OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV



CARTEA MAGIEI DIVINE


****************


colectia IZVOR Nr. 226



Cap. I  REVENIREA PRACTICILOR MAGICE SI PERICOLUL LOR



Initierea este o munca pe care fiecare o face asupra lui însusi, o munca neîntrerupta de organizare interioara, de purificare, de stapânire de sine. Ori, ceea ce se petrece acum, acest interes pe care îl constatam din ce în ce mai mult pentru lucrarile de magie si ocultism este mai mult decât îngrijorator. Pentru ca el nu exprima nevoia unei spiritualitati adevarate ci dorinta de a intra într-un domeniu necunoscut, misterios, interzis. De altfel, vedem rezultatele: aceste carti nu fac oamenii mai întelepti, mai echilibrati, mai puri; din contra, ele descatuseaza în ei forte obscure, zapacesc ideile lor, fac din ei victime ale entitatilor inferioare, care nu cauta decât sa se hraneasca pe seama oamenilor.

Timp de secole Biserica a combatut, pe nedrept, traditia initiatica. Dar ceea ce e pe cale de a se produce acum: stiintele oculte puse la dispozitia tuturor oamenilor slabi, viciosi, rau intentionati, nu e de dorit. Daca Initiatii din trecut au dat ca precept: "a tacea" este pentru ca stiau ca secretele Stiintei initiatice puteau deveni arme foarte periculoase în mâinile oamenilor care nu erau pregatiti sa le primeasca. Pentru ca natura umana este astfel facuta ca, orice îi veti revela, adevarurile cele mai sublime, mai divine, ea va încerca sa le utilizeze pentru a servi interesele sale cele mai personale si egoiste. De aceea tot ceea ce se da oamenilor pentru binele lor, pentru salvarea lor, ei deturneaza si utilizeaza în realitate pentru ruina lor si a altora. 

Din ce în ce mai multe experimente se fac acum pentru a descoperi puterile gândirii, influentarea obiectelor sau fiintelor umane, actiunea la distanta, aflarea de informatii secrete. Exista persoane care se exerseaza pentru a influenta prin gândire atletii care participa la competitii sportive si astfel sa-i faca sa câstige pe unii si sa-i faca sa piarda pe altii. Fara sa vorbim de cei care se ocupa sa impregneze obiecte cu influente nocive pentru a le trimite, sub aparenta cadourilor, unor demnitari sau înalte persona`1                  litati în scopul de a le dauna si a slabi tara lor. Toate aceste cercetari care se fac asupra puterii gândului, pentru a o utiliza într-un scop distructiv, sunt la fel de periculoase ca si cercetarile asupra armei atomice si, din punct de vedere moral, ele sunt înca si mai de condamnat. Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin, gândirea, pentru a face rau. Aceasta e magie neagra, iar cei ce o practica trebuie sa stie ca mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiti. 

Nu e nimic rau în sine a vrea sa cunosti puterile gândului. Dar si aici, exista din nefericire tot felul de oameni care vor sa utilizeze aceste cunostinte în sensul în care le convine. Întotdeauna natura inferioara este cea care se manifesta în om pentru a-l împinge sa profite de toate mijloacele care-i cad în mâna. Iata de ce atâtea civilizatii au disparut pâna acum, si a noastra de asemenea va disparea, daca aspectul moral, dragostea, bunatatea nu vor fi biruitoare. Când lasam intelectul sa domine, cum el nu are prin el însusi nici o moralitate, el nu se preocupa decât de a pune noi mijloace stintifice si tehnice la dispozitia omului, fara sa se întrebe cum le va folosi. Si este de asemenea pentru stiintele oculte. Pentru ca nu trebuie sa credem ca, daca oamenii sunt atrasi de stiintele oculte, este pentru ca ei au aspiratii mistice, sau un elan spre spiritualitate. Deloc. Ei pot fi chiar cei mai mari materialisti. Dar, deoarece s-au convins ca pot gasi aici mijlocul de a-si satisface ambitiile lor, sa obtina succese, îsi spun: "De ce nu? Sa încercam, vom vedea cum va fi", si încearca.

Oamenii au dorinte, nevoi... acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc, sunt calitatile de inteligenta, rabdare, perseverenta, pentru a obtine ceea ce îsi doresc. Ei cauta mereu sa ajunga cât mai repede folosind mijloacele cele mai usoare. Si când li se propune magia, ei cred ca ea le poate aduce succese rapide si sunt gata sa se avânte în orice experienta.

Priviti câti editori, de câtiva ani încoace, s-au apucat sa publice lucrari de ocultism! Unele dintre aceste carti contin retete înspaimântatoare, mergând pâna la a indica cum sa faci un pact cu diavolul. Ceea ce e foarte grav si poate nu o stiti, este ca exista multi oameni, mai multi decât va imaginati, care se intereseaza de aceste practici. Si cei mai puternici reusesc! De ce? Pentru ca pasiunile lor, ambitiile lor, invidia si încapatânarea pe care o depun pentru îndeplinirea acestora, serveste drept hrana, momeala spiritelor infernului; ei reusesc astfel sa le atraga, sa comunice cu ele, si aproape sa le dea viata.

Oamenii nu îsi dau seama de pericolul pe care îl prezinta practicarea magiei negre. Ce responsabilitate pentru autorii si editorii acestor carti! Cum ei nu se gândesc decât cum sa câstige bani, ei se pazesc sa explice în detaliu cititorilor toate pericolele care decurg din aplicarea retetelor lor, nu le pasa ca altii îsi vor pierde sufletul din cauza lor. Ei pun la dispozitia unor oameni care nu au învatat înca sa-si stapâneasca impulsurile lor instinctive mijloace de satisfacere a tuturor ambitiilor... Cum putem sa credem ca acesti oameni vor rezista? Unii doresc sa obtina dragostea unui barbat sau a unei femei, sau sa se razbune pe un dusman, sau sa-si satisfaca ambitia sau lacomia de bani, si cum aceste dorinte sunt mai puternice decât gândirea, ei decid sa recurga la magie neagra. E atât de tentant sa vezi toate aceste dorinte îndeplinite! Câti oameni, care stiu ca alcoolul sau tutunul le distruge sanatatea, nu pot sa învinga nevoia de a bea si de a fuma! Este la fel cu practicile magice: de ce sa pui la dispozitia unor oameni slabi mijloace care, sub influenta unei dorinte sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi la a pierde pe altii sau a-i pierde pe ei?  Ei da! Pentru ca ei atrag entitati malefice care vor sa-i prade, de asemenea, si pe ei. Numai ca, nimeni nu-i previne. Autorii cartilor de magie neagra ar trebui sa stie ca sunt niste criminali si ca într-o zi justitia divina îi va pedepsi. Sa nu fie mirati, în ziua aceea. Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului, nu avem dreptul sa-i antrenam decât spre Cer.

Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care au pierit lamentabil pentru ca s-au amestecat în magia neagra! Desigur, se pot obtine si rezultate, dar trebuie cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezinta si ar trebui sa nu se angajeze nimeni pe acest drum, pentru ca abisul îi asteapta pe vrajitorii si magicienii negri. La ce serveste sa ai ambitii spirituale, daca nu ai constiinta consecintelor apropiate sau departate ale actelor tale? 

Când oamenii încep sa presimta existenta lumii invizibile cu fiintele care o populeaza si cînd devini constienti de prezenta facultatilor psihice din ei care le permit sa actioneze în aceasta lume, e tentant pentru ei sa încerce. Îmi amintesc, cînd eram foarte tânar (paisprezece sau cincisprezece ani) faceam experiente care nu erau totdeauna foarte "catolice". Aveam prieteni, si asa, pentru a vedea daca reusesc, ma amuzam concentrându-ma asupra lor pentru a-i sugestiona: unuia i-am ordonat sa-si ridice bereta, altuia sa caute un obiect pe pamânt sau sa se opreasca traversând strada. Erau experiente pe care le faceam asa, pentru a vedea.

Mi se întâmpla, de asemenea, sa ma plimb prin parc pe malul Marii Negre (locuiam la Varna, în acea perioada), si câteodata nu gaseam nici un loc pe banci pentru a ma aseza. Atunci, ma îndepartam putin, si ma concentram asupra unuia care statea asezat, gândindu-ma: "Haide, ridicati-va, ridicati-va!" Câteva secunde dupa aceasta, respectivul se ridica, si eu, inocent, îi luam locul! Mai aveam un alt prieten, si într-o zi, vazându-l înaintea mea pe strada, m-am concentrat asupra piciorului lui drept pentru a nu mai putea avansa. El s-a oprit aproape de un arbore, asupra caruia s-a aplecat, si, ca si cum as fi sosit din întâmplare m-am apropiat de el. "Oh, Mikhael, mi-a spus, nu stiu ce mi s-a întâmplat, nu mai pot sa merg. - Nu te îngrijora, o sa treaca", i-am raspuns, fara a-i spune ca eu eram cauza! Iata, faceam astfel de lucruri. Desigur, nu aveam dreptul, dar eram foarte tânar si auzisem vorbindu-se de puterile gândului si nimeni nu mi-a spus ce era bine si ce era rau.

Dar într-o noapte, stând în pat, mi s-a întâmplat ceva ce n-am mai putut uita de atunci: am vazut aparându-mi doua personaje. Nu eram adormit, dar nu eram nici treaz. Deci, în acest semi-somn, mi-au aparut doua fiinte: unul avea o statura împresionanta, respira forta, puterea, dar fata sa era dura si privirea sa sumbra, înspaimântatoare. Celalalt, alaturi de el, stralucea: era o fiinta foarte frumoasa, a carei privire exprima imensitatea dragostei divine... Si era ca si cum ar fi trebuit sa aleg între cele doua fiinte... Eram impresionat de puterea primului, dar în inima mea, în sufletul meu eram speriat de ceea ce simteam înspaimântator în el. Atunci, m-am lasat atras mai mult de celalalt, si l-am ales pe acela care avea fata lui Cristos, care era imaginea blândetii, bunatatii, sacrificiului. 

Acum, când ma gândesc la toate acestea, înteleg ca daca Providenta nu m-ar fi ajutat sa aleg drumul bun, as fi putut deveni un mag negru, pentru ca aveam din tinerete capacitati psihice foarte mari. Ce m-a salvat, a fost faptul ca nu eram rau, eram numai curios sa fac experiente. Ei da, dar eram foarte tânar, fara discernamânt, fara un ghid, si toate acestea se puteau termina foarte prost. Pentru ca, sa nu credeti ca toti aceia care au cazut în practicarea magiei neagre au facut-o cu buna stiinta. Se poate întâmpla desigur si asa, dar sunt foarte putini oameni care si-au spus într-o buna zi: "Iata, vreau sa devin un mag negru si am sa fac totul pentru a ajunge". Multi dintre ei nu aveau poate la început nici cea mai mica intentie rea, dar erau ignoranti, imprudenti, si s-au bizuit pe fortele lor si pe stapânirea lor de sine si s-au lasat antrenati.



Trebuie sa lasam deoparte toate practicile oculte care permit realizarea ambitiilor personale. De altfel, ocultismul nu e adevarata stiinta spirituala si nu îmi place acest cuvânt "ocult", pentru ca stiintele oculte sunt bine cu rau amestecate, si exista multi ocultisti care s-au înpotmolit în regiunile tenebroase ale acestei stiinte. Eu, cu stiinta pe care v-o transmit, nu o sa va aduc niciodata spre astfel de practici. La ce v-ar servi sa obtineti bogatii, puteri, placeri, pentru a va trezi mai departe legati, persecutati, posedati si obligati sa recurgeti la exorcisti pentru a va elibera?

Exista magie si magie. Adevarata magie, magia divina, consta în a sti sa utilizezi totul, absolut totul, pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu. Invers, toate practicile care pun achizitiile cele mai elevate ale spiritului uman în serviciul naturii inferioare, tin de  vrajitorie. Din pacate, putini magi ajung la acest grad superior la care nu-i mai intereseaza magia în sine, unde înceteaza chiar sa mai faca operatii magice, unde înceteaza sa mai comande spiritelor, elementalilor, geniilor, de a realiza dorintele lui personale. Foarte putini, numai cei mai mari printre ei, nu se gândesc decât cum sa-si foloseasca fortele, energiile, cunostintele lor pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu. Acestia sunt teurgi, adica fiinte care practica magia sublima: munca lor e absolut dezinteresata. Desigur, pentru a ajunge la acest grad de elevare, e nevoie de o abnegatie si de o puritate exceptionale, ei nu trebuie sa caute nici puterea, nici gloria, ei trebuie sa doreasca sa transforme Pamântul, pentru ca Dumnezeu sa vina sa locuiasca printre oameni.

Maretia unui om, puterea sa cea adevarata, este de a nu se servi de puterile pe care le poseda în propriul sau interes. De aceea eu cer tuturor fratilor si surorilor fraternitatii noastre sa nu recurga niciodata la practicile magice pentru a obtine dragoste, glorie, bani sau pentru a scapa de un inamic, pentru ca aceasta e pura magie neagra. Daca voi auzi ca se întâmpla acestea, voi lua masuri foarte severe. Discipolul unei Scoli initiatice nu trebuie sa caute sa-si satisfaca dorintele inferioare, trebuie sa aiba ca unic ideal de a lucra în lumina si pentru lumina, pentru a deveni un adevarat fiu a lui Dumnezeu, un binefacator al umanitatii.            

De acum înainte trebuie sa exersati numai magia alba, sa lucrati cu lumina, cu dragoste. Pentru ca va previn: magii negri se vor manifesta din ce în ce mai mult, deci exersati sa trimiteti lumina si armonie pentru a împiedica tenebrele sa triumfe.



Cap II   CERCUL MAGIC: AURA



Reprezentarea traditionala a magului - pe care o gasim de altfel mai des în povestiri initiatice - este aceea a unui batrân maiestuos tinând în mâna un baston cu care traseaza în jurul lui un cerc magic. Odata cercul trasat, el pronunta formule pentru a convoca spirite carora le da misiuni determinate. Important nu este de a sti daca aceasta reprezentare corespunde unei realitati concrete. Important este ca simbolic, ea este perfect exacta: bagheta magica, cercul magic, formulele magice sunt realitati ale lumii spirituale.

În descrierea crearii lumii pe care Moise a facut-o în Geneza, exista un punct a carui importanta nu a fost bine subliniata de teologi: acela, ca prima creatie a lui Dumnezeu a fost lumina. Dumnezeu a spus: "Sa fie lumina!" Odata creata lumina, Dumnezeu a facut sa apara toate celelalte creaturi. Dupa Stiinta initiatica, pentru a crea lumea, Dumnezeu a proiectat în jurul Sau un cerc de lumina prin care a stabilit si fixat frontierele universului. Apoi, în aceasta lumina Dumnezeu a proiectat imagini care s-au condensat, s-au materializat, devenind plante, animale, oameni. Deci, lumina a furnizat substanta creatiei.

Acest proces al creatiei îl putem regasi la marii magi. Ei sunt de asemenea înconjurati de un cerc de lumina: aura lor. Pâna acum, nu ati înteles prea bine rolul si importanta aurei. Atunci când un Initiat vrea sa creeze, el foloseste aceleasi mijloace pe care Dumnezeu Însusi le-a folosit când a creat universul: el proiecteaza o imagine sau pronunta un cuvânt care trebuie sa-i traverseze aura. Aceasta aura care îl înconjoara furnizeaza materia pentru manifestare. Imaginea proiectata, cuvântul pronuntat se îmbraca  în materia aurei. Nici o realizare spirituala nu este posibila fara materia subtila a aurei. Puterea magilor, a Initiatilor, le vine din faptul ca stiu sa impregneze cuvintele pe care le pronunta în materia aurei lor, care e abundenta, intensa, pura. Cuvântul e ca un recipient, el produce efecte cu atât mai mari cu cât e impregnat mai mult cu un element creator: lumina.

Ati remarcat, fara îndoiala, pentru voi însiva: în unele zile vorbiti fara a putea produce nici un efect în sufletele celorlalti, iar în alte dati, din contra, cu niste cuvinte foarte simple produceti mari efecte. Acest cuvânt este viu, cuvintele pe care le folositi au fost în prealabil scufundate în aura voastra, au prins viata, s-au întarit, si astfel investite cu putere au putut penetra pâna la sufletul celorlalti, facându-i sa vibreze. În zilele în care aura voastra e slaba, cuvintele va sunt nesemnificative, nu exista nimic în ele; vorbiti, dar nu obtineti nici un rezultat.

Întelegeti acum originea cercului pe care magul trebuie sa-l traseze în jurul sau: aceasta practica provine dintr-o cunoastere foarte veche privind aura umana. Atunci când se spune ca magul trebuie sa intre în cercul pe care l-a trasat, aceasta nu semnifica numai ca trebuie sa deseneze în jurul lui un cerc material, ci ca trebuie sa creeze un cerc viu al aurei si sa se plaseze în centrul ei, adica spiritul sau trebuie sa fie activ, vigilent. Daca magul se multumeste sa traseze în jurul lui un cerc material, fara sa fi lucrat în prealabil asupra aurei sale pentru a o face pura si luminoasa, puternica, se expune la mari riscuri; chiar daca reuseste sa obtina ceea ce doreste, în momentul în care va iesi din cercul magic, toate fiintele care i s-au supus când era în cerc (pentru ca entitatile invizibile respecta acest simbol ca si cuvintele magice pronuntate) se pun sa-l urmareasca.

Aceste întâmplari neplacute le apar tuturor magicienilor care ignora sau neglijeaza legile muncii spirituale. Spiritele invizibile, care vad ca aura lor nu este nici pura nici luminoasa, se razbuna pentru ca au fost constrânse sa se supuna oamenilor care nu posedau o autoritate veritabila. Înainte de a se avânta în realizari vaste, discipolul trebuie sa-si construiasca aura ca un veritabil cerc de lumina. Acest cerc nu se traseaza automat cu creta sau cu un alt mijloc, el se pregateste cu dragoste, puritate, abnegatie, sacrificiu.

De ce, adesea, cei care se lanseaza în practici magice nu numai ca nu obtin nici un rezultat, dar mai mult, atrag nenorociri? Pentru ca aura lor nu este nici puternica, nici pura. Atunci când vor sa-si proiecteze gândirea, nu se produce nimic care ar îmbraca-o, ar face-o puternica. Pentru ca gândirea sa-si ia zborul, trebuie sa-i dam aripi si aceste aripi se gasesc în aura. Ei da, trebuie sa întelegeti ca adevarata magie nu e prestidigitatie. Pentru a transforma existenta noastra, pentru ca dorintele pe care le formulam sa poata da rezultate, trebuie ca gândurile, sentimentele, cuvintele noastre sa fie impregnate de materia aurei noastre. Nici o creatie spirituala veritabila nu e posibila fara materia, lumina pura a aurei.

Cercul aurei este spatiul în care putem crea; de asemenea el e si cea mai buna protectie. Se povesteste despre unele persoane bolnave a caror boala nu are nici o cauza fizica: aura lor nu este într-o stare buna si ele sunt expuse tuturor perturbatiilor atmosferei psihice. O aura pura, luminoasa, puternica e o bariera de netrecut, ea se opune tuturor curentilor nocivi care parcurg lumea vizibila sau invizibila. Înconjurat de o astfel de aura, omul e ca într-o fortareata si chiar si atunci când în jurul lui sunt tulburari, dezordini, agitatii, el ramâne pasnic, stabil, plin de dragoste si de curaj: el se simte locuit de o lumina interioara. Aceasta aura puternica poate fi creata de oricine prin rugaciune, meditatie si prin practicarea virtutilor.

Daca aveti o aura puternica, o fortareata de lumina, aceasta nu înseamna ca nu veti fi niciodata deranjati sau asediati. Din nefericire, atât timp cât suntem pe pamânt, nu suntem niciodata la adapost fata de asalturi si batalii. Dar daca suntem bine baricadati cu lumina, este altfel. Chiar si Initiatii sunt obligati sa se protejeze. Da, chiar si cei mai tari, cei mai puternici dintre ei, trebuie sa se gândeasca fara încetare sa puna între ei si spiritele raului care vin sa-i asalteze bariere de lumina, cercuri de foc. Atunci, cum pot oamenii slabi sa-si imagineze ca nu au nevoie de nici o protectie?

A sosit momentul sa întelegeti importanta muncii asupra aurei. În fiecare zi, de mai multe ori pe zi, gânditi-va ca va înconjurati cu lumina, cu culori, pentru a forma o bariera de netrecut pentru influentele negative, pentru entitatile malefice. Formati în jurul vostru un cerc de lumina, imaginati-va ca plasati în acest cerc o sursa luminoasa care straluceste fara încetare si ca aceasta lumina se raspândeste pe voi si în jurul vostru. Iisus spunea: "Vegheati si rugati-va." A ne ruga înseamna a trimite curenti luminosi în spatiu. Daca nu obtineti ajutorul Cerului este pentru ca nu i-ati trimis lumina. Cerul nu vrea sa se ocupe de ceva care se stinge. Vreti sa raspunda apelurilor voastre? Aprindeti toate luminile.

Unii vor spune: "Dar nu avem timp sa facem aceste exercitii." Când cineva îmi spune: "Nu am timp, sunt prea ocupat..." îi raspund: "Ei bine, bine, înteleg, înteleg. - Ce întelegeti? - Înteleg ca aveti timp pentru nenorociri, pentru a va rasuci la stânga si la dreapta în patul vostru si pentru a va lamenta. Când nu ai timp pentru bine, ai timp pentru rau." Ma priviti si va gânditi: "Cât e de crud, cât e de dur!" Nu e vorba de asa ceva, ci asa se petrec lucrurile în realitate: daca nu aveti timp pentru lumina, îl veti avea pentru tenebre. Ei da, asa este, e matematic, e absolut.



Cap III   BAGHETA MAGICA



Ce este o bagheta magica? Un simplu bat, dar cu o functie speciala: cea de a lega doua lumi, lumea de sus cu lumea de jos.

O bagheta magica este în general facuta dintr-o ramura de migdal sau de alun, de grosimea unui deget si lunga de un cot (de la cot la extremitatea degetelor). Pentru a o prepara, magul o taie dimineata înainte de rasaritul soarelui pronuntând anumite formule, o cojeste si pune pe cele doua capete ale sale doua mici capisoane: unul de aur, altul de argint, pe care sunt gravate anumite simboluri, si în final, o consacra Cerului. Dupa acestea, el se poate servi de aceasta bagheta pentru a realiza lucruri foarte bune.

Dar nu e suficient, asa cum îsi imagineaza unii, a tine o bagheta în mâna pentru a fi un mag si a comanda spiritelor. Nu se comanda atât de usor spiritelor. Unii au auzit vorbindu-se despre cele saptezeci si doua de spirite (Genii) planetare, si iata-i, înarmati cu o bagheta magica vor sa le dea ordine! Ce ignoranti sunt! Si ce cer acestia? Sa îi ajute sa faca bine întregii umanitati, sa lucreze pentru pace si pentru lumina?... Din pacate, nu. Ei vor sa le comande celor saptezeci si doua de spirite pentru ca sa le procure bani, dragoste, reusita, fara a face nici cel mai mic efort pentru a-si dezvolta facultati, virtuti. Ei bine, ei ar trebui sa stie ca astfel intra în Loja neagra, pentru ca aceasta îi inspira sa comande spiritelor înainte de a fi demni, înainte de a fi adevarati fii a lui Dumnezeu.

E un sacrilegiu a vrea sa puneti spiritele luminoase în serviciul poftelor umane. Si apoi, trebuie stiut ca ele nu sunt fiinte care se supun, asa, primului venit. Trebuie mai întâi sa dobânditi o anumita statura în lumea spirituala, altfel spiritele vor vedea imediat cu cine au de-a face si va vor lasa sa platiti singur. Cele saptezeci si doua de spirite nu sunt obligate sa vina sa va satisfaca capriciile. Pentru a le da ordine, trebuie sa fi dezvoltat o mare puritate, o mare vointa, o mare stapânire de sine; nu e suficient sa cunoasteti numele lor si sa-l pronuntati pentru a obtine rezultate.

Trebuie deci sa întelegeti ca adevarata bagheta magica nu e numai un bat, ci o legatura vie interioara pe care omul a stiut sa o creeze între lumea din înalt si lumea de jos. Aceasta mica tija care face legatura între Cer si Pamânt trebuie sa se afle, de fapt, în interiorul adevaratului mag.

Rolul baghetei este de a permite o legatura, pentru ca energiile sa circule între cele doua lumi. Exista undeva în înalt o centrala electrica care da curent, dar pentru ca lampa sa se aprinda jos, ea trebuie bransata, întrodusa în priza. Deci, când magul poseda aceasta priza în capul sau, în inima sa, în sufletul sau, si în plus tine în mâna bagheta magica care reprezinta aceasta priza în planul fizic, poate face sa treaca fortele lumii divine în lumea fizica. Iata simbolul baghetei magice. 

Si când Iisus se ruga spunând: "Faca-se voia Ta, precum în Cer asa si pe pamânt", el crea aceasta legatura între sus si jos, aceasta legatura care e simbolizata de bagheta magica. El voia sa spuna ca toate fiintele umane au un rol magic de jucat: sa atraga din înalt puritatea, lumina, armonia, pentru ca pamântul sa devina o reflectare a Cerului, un altar pentru Divinitate. Singurul mijloc de a realiza acest ideal este de a ne lega de Cer, de a mentine fara încetare, din toata fiinta, contactul cu Cerul, pentru a face curentul sa circule. Centrala electrica se afla sus, în regiunile sublime, si pentru a face sa circule curentul, sa aprindem lampile si toate aparatele care sunt în noi, trebuie sa ne legam la priza.     

Bagheta magica este deci ca o priza pe care o bransam în primul rând la Cer. Dar trebuie sa stiti ca noi avem în noi mai multe baghete, da, una în fiecare plan: în planul atmic pentru a ne lega spiritul cu Spiritul lui Dumnezeu; în planul budhic pentru a ne lega sufletul cu Sufletul universal, în plan mental pentru a lega intelectul nostru de cel al Inteligentei cosmice; în planul astral pentru a lega inima noastra la Dragostea dezinteresata, si în fine, în planul fizic exista acest mic baston numit bagheta magica. Dar exista si mâna noastra. Da, mâna este o bagheta magica, si putem spune ca bagheta este o prelungirea a mâinii. Daca nu aveti bagheta, puteti ridica bratul - iata bagheta voastra - si pronunta câteva cuvinte. În acel moment, daca sunteti pur, luminos, în armonie cu Cerul, fortele naturii va vor întelege, vi se vor supune, va vor asculta, si va vor îndeplini rugamintile. Daca nu, puteti sa întindeti bratul cu anii, nu veti obtine nimic... sau poate veti atrage câteva observatii din partea entitatilor celeste care va vor spune: "De ce te joci asa? Ne deranjezi!" Ei da, nu trebuie sa va jucati cu lumea invizibila.

În realitate, putem spune ca adevarata bagheta magica este fiinta umana, care este ea însasi un intermediar între Cer si pamânt. De aceea, trebuie sa se puna în contact permanent cu Cerul, pentru a actiona benefic pe pamânt. Adevaratii Initiati nu se servesc de bagheta magica, sunt ei însisi baghete magice.



Cap IV   CUVÂNTUL MAGIC



Exista doua categorii de magi: cei care practica magia cu ajutorul unui instrument, cel mai adesea o bagheta, si cei care o practica prin unica putere a Cuvântului. Acestia din urma sunt mai evoluati, pentru ca instrumentul lor magic e chiar gura lor: nu e separata de ei, nu o parasesc, în timp ce ceilalti sunt obligati sa aiba o bagheta în mâna, si bagheta ramâne exterioara lor. Caduceul e atributul lui Mercur, zeul magiei, si Mercur coordoneaza simultan gura, cuvântul si mâinile.

Cunoasteti primele cuvinte ale Evangheliei Sfântului Ioan: "La început a fost Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si cuvântul era Dumnezeu. Tot ce a fost facut, a fost facut prin El..." Traditia povesteste ca, într-un trecut îndepartat, si omul stia sa creeze prin Cuvânt. Dar de când a comis întâiul pacat care l-a separat de Dumnezeu, el a coborât încet-încet în materie, pierzând astfel puterea Cuvântului, si a fost obligat sa creeze cu mîinile. La origine, omul era un rege, nu trebuia decât sa dea ordine si aceste ordine erau executate, pentru ca un rege are întotdeauna servitori pentru a-i executa ordinele si a-i îndeplini dorintele. Dar omul, pierzând regalitatea, nu a mai putut domina materia si, pentru a obtine de la ea ce voia, a fost obligat sa lucreze cu mâinile sale. Astfel, umanitatea e obligata acum sa se bata cu materia pentru a o fasona si a-si câstiga existenta, asa cum Dumnezeu a spus lui Adam: "Îti vei câstiga pâinea cu sudoarea fruntii."

Dar aceasta putere a Cuvântului omul poate sa o regaseasca cu conditia de a începe o munca de transformare interioara. Aceasta munca, care a fost tot timpul învatata în Initiere, începe prin stapânirea gândurilor si sentimentelor. Pentru ca daca oamenii vorbesc, vorbesc fara a-si da seama de ceea ce spun si de ce spun, din cauza ca nu-si controleaza nici gândurile nici sentimentele lor. Ei o stiu, de altfel, dar cred ca nu e prea grav. Cuvintele, sunt aer, acestea nu produc consecinte, iar ei pot aranja usor lucrurile... Ei nu, tocmai, acestea nu se pot aranja asa de usor.

Se povesteste de un om care a venit într-o zi la Mahomed si i-a spus: "Sunt foarte necajit pentru ca m-am purtat rau fata de un prieten de-al meu. L-am acuzat pe nedrept, l-am calomniat, iar acum nu stiu cum sa repar toate acestea. Ce ma sfatuiesti?" Mahomed a ascultat atent si i-a raspuns: "Iata ce trebuie sa faci: pune o pana în fata fiecarei case de pe strada si revino la mine mâine." Omul a plecat, a facut ce i-a spus Mahomed: a pus în fata fiecarei case de pe strada sa o pana. Urmatoarea zi s-a dus la el. "Bine, a spus Mahomed, du-te acum si cauta penele si adu-le aici." Câteva ore mai târziu omul revine rusinat: nu a mai gasit decât o pana. Atunci Mohomed îi spuse: "Este la fel si pentru cuvinte: odata spuse, nu le mai poti retrage, ele si-au luat zborul." Si omul a plecat foarte necajit.

Acum, as vrea sa prelungesc aceasta conversatie. Sa presupunem ca cineva vine sa ma vada pentru a ma întreba cum sa repare o bârfa sau unele acuzatii injuste pe care le-a facut. Îi povestesc aceeasi poveste, dar adaug ceva foarte important. Îi spun: "Trebuie sa vorbesti din nou de aceasta persoana, dar insistând asupra calitatilor sale, virtutilor sale, bunelor sale intentii. Cum exista totdeauna ceva bun în fiecare creatura, cauta si vei gasi. - Si în felul acesta îmi voi repara greseala? - Nu, nu e posibil, pentru ca cuvintele pronuntate au provocat deja stricaciuni în regiunile invizibile, si chiar vizibile câteodata; dar vei crea astfel ceva diferit care va sterge un pic cuvintele tale. Si când va veni momentul când Karma te va obliga sa platesti, putin timp dupa aceea vor veni si consecintele cuvintelor bune pe care le-ai pronuntat de asemenea în trecut, si vei fi consolat.

Ce e un cuvânt? E o racheta care parcurge spatiul, care declanseaza forte, excita entitati si provoaca efecte ireversibile. Da, si daca este un cuvânt rauvoitor, criminal, stricaciunile pe care le provoaca sunt ireparabile. Evident, daca putem remedia situatia imediat nu va fi asa grav, dar cu cât trece timpul, cu atât acele cuvinte produc mai multe stricaciuni. Veti spune: "Dar am reparat, pentru ca am spus apoi chiar contrariul. - Pentru cuvintele bune vei fi recompensat, dar pentru cuvintele rele va trebui sa platesti, adica vei fi pedepsit." Iata ceea ce nu stiati. Credeati ca putem repara totul? Nu, pentru ca binele si raul pe care-l facem merg în doua regiuni diferite, în doua straturi diferite, si aceste straturi se suprapun. Nu putem retrage cuvintele pe care le-am lansat pentru ca ele se gasesc deja scufundate sub alte straturi terestre sau supraterestre. Timpul este deci un factor foarte important.

Sa presupunem ca ati dat ordinul de taiere a capului cuiva: cei care trebuie sa execute ordinul au plecat deja. Ce puteti face pentru a repara greseala, odata ce capul va fi cazut? Oare îl veti lipi la loc? Când un ordin a fost dat, ce mai putem face? Sa dam un contraordin, deci sa trimitem alti mesageri, alti servitori mai rapizi, ca sa interzica executia. Dar daca a trecut prea mult timp, nu mai e nimic de facut.

Nu trebuie întârziat, daca e posibil, pentru a repara raul pe care l-am facut altora, daca nu, dreptatea sau Karma vor intra în actiune si vom plati pâna la ultimul banut. Majoritatea oamenilor nu stiu cum actioneaza legea karmei: îsi lasa sentimentele sa fiarba, povestesc ce le trece prin minte despre unii si altii, dar într-o buna zi karma le va suna la usa si va spune: "Platiti acum!" Trebuie deci reparat de îndata efectul cuvintelor negative, fara a astepta ziua de mâine, pentru ca cuvântul îsi ia repede zborul: e o forta, o putere care parcurge spatiul si actioneaza.    

Dar ceea ce trebuie sa stiti acum este ca exista o forta înca mai puternica decât cuvântul, e gândirea; si daca va puneti imediat la munca gândirea, puteti imediat ajunge din urma unele cuvinte nefericite. E dificil, desigur, pentru ca gândirea si cuvântul apartin unor regiuni diferite. Cuvântul apartine planului fizic, e o vibratie, o deplasare de aer; în timp ce gândirea apartine deja domeniului eteric. Daca vreti sa remediati consecintele rele ale cuvintelor voastre puteti sa va concentrati si sa cereti servitorilor lumii invizibile sa împiedice raul sa se produca. În acest fel, nu veti repara complet, dar evitati sa fie mai rau. Numai ca, trebuie sa fiti foarte rapid si gândirea voastra trebuie sa fie foarte intensa, daca nu, ordinul de executie va fi dat si veti fi responsabil de toate stricaciunile pe care le-ati produs.

Unii îsi imagineaza ca e suficient sa se scuze pentru raul care l-au comis. Nu, trebuie reparate greselile, numai în felul acesta ne eliberam. Spunând: "Sunt mâhnit, iarta-ma...", e bine, dar aceasta nu ajunge. Când vi se face un cadou spuneti "Multumesc", dar acest cuvânt nu e echivalent cu ceea ce ati primit. În aceeasi maniera, cuvântul "iertare" nu poate repara raul pe care l-ati facut. Daca ati dat foc casei cuiva, nu e suficient sa va cereti iertare: trebuie sa-i construiti alta casa, numai atunci veti fi iertat. Veti spune: "Si daca persoana pe care am lezat-o ma iarta?" Nu, problema nu se rezolva asa usor, pentru ca legea si persoana nu sunt acelasi lucru. Legea nu va iarta, ea va urmareste, pâna când reparati totul.

Evident, acel care a iertat a dat dovada de noblete, de generozitate, el se elibereaza de framântari, de suparare, care l-ar mentine în regiunile inferioare. În timp ce acela care nu a iertat, sufera, e retinut de imaginea persoanei care i-a facut rau, se gândeste la ea tot timpul, e legat, nu mai avanseaza. Daca Iisus a spus ca trebuie sa ne iertam dusmanii, e pentru ca omul sa se poata elibera de gândurile negative si ranchiuna care l-ar dezagrega. Da, e o lege extraordinara. Dar când iertati pe cineva, problema persoanei care v-a facut rau nu e rezolvata. Iertarea elibereaza pe cel ce a fost maltratat, lezat, calomiat dar nu îl elibereaza pe cel care a comis greseala. Pentru a se elibera, vinovatul trebuie sa repare. 

Când ati calomiat pe cineva, i-ati luat prestigiul sau onoarea sa, si de atunci vor urma evenimente neplacute pentru el, pentru evolutia sa. Sa presupunem acum ca mergeti si cereti iertare acestei persoane; daca ea va iarta, bineînteles, ea se elibereaza, dar cum nu ati reparat nimic, calomiile pe care le-ati semanat continua sa produca serpi, tigri, lupi - simbolic vorbind - care vin sa masacreze si sa-si devoreze oile. Aceasta vrea sa spuna ca relele consecinte ale cuvintelor voastre vor dauna de asemenea parintilor si prietenilor victimei. Deci, nimic nu s-a rezolvat. Trebuie acum sa gasiti alte cuvinte, alte gânduri, alte forte, care sa repare stricaciunile. În acel moment veti fi iertat de persoana pe care ati lezat-o si de asemenea si de legea care a înregistrat aceste stricaciuni. Deci, nu va imaginati ca puteti rezolva totul cu scuze: nu, e o rezolvare pentru persoana ce va iarta, dar nu e o rezolvare din punct de vedere al justitiei.   

Câti oameni sunt nemultumiti de destinul lor! Ei sunt porniti împotriva lumii întregi pentru ca viata lor e grea si cuvintele pe care le arunca în acel moment împotriva celor care sunt mai privilegiati decât ei sau pe care îi cred responsabili de situatia lor sunt cu adevarat distructive: ele sunt pline de o forta pe care poate nu o cunosc, dar care creaza pagube celorlalti. Nu e permis a face aceasta, trebuie sa o stiti. Daca simtiti nevoia sa-i umiliti pe altii sau sa le faceti rau cu cuvintele voastre, pentru ca va simtiti dezavantajati, plângeti-va sau compatimiti-va, daca aceasta va face bine, dar lasati-i pe altii în pace, daca nu, karma va veni într-o zi si va va cere socoteala.

Trebuie deci, ca fiecare sa se supravegheze, sa vada pericolele acestor tendinte, sa înteleaga ca ele sunt o slabiciune si nu o forta cu care sa se mândreasca. Daca nu sunt precauti si nu încearca sa domine aceste tendinte distructive, într-o zi, mai repede sau mai târziu, oamenii vor fi dominati de acestea. Nu veti triumfa niciodata, daca credeti ca e minunat sa actionati asa. Si chiar presupunând ca un alt individ care îi seamana i se împotriveste si îl striveste la rândul sau, aratându-se tot atât de mândru de atitudinea lui, cel în cauza va constata ca nu e atât de corect si minunat! Ei da, cel care vrea sa vorbeasca tare trebuie sa stie ca va gasi oricând pe cineva care va vorbi mai tare decât el, cine e grosolan va gasi pe cineva care e mai grosolan decât el. Trebuie luate precautii ca acestea sa nu se întâmple. 

Nici un cuvânt pronuntat nu ramâne fara consecinte. Atunci, daca va scapa niste cuvinte nejuste sau rautacioase despre cineva încercati, imediat ce va dati seama, sa va concentrati pentru a-i transmite multa iubire, multa lumina. Dar chiar si în acest caz anumite pagube s-au produs deja si e nevoie de timp pentru a simti efectele gândurilor voastre bune. Cuvintele lui Mohamed sunt foarte profunde: penele si-au luat zborul, nu le mai puteti gasi. Proiectati forte benefice, pozitive si veti avea rezultate benefice, pozitive. Proiectati forte negative, vor urma consecinte negative. Iata cum binele si raul coexista, dar o repet, în doua straturi diferite. Raul produce rau, binele produce bine.

De aceea trebuie sa lucrati zilnic pentru a va face cuvântul inteligent, luminos, armonios, pentru a face minuni asupra voastra însiva, apoi asupra altora, si asupra naturii întregi. Adevarata magie este cea a cuvântului puternic, viu, a cuvântului care vine de la Dumnezeu, care curge din sursa. 

Înca din antichitate, Initiatii cunosteau puterea cuvântului. De aceea binecuvântarea ocupa înca un loc de seama în ritualurile religioase. Cuvântul "a binecuvânta" înseamna a spune lucruri bune, în sensul pronuntarii de cuvinte care aduc binele. Adevarata binecuvântare e un act de magie alba. Bineînteles, pentru a realiza acest act de magie alba omul trebuie sa fie dezinteresat, pur, stapân pe sine însusi. Cât despre cel care primeste aceasta binecuvântare, trebuie ca el sa fie cel putin receptiv, doritor în a se ameliora si de a munci pentru bine. Daca aceste conditii nu sunt îndeplinite, binecuvântarea ramâne fara efect. Dar cu toate acestea e bine a pastra acest ritual al binecuvântarii, cu speranta ca într-o zi oamenii vor deveni constienti de semnificatia lui, atunci el va deveni un cuvânt, un gest eficace.

Si voi, de asemenea, trebuie sa va obisnuiti sa binecuvântati, sa spuneti cuvinte bune. Când atingeti capul copilului vostru, mâinile sau picioarele lui mici, sau când tineti în brate fiinta pe care o iubiti, de ce sa nu le binecuvântati, pentru ca îngerii sa vina si sa faca din ele fiinte magnifice? Trebuie sa binecuvântati tot ceea ce atingeti, obiecte, hrana, fiinte. Trebuie sa vorbiti cu dragoste si blândete, nu numai cu oamenii, dar si cu florile, pasarile, arborii, animalele, pentru ca e un obicei divin. 

Cel ce stie sa spuna cuvinte care inspira, care dau viata, poseda o bagheta magica în gura sa. El nu pronunta niciodata aceste cuvinte în van, pentru ca exista tot timpul în natura unul din cele patru elemente: pamânt, apa, aer sau foc care e acolo, atent, asteptând momentul de a participa la realizarea a ceea ce exprimati. Se întâmpla, deasemenea, ca realizarea sa se produca foarte departe de cel care a dat germenii si nu mai putem sa o vedem. Dar sa stiti ca se produce. Asa cum vântul duce semintele departe, tot asa cuvintele voastre bune îsi iau zborul si vor produce rezultate magnifice departe de ochii vostri.

Dar, pentru a vorbi pietrelor, plantelor, animalelor trebuie sa stiti unde se gasesc entitatile lor. În tot cazul, ele nu sunt în planul fizic, ca pentru om. Da, daca omul poseda constiinta, este pentru ca entitatea sa a coborât pâna în planul fizic. Entitatea unui animal se afla în planul astral; acelea ale plantelor se afla în planul mental, de aceea ele sunt extrem de limitate în privinta manifestarilor lor. Cât despre entitatile pietrelor, ele se afla foarte, foarte departe, în planul cauzal, si acesta e motivul pentru care ele par moarte; dar chiar daca viata lor e foarte redusa, în realitate, ele sunt vii. Luati o piatra în mâna si spuneti-i cuvinte bune: aceste cuvinte vor fi înregistrate. Vorbiti de asemenea semintelor, florilor si arborilor înainte de a le pune în pamânt: ele vor creste mai bine.

Vedeti, exista tot timpul ceva util de facut în viata. Natura e imensa, e atât de bogata! Dar, evident, pentru ca cuvântul vostru sa fie întradevar eficace si sa dea rezultate benefice trebuie sa respectati câteva reguli. Daca ati învatat sa va stapâniti, sa va puneti într-o stare de armonie, de puritate, de lumina, veti putea degaja forte, puteri, care vor actiona asupra întregii naturi, altfel, puteti pronunta toate cuvintele pe care le vreti si nu se va întâmpla nimic, cu exceptia înregistrarii câtorva prostii. A înregistra e ceva - totul se înregistreaza - dar a ajunge, gratie acestor înregistrari, la a influenta favorabil natura sau constiinta fiintelor este cu totul altceva.

Cuvintele sunt puternice, dar trebuie sa învatati cum sa va serviti de ele pentru a transforma totul în jurul vostru si sa va transformati pe voi însiva. Atunci când va este frig, când va simtiti singur, descurajat, când aveti impresia ca nimeni nu va iubeste, pronuntati cuvântul "iubire" o data, de doua ori, de zece ori si în diferite feluri: veti declansa astfel puterile cosmice ale dragostei si nu va veti mai simti singur, abandonat... Atunci când va simtiti în obscuritate, ca si cum ati fi cazut în fundul unei prapasti, pronuntati cuvintele "întelepciune", "lumina", pâna când ele vor vibra si vor cânta în toate celulele corpului vostru. În acel moment, totul se va lumina... Atunci când va simtiti îngrijorat, limitat, tulburat pronuntati cuvântul "libertate". Puteti de asemenea sa pronuntati cuvintele "frumusete", "adevar", "forta"... Trebuie sa faceti aceste exercitii în fiecare zi pentru a întelege ce a vrut sa spuna sfântul Ioan prin: "La început a fost cuvântul." (A se vedea "Cuvântul vibrant" cap XI al tomului 32 din Opere Complete)



Cap V   TALISMANELE



Lucrurile si fiintele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile si sentimentele sale, omul are facultatea de a actiona asupra lor pentru bine... sau pentru rau, din pacate. Un mag, fie ca e alb sau negru, e o fiinta care e capabila sa dea unui obiect proprietati pe care nu le poseda înainte: el ia din elementele propiei sale chintesente pentru a le introduce în obiect si acest obiect devine viu, capabil sa actioneze.

Un obiect exista prin el însusi, se întelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existenta sa e neutra, si depinde de voi ca el sa dobândeasca anumite calitati. Daca proiectati asupra unui obiect dragostea si lumina voastra, el se va impregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesenta superioara propriei sale existente, si astfel va deveni un talisman care va actiona favorabil asupra voastra însiva si asupra creaturilor care se afla în apropierea lui.

Cuvântul talisman vine de la grecescul "telesma". Telesma, e termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbeste de "forta tare a tuturor fortelor", si despre care spune: "Soarele îi este tata, luna îi este mama, vîntul a purtat-o în pântec si pamântul îi este dadaca". Un talisman este deci un obiect (piatra, floare, insecta, inel, bratara...) purtator al unei forte cu care a fost impregnat fie de catre natura, fie de catre o fiinta foarte puternica în lumea psihica. Numai cel ce stie sa fuzioneze cu "forta tare a tuturor fortelor", cu Fiinta suprema, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevarat operante si puternice.

Desigur, si voi, de asemenea, la nivelul vostru, puteti cu ajutorul gândului, iubirii voastre sa sustineti si sa reîmprospatati virtutile unui obiect, scopul existentei umane este de a deveni creator, asa ca Dumnezeu. Desigur, natura exista, creaturile, obiectele exista, nu noi suntem aceia care putem sa le cream, dar putem sa le dam o viata mai puternica, mai luminoasa, mai pura. Multe obiecte pot deveni astfel talismane. 

Exista, desigur, si talismane preparate negativ de magii negri, obiecte încarcate cu forte malefice, care sunt trimise anumitor persoane pentru a le dauna, a-i face bolnavi, pentru a le provoca accidente sau rupturi cu anturajul lor. Dar noi nu vorbim aici decât de talismane benefice.

În epoca noastra, din punctul acesta de vedere, oamenii au pierdut sensul sacrului, pentru ca se gasesc talismane la piata, la târguri, unde vi se vând lucruri de diferite culori purtând semnele zodiacului, asigurându-va ca sunt talismane unice care pot sa va protejeze, sa va aduca succes si sa va puna în legatura cu puterile cosmice. Ce prostie! Cel ce prepara un talisman trebuie sa cunoasca legile corespondentei între obiectele fizice si astrele, fortele, fiintele invizibile. Magicianul prepara un obiect stiind ca gratie metalelor din care e format, semnelor si literelor pe care le poarta, poate absorbi si retine forte determinate. El pune obiectul în legatura cu entitatile invizibile pentru a deveni o sursa de influenta buna sau rea, armonioasa sau dizarmonioasa. Dar magul alb nu prepara decât talismane capabile sa  produca cele mai bune influente.

Munca magului este în realitate identica cu a naturii. Natura umple toate fiintele vii cu o esenta particulara care permite hranirea, cresterea, si magul face la fel. Da, pentru ca putem utiliza prezenta energiilor naturale din toate lucrurile, dar trebuie sa cunoastem legile si sa nu ne servim de aceste energii pentru interesul nostru personal.

Talismanele adevarate nu pot fi preparate de oricine. Trebuie sa fii pur si dezinteresat, pentru ca singura puritatea va permite sa actionati eficace asupra obiectelor si fiintelor. Majoritatea celor care întreprind o preparare a unui talisman ignora adesea un lucru capital: ei evoca entitati pe care le atasaza obiectului pentru a-i da o anumita misiune, dar ceea ce nu stiu e ca mai departe aceste entitati invizibile cer o plata. Ele vor sa serveasca bine, dar ele vor sa fie remunerate. Sunt convocate, e perfect, devin servitoare, dar vor sa fie hranite, dar exista suficiente alimente pentru a le satisface?

Care e adesea situatia celui care vrea sa poarte un talisman? Imaginati-va un rege violent si ambitios care se hotaraste sa aiba o armata mare pentru a lupta contra inamicilor si care, pentru aceasta, închiriaza serviciile mercenarilor. Acesti mercenari nu sunt devotati cu adevarat regelui pe care îl servesc: sunt straini, nu au afectiune pentru el. Numai interesul îi leaga de el. Dar ei simt ca banii pe care îi primesc îi constrâng sa ramâna subjugati unei fiinte fara virtuti si, din aceasta cauza, au un resentiment împotriva regelui. Deci, atunci când regele întreprinde o expeditie împotriva unei tari straine, mercenarii, obositi sa se suporte lungi chinuri pentru un suveran pe care nu-l iubesc, îl abandoneaza, îl lasa singur, si regele nu întelege de ce armata sa nu îl mai protejaza. Daca regele nu ar fi avut o armata de mercenari, ci de oameni atasati persoanei sale prin dragoste si respect, ar fi fost sustinut cu o ardoare si o fidelitate extraordinare.

De ce credeti ca vor oamenii talismane? În general, pentru a obtine succese, pentru a dobândi puteri, si în acel moment seamana acelui rege care întretine o armata de mercenari. Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violenta, obliga astfel fiintele lumii invizibile sa-i serveasca. În spatele acestei dorinte de a avea un talisman sunt cel mai adesea ambitia si lenea. Vrem sa reusim sau sa ne protejam si ne spunem: "Daca voi avea un talisman pot sa dorm linistit, altii vor veghea în locul meu". Astfel vrem sa ne realizam dorintele fara a face nici un efort. Încetam sa mai muncim, sa studiem, sa reflectam, sa meditam, sa ne rugam, bazându-ne numai pe puterea talismanului. Natural, exista si exceptii, dar în general, oamenii utilizeaza talismanele cautând protectia a ceva din exterior: ei închiriaza mercenari fara a dezvolta în ei virtuti, care sunt adevaratii lor protectori. De aceea, chiar daca poseda un talisman puternic, acesta îsi pierde putin câte putin puterea.

Sa luam cazul unuia caruia i s-a preparat un talisman pentru a fi sustinut într-o întreprindere onesta, spirituala. El constata ca acest talisman îi aduce inspiratie, îi alimenteaza credinta, speranta, ardoarea. Cât timp continua sa traiasca cu aceleasi preocupari de bunatate, puritate si spiritualitate, el raspândeste în jurul sau o hrana subtila care alimenteaza toate fiintele invizibile care au fost atrase, chemate si angajate pentru constructia talismanului. Cât timp sunt hranite, aceste fiinte sunt satisfacute si continua sa serveasca pe proprietarul talismanului. Dar daca acesta, uitând de proiectele sale bune, îsi orienteaza în mod diferit gândurile si sentimentele, el înceteaza sa mai alimenteze fiintele invizibile care îl servesc, iar acestea se îndeparteaza de el. El constata astfel ca acest talisman care actiona asa de bine alte dati, este acum ineficace. Motivul este în faptul ca fiintele spirituale care erau legate de talisman nu mai sunt hranite prin gânduri pure si elevate. Când aceste fiinte îl parasesc, talismanul moare. La fel se întâmpla si în cazul pietrelor, obiectelor, care erau la început pline de viata si care sunt dupa un timp moarte.

Cel care îsi imagineaza ca poate continua sa se bazeze pe un talisman traind oricum, se înseala. În aceste conditii, talismanul nu poate sa-l ajute. Nu putem conta pe puterea unui talisman decât daca muncim fizic si psihic în armonie cu ceea ce reprezinta, cu ceea ce contine ca puteri si virtuti.

Un talisman nu e cu adevarat puternic decât daca voi îl sustineti constant prin propria voastra viata. Daca el e impregnat de puritate, pentru a continua sa fie eficace, trebuie sa traiti o viata pura; daca e impregnat de lumina, trebuie sa întretineti lumina, daca e impregnat de forta, trebuie sa va exersati pentru ca forta sa fie alimentata, etc. Daca nu, ceea ce se face pe de o parte, voi demolati pe de alta. Ca în povestile acelea, unde spirite rele distrugeau în timpul noptii munca pe care tânarul print sau frumosul cavaler o facea în timpul zilei. Nu trebuie sa uitati ca, în toate cazurile, singurul mijloc de a obtine rezultate este de a ameliora calitatea propiei vieti. (Vom gasi o alta dezvoltare a acestei idei în "Puterile vietii" cap I , tom 5 din Opere Complete)

În viata spirituala, nici mijloc exterior nu poate actiona într-un fel durabil daca omul nu traieste o existenta pura si cu bun simt. Numai ca, deoarece nu se explica aceste adevaruri oamenilor, ei îsi fac iluzii. Ei poarta cruci crezând ca, daca Iisus i-a salvat varsându-si sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din pacate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în conditii deplorabile. Pentru ca ele trebuie purtate în interior, sub o alta forma: ca si calitati si virtuti. Numai cu aceasta conditie crucea e eficace, benefica, magica. Daca purtati o cruce în exterior, fie ca e din aur, din fildes sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca sa va ajute. Dar daca în aceasta cruce puneti credinta si dragostea voastra, daca prin intermediul ei va legati de Cristos, pentru a transforma viata voastra, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinara.

Aceasta lege se aplica de asemenea pentru locurile sacre. Exista pe pamânt locuri care au devenit adevarate talismane pentru ca sfinti sau Initiati care au trait si muncit acolo au lasat amprente pure si luminoase. Gratie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, altii au revelatii care le transforma întreaga viata. Dar, pentru a-si conserva puterile magice, aceste locuri trebuie sa fie pazite cu vigilenta, la adapost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru ca, oricare ar fi sfintenia unui loc si oricâte amprentele pure si luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereti, pe obiecte, totul va disparea daca acel loc va fi expus venirii si plecarii oamenilor care, din cauza gândurilor si sentimentelor lor, transporta cu ei entitati tenebroase. De aceea trebuie vigilenta: daca, prin gândurile si sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili sa respecte locuri care au fost sfintite prin trecerea unei fiinte luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleaca în alta parte, în alte locuri mai propice manifestarii lor.



Câti oameni îsi imagineaza ca, pentru ca au fost botezati la nastere, sunt la adapost pentru tot restul vietii! Ei au fost botezati, bineînteles, dar daca ei cred ca spiritele rele nu vor îndrazni sa intre din cauza ca li s-a pus apa si pamânt sfintit pe frunte atunci când au fost mici, se înseala! Toti diavoli vor intra, nu le e frica, sa stiti ca nu sunt impresionati de botez. Botezul, ca si toate celelalte acte sacre, este un talisman si daca cei botezati nu lucreaza asupra lor toata viata pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai ramâne nimic din el. Sunteti botezati, sunteti spalati de pacatele voastre, e bine, dar trebuie sa continuati toata viata sa mentineti ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie sa va purificati constienti, din toata inima si din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri si satisfacuti ca au fost botezati, ca îsi imagineaza ca nu mai au nevoie de nimic. Dar daca vedem cum traiesc, vedem ca sunt ca si ceilalti care nu au fost botezati, sau chiar mai rau!

Numai ca, încercati sa explicati asta crestinilor. Ei sunt încapatânati, ei cred în eficacitatea absoluta a botezului, ca si în faptul ca, varsându-si sângele, Iisus i-a salvat o data pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezati, pot purta cruci sau medalii, pot sa aprinda lumânari, pot sa spuna rugaciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei însisi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva si toate aceste practici devin chiar ridicole.

Poate fi foarte benefic pentru evolutia voastra sa purtati talismane, cruci, medalii, sa vizitati locuri sfinte, sa primiti binecuvântari, dar nu contati numai pe acestea pentru a fi mântuiti daca nu faceti nimic asupra voastra însiva. Voi sunteti aceia care prin atitudinea interioara, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi sa umpleti cu viata talismanele pentru ca ele sa continue sa actioneze favorabil asupra voastra.



II



E spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul Sau. Dar si omul îl creaza pe Dumnezeu în el însusi. Pe masura ce se apropie de Dumnezeu si lucreaza formându-si despre El o imagine fidela si adevarata, aceasta imagine, în interior, actioneaza ca un receptor si ca un condensator al fortelor divine. 

Talismanele sunt, si ele, receptoare si condensatoare de forte, exact ca si condensatorii din electricitate: se introduce si se condenseaza într-un obiect o energie buna sau rea care se elibereaza progresiv, producând efectele pentru care ea a fost condensata. Dar acest proces e realizabil de asemenea în domeniul psihic, adica puteti forma în voi o imagine si sa o întretineti, sa o alimentati, sa-i insuflati viata prin gânduri, dragoste, prin vointa voastra, iar astfel aceasta imagine va actiona din aproape în aproape asupra tuturor corpurilor voastre subtile si va putea chiar transforma vibratiile celulelor voastre. Puteti astfel sa puneti în voi imaginea unui mare Maestru, cea a lui Cristos sau chiar cea a lui Dumnezeu, concentrându-va asupra întelepciunii Lui, asupra dragostei Lui, puterii Lui, perfectiunii Lui. Daca veti pazi întocmai aceasta imagine, veti simti cum lucreaza magic în voi.

La ce ar servi sa credeti în Dumnezeu daca credinta voastra nu ar produce nici un efect, daca ea nu v-ar transforma? Cineva spune: "Eu sunt credincios, cred în Dumnezeu", dar nu vedem nici un efect bun a acestei credinte. Cum se face ca Dumnezeu e atât de slab, inutil, atât de ineficace în aceasta fiinta? Daca El nu-i aduce nimic, nu mai merita sa crezi în El! Dintr-un anumit punct de vedere, ateii au dreptate în a nu crede în Dumnezeu: când vad ce putine rezultate produce credinta la credinciosi, ei cred ca e la fel de bine sa te descurci fara Dumnezeu. 

A crede în Dumnezeu nu e deci suficient. Trebuie sa dati viata imaginii sale din voi însiva, sa va opriti des asupra ei pentru a o contempla, a o adora, trimitându-i ce este mai bun în voi. Aceasta imagine va actiona apoi magic, ca un talisman: va va ghida, va va proteja, va va lumina. Sunteti pe punctul de a comite o eroare sau de a va rataci, si iata, aceasta imagine vine sa va salveze.

Magia, v-am mai spus-o, e o alta forma a fizicii. Daca, pentru a se proteja, un mag se serveste de un talisman, e pentru ca el îi cunoaste legile. În timpul razboiului, oamenii obisnuiau sa lipeasca panglici de hârtie pe vitrinele din apartamentele lor pentru a le proteja de zgomotul exploziilor. Acestea le împiedicau sa se sparga: micile panglici de hârtie neutralizau vibratiile. Cineva care ignora ca aici e vorba de aplicarea unei legi fizice, ar putea sa se gândeasca ca e vorba de magie!

Deci, sa transpunem acest fenomen. Daca sunteti atacati de gânduri sau sentimente rele, acestea sunt ca bombardamentele, si "vitrinele" voastre pot sa se sparga. Daca daca veti încerca sa lipiti panglici de hârtie pe vitrinele voastre, adica daca purtati imaginea unui sfânt, a unui profet sau a lui Cristos si daca va concentrati asupra ei, pentru ca o venerati, pentru ca o iubiti, aceasta imagine se va opune acestor vibratii si veti rezista. E simplu, dar oamenii nu sunt gata sa admita ca sunt aceleasi legi care dirijeaza toate aceste fenomene. Prin vibratiile sale, un talisman respinge alte vibratii contrare si, simultan, prin legea simpatiei, atrage vibratii care îi corespund.

În crestinism, au existat tot timpul mistici care au adorat fata lui Cristos, considerând-o ca pe un talisman care putea sa-i lumineze si sa-i protejeze de tot raul. Fetele marilor sfinti sunt de asemenea talismane eficace. Oamenii le utilizeaza înca, si va asigur ca e mai bine sa contemplati fata lui Cristos si a sfintilor decât sa utilizati talismane cumparate de la buticuri specializate, despre care nu puteti sti cu certitudine daca semnele pe care le poarta sunt eficace sau nu! Daca vreti neaparat sa aveti un talisman, alegeti fata unei fiinte puternice, pure, dreapta, înteleapta, un adevarat Fiu sau Fica a Domnului, si contemplati-o: veti fi protejat eficace.



În Tibet, adeptii învata cum sa lucreze cu statueta unei divinitati. Prin concentrare, prin recitarea unor formule magice, ei învata sa impregneze statueta cu vitalitatea lor, pâna în ziua în care divinitatea va veni cu adevarat sa locuiasca în statueta, si adeptul va intra în contact cu ea pentru a primi ajutorul si sfaturile sale. 

Am vrut sa verific eficacitatea acestei metode, si e adevarat, e eficace. Dar eu am gasit o metoda mai buna. Am gasit ca în loc de a pierde toate energiile pentru a impregna o statueta concentrându-ne asupra ei, e preferabil a ne concentra asupra soarelui, de exemplu. Soarele, nu e mai viu decât o statueta?... Si daca, timp de ani de zile, îi adresati privirile, gândurile, dragostea voastra, nu voi îi veti da viata, el nu are nevoie, ci el va va da voua viata, si va fi mai bine asa!  

Este deci preferabil de a introduce vibratii bune în obiecte, dar munca spirituala este departe de a consta numai în aceasta. Chiar daca obiectul va este benefic, el ramâne exterior voua, si toata vitalitatea pe care i-ati da-o va paraseste, ea nu mai este a voastra. Din acel moment, acest obiect sau aceasta statueta va trai propria sa viata si va extrage din voi elemente pentru a se hrani. Alimentati astfel pe cineva aflat alaturi de voi, pe care riscati sa-l pierdeti. Nu e mai bine sa va lasati animati si vitalizati de soare, simbolul lui Cristos? În acest fel toate fortele voastre sunt ale voastre, ramân ale voastre si soarele este cel care le va alimenta mereu.

Totul e posibil în viata cu ajutorul magiei albe. Atunci, în loc sa va multumiti de a da viata obiectelor, vitalizati-va voi însiva. Pentru ca "obiectul" cel mai important sunteti voi... da, voi! Si atunci chiar voi deveniti un talisman. "Dar cum, veti spune, talismanele sunt obiecte!" Bineînteles, dar iata: cineva e angajat într-un magazin ca functionar, si din acel moment, afacerile nu mai merg, clientii devin mai rari, etc. Acest angajat e ca un "talisman" malefic. Peste tot, în familii, în intreprinderi, institutii sau în guverne pot exista astfel de "talismane" care distrug ceea ce erau pe cale de a construi. Din contra, exista oameni care, atunci când ajung într-un anumit loc, aduc prosperitatea si succesul. Ca si în alte domenii, exista printre oameni talismane care aduc fericirea si talismane care aduc nefericirea. 

Atunci, de voi depinde acum sa utilizati metodele pe care vi le-am dat pentru a purifica, a anima si a vitaliza fiinta voastra în toate planurile. Astfel, veti deveni un talisman magnific, capabil de a respinge de departe entitatile si curenti negativi, si capabil de a proteja toate fiintele din jurul vostru.



Cap VI   DESPRE NUMARUL TREISPREZECE 



Auzim des spunându-se ca numarul treisprezece e un numar care aduce ghinion si mai ales ca nu trebuie sa fim niciodata treiprezece la masa, si multi se întreaba ce-i de facut, pentru ca sunt tulburati de tot felul de povesti despre acest subiect.

Pentru a întelege de ce numarul treisprezece a fost considerat un numar malefic, trebuie sa începem prin a ne opri un moment asupra numarului doisprezece. O zi se împarte în de doua ori doisprezece ore, un an în doisprezece luni si exista cele doisprezece semne ale zodiacului. În Biblie, numarul doisprezece se gaseste de mai multe ori: Iacob avea doisprezece fii care au fondat cele doisprezece triburi ale lui Israel; aceste doisprezece triburi erau reprezentate prin doisprezece pietre pretioase care figurau pe pectoralul marelui Preot Aaron, fratele lui Moise. Ierusalimul celest descris de sfântul Ioan în Apocalipsa este asezat pe doisprezece temelii de pietre pretioase si zidurile sale au doisprezece porti care sunt doisprezece perle.

Doisprezece este deci numarul a ceea ce este terminat, a ceea ce formeaza un tot, un întreg: o zi, un an, un popor, un oras. Treisprezece este doisprezecele plus unu, si acest unu care vine sa se adauge este în afara ansamblului; el este ca un element strain, si daca nu este pur, daca nu vibreaza în armonie, tot ansamblul este amenintat. Iata de ce numarul treisprezece e considerat ca un numar dificil care aduce încercari grele si chiar moartea. 

Acum, putem spune de asemenea ca acel unu care se adauga la doisprezece reprezinta un început al unui alt ciclu, sau a unui alt ansamblu. În Stiinta initiatica, moartea nu a fost considerata niciodata ca ceva definitiv, ci ca un început a unei vieti noi. Numarul treisprezece nu e deci un numar malefic, dar el nu suporta impuritatile si dizarmonia. Si cum e foarte activ, dinamic, acest numar poate da peste cap creaturile care nu poseda calitatile feminine de bunatate, dragoste si blândete pentru a compensa influenta sa.

În planul fizic, numarul treisprezece este legat de cruce (1 + 3 = 4), deci suferintelor. Crucea este dezvoltarea cubului în spatiul cu doua dimensiuni, si cubul, schematic, reprezinta o închisoare.

Cu toate acestea, daca numarul treisprezece actioneaza nefavorabil asupra creaturilor, aceasta nu tine de el, ci de maniera particulara în care fiecare creatura primeste influenta sa si influentele ce-l înconjura. Aceasta e valabil de asemenea pentru apa, aer, lumina, si chiar pentru hrana: fiecare creatura le primeste într-un fel particular, aceasta depinde de sanatatea sa, de structura sa, de dezvoltarea sa, de elevarea sa spirituala. Unii sunt stimulati, altii se îmbolnavesc, altii se pun sa reflecteze.

În ele însele, numerele, ca multe lucruri în viata, sunt neutre, dar actioneaza diferit depinzând de individ. Pentru un Initiat, care stie sa transforme totul, numarul treisprezece poate fi foarte favorabil, atunci când busculeaza pe alti oameni; e un numar care curata, care purifica, si cei care nu pot rezista acestei purificari sunt rejectati sau eliminati. De aceea e mai bine pentru ei sa-l evite, mai ales sa evite sa se aseze treisprezece la masa. Ce este curios, e ca adesea nenorocirile, accidentele ce se produc în acel moment cad asupra celor mai tineri, care pot chiar muri. Da, am observat si eu asemenea evenimente si am vazut ca nu sunt superstitii.



Evident, daca ar fi sa studiem toate traditiile care prescriu sa facem sau sa nu facem anumite lucruri am umple mai multe volume, pentru ca fiecare tara le poseda pe ale sale, mai ales popoarele primitive, cu toate obiceiurile lor privind casatoria, nasterile, ritualurile de observat în momentul pubertatii, etc. Se poate ca în multe domenii ele sa fie adevarate, gratie clarvederii lor, mediumnitatii lor si comunicarilor pe care le-au avut cu entitatile lumii invizibile. Dar daca vom începe sa supraveghem toate aceste detalii, ne autolimitam si nu mai putem face nimic.

Sa luam cazul astrologiei. Astrologii va sfatuiesc sa întreprindeti o anumita activitate la o anumita ora a zilei sau a noptii pentru ca în acel moment precis intrati în comunicare cu o anumita planeta, cu un anumit spirit, cu un anumit geniu planetar. Eu cred în astrologie; de milenii, multe fiinte inteligente si profunde au lucrat în acest domeniu, dar în viata cotidiana, în viata curenta, nu ne putem limita asupra acestui punct de vedere în munca cuiva: daca cineva e bolnav sau e în necaz, nu trebuie sa asteptam pentru a-i salva viata o anumita ora, o luna sau un an favorabil.

Când v-ati decis sincer sa faceti bine, toate momentele sunt favorabile. Numai ca, pentru majoritatea oamenilor, sansele succesului sunt determinate de gradul lor de evolutie. Sa luam un exemplu din viata curenta: aveti de facut o interventie de facut; daca nu-l cunoasteti personal pe ministrul sau directorul respectiv, trebuie sa mergeti din birou în birou, si mai mult, poate interventia voastra nu va reusi niciodata. În timp ce, daca îl cunoasteti pe director, daca este prietenul vostru, intrati direct la el pentru cererea voastra, si sunteti imediat ajutat. Pentru voi, nu mai exista regulament si nu veti mai astepta ore întregi pe coridoare. Este la fel si în viata spirituala: totul depinde de ce sunteti.

Când sunt nori, pentru ca soarele nu mai ajunge la voi, trebuie sa luati masuri pentru a va încalzi sau a va lumina. Dar sa presupunem ca sunteti deasupra norilor, soarele e acolo si nu mai aveti de ce sa va îngrijorati. Deasupra norilor, conditiile sunt diferite: sunteti într-o regiune unde alte forte intra în actiune. Evident, e simbolic, acestea semnifica ca, atât timp cât suntem prea jos în materie, exista tot timpul conditii de îndeplinit, reguli de respectat. Dar daca ne putem înalta mai sus, în domeniul spiritului, aceste reguli dispar.



Dar sa revenim la numere. Exista o stiinta de a combina numere si cei care o cunosc o utilizeaza uneori pentru a-i distruge pe altii. În spatele tuturor combinatiilor, numerele de baza  0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, nu sunt în sine nici bune nici rele. Dar combinându-le putem forma numere dintre care unele pot fi distructive si malefice, iar altele favorabile si benefice. Scrieti numai un numar pe usa cuiva sau dati-i sa poarte un numar, si totul începe sa-i reuseasca sau sa-l distruga. Eu cred aceasta. Cred, pentru ca stiu ca numerele sunt forte. Cât despre numarul treisprezece, el aduce unora succes si nenorociri altora. Numarul treisprezece este de vina? Nu, aceasta depinde de cine sunteti si daca stiti sa-l utilizati.

Veti spune: "Dar, de ce în viata curenta numerele nu ne influenteaza mai mult?" Pentru ca suntem prea departe de ele. Dintre toate realitatile pe care le cunoastem, numerele sunt cele mai abstracte. Reactionam imediat la realitati sensibile: caldura, frigul, gustul alimentelor, parfumul florilor, sunete, culori, forme, etc., dar numerele sunt realitati asa de subtile, asa de îndepartate, ca ne par inaccesibile. Dar daca ne apropiem de ele spiritual, simtim imediat influenta lor. E ca în cazul mirosurilor sau sunetelor: Când sunteti prea departe, ele nu ajung pâna la voi, dar apropiati-va, si veti fi înspaimântat sau transportat în paradis. 

În principiul lor, în esenta lor, numerele sunt foarte departe de noi. Cu toate acestea, râurile, arborii, muntii, nu sunt altceva decât numere, numere materializate. Daca aprofundam chestiunea, vom descoperi ca nimic nu exista în afara numerelor. Totul este numar. Natura, universul întreg, sunt construite pe numere, dar sunt atât de bine disimulate încât nu le putem nici asculta, nici simti, nici întelege. Trebuie sa ne apropiem de ele, sa le penetram, sa ne dam seama ca vorbesc, cânta, emana parfumuri... Fara îndoiala e greu pentru voi sa acceptati acestea, dar pentru mine asa este. Eu o stiu, pentru ca le-am pipait, le-am gustat.



Cap VII   LUNA, ASTRUL MAGIEI   



Luna joaca un rol foarte important în domeniul magiei. Mai întâi, pentru ca magicienii au observat diversele sale faze (crestere, descrestere, luna plina, luna neagra), pentru a se folosi de ele în operatiile lor. Apoi, pentru ca luna însasi si entitatile ce o populeaza sunt des invocate în aceste operatii.

Luna este si astrul magiei albe si astrul magiei negre. Initiatii au subliniat aceste doua aspecte, pur si impur, benfic si malefic. La greci, cele doua aspecte erau personificate prin zeita Diana (sau Artemis) numita neprihanita Diana si prin zeita Hecate, divinitate a infernului. Luna e o regiune cu doua fete si fata a ascunsa are proprietatea de a aduna tot raul ce se face pe pamânt. Pentru ca gândurile, sentimentele se deplaseaza: gândurile, sentimentele oamenilor inspirati de rau sunt atrase de aceasta fata ascunsa pe care Stiinta initiatica îl numeste conul negru. Conul negru trimite acest rau pe pamânt sub forma influentelor nefaste; din aceasta regiune atrag vrajitorii entitati tenebroase care tulbura si pierd oamenii, si extrag de asemenea elemente nocive pentru vrajile si conjuratiile lor.

Cât despre cealalta fata expusa influentei soarelui, e regiunea puritatii, regiunea Îngerilor care aduc viata pura. Luna domneste peste ape. Daca vreti sa va purificati, sa deveniti precum apa limpede, trebuie sa va legati de luna, dar de regiunea superioara a lunii, pentru ca luna coordoneaza apele cristaline la fel de bine ca apele poluate. Cum soarele are afinitati cu focul si aurul, luna are afinitati cu apa si cu argintul. Cel ce stie sa lucreze cu luna se purifica. Puteti face acest lucru tinând în mâna un obiect de argint, legându-va de Arhenghelul Gabriel, care este Arhanghelul lunii - cum Mihail este Arhanghelul soarelui - si pronuntând numele sau. Perla, de asemenea, prin emanatiile sale si simbolismul sau are afinitati cu luna.



Luna actioneaza magnetic asupra mareelor, vegetatiei, dar si asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrajitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele e un fluid care poarta forte si energii si în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa e asociata la femeie cu stari psihice determinate, care impregneaza acest sânge.

Stiinta initiatica învata chiar ca entitatile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrani cu emanatiile sângelui ei. Daca femeia nu e vigilenta, daca ea se lasa prada sentimentelor si gândurilor inferioare, sau pronunta rautati la adresa cuiva, aceste entitati pun stapânire pe emanatiile sângelui care se evapora si pot face astfel rau oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruatie. În realitate, menstruatia este neutra în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, si cum le foloseste. Cât despre vrajitoare, e cunoscut ca ele utilizeaza acest sânge în mod constient pentru a-si realiza proiectele; ele impregneaza obiecte pentru a hrani larvele, elementalii, carora le cere apoi sa execute ordinele lor oribile.

Adesea, vrajitoarele se expun goale pentru a capta influentele lunii, pentru ca ele cunosc puterile nuditatii. Efectiv, Stiinta initiatica învata ca corpul fizic poseda cu adevarat antene eterice, gratie carora barbatii si femeile sunt în comunicare cu fortele naturii si prin care pot astfel emite sau capta curenti. În general, vesmintele formeaza un fel de ecran între corp si aceste energii cosmice, si daca magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilitati de a capta aceste energii, de a actiona asupra lor si de a le orienta în directia pe care o doresc. Numai ca, atunci când vrem sa facem rau, nu atragem în noi decât curenti tenebrosi care circula prin spatiu, si ne expunem pericolului de a fi într-o zi complet invadat si "posedat".

Acum, eu stiu de asemenea ca nudismul se dezvolta din ce în ce mai mult si, evident, aceia ce îl practica nu au în general nici o intentie de a face magie. Totusi, eu îi pun în garda si pe ei, pentru ca nuditatea atrage la fel de bine fortele benefice ca si fortele malefice, si este riscant de a te expune gol, daca nu esti asa de constient si stapân pe tine pentru a te închide la tot ce este negativ si tenebros si a te deschide numai curentilor luminosi. E bine sa va expuneti la aer, la soare, ca sa vi se deschida porii fizici; dar trebuie sa învatati sa va deschideti si porii spirituali si nu oricum, ci cu mult discernamânt.



Dar sa ne ocupam acum de o problema de o mare importanta în viata noastra cotidiana. Ciclul lunar este de aproximativ o luna: pe timpul a patrusprezece de zile luna creste, pe timpul a patrusprezece zile ea descreste, si aceasta alternanta produce schimbari în natura si în fiinta umana. Putem spune, în general, ca perioada cresterii lunii favorizeaza activitatea, si din contra, perioada descresterii lunii favorizeaza somnolenta, toropeala, repausul. Cel ce nu cunoaste existenta acestor ritmuri naturale se poate îngrijora de schimbarile pe care le simte ca se produc în el în momentul când luna descreste. Nu  are rost sa se sperie, trebuie numai sa se supravegheze pentru ca sa nu-si epuizeze rezervele.

Chiar daca nu o facem cu aceeasi eficacitate, cu aceeasi intensitate, cu aceeasi eficacitate ca în timpul cresterii lunii, putem sa continuam sa lucram în timpul lunii descrescatoare. Cu toate acestea, daca aveti treburi importante de facut, e preferabil sa asteptati luna crescatoare, mai favorabila pentru realizare. Invers, daca vrem sa punem sfârsit unei afaceri, unei relatii, e mai bine sa asteptam luna descrescatoare.

Deci, vedeti, oricare ar fi fazele lunii, e posibil sa utilizati fiecare perioada pentru o munca spirituala determinata. Vreti sa va dezvoltati vointa sau sanatatea, sa aveti mai multa dragoste, întelepciune, lumina: asteptati primele zile a lunii crescatoare; si în timpul noptii, priviti luna, ridicati mâna dreapta si spuneti: "Asa cum creste luna si se împlineste în cer, tot asa toata fiinta mea se umple de sanatate, de vigoare... sau de lumina, dragoste, pentru a deveni un slujitor al Domnului." Pronuntati formula de trei ori. Si pe timpul lunii descrescatoare, pronuntati formula contrara: "Asa cum luna descreste, tot asa acest defect, acest viciu al meu, se diminueaza si dispare, pentru gloria lui Dumnezeu." Si aici pronuntati de trei ori formula ridicând mâna. Daca faceti aceste exercitii regulat, cu convingere, veti avea rezultate. 

Luna are mari puteri asupra materiei, de aceea ea joaca un mare rol pentru realizare, concretizare. Daca vreti sa întreprindeti o munca, sa realizati un proiect, sau daca vreti sa-i puneti capat, veti obtine rezultate mai bune daca stiti sa va serviti de influenta lunii.



Cap VIII   LUCRUL CU SPIRITELE NATURII 



Daca putem intra în comunicare cu natura, este pentru ca ea este vie si inteligenta. Ea este vie si inteligenta pentru ca este locuita de creaturi de toate felurile care lucreaza asupra pietrelor, plantelor si animalelor. Aceste creaturi sunt mentionate în traditiile lumii întregi. Poate ca ele nu se prezinta asa cum au fost descrise de fiecare religie sau de fiecare cultura, dar esentialul este sa stiti ca natura e vie pentru ca e locuita, ca cele patru elemente: pamântul, apa, aerul, focul sunt locuite si ca noi putem intra în comunicare cu creaturile care le locuiesc pentru a face diverse munci. (Spiritele mortilor sunt de asemenea evocate în anumite ceremonii magice. Despre acest subiect, vedeti: "Moartea si viata de dincolo?" cap XV tom 32 din Opere Complete.)

Aceasta realitate este cunoscuta de milenii de magi, magicieni si vrajitori de pe toate continentele. Ei se straduie sa puna aceste entitati în serviciul lor si multi dintre ei au reusit... din pacate. Pentru ca, în general, ei nu o fac decât pentru a-si satisface poftele, senzualitatea, dorinta de razbunare, etc., si spiritele li se supun. Pentru ca spiritelor naturii le place sa li se dea o treaba de facut, si ele o fac fara sa se preocupe daca este benefica sau daunatoare: ele executa sarcina ce au primit-o, împinse de teama acestei vointe superioare lor care a reusit sa le domine. De aceea atât de multi oameni le utilizeaza pentru intreprinderi condamnabile: ele se supun, pentru ca asa sunt facute, nu au nici o constiinta morala, ele fac deopotriva si raul si binele. Deci, de noi depinde sa le orientam în vederea unor lucrari divine.

Când mergeti în natura, trebuie sa fiti constienti de prezenta tuturor acestor spirite care o populeaza si care existau deja înaintea aparitiei noastre pe pamânt. E bine sa va legati de ele, sa  le vorbiti, sa va minunati în fata frumusetii muncii pe care o îndeplinesc pe pamânt si sub pamânt, în apa, în aer, etc. Atunci, ele vor fi fericite, se vor împrieteni cu voi, va vor surâde, si va vor da cadouri: vitalitate, bucurie, inspiratie poetica si chiar clarviziune. 

Dar nu trebuie sa va opriti aici. Pe toate aceste miliarde de spirite care populeaza natura trebuie sa le faceti sa participe la o munca divina. Când va plimbati prin padure sau la munte, adresati-va tuturor acestor creaturi invizibile care contribuie prin activitatea lor la viata pietrelor, plantelor, animalelor, si cereti-le sa-si aduca aportul, ajutorul, tuturor celor care lucreaza pentru dragoste, lumina, pace: pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. 

Iar atunci când mergeti pe malul marii sau pe malul unui fluviu, adresati-va spiritelor care le locuiesc, spunându-le: "Ce faceti voi pentru binele umanitatii? Încercati sa influentati pe toti acei care vin sa se scalde si pe cei ce calatoresc pe ape, inspirati-le dorinta de schimbare, de a se ameliora... Desigur, sunt încapatânati, dar voi aveti puteri, si daca insistati, ei vor sfârsi prin a va asculta, în ciuda lor, si vor urma vointa voastra. Mergeti, la treaba!" Astfel, într-o zi, miliarde de spirite se vor pune în miscare pe întreg pamântul si vor lucra asupra inimilor si creierelor umane.

De ce sa fim zgârciti si nu ne gândim niciodata sa spunem doua cuvinte pentru binele umanitatii? Pentru noi însine, câte nu suntem capabili sa facem? Punem în miscare cerul si pamântul... dar pentru altii!... Ei bine, e timpul de a schimba aceasta mentalitate. De acum înainte, oriunde veti merge în natura, gânditi-va sa va adresati tuturor fiintelor care locuiesc în grote, arbori, pârâuri, lacuri, chiar si în frunze, si cereti-le sa vina sa participe la realizarea Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. Astfel, Cerul va vedea în voi un constructor al noii vieti, un izvor, un fiu al Domnului. Cerul, pamântul, oceanele, toate elementele au jurat în fata Eternului sa-i ajute pe cei care lucreaza sa devina facatori de pace, armonie, frumusete.









Cap IX   FLORILE, PARFUMURILE...



A oferi flori e o traditie aproape universal raspândita. Oferim flori pentru a ne manifesta admiratia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; daca vreti sa câstigati prietenia unei femei, oferiti-i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Exista anumite femei carora puteti sa le oferiti toate florile pe care le gasiti la piata fara sa puteti sa le câstigati prietenia; pentru ca exista alte flori de oferit, flori invizibile, si pe ele trebuie sa stiti sa le oferiti: florile sufletului vostru. 

Priviti un trandafir: simtiti imediat ceva atât de poetic, încât starea voastra interioara se va transforma. O senzatie, oricât de slaba ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifica deja ceva în profunzimea fiintei voastre. Floarea pe care o priviti va vorbeste prin culorile sale, forma sa, parfumul sau, ea îsi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea careia îi corespunde. Si e la fel, bineînteles, pentru un obiect respingator. De aceea, trebuie sa fiti atenti sa nu va înconjurati decât de prezente armonioase, frumoase, pure... pentru ca influenta lor patrunde în voi. Si cum în domeniul spiritual exista calitati si virtuti care corespund acestei armonii, putin câte putin, aceste calitati si virtuti se vor manifesta în voi.

Tot ceea ce va înconjoara exercita o influenta asupra voastra, chiar daca nu sunteti constienti de acest lucru. Dar tocmai, e important sa deveniti constienti de acest lucru pentru a face o munca benefica. Daca simtiti ca un obiect sau o creatura va influenteaza favorabil, trebuie sa deschideti constient porii vostri interiori pentru ca aceste influente sa va penetreze profund. Daca nu-i deschideti, chiar si cele mai bune lucruri vor ramâne ineficace, ele nu va vor atinge.

Mergeti pe malul unui pârâu, dupa un izvor care straluceste, si gânditi-va ca e imaginea adevaratei surse a vietii, care trebuie sa straluceasca si sa curga pentru voi... Mergeti dupa soare, contemplati-l, deschideti-va lui ca sa trezeasca în voi soarele spiritual, caldura sa, lumina sa... Mergeti dupa flori pentru a le cere secretul parfumului lor, si ascultati-le ca sa învatati sa extrageti si voi chintesentele cele mai parfumate ale inimii voastre si ale sufletului vostru... Totul vorbeste, numai oamenii nu stiu sa asculte, nu stiu sa asculte nici soarele, nici arborii, nici stâncile, nici lacurile, nici muntii, nici pasarile, nici propria lor voce interioara care vorbeste fara încetare. Dar daca trebuie sa asculte bârfe sau calomii, imediat îsi deschid urechile. Nu înteleg de ce sunt asa stupizi: sunt atâtea lucruri frumoase de ascultat, de privit, de înteles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil si meschin?

Priviti acest trandafir: el e mic, dar e mare în mine pentru ca îmi reveleaza multe lucruri, de aceea îl iubesc. El e fericit, îmi surâde, si eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru ca el intra în mine si trezeste alti trandafiri în inima mea si în sufletul meu. De ce nu încercati si voi? Sfatuiesc chiar si femeile care asteapta un copil sa se gândeasca în aceasta perioada a gestatiei sa lucreze din când în când cu trandafirii, ca sa influenteze favorabil copilul ce-l poarta.

Spiritele trandafirilor sunt entitati ce vin de pe planeta Venus si care au acceptat sa se încarneze pe Pamânt pentru a ajuta oamenii. Dar nu cunoastem înca aceasta misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele si gradinile, pentru a atrage un barbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare perfectiune, drumul adevaratei iubiri, dragostea care nu întemniteaza, dragostea care elibereaza. Iata rolul si mesajul trandafirului. Daca el e regele florilor, e pentru ca el ne învata dragostea adevarata. În ziua în care oamenii vor întelege sacrificiul pe care el îl face venind printre ei si vor accepta mesajul sau, poate vor începe sa-i semene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.

În Paradisul terestru, Dumnezeu i-a încredintat Evei îngrijirea vegetatiei, de aceea, traind printre flori, Eva a început sa degaje ea însasi un parfum de flori. În momentul primului pacat, ea a pierdut aceasta calitate. Înainte de cadere, aceste parfumuri emanau din ea pentru ca poseda calitati si virtuti care se manifestau întocmai în plan fizic, sub forma de parfumuri. Pentru ca un parfum este expresia fizica a unei virtuti, de asemenea, un miros urât este expresia fizica a unui viciu. Daca femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri si simt nevoia de a se parfuma, e pentru ca doresc inconstient sa regaseasca acest dar pe care-l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri. Dar a se parfuma nu e cea mai buna metoda: daca ele vor învata sa-si dezvolte anumite calitati si virtuti, ele vor regasi parfumul lor, ele vor regasi adevarata lor frumusete. 

Dintr-un punct de vedere mai general, problema parfumurilor, mirosurilor pe care fiinta umana le degaja, e un subiect foarte interesant. Daca va veti observa, veti vedea ca corpul vostru nu are tot timpul acelasi miros. Când sunteti tulburat, sau furios, veti remarca ca mirosurile devin dezagreabile. Iar când traiti sentimente magnifice, corpul vostru poate produce emanatii aproape tot atât de parfumate ca cele ale florilor.

De mult, îmi amintesc, în timpul unei plimbari în padure pe care am facut-o cu prietenii mei în regiunea Lyon-ului, am remarcat o tânara fata de aproximativ optsprezece ani pe care nu am cunoscut-o pâna atunci. Aparent, ea nu avea nimic particular, dar când a trecut pe lânga mine, am simtit ca degaja un parfum, dar un parfum de o puritate, de o prospetime, de o poezie extraordinara. Am ramas stupefiat, avea, as putea spune, parfumul unei flori de munte. Eram atât de intrigat, ca am întrebat-o daca s-a parfumat. Ea mi-a raspuns ca nu, si dupa expresia fetei sale, era evident ca spunea adevarul. Deci corpul ei degaja acest parfum de flori. Nu am mai revazut-o dupa acea plimbare, dar n-am uitat niciodata acel parfum. Eu nu cred ca îsi dadea seama de acest dar extraordinar. Exista femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum. 

Vrajitorii, vrajitoarele aveau cunostinte care le permiteau sa fabrice duhori insuportabile pentru a atrage demonii. Si daca exista obiceiul de a arde parfumuri, esente în temple, biserici si locuri sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele tenebrelor si a atrage spiritele luminii. Se spune în Biblie ca parfumul sacrificiilor celor drepti urca pâna la narile lui Dumnezeu care se delecta. Da, e adevarat, Dumnezeu respira suflete, e o realitate: sufletul celor drepti degaja un parfum care atrage prezenta entitatilor luminoase, si chiar Sfântul Duh vine sa respire parfumul acestor suflete.

Evident, aceste parfumuri spirituale sunt asa de subtile ca nu le putem simti în planul fizic. În tineretea mea în Bulgaria, când locuiam aproape de Maestrul Peter Deunov si când ma invita sa-l vizitez acasa la el, eram tot timpul impresionat de un parfum ce ma mira, care nu semana cu un altul, un parfum care nu venea nici din flori, nici din fructe, din nimic altceva. Era cu siguranta parfumul sufletului sau, a inimii sale. Eram foarte tânar, nu puteam înca sa-mi explic astfel, dar la fiecare vizita simteam aceeasi senzatie de puritate, de sfintenie, ca un parfum, si nu l-am mai întâlnit în alta parte, pentru ca în realitate, acest parfum nu exista în planul fizic, si probabil sufletul meu îl percepea în planul astral. 

Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastra spirituala sa amelioram calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibila, pentru ca ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce sa nu le oferim aceasta bucurie? Prin arderea esentelor, alungati spiritele tenebroase si atrageti entitatile celeste, e minunat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie sa stiti cum sa raspânditi din interior parfumul puritatii, al sfinteniei.



Cap X   FACEM MAGIE CU TOTII   



Pentru majoritatea oamenilor cuvântul "magie" e un cuvânt care îngrijoreaza. Am vazut oameni îngroziti când se pronunta acest cuvânt în fata lor. Si totusi, toti fac magie, nu fac decât aceasta, numai ca ei cred ca în magie e obligatoriu sa faci anumite ceremonii purtând vesminte bizare, bolborosind incantatii, pronuntând formule de conjuratie, de vraja, si manipulând în mijlocul vaporilor mai mult sau mai putin rau mirositori tot felul de obiecte heteroclite. Si tocmai aici se înseala.

Magia, e toata existenta noastra. Toate actele (adica gesturile, privirile, cuvintele), toate sentimentele si gândurile sunt magice. Tot ceea ce omul e susceptibil sa faca în cele trei planuri: fizic, astral, mental, este magie. Si dupa natura buna sau rea a ceea ce face, daca construieste sau distruge, daca creaza armonie sau dezordine, el se manifesta ca un mag alb sau negru. Numai ignoranta oamenilor îi împiedica de a sti unde se afla, si ce fabrica.

Desigur, pentru majoritatea oamenilor, se poate spune ca actele lor nu sunt nici perfect albe nici perfect negre, ei nu sunt cu adevarat puternici într-o forma de magie sau în alta. Dar faptul ca fiecare barbat si fiecare femeie e un magician, o magiciana, e absolut adevarat. Când aveti sentimente rele, gânduri rele, e vorba deja de magie neagra, pentru ca murdariti, dezagregati ceva, si dupa legile universale, tot ceea ce produce un astfel de efect intra în categoria magiei negre. Si tot ceea ce e armonizeaza, construieste, înfrumuseteaza, ilumineaza, intra în categoria magiei albe. Deci, în loc de a scoate strigate când aud vorbind de magia neagra, oamenii ar face mai bine sa constientizeze importanta a tot ceea ce fac. Da, pentru ca vedem destui oameni care n-au deschis niciodata o carte de magie neagra, care nici macar nu cred ca magia neagra e posibila, dar care, prin comportamentul lor, sunt în realitate adevarati magicieni negri. 

Un mag e un medium care furnizeaza spiritelor materia prima gratie careia ele pot intra în contact cu planul fizic si pot actiona asupra lui. Natura preocuparilor sale, activitatile sale fac ca sa se degaje din el fluide determinate si aceste fluide permit spiritelor de a lua forma si de a actiona. La simpla prezenta a unei fiinte animate de gânduri criminale, o multitudine de spirite au si venit pentru a se servi de toate miasmele care se degaja din ea, pentru a face rau. Nu ea este cea care face raul, dar furnizeaza mijloacele, materia de care ele se servesc. Si invers, prezenta unui mag alb furnizeaza spiritelor luminoase materia de care ele se servesc pentru a aduce binecuvântari. Vreti sa lucrati pentru lumina, vreti sa faceti bine? Se degaja atunci din voi o materie foarte pura pe care spiritele lumii invizibile vin sa o culeaga, exact cum albinele vin sa culeaga nectarul florilor pentru a face mierea.

Va voi da acum un exemplu pentru a va arata cum trebuie sa cititi în cartea naturii vii. Când lasati resturi de mâncare în bucataria voastra, de ce sosesc asa de repede tot felul de insecte, furnici, viespi, etc... pentru a se hrani? Pentru ca murdaria le atrage pe aceste mici gânganii. Dar faceti curatenie, si ele vor disparea. În acelasi fel trebuie sa stiti ca daca veti pastra anumite impuritati în sentimentele sau în gândurile voastre, acestea vor atrage indezirabili carora le place sa se hraneasca cu aceste murdarii, si nu veti mai putea scapa de ei. Priviti: chiar daca încercati sa omorâti insectele sau sa le vânati, nu faceti nimic: de îndata ce veti lasa din nou deseuri la iveala, ele vor aparea din nou, pentru ca vin tot timpul altele. Pentru a le alunga, faceti curatenie si gânganiile vor merge sa-si caute hrana în alta parte. Si în planul astral, în planul mental, exista de asemenea gânduri si sentimente care fermenteaza, putrezesc, e aceeasi lege. Trebuie deci sa va debarasati de aceste impuritati si indezirabilii vor pleca.



Când vad comportamentul unor anumite persoane, stiu deja ca ele atrag o întreaga delegatie de spirite tenebroase care vin sa le solicite, pentru ca ele sa intre în confreria lor. Spiritele tenebroase le spun: "Vei avea bani, vei avea un loc în societate, vei avea o putere formidabila, vei avea toate femeile pe care le vei vrea, vino cu noi." Si ele sunt atât de ignorante si proaste încât le urmeaza. Veti spune: "Dar n-am mai vazut asa ceva!" Ei bine, eu o vad în fiecare zi. Spiritele tenebroase sunt îmbracate, ele nu se prezinta la voi cu coarne, cu o coada despicata si cu toate cazanele Infernului, ele nu au interesul de a va speria; din contra, ele va promit ca o sa va vedeti toate dorintele satisfacute, si revin pâna când, ca un fruct prea copt, cadeti în capcana lor. Iata cum se întâmpla sa seduca oameni: prin promisiuni de putere, placere si bani. Astfel, multi devin candidati pentru Loja neagra, pentru ca nu pot obtine rapid toate aceste avantaje fara a manifesta egoism, duritate, necinste.

Dar Loja alba, si ea, trimite o delegatie; si aici sunt creaturi magnifice care încearca sa lumineze oamenii despre toate binecuvântarile care-i asteapta daca se angajeaja pe drumul luminii. Spiritele raului si cele ale binelui lucreaza în acelasi fel, dar în directii opuse. Metodele sunt aceleasi, nu e nici o diferenta, în afara de scop, de directie. Spiritele binelui va spun: "Se poate sa nu obtineti nici gloria, nici bogatie, pentru ca ele sunt ale Printului acestei lumi, dar noi avem alte lucruri sa va dam: lumina, pacea, cunoasterea si mai ales viata, viata abundenta. Vreti sa veniti cu noi?" Daca sunteti luminati, daca aveti discernamânt, ascultati vocea spiritelor celeste; daca nu, desigur, veti cadea în capcanele spiritelor tenebroase.

Nu exista creaturi în fata carora spiritele luminoase sa nu se prezinte, dar daca aceste creaturi ramân surde la vocea lor, ce pot ele face? Sunt obligate sa le abandoneze si sa le lase în fata propunerilor Lojei negre, care se prezinta într-un mod mult mai încântator pentru ele, pentru ca se refera la nevoile si satisfactiile planului fizic. Cât despre nevoile planului spiritual, ne simtim mai putin stimulati sa le satisfacem - e atât de departe! - si astfel ne lasam în voia spiritelor tenebroase.

Da, si mai departe vedem consecintele: tot ceea ce emana dintr-o fiinta care refuza sa ia drumul ascensional al luminii, al dragostei, al dezinteresului, e prozaic, tern, distructiv. Peste tot pe unde trece aceasta fiinta, fara a o sti, fara a vrea, produce stricaciuni. Cum? Imaginati-va ca detestati pe cineva: spuneti des ca v-ar aranja mai bine sa fie mort. Desigur, nu ati merge pâna la a-l omorî, nu se decide chiar asa de usor o crima, pentru ca va expuneti la riscuri. Dar va gânditi la aceasta moarte, o doriti... Ei bine, sa stiti ca veti fi responsabili de moartea altcuiva din oameni. Pentru ca dorintele voastre, gândurile voastre circula si influenteaza undeva, mai departe, persoane care sunt în aceeasi dispozitie ca si voi si care doresc, la rândul lor, sa scape de un dusman. Daca dorinta lor de razbunare e mai puternica, sau daca au o vointa mai mica de a rezista instinctului lor criminal, într-o zi, sub influenta a ceva pe care ele nu-l înteleg - un impuls, un curent care-i poarta - ele comit o crima. Nu veti sti niciodata nimic, dar în realitate, si voi veti fi vinovati. Si într-o zi, când veti merge în cealalta lume si vi se vor prezenta consecintele gândurilor, sentimentelor si dorintelor voastre negative, veti fi înspaimântati sa vedeti ca ati fost cauza atâtor nenorociri.

Din contra, daca toata viata voastra v-ati straduit sa nu aveti decât gânduri si sentimente de lumina si dragoste, ele vor circula si vor influenta favorabil multe persoane de pe pamânt. Si aici, atunci când veti merge în cealalta lume, vi se vor arata toate realizarile bune a caror cauza ati fost. Veti fi mirat, stupefiat. Veti spune: "Dar nu e posibil, nu eu am facut aceste lucruri!... - Ba da, ba da, vi se va raspunde. Priviti, de exemplu, ati trait în acel an pe strada aceea unde anumite persoane erau gata sa comita o crima. Dar emanatiile bune pe care le-ati raspândit în trecere le-au facut sa se razgândeasca si ele au renuntat în final." Adesea e nevoie de foarte putin pentru ca o persoana sa execute un proiect sau sa renunte, si e posibil ca acest "foarte putin" sa depinda chiar de influentele bune sau rele pe care le receptioneaza fara stirea sa.  



Nu trebuie sa uitam niciodata ca omul e plasat la limita lumilor superioara si inferioara. Religia crestina a exprimat aceasta idee prin imaginea îngerului pazitor care sta în dreapta sa si a demonului care sta la stânga sa. Îngerul îl sfatuieste, îl lumineaza, în timp ce demonul, din locul sau, vrea sa-l induca în eroare pentru a deveni victima sa. E un fel simplist de a prezenta lucrurile, dar el corespunde unei realitati. Cum v-am explicat, omul poseda doua naturi: o natura inferioara, pe care am numit-o personalitate, si o natura superioara, pe care am numit-o individualitate (A se vedea "Natura umana si natura divina" Colectia Izvor Nr. 213). Dupa gradul sau de evolutie, omul da importanta uneia sau alteia dintre naturi, si evident, dupa cum una sau alta se manifesta, el intra în contact cu entitatile lumii tenebrelor sau cu cele ale lumii de lumina. Unii spun ca nu cred în entitatile lumii invizibile. Ei bine, chiar daca cred sau nu, aceasta nu schimba nimic: natura lor inferioara si superioara exista si nu pot sa nu le vada manifestându-se. Omului îi revine sarcina de a sti sub ce influenta vrea sa se plaseze.

Veti spune: "Dar de ce Dumnezeu nu distruge aceste spirite ale raului?" Pentru ca ele au permisiunea de a tenta, e meseria lor, iar voi nu trebuie sa fiti asa de stupizi pentru a cadea în capcanele lor! Dumnezeu nu l-a pedepsit niciodata pe Diavol pentru ca tenteaza oamenii; oamenii sunt cei care trebuie sa fie mai tari si mai luminati, ei trebuie sa înteleaga unde înfloresc cu adevarat, trebuie sa înteleaga de ce e preferabil de a lua o anumita directie decât de a lua alta. Trebuie sa fie convinsi cu adevarat. Nu ar fi un veritabil avantaj pentru o fiinta umana sa fie împinsa împotriva vointei ei pe drumul binelui si al luminii. Creatorul si spiritele celeste o lasa libera pentru a-si dezvolta constiinta si a învata sa devina responsabila de orientarile ei. 

Deci de noi depinde sa ne întrebam în fiecare zi: "Sa vedem, astazi, ce am spus, ce am facut? Care au fost gândurile, sentimentele mele?" Si daca ati actionat rau, daca ati avut sentimente rele, gânduri rele, sa stiti ca ati fost dat în laturi de fortele negre si trebuie sa reveniti pentru a o lua pe un alt drum. Cel ce intra în viata spirituala e obligat sa ia în considerare lucrurile cu o constiinta largita; el trebuie sa-si dea seama ca exista legi pe care el nu le cunoaste si trebuie sa înteleaga acum necesitatea de a le cunoaste si de a le respecta. Magia nu este numai un act al vointei, ea îmbratiseaza totalitatea activitatilor umane.

În realitate, magia nu e altceva decât o prelungire a fizicii. Fizica studiaza proprietatile materiei si legile care o guverneaza. La fel e si cu magia, cu diferenta ca magia merge mai departe, actionând într-un domeniu mai subtil: cel al fortelor si materiilor psihice. Si e bine ca magia nu a fost despartita de fizica, pentru ca într-o zi, aceeasi oameni de stiinta, mai obisnuiti, mai întelegatori, vor fi obligati sa admita aceasta realitate pe care pâna acum o calificau ca fiind nestiintifica.



Cap XI   CELE TREI MARI LEGI ALE MAGIEI



I

Legea înregistrarii



Se poate sa ne îndoim de existenta lui Dumnezeu, sa credem sau sa nu credem în îngeri sau în diavoli, în Cer si în Infern, dar exista un lucru asupra caruia nu ne putem îndoi, anume ca gândurile, sentimentele noastre se înregistreaza în noi si în afara noastra, lasa deci urme. Cunoasterea acestei legi este la baza întregii vieti morale si spirituale: din moment ce totul se înregistreaza, nu ne putem permite sa facem orice, sa avem orice gând, orice sentiment, orice dorinta, pentru ca vor exista consecinte.

Evident, aceasta idee e noua pentru multi. Faptul ca exista oamenii care sunt inteligenti, instruiti, avansati tehnic, care fac înregistrari, asta da, asa e, nu avem decât sa vedem atâtea imagini, cuvinte, muzica care sunt înregistrate. Dar natura, cum poate ea face înregistrari? Ei bine, aici vedem câti oameni sunt ignoranti. În realitate, nu putem gasi nimic în lumea vizibila care nu exista deja în lumea invizibila. Inteligenta cosmica a devansat oamenii si chiar i-a depasit: înregistrarile sale sunt de o natura mult mai subtila decât aceea pe care ei ar putea-o face. Inteligenta cosmica, care a vrut sa aiba arhive, a decis ca toata istoria universului sa fie înregistrata; ea a conceput creatia în asa fel încât pamântul, muntii, si mai ales pietrele sa conserve aceasta istorie. 

Fiecare eveniment se reflecta în toate obiectele din jur si lasa urme, si putem spune ca aceste urme sunt de nesters, ele sunt profund ascunse sub alte straturi care sunt îngramadite deasupra, dar exista si putem sa le regasim. Aceste urme reprezinta arhivele "Akashe". Dar cum oamenii nu si-au dezvoltat acele facultati care le-ar permite sa descifreze aceste înregistrari, ei emit ipoteze si construiesc teorii pe care sunt repede obligati sa le abandoneze pentru ca se arata inexacte.

Marile evenimente ale istoriei universului sunt înregistrate, de asemenea si micile evenimentele ale vietii noastre cotidiene. Tot ceea ce facem în locurile în care locuim lasa amprente, imagini, clisee, o întreaga memorie e acolo, fixata în planul eteric, pe pereti, pe mobile, pe obiecte, si daca apelam la un medium sau la o persoana sensibila, ea va va putea spune în detaliu ce s-a întâmplat în aceste locuri.

Lasam urme pe toate obiectele pe care le atingem, si chiar daca nu le atingem, însasi prezenta noastra, corpul nostru astral, etc., se imprima pe ele. Iar asupra locurilor pe unde trecem, asupra persoanelor pe care le frecventam, lasam de asemenea urme, bune sau rele, luminoase sau întunecate. De aceea e atât de important de a lucra asupra gândurilor si sentimentelor pentru a le ameliora, a le purifica, pentru ca stim ca nu numai prin actele noastre, ci si prin gândurile, sentimentele noastre putem face rau sau bine.

Dar înainte de a se înregistra si de a lasa urme în exteriorul nostru, gândurile si sentimentele noastre se înregistreaza si lasa urme în noi. De aceea, cel care a nutrit mult timp gânduri si sentimente de gelozie, egoism, rautate va sfârsi într-o zi prin a fi paralizat si otravit de toate urmele lipicioase si întunecoase pe care gândurile si sentimentele lui le-au lasat în el.

Proba ca totul se înregistreaza în noi e ca o persoana poate sa-si aduca brusc aminte o scena petrecuta cu zeci de ani în urma, în copilarie. Altele, victime ale unui grav accident în care erau pe punctul de a muri, povestesc cum si-au vazut toata viata derulându-se invers cu o mare viteza, ca o bobina de film. Cum se face ca acestea nu au fost sterse? Cunoscând aceasta lege a înregistrarii, sunteti obligat sa fiti rezonabil, prudent, atent, pentru a nu comite acte reprobabile, pentru ca, mai repede sau mai târziu, nu numai ca acestea va vor reveni în constiinta si veti avea remuscari, dar vor produce evenimente si fenomene suparatoare. Pentru ca, nu numai ca totul se înregistreaza, ci în virtutea legii afinitatii, ceea ce ati înregistrat rau va produce efecte în lumea vizibila si invizibila, perturbând ordinea atomilor si electronilor si atragând forte ostile care vor veni sa va înhate într-o zi.

Desigur, multi accepta aceasta idee a unei legi a înregistrarii, dar nu ajunge de a o accepta, trebuie ca în viata cotidiana sa tinem cont de existenta ei peste tot, orice ati face, straduiti-va sa nu lasati decât urme luminoase. Sunteti pe un drum: binecuvântati acest drum cerând ca toti cei ce trec pe acolo sa primeasca pacea si lumina si sa fie antrenati spre calea buna. De ce sa traiti în inconstienta si sa nu înregistrati decât dezordini si murdarii? De ce sa nu încercati sa lucrati ca soarele care impregneaza fara încetare universul cu lumina sa, caldura sa, viata sa, generozitatea sa? Încercati sa nu va lasati atrasi de activitati haotice, distructive, negative, pentru a învata cum sa actionati fata de creatie si creaturi. Si peste tot, asupra a tot ce atingeti, peste tot pe unde mergeti, gânditi-va sa nu lasati decât urme de lumina si de dragoste, pentru ca oamenii sa vibreze la unison din ce în ce mai mult cu lumea divina.



II

Legea afinitatii



Toti cei care au studiat relatiile dintre fiinta umana si cosmos au descoperit ca exista între acestea o corespondenta absoluta. Fiecare vibratie tinde sa gaseasca o alta vibratie asemanatoare cu ea pentru a fuziona cu ea, toate creaturile, prin vibratiile lor si prin lungimea lor de unda, intra în raport cu alte fiinte, alte entitati si alte forte în univers care poseda aceeasi lungime de unda, aceleasi vibratii. Deci, prin gândurile, sentimentele, actele sale, omul întra în afinitate cu regiuni, creaturi vizibile sau invizibile care poseda aceleasi lungimi de unda si le atrage. Dar cum oamenii ignora aceste adevaruri, ei fac totul fara sa se gândeasca si apoi sunt mirati de a se gasi în situatii groaznice.

Sa presupunem ca avem pe o masa mai multe diapazoane dintre care numai doua sunt de lungimi egale. Daca facem sa vibreze fiecare dintre aceste diapazoane, ele vor da un sunet diferit, dar daca facem sa vibreze unul dintre cele doua diapazoane care au aceeasi lungime, al doilea, fara a fi atins, va raspunde la vibratia primului, emitând acelasi sunet ca el. Cunoasteti toti acest fenomen, dar ceea ce nu cunoasteti este importanta acestei legi. Pentru ca, în realitate, se petrec exact acelasi lucruri între fiinta umana si tot ceea ce exista în univers. Daca va straduiti sa aveti numai gânduri luminoase, sentimente pure, generoase, veti atrage din spatiu entitati, elemente, care sunt în afinitate cu gândurile si sentimentele voastre, si astfel veti fi din ce în ce mai mult ajutati, sustinuti.

Lumina Stiintei initiatice ne da toate puterile de a crea viitorul pe care îl dorim. Si daca stim sa alimentam în noi anumite stari interioare elevate, nimic nu va putea sa ne împiedice sa întâlnim fiinte frumoase, luminoase, nobile, pe care dorim sa le întâlnim,

De câte ori nu va simtiti dezorientati, nefericiti! Nu mai stiti ce sa faceti pentru a iesi din aceasta stare si ramâneti asa, facându-va griji. De ce nu încercati sa mergeti lânga fiinte care va pot ajuta? Aceste fiinte sunt aici, peste tot, aproape de voi, si daca nu fac nimic pentru a va ajuta, este pentru ca nu stiti sa le chemati. Pentru a le face sa va auda vocea, trebuie cel putin sa încercati sa aveti o gândire benefica, sentimente benefice, sa îndepliniti un act dezinteresat; atunci, aceste fiinte simtind ca vibrati pe aceeasi frecventa cu ele, vor fi obligate sa se apropie de voi pentru a va veni în ajutor.

Gândurile, sentimentele, actele voastre sunt cele care determina absolut natura elementelor, fortelor si fiintelor care vor fi trezite undeva în spatiu si care, mai repede sau mai târziu vor sosi la voi. Aceasta lege a afinitatii e una dintre cele mai mari legi magice si ea trebuie sa va conduca întreaga viata. În fiecare zi, când simtiti anumite gânduri, sentimente ce va traverseaza spuneti-va: "Iata, acest gând, acest sentiment, este obligatoriu în afinitate cu elemente, regiuni ale spatiului, de o natura determinata. Daca intru în relatie cu ele, voi atrage ceva bun sau ceva rau?" Daca vedeti ca e bun, mergeti, daca nu, atentie!

V-am mai spus: noi suntem ca niste pesti în oceanul cosmic. Pestii traiesc în mare, în oceane, si fiecare atrage spre el elementele care corespund naturii sale, pentru a forma corpul sau: o anumita talie, un anumit cap, mare sau alungit, o anumita coada, anumiti solzi, stralucitori, colorati, sau stersi si cenusii. E la fel si pentru noi: suntem pesti aruncati în oceanul vietii si devenim într-un fel sau altul dupa elementele pe care le-am atras pentru a forma diferitele noastre corpuri: fizic, astral, mental, etc. Întâlniti, de exemplu o fiinta handicapata în toate domeniile: aceasta vine din încarnarile anterioare unde, din ignoranta sa sau din vointa sa slaba, a atras entitati si curenti negativi care acum o tulbura si o tin legata. Altii, din contra, au atras în încarnarile lor precedente toate elementele care fac din ei acum fiinte inteligente, capabile, frumoase, pe care toti le iubesc si le admira. Vedeti cât e de important sa cunoasteti aceasta lege a afinitatii si trebuie sa va puneti imediat pe treaba pentru a atrage particule de o natura asa de luminoasa, încât totul sa înceapa sa se amelioreze în voi. 



III

Legea actiunii si reactiunii



Putem studia lucrurile din multe puncte de vedere: fizic, chimic, astronomic, politic, financiar, etc., si este foarte bine, dar când nu le studiem din punct de vedere magic, nu cunoastem esentialul. Da, daca nu cunoastem cum actioneaza lucrurile asupra noastra, cum ne influenteaza, nu cunoastem esentialul. Ori, totul actioneaza asupra noastra, tot ce traieste în natura ne influenteaza: soarele, stelele, plantele, pietrele, animalele...

Chiar si comportamentul oamenilor este si el magic: privirile, gesturile, cuvintele. Din pacate, prea putini dintre ei sunt constienti de efectele care se produc: ei gesticuleaza, arunca priviri rele, profereaza cuvinte negative, fara a sti ca, de fapt, cosmosul e ca un imens perete care le retrimite ca un ecou fiecare din manifestarile lor. Daca va plimbati într-o caldare de munti si începeti sa strigati: "Va iubesc", ecoul va raspunde: "Va iubesc... iubesc... iubesc..." Pentru tot din viata noastra e la fel: nu numai ca nimic nu ramâne fara efect, dar mai mult, cum o arata legea ecoului, tot ceea ce faceti revine înapoi: e ceea ce numim legea actiunii si reactiunii.

Dar consecintele conduitei noastre nu se fac simtite imediat, ele ating mai întâi alte persoane, parintii, prietenii si uneori chiar fiinte foarte îndepartate, pe care nu le cunoastem si care receptioneaza undele emise de gândurile, sentimentele, actele noastre.

Voi lua acum un alt exemplu: o experienta care a fost facuta de fizicianul Graversande. Se suspenda alaturat o serie de bile ce se ating unele de altele. La o extremitate a rândului, departam prima bila si apoi o lasam sa cada: ea va lovi imediat a doua bila. Dar în acel moment se va petrece ceva de mirare: toate bilele vor ramâne imobile cu exceptia ultimei, care se îndeparteaza cu un anumit unghi din pozitia sa initiala. Iata un fapt de o importanta considerabila: ultima bila din serie e cea care suporta consecintele socului, în timp ce celelalte bile actioneaza ca simpli transmitatori. 

Daca vom reflecta asupra acestei legi, vom gasi un mare numar de aplicatii în existenta noastra. Fiecare tara, fiecare societate reprezinta un sistem de bile legate între ele; daca unul dintre membrii sai comite o crima, care e bila ce se va departa, adica va plati greseala? Ultima bila din seriea careia îi apartine aceasta societate. Dar ignoram tot timpul cine va fi aceasta ultima bila. 

Întelegeti acum natura legaturii care exista între oameni. Credeti ca puteti face un anumit lucru fara consecinte pentru voi însiva. Da, poate pentru moment, dar altii vor fi atinsi, ei reprezinta ultima bila din serie. E adevarat pentru bine, ca si pentru rau. Prima bila poate sa spuna: "Am lovit vecina mea si nu s-a întâmplat nimic." Da, aparent, nu s-a produs nimic, dar ea nu stie ca ultima bila din serie a fost atinsa.

Si aceasta nu e totul. Pentru ca ultima bila care a suportat socul se îndeparteaza si recade si se produce acelasi fenomen în sens invers, noi vibratii se propaga din aproape în aproape si acum prima bila din serie e cea care se îndeparteaza si recade. Ea suporta deci socul reactiunii.

Aceasta semnifica ca nefericirile noastre provin din greselile pe care le-am facut în trecut sau chiar în vietile anterioare; suportam acum reactiunea. Cel ce are timp sa studieze si sa verifice va recunoaste adevarul acestei legi.

Vreti sa fiti iubit? Iubiti, e foarte simplu. Cel ce iubeste provoaca aceleasi forte în univers si aceste forte vor reveni într-o zi la el. Chiar daca vrea sa scape, nu v-a putea, toata lumea îl v-a iubi. Sunt, daca vreti, aceleasi legi ca în agricultura. Da, putem spune ca agricultura se bazeaza pe legea actiunii si reactiunii: recoltam ceea ce semanam. Ati semanat un graunte de grâu si recoltati zece. Vedeti, totul vine amplificat. Atunci, de acum înainte, fiti atenti, nu numai la tot ceea ce faceti, dar si la gândurile, sentimentele, dorintele voastre, pentru ca daca încep prin a face rau  altora, într-o zi voi veti fi loviti la rândul vostru.



Cap XII    MÂNA



Totul trece si se transmite prin mâini si asupra a tot ce atingeti lasati urme pe care voi singuri le imprimati. Faptul ca se poate ca dupa amprentele digitale sa se descopere identitatea unei anumite persoane, si ca în întreaga umanitate nu exista doua amprente identice dovedeste ca mâna e capabila sa exprime caracterul unic al unei fiinte. Tot ceea ce trece prin mâinile voastre, fluidele voastre, emanatiile voastre, se impregneaza cu chintesenta fiintei voastre. Un adevarat medium, un adevarat clarvazator poate, plecând de la un obiect pe care l-ati atins, sa cunoasca calitatile voastre, defectele voastre, starea voastra de sanatate, evenimentele vietii voastre actuale si ale vietii voastre trecute.

Lasati deci amprente pe toate obiectele pe care le atingeti. Când daruiti un obiect cuiva, odata cu acel obiect dati si ceva din voi însiva, si daca nu traiti o viata convenabila, el va transmite undele negative pe care le-ati introdus în el. Chiar daca acel cadou e un obiect magnific si de mare pret, el nu va face nici un bine celui caruia l-ati daruit. Pentru ca nu e suficient a dori sa facem o placere cuiva pentru a-i face si un bine. Pentru a face bine, trebuie ca nu numai inima, dar si intelectul si corpul fizic, prin emanatiile lor pure si luminoase, sa realizeze acel bine. Daca nu, dati ceva bun, dar învelit de miasme.

Mâinile noastre sunt ca niste antene care au posibilitatea de a atrage si de a receptiona curenti de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundati. Si daca nu captam decât foarte slab acesti curenti, e pentru ca constiinta noastra e în alta parte sau e adormita. Magii stiu sa se foloseasca de mâinile lor pentru a primi forte sau de a le proiecta, pentru a le retine sau a le orienta, pentru a le amplifica sau a le diminua... Se spune în Vechiul Testament ca atunci când Moise ridica mâna în timpul bataliilor, poporul sau obtinea victoria. Pentru ca Moise cunostea puterile mâinii, el proiecta forte si atragea entitati care veneau sa-i ajute pe razboinici; si când batalia se prelungea si el începea sa oboseasca, veneau alti barbati sa-i sustina bratul. 

Daca putem utiliza puterea mâinii pentru ostilitati, de ce sa nu o utilizam pentru a crea dragoste si armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicati mâna si ei vor arunca armele pentru a se îmbratisa. Ei nu vor mai vrea sa se bata, pentru ca vor receptiona undele benefice pe care le trimiteti.

Doar cel ce stie cum sa tina mâna pentru a primi forte si a le proiecta asupra lui însusi si asupra altora pentru a echilibra, a curata, a hrani, a anima, devine un fiu al lui Dumnezeu.

Importanta mâinii apare în particular în viata cotidiana, pentru ca ea serveste ca mijloc de comunicare între fiinte. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac ei? Ei ridica bratul, pentru a saluta, sau îsi strâng mâna. De aceea, trebuie sa fiti vigilenti asupra a ceea ce dati cu mâna. Daca o faceti pentru a saluta, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu stie sa dea nimic arata cât de sarac si mizerabil este. 

Evident, pentru multi, o strângere de mâna sau un salut al mâinii nu sunt decât semne conventionale, si în acest caz, ar fi mai bine sa se abtina. Daca salutam distant, ramânând închisi, e inutil. Dar pentru cei care au constiinta treaza, e un gest formidabil de semnificativ si operant prin care poate încuraja, consola, umple de viata creaturile, prin care le poate da multa dragoste. Un salut trebuie sa fie o adevarata comuniune, sa fie puternic, armonios, viu.

Dar mâna nu e numai un mijloc de a intra în relatie cu fiinte umane, ea e de asemenea un mijloc de a intra în relatie cu natura. Când un adevarat mag deschide usa sa, dimineata, el saluta toata natura, arborii, cerul, soarele... El ridica mâna si spune buna ziua întregii creatii. Poate va întrebati la ce serveste acest lucru... Ei bine, pentru a se lega de îndata la sursa vietii. Da, pentru ca natura va raspunde. Când ma apropii de un lac, de un minte, de o padure, le salut si le vorbesc. Si de câte ori, dimineata, ies în gradina mea, salut toata natura si îngerii celor patru elemente, îngerul aerului, al pamântului, al apei si al focului, si chiar gnomii, ondinele, syfele, salamandrele. Atunci, îi vad, cânta, danseaza, sunt multumiti. Si arborilor, pietrelor, vântului le spun de asemenea: "Salut! Salut!"

Încercati sa faceti si voi la fel, si veti simti în interior ca ceva se echilibreaza, se armonizeaza, si multe obscuritati si lucruri neîntelese va parasesc, foarte simplu, pentru ca v-ati decis sa salutati natura vie si creaturile care o locuiesc. În ziua în care veti sti sa întretineti aceste legaturi vii cu întreaga natura, veti simti adevarata viata intrând în voi.

Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea e nimic în comparatie cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce poseda si tot viitorul sau este înca în mâinile lui. Mâna e o fiinta vie, ea are creierul sau, sistemul sau nervos, stomacul sau. Da, la fel cum universul se reflecta în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflecta în mâna. Fata de corpul nostru, mâna are aceleasi relatii pe care la are corpul nostru fata de univers.



CAP XIII   PRIVIREA   



Ochii ne permit sa percepem lumina, culorile si formele, asa cum urechile ne permit sa percepem sunetele. Urechile sunt organe pasive, receptive. Dar spre deosebire de urechi, ochii pot deveni emisivi, activi, pentru ca prin privirea sa omul vorbeste, sugereaza, influenteaza, comanda. Astfel putem plasa privirea în categoria gesturilor si, ca si gesturile, ea trebuie stapânita, educata, pentru a nu produce decât efecte benefice.

Prima regula este de a nu privi oamenii fix pentru a ne impune lor, nu avem acest drept. Dar nu e bine nici sa-i privim pasiv, cu ochi neexpresivi, pentru ca ei se vor simti demagnetizati, vampirizati. Da, vampirismul exista sub tot felul de forme: gesturi, cuvinte, privire... Anumite persoane sunt atât de dezvoltate în vampirism, constient sau inconstient, încât prin privirea lor aspira întreaga voastra vitalitate. Am constatat-o adesea. Exista oameni a caror privire nu îmi place sa o întâlnesc, pentru ca ei paralizeaza energiile mele, simt o senzatie de toropire ce ma napadeste, si nu pot face nimic pentru ei. În timp ce altii, care au o privire vie, îmi dau ceva privindu-ma, si eu pot atunci sa le dau mai mult.

Trebuie sa va gânditi sa observati si sa supravegheati expresia ochilor, întrebându-va: "Oare dau sau primesc?" E bine sa dai si nu e deloc rau a primi în schimb, pentru ca e important sa facem schimburi. Avem dorinta de a fura celui care nu înceteaza sa tot ia, pentru ca e ca un hot, în timp ce suntem atrasi de cel care stie sa dea, sa straluceasca, pentru ca practica cea mai înalta magie.  

Trebuie deci sa-i priviti pe ceilalti cu dragoste, dar fara insistenta, într-un fel în care îi lasati liberi. Nu încercati sa-i obligati sa raspunda la privirile voastre si sa se manifeste conform dorintelor voastre. Pentru ca cel ce primeste o astfel de proiectie a vointei voastre se simte deranjat, violentat, si nimic nu-l mai poate face sa se deschida catre voi. El ramâne insensibil la toate manevrele voastre. Secretul pentru a-i câstiga pe ceilalti este dragostea dezinteresata, care nu încearca niciodata sa puna mâna pe sufletul sau inima lor prin violenta.

Astrologii va vor spune ca oamenii au o anumita privire dupa planeta care domina în tema lor. Daca este Luna, au o privire vaga si visatoare, aratând ca sunt cu capul în nori. Daca e Mercur, ochii lor cerceteaza peste tot, si descopera câteodata... ceea ce se gaseste în buzunarele voastre! Venusienii va trimit o privire languroasa si va arunca ocheade pentru a va atrage. Martienii va fixeaza cu un aer sfidator ca si cum v-ar spune: "Atentie, sunt gata sa lupt cu dumneavoastra!" Jupiterienii va înconjoara cu priviri protectoare care semnifica: "Bazati-va pe mine, pot sa va ajut, cunosc persoane importante, le voi vorbi de dumneavoastra." Privirea saturnienilor e plina de banuieli, va examineaza cu neîncredere, pentru ca ei cred ca aveti de gând sa le faceti un rau. Soarele va priveste deschis, cu o mare limpezime.

Cum trebuie sa ne privim? În tot cazul, nu în maniera lui Saturn care arunca priviri banuitoare. Îmi veti obiecta ca daca nu ne îndoim un pic, vom fi înselati si jecmaniti. E adevarat, dar daca veti ramâne de acum înainte neîncrezator, veti crea aceeasi stare de spirit în altii si traiul nu va va fi mai usor.



În majoritatea cazurilor, când oamenii se întâlnesc unii cu altii pe strada sau în alta parte, ei se privesc cu indiferenta, ca niste straini sau chiar ca niste inamici. Daca nu au nici un interes sa atraga atentia cuiva, ei nu se gândesc sa-si arunce priviri de bunatate, de lumina, care ar putea ajuta. Cu toate acestea, când cineva e scufundat în îndoiala, durere, disperare, aveti, prin intermediul privirii voastre, posibilitatea de a-i da curaj. Peste tot, pe strazi, în trenuri, autobuze, metrou, întâlniti multi oameni pe care puteti sa-i ajutati cu priviri bune si cu gânduri pozitive pentru a-i sustine. Pe moment, nu îsi vor da seama de ce faceti pentru ei, dar sufletul lor si entitatile spirituale care locuiesc în ei vor sti sa primeasca ceea ce le trimiteti, si astfel starea lor se va îmbunatati.



Câteodata, va simtiti subit fericit, dilatat, fara a sti pentru ce. Totusi, e foarte simplu. Nu vi s-a întâmplat niciodata, mergând pe strada, sa întâlniti pe cineva pe care l-ati placut si caruia i-ati trimis în trecere un gând, un sentiment de iubire sincer? Aceasta persoana nici macar nu v-a vazut, dar ea a primit ce i-ati trimis si fara îndoiala s-a simtit înbogatita. Ei bine, atunci când sunteti subit fericit, e pentru ca un locuitor al lumii invizibile, trecând pe lânga voi, v-a privit si v-a lansat o raza de iubire care a atins inima voastra.

Da, în lumea invizibila exista fiinte care va îndragesc si când va întâlnesc, ele va arunca o privire buna. Dar se poate sa întâlniti un inamic, si în acel moment va veti simti brusc ranit, lovit. Peste tot pe pamânt, multimi de oameni se întâlnesc, se amesteca si fac schimburi între ei. Este la fel si în lumea invizibila: aici, deasemenea, ne miscam în mijlocul unei multimi de fiinte; unele ne trimit unde benefice, altele curenti nocivi, si astfel se explica multe din starile noastre. Puterea privirii e imensa si se întâmpla ca unele persoane sa se îmbolnaveasca pentru ca, fie ca în lumea vizibila, fie ca în lumea invizibila, fiinte care nu le iubesc le-au privit cu rautate.

Trebuie sa ne purtam în asa fel încât sa nu privim urât orice ar fi. Pe pamânt, oamenii se fulgera fara încetare cu priviri ostile. Multumiti ca pe pamânt legile sunt mai putin severe decât în Împaratia lui Dumnezeu, pentru ca daca un locuitor al Împaratiei lui Dumnezeu îsi permite o singura privire ostila, va fi imediat alungat si va trebui sa coboare si sa rataceasca în regiunile inferioare. Desigur, noi toti am fost expediati pe pamânt pentru ca am aruncat macar o privire rea! Ni s-a închis în nas poarta Paradisului si am cazut într-un loc unde aceste greseli sunt comise în mod cotidian. De altfel, razboiul este una din consecintele privirilor pe care oamenii nu înceteaza sa si le arunce unii altora. 

Trebuie sa ne apropiem de alte fiinte uitându-ne la ele cu dragoste spirituala, ca soarele, care privindu-ne în fiecare zi, ne trimite unde de viata. Soarele e o imagine a lui Dumnezeu, cea mai frumoasa, cea mai sublima. În fiecare zi trebuie sa ne prezentam în fata lui Dumnezeu pentru a-L contempla si a încerca sa atragem o privire a ochilor Lui. O singura privire de-a lui Dumnezeu poate sa ne transforme, si nu o vom mai uita niciodata. De aceea trebuie sa lucram mult timp în a ne apropia de Dumnezeu, pentru a obtine ca El sa ne arunce o privire.



Viata spirituala începe prin educarea privirii. Evident, cuvântul privire este aici simbolic. Totul poate fi exprimat prin acest cuvânt: privirea e o proiectare de forte, de energii benefice sau malefice, tenebroase sau luminoase. Astrologia a înteles bine importanta privirii. Studiati-o si veti vedea ca ea se explica pe de-antregul prin privire: o planeta într-o tema arunca o proasta privire la o alta si aceasta atrage pentru persoana respectiva anumite conditii dificile din care ea nu poate iesi decât cu mare suferinta; pentru ca "privirile" pe care astrele si le arunca se cristalizeaza în planul fizic, si cum planul fizic opune o mare rezistenta, nu putem sa le modificam foarte usor. 

Pentru a neutraliza influentele proaste ale planetelor, trebuie sa începem prin a învata sa privim cu bunatate toata creatia, de la pietre, plante, la stele... Pentru ca atunci Cerul însusi ne va arunca priviri favorabile, neutralizând tot ceea ce am primit de la dusmanii nostri din planurile fizic, astral, mental, pe timpul tuturor încarnarilor.

Privirea e punctul de plecare a multor lucruri în viata. Dragostea, accidentele încep cu o privire. Un barbat a vazut o femeie, i-a aruncat o anumita privire si ea s-a îndragostit de el; înlantuirea tuturor evenimentelor care vor urma provin din aceasta privire. La fel, cel ce priveste urât declanseaza dezordini si conflicte.

Studiati aceasta problema în viata voastra familiara, în viata sociala, si veti vedea ca multe lucruri depind de maniera în care fiintele se privesc unele pe altele. A se privi, e o întreaga stiinta; nu s-a studiat înca suficient influenta privirii asupra destinului omului. Nu spuneti ca e un detaliu fara importanta. Totul este în privire, pentru ca e o sinteza a fiintei, si în plus, imprima o pecete peste tot unde se pune. Pentru a va schimba privirea, trebuie sa va schimbati toata existenta, felul vostru a gândi, de a simti, de a actiona, pentru ca prin intermediul privirii se manifesta tot caracterul si temperamentul unei fiinte, toate calitatile si defectele sale care se revarsa asupra altor fiinte sau lasa o amprenta asupra obiectelor. Privirea e de o foarte mare importanta, de aceea astrologia nu se înseala definind horoscopul unui om ca o sinteza a privirilor pe care le-au aruncat astrele la nasterea sa.



Când sunteti furios pe cineva, aveti tendinta de a-i arunca priviri rele. Aveti grija, nu trebuie niciodata sa aruncati priviri ostile; în astfel de momente, închideti mai bine ochii si transformati forta ce actioneaza în voi. Daca aruncati priviri rele, veti proiecta o forta care va începe sa actioneze fara voia voastra, si care se va întoarce într-o zi împotriva voastra.

Încercati de asemenea sa nu tineti prea mult ochii plecati, pentru ca va legati astfel de puterile subterane. Ridicati-va privirea din când în când spre cer, pentru a va detasa. Desigur, nu e bine sa priviti prea mult nici în sus. Si daca vorbiti cu cineva privindu-l, nu va îndreptati brusc privirea spre sol; nu e bine. Când vreti sa stiti ce e pe cale sa faca cineva care e în apropierea voastra, întoarceti fara graba capul spre el; nu va multumiti sa-i aruncati o privire ca de verificare, e un obicei rau care dovedeste ca va lipseste sinceritatea, franchetea. În timpul unei conversatii, nu trebuie sa ascundeti ochii, pentru ca acest gest pune o bariera între lumea exterioara si privirea interioara.



Va veni o zi când oamenii se vor privi asa cum îi priveste Dumnezeu. Nu vor mai avea gânduri rele unii fata de altii si fiecare va exprima liber dragostea si surâsul sau prin intermediul ochilor. Privirea este limbajul lui Dumnezeu. Dumnezeu si îngerii vorbesc prin intermediul privirii. În Cer, nimeni nu are timp sa se opreasca pentru a va vorbi: îngerii parcurg spatiul cu o mare viteza, superioara celei a luminii, iar în trecere va arunca o privire de care va veti aduce aminte o eternitate si care va va vindeca, va va ilumina, va va salva. Nimic de pe lume nu se poate compara cu asa o privire. E adevaratul limbaj al Cerului.

În viitor, oamenii nu îsi vor vorbi decât prin ochi, pentru ca gura nu e capabila sa exprime toate sentimentele subtile. Imaginati-va ca, trecând pe strada, întâlniti anumite persoane care va arunca fiecare o privire pura, sincera, luminoasa. Veti avea impresia ca intrati în Împaratia lui Dumnezeu. Daca sunteti dezdadejduit, veti fi imediat vindecat, reactivat, de aceste priviri pline de încredere. Experienta deja v-a învatat care este puterea privirii. E pacat ca ati facut numai experiente cu priviri care v-au tulburat sau v-au ranit.

Sa ne oprim acum câteva minute si fiecare dintre voi sa încerce sa trimita tuturor fiintelor de pe pamânt priviri de lumina si de dragoste...

Cel care nu e stapânul privirii sale nu poate fi acceptat într-o Scoala initiatica. Daca declansati zilnic inconstient forte negative, cum sperati sa primiti cele mai mari revelatii din Cer? Adevaratii discipoli ai Stiintei divine stiu sa trimita privirea si salutul lor fiintelor luminoase ale lumii invizibile. Ei stiu sa-si trimita în fiecare zi salutul lor acestor fiinte si sa-l primeasca pe al lor în schimb; ei se simt astfel din ce în ce mai întariti si iluminati. 









Cap XIV   PUTEREA MAGICA A ÎNCREDERII



Banuielile, neîncrederea, îndoiala sunt forte distructive. Eu nu spun ca nu trebuie sa fiti niciodata neîncrezatori sau sa aveti îndoieli, nu, orbirea nu e un sfat. Dar vreau sa va atrag atentia asupra fortelor negative pe care fiinta umana le declanseaza si le proiecteaza la rândul sau, întretinând în ea neîncrederea si banuiala.

Când banuiti pe cineva, fara a va da seama, îl împingeti sa faca ceea ce banuiti. Un sot, de exemplu, o banuieste pe sotia sa ca a fost în bratele unuia sau altuia si o acuza ca a fost infidela. În realitate, nu e adevarat, ea protesteaza, se justifica, dar degeaba, sotul e de o gelozie maladiva si o interogheaza fara încetare asupra celui mai mic gest, îi face scene. Ce se petrece dupa un timp? Aceasta femeie, care a vrut sa ramâna fidela sotului ei, ajunge sa-l însele si ea e prima care se mira, nu întelege cum a ajuns sa fie antrenata sa comita un adulter. E foarte simplu: sotul ei a împins-o: da, prin acuzatiile sale, el a creat conditii favorabile, a sugestionat-o în planul astral, si saraca, a sfârsit prin a comite acest lucru. Cu toate acestea, ea era cinstita, voia sa reziste... Atunci vedeti cum acesti nefericiti soti provoaca chiar caderea propriilor lor sotii! Si e la fel pentru un barbat care, fortat sa asculte reprosurile sotiei lui ca o înseala, sfârseste prin a o face. Doar este necesar ca cuvintele sa corespunda realitatii! Câte tragedii si drame au ca origine îndoiala, banuielile si lipsa de încredere!

Deci, femeile