? - Īntotdeauna, domnule! 3 Ah, ani preferiti, tobe de īnger! Focu-i aprins, dar si parasit. Īnalt ochii īnchisi catre cer, murmuram altadata: e ziua! Tocmai mie sa mi se īntīmple una ca asta! Aceasta-i, dar, Vorba, nici risipitorul macar n-are inima casta, numai orbul stie mereu īncotro se īndreapta; ____________________________ de-i reusi, te-ai mai putea convinge stau pe-un pat de fier īn ultima hardughie de pe marginea marii (o! marea noastra nevoie de izbavire si contradictie, o! marea scīrba venita la timp), de-o zi-ntreaga tot stau si contemplu norii, pe mine de ce nu ma īntreaba nimeni nimic? E tīrziu, deci si-n locuri sacre pīcla suie la geamuri! la crucea ferestrei ar trebui sa-ngenunchi, chiar acum īngenunchi si ma rog. Magnificat anima mea Dominum. Magnificat anima mea Dominum. O, Pater noster, Ziua-i scurta, privirile-s lungi! Sterge urma carnii din mine, da-i mortii o perina mare si-un vis; pīinea pe care-o molfai pe īntuneric nu-mi strīnga tot, ca sa-mi lase doar grija! O, ziua-i scurta, privirile-s lungi! deci jupoi pielea tabacita de margini a gīndului, toate pieile de pe mine, din mine: pieile pentru neant. Pentru ce dau faina pe fum totdeauna, pentru ce umbra capului de pe zid ma-nspaimīnta? E tīrziu, murmuram altadata: calaretul īsi spala calutul īn rīu! O, calaretule orb, calaretule mare... Ah, pielea ochilor, asta piele, a inimii! Ah, anii mei, tobe de īnger! 4 Īntre doua eclipse, īntre doua dumineci, de la o zi la alta, de la un perete la altul, atīt de aproape si atīt de departe īn acelasi timp de Herald! Am zis, recunosc īndelung: "Mie-n suta ca mutenia nicicīnd nu-i ridicula!", ci mai bine-as rosti: "Numirea īnvecheste realul Relatarea da groaza risipei; multor zei tot jertfind esti singur!" Ah, cīnd se-ntuneca lampile multora, īntre doua eclipse, īntre doua dumineci, profund īntīrziez, uneori, de-mi privesc odaita pe geam. Iese de-si priveste ore-n sir īncaperea pe geam Cine poate (mai ales borcanele cu fetusi pe rafturi, ponositele Scholii, crucea iubitei proptita de bracuri), prieten cu Hermesul Maiei, dusmanitul Melioristilor chiar, cīnd fiorul strecoara auzului, peste apa ce bate īn diguri, sub pomul de Crengi, parelnic-scamosatul ecou "toata noaptea am ascultat tīrīitul de grier; de-ar fi fost si-un latrat, aveam deja cui sa-i spun: Somn usor!" Somn usor, Sparge-Zdrente! Somn usor, Culcusico! Somn usor, Carausilor! Cīnd nu se poate dormi, caci sub perna-i noapte de noapte, doar dangat de clopot, cīnd ticsesc īmprejurul sodoame de femei de le dantui deshainat cīte-o noapte īn fata, cīnd Impostura cuteaza sa-ncheie ca hantele de lumina ti-s roase, ca-n bezna Axioamelor adasta dreptatea atunci, dar. atunci se priveste profund si īn Gol! O, geana iubitei, īn cartea īnchisa, īn cartea cu litere albe! Om clement si abstract, oricum pinten sieti! Om pliant! pentru īnca o zi discuti singur si repede, prea singur si repede; pentru īnca o vreme īn cealalta noapte, īn noaptea de-afara; dar eu doar atīt sa iubesc īnfocat dintr-un om, īntre doua dumineci, īntre doua eclipse? 5 Acum, ca argumentul suna sfīsietor, calmul capata īnsemnatate cumva, parca-nvīrt zarul unui strain; mestec demn, potolit, mohorīu, sincer la masa mutilatorie - balacindu-ma-n vastele oglinzi paralele, mestec si clefai asa, ca sa nu mestec singur. Prabusit īntre patru pereti, īntre doua pleoape - Martor al Muntilor, Mut -, scurm impunatoare cenusi, cenusile sure, atīt cīt ma pricep, dinspre Cīh si Antart. Asa-ntīmpina ridicolul pustietatea, asa-mpaca pudoarea - la unii- firavul zvon de cainta. Ah, niciodata n-am sa-nteleg cum poate sa ploua la o ora ca asta! astept Sfīrsitul de An rezemat de usa, hingherit de gīnduri; gīndurile fiind niste porci hraniti cu paingeni, īntr-adevar niste serpi lunecīnd reci prin carne, si nu-s īntors de la Delphi! Cīndva o chiromana vaganta-mi cerceta mīna, pe-aceea mīngīietoare īntīi, saracindu-mi si tacerea si lipsa - cīnd cugetam ideal, Daca nu ierti īn saracie, nu mai ierti altcumva! Līnga ea, ce-si gasea greu locul neted īn brate, una ca asta doar mie mi se poate-ntīmpla, ispitii viitorul. Am dormit cu capul spre rasarit printre lesuri, am dormit printre hoituri cu capul catre apus, cu nadejdea scazuta nevoii, carunt īnaintea parintilor, nepunīnd pat unde-am pus binele, e destul? Devenindu-mi povara pentru tot restul vietii, printre morminte luate de apa si-nscaunati ai neantului - Requiem aeternam donat eis, Requiem aeternam donat eis! poftirile īmbucīndu-se cam ca rugaciunea cu rīsul, acum, īn ultima zi a anului vreau sa fiu īngropat īntr-un dig pe mare. Īn ultima zi mare a anului laud Zilele, o! (pescarul prost - pestii rosii) le contemplu - andrele īnfipte īntr-un ghem de līna - in manus tuas, Domine! in manus tuas, Domine! in manus tuas, Domine! o! sicriul rond al nadejdii, o! golul de la mine din casa si din alte parti ale lumii. 6 Era sa uit, nimeni nu m-ar convinge ca-i mut Al de vorbeste la urma (...si-asa, bateam ulita sacra printre paiganii īntraripati - pe-o parte ploua, pe-alta, vreme subtire: "Īntr-o usa ma asteapta desigur femeia cu o perna violeta īn brate, dar ce fīntīna stiu eu īn Gradina Veche!" Lucrurile trebuind sa se petreaca īntocmai Te asezi ostenit pe margine! Te asezi pe margine īndurerat! Dureros mi-ased carnea gīlcita peste poate acolo-n valea cu pini si brusturi. Cīnd esti singur, cīnd nu-i sīmbata nici īndurare, prin clinul clipei materia-i zvon. Si-asa, lacrima strīmba apele fosnesc Pīna dispar toate din jur īn aburi - de nedovedit ramīn Foisoarele cu oua de lemn, statuile, Imortelele; dispar si aburii īntr-un tīrziu, dar curmīndu-se plīngerea, dar Preajma-i schimbata. Azi pe pamīnt prea mare-s pentru ochii acestia īn care mustratoare īnvie, nelinistita, schilava, Mama. - Sal' tare, zic. - Sal' tare, zice. Zicea: visul mereu ca treb'e sa nasc si nu pot. Necurmat visui ca treb' sa nasc si nu pot!). Ah, abia astept sa se faca ziua, abia astept sa se faca noapte! Ce vast Cobitoriu, si camera! Caut īnsa - la mijlocul drumului dintre scīrba si ruga, unde prevederea chiar ca nu-i de folos; am visat toata viata ca nu pot dormi! Toata viata am visat ca nu pot dormi. Si Acum caut un pat? 7 Īn dreptul Celei dintīi Sageti rosii satiul complica vocalele, coatele; rasdivizibil trecutul: prin cenusiu (o! Mormīnt al tuturor Muntilor, creste īnca o data lumina); ci bīigui īnca līnga lampa aprinsa, īnca nedescultat. Adica de ce sa-nsir ca fac din misive iepuroi fosnitori? Zac fascinat de Diademata, Ciufuta: Ce picioare Cam lungi, Ce picioare Din gīt! o, vox rogantis: ah, Epeira Diademata, poftim, descrie-l Tu pe Odau, descrie-l pe Casasul celest Gordiano, Carissime! Prins ultim si cruciat ultim - fara nadejde, fara mīine, pīndindu-se, asta sīntem - ca nici nu fac iepuroi -; pīndindu-si unul altuia pustietatea. Nu-i om pe pamīnt sa nu-si creada, si-i greu de crezut: departarea din urma-i departarea din mine! Afli, daca tot e sa afli, ca Ziua se ascut si cutitele mici; si doar Sfīrsind socotitul nevoilor, dai si de mijloacele īndestularii; afli Ce sarac esti, de-ti manīnci singur pīinea - afli o sumedenie de chestii grozave -, dar, ca sa afli si adevarul, faci Ocolul Fiintei prin Vadul cu jar - ca si cīnd nimic nu s-ar īntīmpla! Ca si cīnd nimic nu s-ar īntīmpla ciocan la usa ce da catre ulita īncetisor cu bagare de seama ma ridic din cotloanele carnii spre cotloanele lumii, gata sa trec de Orb, chiar acum - chiar mīine dimineata, chiar poimīine! o, vox rogantis: ah, Epeira Diademata, poftim, descrie-l Tu pe Odau, descrie-l pe Casasul celest Gordiano, Carissime!