OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

SEMINTELE FERICIRII


*************


colectia IZVOR Nr. 231



Cap I   FERICIREA, UN TALENT DE CULTIVAT



Oamenii vin pe Pamânt cu anumite aspiratii: nevoia de a iubi si a fi iubiti, nevoia de a cunoaste, nevoia de a crea. Ei numesc fericirea ca fiind realizarea acestor aspiratii. Dar pentru a o obtine, ei trebuie sa  adauge fara încetare câte ceva la bagajul cu care au venit, pentru ca nu ajunge sa-ti doresti ceva pentru ca sa-l si obtii. Ei doresc sa iubeasca si sa fie iubiti, dar iata ca se trezesc singuri si dezorientati...Ei doresc sa înteleaga dar sunt tot timpul marginiti si dezorientati...Ei doresc sa creeze dar nu fac decît gafe. Pentru a realiza toate aceste aspiratii e nevoie de o lunga perioada de învatare sub controlul unui instructor care-i antreneaza pe adevarata cale a dragostei, întelegerii si a creatiei veritabile.

Toti oamenii vor fericirea, dar nu stiu cum sa o obtina si nu îsi imagineaza ca pentru a o obtine este nevoie de munca si de o disciplina de urmat. Din moment ce au venit pe Pamânt si manânca, beau, dorm, se plimba si au copii, ei cred ca sunt automat fericiti. Dar si animalele au aproape aceleasi activitati, si atunci? Nu este suficient doar sa fii pe lume pentru a fi fericit. Pentru a fi fericit, exista un anumit numar de lucruri care trebuie facute... si altele care nu trebuie facute! Fericirea e ca un talent (dar) care trebuie cultivat. Daca nu îl cultivam nu obtinem nimic. Este la fel ca si cu talentele artistice: chiar si persoanele cele mai dotate pentru muzica, pictura, dans nu ar fi realizat nimic daca nu ar fi muncit zi de zi cu înversunare pentru a cultiva aceste talente.

Daca vreti fericirea, nu stati fara sa faceti nimic, începeti sa cautati elementele care o alimenteaza. Aceste elemente apartin lumii divine si, când le veti gasi, veti iubi lumea întreaga si veti fi iubit, veti poseda o întelegere superioara a lucrurilor, si în fine veti avea puterea de a actiona si de a realiza.                                        



Cap II   FERICIREA NU ESTE PLACEREA



Nevoia de a gasi fericirea e profund înscrisa în fiinta umana. Aceasta nevoie ne ghideaza si ne stimuleaza. Cu toate acestea, urmându-si temperamentul, omul considera fericirea în mai multe forme diferite, care îi apar mai degraba sub forma placerii, si majoritatea oamenilor confunda una cu alta. Ei îsi imagineaza ca tot ceea ce le pare atragator, simpatic, ce le place, ce le spune ceva, îi va face fericiti. Ei nu, daca vom analiza ce este cu adevarat placerea, cum o gasim, unde o gasim, vom întelege ca e mult mai complicat.  

Când vedem câta energie desfasoara fiintele umane pentru a se angrena în activitati care le dau placere, e evident ca, daca fericirea ar fi sinonima cu placerea, lumea întreaga ar înnota în fericire. Dar mai mult se întâmpla contrariul: adesea acolo unde oamenii îsi gasesc placerea, ei îsi gasesc si nenorocirea.  

Placerea este o senzatie momentan agreabila care va face sa credeti ca prelungind-o cât mai mult, veti fi fericit. Ei bine, nu este asa. De ce? Pentru ca aceste activitati care va procura rapid si usor placere nu se situeaza, majoritatea, într-un plan prea elevat: ele nu ating decât corpul fizic, poate inima si un pic intelectul. Ori, nu putem fi fericiti când cautam sa satisfacem doar corpul fizic, inima sau chiar intelectul, acestea sunt doar satisfactii partiale si efemere. Fericirea, contrar placerii, nu e o senzatie de moment, ci ea priveste totalitatea fiintei.

Acel care crede ca gaseste fericirea în placere poate fi comparat cu un betiv: îsi toarna vin sau alcool si bea. Ah, se simte bine, uita de toate necazurile si trage concluzia ca e magnific sa bei. Daca ar fi sa ne pronuntam pentru câteva minute, câteva ore, aceasta poate pare magnific. Dar dupa câtiva ani, ce se va produce? Pierderea facultatilor, imposibilitatea de a trai o viata familiala si sociala echilibrata, decaderea, crima poate...

Ei bine, în numeroase circumstante, oamenii se conduc ca si betivul: de vreme ce lucrurile le par agreabile, ei trag concluzia ca ele vor ramâne asa pentru eternitate. Din pacate pentru  ei sunt obligati mai târziu sa constate pierderile, stricaciunile, si sufera.   

Este la fel si când e vorba de persoane cu care ei au ales sa formeze o familie, sa se împrieteneasca, sau sa se asocieze pentru munca: ei au tendinta sa se conduca dupa prima impresie de placere sau neplacere, simpatie sau antipatie. Ei cred: "Oh, acesta îmi spune ceva" si, fara sa gândeasca, fara sa aprofundeze, ei se decid, fara sa-si dea seama ca în realitate au de-a face cu un raufacator. Ei se îndeparteaza de un om pe care-l gasesc mai putin agreabil, dar în realitate acesta e un om corect, cinstit si bun. Când ne conducem dupa simpatie si antipatie, care sunt impresii de moment, si nu dupa  judecata care vede mult mai departe, ce vreti, ne vom sparge capul.

Initiatii, înteleptii ne previn despre realitatea lucrurilor, ei ne spun:"Atentie la ce faceti: primul moment de satisfactie trecut, veti plati foarte scump lipsa voastra de clarviziune." Ei da, câte lucruri sunt pe moment agreabile, dar dupa... Pentru câteva minute agrabile pe aici, pe acolo, traim ani de suferinta. De aceea trebuie sa fii vigilent si sa nu ai încredere în ceea ce pare agreabil. 

E adevarat ca exista anumite placeri care hranesc sufletul si spiritul, dar nu acestea sunt cele preferate de oameni. În plus, a te conduce dupa placere prezinta si pericole, pentru ca ceea ce le place alimenteaza, cel mai frecvent, instinctele nu sufletul sau spiritul. Proba: nu trebuie decât sa vedem unde îsi gasesc placerea: în mâncare, în bautura, în a se culca cu cineva, în a juca pe bani la casino, strivindu-i pe altii, razbunându-se, etc., posibilitatile nu lipsesc. Dar unde vor ajunge astfel? Desigur nu la fericire, pentru ca fericirea este ceva vast, infinit, în timp ce placerea nu atinge decât un domeniu limitat în om, acela al naturii inferioare, egoista, marginita.

În cautarea fericirii, omul nu se gândeste decât la el, placerea sa este el. El nu cauta de loc placerea altora, numai a sa. Astfel, el se limiteaza si se depreciaza, pentru a obtine placerea sa si o apara, el e obligat frecvent de a folosi metode care nu sunt prea catolice: devine incorect, crud, si daca e un moment când un altul îl priveaza de placerea lui, devine iritabil, agresiv, vindicativ. Atunci, ce placere gusta el? El devine insuportabil pentru altii, care nu uita sa-l faca sa simta aceasta.

Desigur, eu nu spun ca trebuie sa  se priveze de toate placerile si satisfactiile sale, ar fi stupid.  De altfel,  natura e cea care obliga  oamenii sa-si caute  placerea,  altfel viata 

si-ar pierde gustul, sensul, si ar deveni întunecata, monotona. Placerea e cea care anima, care da culoare existentei si nu e vorba de a o suprima. Trebuie doar sa nu o punem pe primul plan sa facem din ea un scop în viata, trebuie orientata aceasta tendinta într-un sens constructiv.

Toti avem instincte, dorinte si e normal, dar nu e un motiv pentru a face numai ce ne place. Daca Cerul ne da creierul, este pentru ca sa ne servim de el si sa ne orientam corect. Fiinta umana se aseamana cu un vapor care navigheaza pe oceanul vietii; la bordul acestui vapor sunt mateloti care se ocupa cu încarcarea combustibilului în cazan pentru propulsie, si apoi mai exista comandantul cu busola sa care se ocupa de orientare. Matelotii, sunt instinctele, poftele: ei sunt orbi, dar ne fac sa avansam. Comandantul este inteligenta, întelepciunea care ne da directia si suprevegheaza ca vaporul sa nu esueze pe stânci sau sa loveasca un alt vapor. Din pacate, aceste vapoare care sunt oamenii sunt amenintate pentru ca comandantul lasa matelotii sa faca ce le place!

Cele mai mari deziluzii îl asteapta pe cel care se ghideaza dupa placere, si care nu vede consecintele alegerii pe care e pe cale sa o faca. Trebuie cautat un alt ghid: ratiunea, pentru ca, ea vede consecintele fiecarei directii pe care sunteti pe cale sa o alegeti si va avertizeaza:"Atentie, acolo, îti vei sparge capul...Acolo, da, poti sa mergi..." Din pacate, daca vorbiti cu oamenii, veti vedea ca majoritatea oamenilor sunt convinsi ca nu pot sa-si descreteasca fruntea, sa se însenineze, decât daca fac ce le place. Ei sunt gata pentru asta sa sara peste toate regulile, toate tabu-urile, cun se spune. Ei vor sa fie liberi. Si care e aceasta  libertate? Aceea de a face nebunii, si de a se distruge. Daca ne eliberam cu buna stiinta de lumina, de întelepciune, de judecata, pentru a gusta câteva momente de placere, vom suferi, e inevitabil, si chiar fizic: vom fi bolnavi, pentru ca boala nu e altceva decât manifestarea în plan fizic a dezordinii pe care o lasam sa se instaleze în planul psihic.

Daca vrei sa inversezi aceste prejudecati si reguli pentru a fi tu însuti, nu e rau, chiar din contra. Dar trebuie stiut ca sub legile moralei umane se gasesc legile eterne stabilite de Inteligenta cosmica, si, ca vrem sau nu, când calcam aceste legi, o vom plati prin durere, suferinta, boala. V-am spus mai demult: e usor sa prevezi ce noi boli vor aparea în lume din cauza manierei în care oamenii îsi traiesc libertatea si, în acest caz ce boli vor fi incurabile. 

Desigur, Inteligenta cosmica nu e asa cruda pentru a strivi imediat pe cineva pentru o greseala mai mica. Cel care face exces de hrana, de bautura, de tutun, de sexualitate, etc. poate sa nu se îmbolnaveasca decât dupa ani de zile. Dar e usor de prevazut ca daca nu îsi schimba conduita nu va putea scapa bolii. Organismul aceluia care depaseste masura, în orice domeniu ar fi, este ca o constructie de lemn a carei pereti sunt rosi: ea nu se va distruge astazi sau mâine, dar dupa ani, dintr-o lovitura casa se darâma. Multe lucruri sunt la fel în viata si, cum lumea nu întelege felul în care aceste legi lucreaza, oamenii gândesc doar pe o perioada de timp prea limitata.Ei spun:"Priviti-l pe acesta: el e cinstit, rezonabil, bun, dar nu e recompensat." În timp ce un altul e un snapan si tot îi reuseste, si trag concluzia ca e mai avantajos sa fii snapan. Iata filozofia ce o are acum lumea: oamenii nu vad mai departe de lungul nasului.

În realitate, pentru a întelege cum lucreaza legile, trebuie observati oamenii si evenimentele pe o durata mai lunga. O perioada mai scurta e insuficienta pentru a ne pronunta. Priviti cum se întâmpla cu tarile: de multe ori numai dupa secole putem întelege  cum o tara cade încet, încet în decadenta; cei care traiesc în aceasta nu îsi dau seama. La fel e si pentru oameni. De multe ori, consecintele unei purtari bune sau rele în încarnarea actuala se vor constata în încarnarea urmatoare.

Ei da, din pacate sau din fericire, fericirea pentru om nu înseamna a face ce-i place si cum îi place, pentru ca, va repet, fericirea nu este placerea. Deci, atentie, nu va lasati influentati. Multi gasesc normal sa respecti anumite reguli de conduita, pe care apoi încep sa le încalce pentru ca au auzit de la alte persoane ca acestea sunt baliverne ridicole, de care trebuie sa ne eliberam. Si, la sfârsit sunt atât de bine eliberati ca îsi sparg capul. Exista de asemenea si oameni care se cred foarte inteligenti, si care intra singuri în catastrofe, si care atrag o cantitate de naivi care-i urmeaza. Cunoasteti parabola orbilor din Evanghelii: daca orbii conduc alti orbi, cad toti în groapa. Ei bine, câti savanti, filozofi, gânditori spun absurditati, si totusi toti îi urmeaza. În timp ce pe Initiati, care cunosc bazele pe care e construita viata, nimeni nu-i asculta. De ce? Este foarte simplu: pentru ca Initiatii nu prezinta lucrurile într-un mod agrabil, ei vorbesc de legi, judecata, întelepciune, stapânire de sine si chiar de sacrificiu! În timp ce ceilalti vorbesc de dorinte, placeri, pasiuni, atunci evident, asta convine la toata lumea. Ei da, dar ce va spune un Initiat este cu adevarat pentru binele vostru. Poate nu pentru ce considerati ca binele vostru de moment, dar sigur pentru binele vostru îndepartat, definitiv, etern. Iata, din acest punct de vedere sunteti orbi. Da, aceasta e sa fi cu adevarat orb: sa nu vezi decât momentul prezent, satisfacerea imediata a unei dorinte, a unei nevoi, a unui instinct, în loc de a veda un pic mai departe.  

Desigur, aceste explicatii nu sunt, poate pentru toata lumea. Deci, trebuie sa lasam oamenii sa caute fericirea asa cum se pricep: ei vor gasi tot timpul câteva farâmituri pentru a mânca. Natura e atât de generoasa! Ea lasa peste tot ceva de rontait...chiar si în lada de gunoi, simbolic vorbind. Cei ce nu sunt capabili sa se hraneasca în alta parte, de ce sa moara de foame privându-se de singurele alimente care le excita gustul? Aceste alimente îi înbolnavesc, desigur, dar ce sa faca, daca nu doresc altele?

Când cei ce simt ca plenitudinea, fericirea pe care o cauta este în alta parte si doresc sa o gaseasca, trebuie sa-i ajutam. Trebuie sa le spunem:"Fericirea, adevarata fericire, este foarte greu de obtinut, dar nu e un lucru imposibil. Trebuie multa munca, multa vointa, si mai cu seama discernamânt: sa întelegem ca ceea ce majoritatea oamenilor numesc "fericire" nu este, de fapt, decât o suma de mici placeri, mici satisfactii, aparente de fericire. Daca vreti sa întreprindeti acest drum lung si penibil spre adevarata fericire si, odata ce ati obtinut-o, sa puteti sa o dati si la altii, atunci cautati-o în afara cararilor batute: în afara placerii!"



CAP III   FERICIREA ESTE ÎN MUNCA. 



Unde e în realitate adevaratul pericol pentru un alcoolic? În alcool? Nu, în capul sau. De ce? Pentru ca considera lucrurile numai dupa placerea de moment. Pentru moment, bea, se simte bine si trage magnifica concluzie ca asa va fi tot timpul. Si aceasta e eroarea. Da, placerea, nu e nimic mai grozav pe moment, dar pe o perioada mai lunga, e ruina!  

Veti zice:"Bun, am înteles, nu placerea e cea care ne face fericiti, dar atunci, ce ne-o va da?" Munca. O, stiu deja ce îmi veti spune: ca vreau sa va lipsesc de toata bucuria, de toate satisfactiile, ca a lucra e penibil, ca voi nu faceti altceva decât munciti si asta nu va face de loc fericiti.      

Înlocuind placerea cu munca, înseamna a înlocui o activitate ordinara, egoista, cu o activitate mai nobila, mai generoasa, care ne largeste constiinta si declanseaza în noi posibilitati noi. Nu se pune problema de a va lipsi de placere, dar pur si simplu sa nu o puneti pe primul loc ca scop al existentei, pentru ca aceasta ne slabeste, ne saraceste. Cel care cauta placerea înainte de orice, se conduce ca un om care, pentru ca iarna e frig, utilizeaza pentru a se încalzi toate obiectele de lemn din casa: usile, ferestrele, scaunele, paturile, dulapurile...peste un timp, nu mai ramâne nimic. Este la fel cu cel ce se lasa ghidat de placere: tot ceea ce e pe cale sa traiasca ca emotii, senzatii, îi arde încet-încet rezervele. Cei care cauta placerea cu orice pret trebuie sa stie dinainte ce îi asteapta: saracirea si întunecarea constiintei, si nu vor putea cunoaste tezaurele sufletului si spiritului, ci numai ceea ce trece prin stomac, pântece sau înca mai jos.

În loc de a considera placerea ca scop al existentei, trebuie sa spunem:"A, trebuie sa fac cu viata mea ceva cu sens, util, mare" si sa înlocuim astfel placerea prin munca, adica cu un ideal. Si care este aceasta munca? Acea a soarelui. Nu am gasit niciodata o activitate care o depaseste pe cea a soarelui. Fara oprire, el straluceste, încalzeste, vivifica. Iata o munca pe care oamenii nu au luat-o niciodata în considerare; prin comparatie, ei s-au oprit la a face mici reparatii.

Daca discipolul îsi însuseste aceasta problema a soarelui în mod serios, la început va fi stângaci, imperfect, dar într-o zi va începe sa radieze lumina, caldura, si viata ca un soare. Când discipolul întreprinde aceasta munca, restul îl tenteaza din ce în ce mai putin: micile distractii, micile bucurii palesc înaintea sarcinii grandioase de a munci ca soarele. Ei simt atunci o placere, o bucurie, o expansiune cu care nimic nu se poate compara.     

Multi acepta faptul ca fericirea se limiteaza la câteva efervescente, la câteva focuri de paie urmate de dureri si necazuri. Ei bine, daca ar fi asa, nu merita sa o cautam. Câteva lucruri pe fuga, la ce bun?...Si stiti cum am descoperit ca francezii sunt poporul cel mai inteligent de pe Pamânt? Într-o zi, la Paris, am auzit pentru prima data cântecul:"Placerea dragostei nu dureaza decât un moment, Durerea din dragoste dureaza o viata" Ei da, nu am auzit niciodata asa ceva în Bulgaria! Iata de ce îi stimez pe francezi: din cauza acestei descoperiri. Numai ca, ma întreb de ce, dupa ce au gasit acest adevar, ei continua sa faca la fel, ca si cum nu l-ar fi descoperit de loc.

În realitate, când ai descoperit adevarata dragoste, nimeni si nimic nu te poate face sa o pierzi; o ai pentru totdeauna. Veti spune:"Da, dar când iubim pe cineva, cum sa înlocuim placerea cu munca? E imposibil!" Ba da, e posibil. Ce va împiedica sa va prindeti fiinta iubita în brate, si sa va îndreptati împreuna spre lumina, frumusete, viata eterna...Desigur, va fi imposibil, pentru ca sunteti convinsi ca placerea senzuala trebuie sa va guverneze existenta. Dar voi, învatati sa studiati aceste viziuni de ansamblu noi si exersati: veti simti ca avansati, ca alte facultati se dezvolta în voi încet-încet, si începeti sa gustati placerile sub o forma mai subtila.

Placerea senzuala e la început agreabila, desigur, dar încet va distruge. Munca, din contra, la început e grea, dar pe masura ce trece timpul, deveniti rezistenti, bogati si fericiti. Aveti, deci, interesul sa tratati munca ca scopul vietii voastre, adica sa faceti în asa fel încât fiecare moment al zilei sa fie o ocazie de a progresa  pe calea stapânirii de sine, a armoniei, a luminii. Veti vedea, aceasta munca va va da într-o zi cele mai mari placeri.

Dar, nu trebuie sa va opriti sub impresia momentului, pentru ca des aceasta impresie e mincinoasa. Trebuie reflectat pentru a vedea ce efect are decizia voastra în timp mai îndelungat. Voi lucrati, faceti eforturi, si pentru un moment nu vedeti nici un avantaj, va descurajati. Da, pentru un moment poate fi asa, dar daca veti vedea, asa ca mine, tot ceea ce munca voastra va pregateste magnific, nu veti mai vrea sa va opriti.



CAP IV   FILOZOFIA EFORTULUI 



Omul are o tendinta înascuta de a evita eforturile si face tot ce poate pentru a se debarasa de sarcinile sale sau a le ceda altor oameni, animale sau masini. Si astfel el slabeste si îsi pierde facultatile. Cel care vrea sa devina rezistent, inteligent si capabil sa înfrunte toate situatiile, trebuie sa se obisnuiasca sa faca eforturi. Eforturile îl vor mentine în forma. În zilele noastre putem sa achizitionam multe lucruri fara efort, dar care va fi rezultatul? Vom fi arhiplini la exterior si asta-i tot, în interior nu va fi nimic. 

Progresul tehnic, de exemplu, a adus multe facilitati, nu o putem nega; dar în acelasi timp ce omul are nevoie de tot mai multe pentru a trai, pamântul, apa si aerul sunt din ce în ce mai poluate si nu mai absorb elementele toxice care le otravesc. Atunci, tot acest progres nu aduce mare lucru pentru adevarata fericire, înseninare: contribuie mai curând la o slabire si o dispensare de eforturi. Ei da, masinile lucreaza pentru el, socotesc  pentru el, îsi aduc aminte pentru el, se deplaseaza pentru el, si el în acest timp este în pericol. Omul a fabricat tot felul de motoare pentru a se deplasa în spatiu si, efectiv, el se plimba prin aer cu avioane, elicoptere, rachete, dar în interior, el ramâne atasat de sol, incapabil sa se desprinda, de a se ridica prin gândire. 

Nu va este interzis a va folosi de toate mijloacele tehnice care sunt la dispozitia dumneavoastra, nici chiar sa fabricati altele, daca sunteti capabili, dar trebuie sa începeti o munca interioara care va va permite sa va serviti de aceste mijloace pentru a va îmbogati, în timp ce, pentru moment, acestea contribuie la a va slabi. Daca veti avea gloria, bogatia, puterea nu veti fi satisfacut daca nu ati fi facut nici un efort pentru a le obtine. Efortul este acel pe care puteti conta, în efort veti gasi bucuria, fericirea. Singurul punct de sprijin solid pe care va puteti sprijini existenta voastra, este propria persoana si activitatea proprie. Pâna  nu veti întelege asta, nu veti fi stapân pe situatie, veti depinde de circumstantele exterioare, la voia schimbarilor, nu veti obtine nimic din ce doriti profund, va va scapa totul. Atunci, obisnuiti-va în fiecare zi de a conta numai pe eforturile voastre si veti avea cerul si pamântul, nimic nu va va dezamagi.

Veti spune:"Dar noi facem eforturi, nu facem decât asta: în fiecare zi muncim pentru a ne câstiga existenta..." Da, e adevarat, dar nu ajunge, nu sunt chiar eforturile de care vorbeam. Eu va vorbesc de eforturile inimii voastre, ale spiritului vostru, eforturi pentru a va regasi, pentru a va lega de ce e esential în voi: Eul superior. Acestea sunt eforturile mai importante, pe care trebuie sa le mentineti zi de zi, pâna veti reusi. Chiar daca nu veti atinge idealul spre care tindeti, nu abandonati niciodata eforturile, pentru ca ele sunt singurele care vor rezista si dupa moarte: eforturile care vi le impuneti pentru a va realiza din plin. Aceste eforturi sunt cheia viitorului vostru.

Iata de ce când întâlniti dificultati în viata, nu va revoltati si nu încercati sa le evitati; întelegeti ca Inteligenta cosmica va pune în aceste conditii pentru a va forta sa mergeti mai departe, mai sus. Nu cereti ca viata sa va fie linistita. Nici un alpinist nu poate sa faca o ascensiune a unui munte daca ar avea în fata lui pereti perfect netezi. Pentru a se cocota, are nevoie de asperitati unde sa-si puna mâinile si picioarele si de asperitati pentru a prinde coarda. Si astfel, putin câte putin ajunge pe creasta. Ei bine, pentru motive asemanatoare e necesar sa întâlnesti în viata dificultati, necazuri, obstacole.

Veti protesta pentru ca apare o contradictie: în fiecare zi va spun ca viata trebuie traita în armonie si pace, si acum va spun ca trebuie sa întâlnim dificultati si opozitie pentru a progresa...Trebuie bine înteles aceasta: cei care doresc armonia si pacea fara ca în prealabil sa fi învatat sa treaca de obstacole, se pregatesc din contra pentru o viata în dezordine si zapaceala. De ce? Pentru ca adevarata armonie, adevarata pace sunt recompense care revin celor care le-au câstigat, manifestându-si calitatile de dezinteres, bunatate, rabdare. În acel moment, chiar daca ei trebuie sa treaca încercari, nu se vor simti deranjati, nu vor suferi si nu vor face pe altii sa sufere. Pentru ca ei au reusit sa se transforme, sa se amelioreze. Gratie unei munci rabdatoare, sustinute, ei au reusit sa stabileasca relatii cu Cerul, sa aiba schimburi cu entitatile luminoase care-l populeaza si într-o zi ei se vor simti luati dintr-o data chiar pe culme. Acolo, ei nu vor mai avea nevoie sa se agate de asperitati, sa se catere penibil, ei vor zbura! E asa de greu de înteles?

Trebuie sa dorim fericirea, plenitudinea si pacea, caci aceasta e adevarata viata, dar când suntem imperfecti, vom trece pe lânga. Proba: cine nu doreste fericirea? Toti oamenii nu doresc decât asta, toti îsi petrec timpul facând proiecte pentru a realiza ce cred ei ca îi va face fericiti. Dar iata, ei nu sunt fericiti...E clar ca mai au ceva de înteles si de corectat. Da, daca nu facem eforturi pe calea perfectiunii, nu trebuie sa dorim o viata linistita si agreabila, în toate felurile, ea nu va fi. Trebuie sa acceptam dificultatile cautând care sunt eforturile pe care noi ne obligam a le face care ne vor conduce la adevarata fericire.

Stiu ca pentru voi e dificil de admis, dar asta e realitatea. Daca lucrurile ar sta cum vrem noi, ar fi o catastrofa! Noi nu suntem atât de clarvazatori pentru a vedea consecintele îndepartate a ceea ce ne dorim. Ceea ce noi credem ca este bine pentru noi ne va antrena si daca se va realiza, vom petrece viata în trândavie, placeri. Dar, din fericire Inteligenta cosmica nu da oamenilor fericirea pe care ei o asteapta: ei ar pierde totul si chiar gustul vietii. Deci, adevarata fericire este în efort. Atunci, nu  cautati dulceata, pentru ca va veti îmbolnavi. Când începeti sa iubiti amaraciunea, chinina, veti fi salvati. Adesea ceea ce iubiti va îmbolnaveste: atunci, nu plângeti daca sunteti lipsiti de acestea. Cerul e cel care nu vi le da, pentru mai ramâne un pic în viata.

Iata adevarata filozofie pe care am descoperit-o si am acceptat-o. Nu as abandona aceasta filozofie pentru toate bogatiile din lume...Aceasta nu înseamna ca, daca cineva vrea sa îmi dea bogatii, eu le voi refuza! Orice e binevenit, când putem face ceva util pentru toti, dar nu bogatia o caut.

Atunci, iata esentialul: sa faci eforturi pentru a merge în fiecare zi mai departe în realizarea idealului propriu. Din punct de vedere material, exterior, aceasta nu va va aduce mare lucru, dar chiar regii si printii Pamântului nu vor avea ce veti obtine. Nu va lasati tot timpul subjugati de aparenta lucrurilor, în interiorul vostru veti gasi adevarate comori mergând pâna la infinit...Când începeti sa faceti aceste eforturi, lumina va veni, întelegerea va veni, puterea va veni, ordinea si armonia vor veni.  

Oamenii  sunt marcati de latura exterioara; chiar când se reculeg în liniste, ei se gândesc la evenimente, obiecte exterioare. Da, în loc sa caute în ei ce e mai profund, centrul  lor,  chiar  când  se  reculeg  ei  se  ocupa  de  ce  e  afara.  Si  voi,  de  asemenea, 

analizati-va, si va veti da seama ca nu stiti sa intrati si sa ramâneti în voi însiva, atentia va este atrasa, fara îndoiala, afara. Veti spune:"Dar ce ne cereti e foarte dificil." Poate, dar e util sa o auziti; într-o zi, va veti aduce aminte si veti descoperi ca sunteti, în fine, capabili de a avea o adevarata viata interioara.

Bazati-va existenta pe propriile eforturi, nu contati pe nimic altceva. Acceptati si utilizati tot ceea ce lumea exterioara va ofera bun, dar nu va bazati pe acestea, pentru ca  viitorul vostru adevarat este de a parcurge toate regiunile spatiului, printre stele si sori, si nu veti putea duce în acest voiaj bogatiile pe care le-ati îngramadit sub voi. Trebuie sa învatati unde e de lucrat si pe ce trebuie contat. Daca va bazati pe sotul vostru, copiii vostri, banii vostri, într-un moment sau în altul veti avea deceptii. Nu puteti conta decât pe spirit, adica pe o activitate pura, efort constant. Cât despre restul lucrurilor, utilizati si multumiti Cerului ca vi le-au dat, dar nu contati pe ele.     

Si va mai spun: nu contati pe Maestrul vostru, nu contati pe mine ca si cum m-ati considera exterior voua, ca  pe cineva care poate sau nu poate sa vina sa va vada. Dar daca ma veti plasa în voi, în inima voastra, în sufletul nostru, veti putea conta pe mine, pentru ca prezenta mea în voi va fi atât de exacta, atât de reala ca voi însiva. Si în necazuri si suferinte ma veti gasi totdeauna pentru a va ajuta, ca sa întelegeti ca sunt peste tot cu voi, ca nu o sa va parasesc niciodata, ca ceva din cunostintele mele, din dragostea mea, din rabdarea mea a ramas în voi. Veti spune:"Atunci, nu e util sa venim sa va întâlnim?" Da, utilizati aceste întâlniri, profitati de ele, dar nu contati exclusiv pe ele, caci într-o zi sau alta, veti fi dezamagiti si suparati. 



CAP V   LUMINA ESTE CEA CARE ADUCE FERICIREA



Majoritatea oamenilor stiu  în adâncul sufletului, ca banii nu pot sa le aduca o fericire veritabila, de altfel în Franta aveti un proverb:"L'argent ne fait pas le bonheur"... Dar exista si constiinte care îsi permit sa îsi satisfaca anumite dorinte. Si cum sunt multe dorinte, au, evident, nevoie de multi bani! Iata, trebuie sa reflectam: sunt oare dorintele care le putem satisface cu ajutorul banilor, în majoritatea timpului, dezinteresate, elevate?

Atunci, atentie, întrebati-va tot timpul de ce vreti bani si cum vreti sa-i utilizati. Da, trebuie sa va supravegheati, pentru ca banii sunt mijlocul cel mai puternic pentru a va satisface natura inferioara. Eul voastru divin nu are nevoie de bani: are nevoie de lumina, dragoste, infinit, eternitate iar pe acestea banii nu le pot furniza. Banii pot furniza doar ceea ce aveti nevoie în planul material: hrana, vesmintele, bijuteriile, casele, masinile,etc Câteodata nu pot nici macar sa va serveasca pentru a va regasi sanatatea. Si când va simtiti tulburat, angoasat, când nu mai aveti gust de viata, nici medicamentul cel mai scump nu va poate ajuta. Chiar admitând ca ar începe sa va usureze, ati duce o viata atât de nerezonabila, care va distruge efectul bun al medicamentului, încât va veti îmbolnavi din nou. Pentru ca originea raului este în modul vostru de viata, si nu puteti câstiga ceea ce nu se poate cumpara cu bani.

Desigur, banii sunt necesari, nu sunt eu cel ce va spune ca ati putea trai fara ei, ati deveni un parazit. Nu e o solutie de a suprima banii, cum ar sugera unii care cred ca ei sunt cauza tuturor relelor societatii. Banii sunt un mijloc de schimb, si daca i-am suprima, am fi obligati sa-i înlocuim printr-un alt  mijloc; pentru ca viata în societate e bazata pe schimburi si ne-am întoarce în fata aceleiasi probleme. Daca banii produc stricaciuni, nu ei sunt vinovati de aceasta ci persoana care se serveste de ei, si care se straduie sa îsi satisfaca dorintele. Din moment ce persoana are intentii murdare în cap, banii sunt cei care o ajuta a le realiza. Punându-si alte idei în cap, aceiasi bani devin în mâinile ei o binefacere.

Banii sunt o formidabila putere asupra naturii inferioare, personalitatea. O invita, o excita:"Ba da, du-te, ai mijloacele de a-l ruina pe acesta, de a-l învinge pe celalalt. Aceasta femeie e maritata? Nu înseamna nimic, ce te retine? Pentru ca te place, poti sa o ai: vei vedea ca nu va rezista masinii si diamantelor pe care vrei sa i le oferi." Ei da, banii sunt un consilier rau al personalitatii pe care-l vedem în fiecare zi. Daca vreti sa cunoasteti cu adevarat pe cineva, dati-i multi bani si observati cum se poarta. Daca persoana  nu se arunca imediat în placeri, nu devine vanitoasa, exigenta, dura, aroganta, etc., iata o persoana magnifica pe care puteti conta, pentru ca ea a reusit sa-si învinga tentatiile pe care i le dau banii.

Pentru a rezolva definitiv problema banilor, trebuie stiut ca pericolul este de a-i lasa sa se instaleze în cap. Vreau sa spun: nu va mai gânditi la ei pentru ca ideea de bani, dorinta de a avea bani creste, se umfla pâna acopera cerul. E ca o perdea care împiedica lumina celesta de a penetra, de a veni sa se instaleze în fiinta umana. E bine sa ai bani, bineînteles, dar cu conditia de a-i pune într-un buzunar, într-un sertar, pentru a putea dispune de ei când e nevoie...puneti-i oriunde, în afara de capul vostru. Daca nu, banul va deveni stapânul vostru, iar voi sclavii lui. Daca voi sunteti stapânul si el se supune, puteti face mult bine; dar daca el e stapânul, va va împinge la a domina si a elimina pe semenii vostri. Si atunci, s-ar putea ca prostimea sa va admire pentru ca ati devenit un mare bancher, un om de afaceri formidabil care a reusit sa instaleze filiale în lumea întreaga; dar cum ati reusit sa calcati legea bunatatii, generozitatii, a dezinteresului, vine sa va întrebe justitia divina. Si atunci veti plati aceste încalcari de legi prin tot felul de încercari fizice si psihice.

Fiecare dintre voi trebuie sa reflecteze asupra raportului pe care trebuie sa-l aiba cu banii, dar mai ales sa evite sa-i aiba ca ideal, ca scop al vietii, sa evite sa-i aiba în cap pentru ca vor deveni ca un ecran care împiedica soarele, spiritul de a va lumina. Capul vostru trebuie sa fie numai la dispozitia luminii, a Cerului, a îngerilor, a arhanghelilor gata de a primi mesajele, sfaturile. Daca aveti un ecran în capul vostru, mesajele sunt reflectate si nu veti sti pe ce directie sa mergeti, nu veti fi ghidati. Si când nu mai suntem ghidati cadem cu capul în jos în gropi si prapastii.                                                                                                                                    

Pentru a obtine fericirea, nu de bani aveti nevoie, ci de lumina. Câteodata unii vin  si ma roaga sa-i sfatuiesc pentru a-si alege o profesie. Ei ezita: sa se angajeze pe un anume drum unde vor câstiga multi bani, sau sa aleaga o meserie mai putin lucrativa dar care le lasa mai mult timp pentru a face altceva?...Si eu, ce credeti ca le raspund? Ca  instructor, nu pot sa spun cuiva ce trebuie sa faca aici si acolo, ci numai sa-i explic care sunt consecintele alegerii sale; apoi, el se decide dupa ce a reflectat, analizat bine. Raspund deci:"Sa vrei sa câstigi multi bani, nu e rau, dar totul depinde de scopul vostru, de idealul vostru, de ce vreti sa realizati în viata. Daca idealul vostru e cel pe care-l numim de obicei "a reusi în viata", adica a avea putere, influenta, ei bine, câstigati mai multi bani. Dar daca aveti ca ideal progresul pe calea vietii interioare, spirituale, puteti fi fericit cu mai putini bani. Alegerea va apartine."

Dealtfel, cel care poseda multe bunuri nu e niciodata linistit, e fara încetare antrenat în multe activitati, probleme, etc. Trebuie sa fie tot timpul cu ochii în patru pentru a se proteja de oamenii ambitiosi, necinstiti, lacomi care-i vad proprietatile. Si chiar daca e foarte vigilent, cum poti sa prevezi totul? Sunt preocupari fara sfârsit care îngreuneaza, materializeaza, decupeaza regiuni spirituale. El pierde, deasemenea, mult timp si multa energie pe care ar fi putut sa o foloseasca mai util pentru evolutia sa si a altora pe care ar fi avut ocazia sa-i ajute cu achizitiile sale spirituale! Oricare sunt sarcinile pe care le avem de îndeplinit, ar fi bine sa nu ne supraîncarcam, sa ne multumim cu necesarul pentru a trai. A cere mai mult, complica existenta.

Veti spune:"Sunt persoane care mostenesc bogatii foarte mari, este rau pentru evolutia lor?" Mai întâi, nu sunt cazuri asa frecvente, dar si în acest caz totul depinde de persoana: daca ea vrea sa profite de banii sai pentru a-si satisface tendintele de lene, capricii, ambitii, sau daca ea e dezinteresata, stapâna pe ea însasi si capabila sa se foloseasca de bogatia sa pentru a face bine cu ajutorul ei.

Dar trebuie sa fim constienti ca banii nu sunt utili decât în plan material. În plan psihic, spiritual, nu putem face nici un bine cu banii: aici, trebuie lumina, lumina e fluidul de aur. Daca iubiti lumina, posedati deja aur în plan spiritual. Cu cât sunteti mai bogat cu acest aur, cu atât mai mult aveti posibilitatea sa mergeti în magazinele celeste sa "cumparati" ceea ce nu puteti gasi în nici un alt magazin: întelepciune, dragoste, bucurie, infinit, eternitate. Din acest motiv, înteleptii, initiatii se straduie sa adune cât mai mult aur posibil în plan spiritual pentru a putea sa se îmbogateasca de calitati si virtuti de care, apoi, vor beneficia altii. Chiar daca nu au un ban în buzunar, ei continua, gratie luminii lor, sa atraga prezenta Cerului si sa o distribuie în jurul lor.

Deci, e clar, în plan material e preferabil de a nu te satisface de loc. În timp ce în domeniul spiritual, din contra, trebuie sa nu te saturi niciodata, sa nu fi deloc multumit de tine, nici de ce ai, sa vrei sa devii cât mai bogat,din ce în ce mai puternic în slujba binelui. Si cu atât mai rau ca aceasta nu se învata din morala sau din religiile ordinare, pentru ca e suficient sa fi un tata si un sot bun: sa-ti hranesti si sa-ti îmbraci nevasta si copiii, sa iesi la plimbare dimineata si sa te întorci linistit...Iata modele! Desigur, nu e rau si multi oameni nu sunt capabili sa realizeze aceasta. Dar aceasta "morala" e insuficienta pentru cel care pretinde ca traieste dupa regulile adevaratei morale, adevaratei religii.

Adevarata morala, adevarata religie este continuta în cuvintele lui Iisus: "Fiti perfecti cum si Tatal vostru din Ceruri e perfect." Cum putem fi perfecti ghidându-ne dupa o morala ordinara? Distanta dintre om si Dumnezeu e asa de mare ca ne întrebam de ce Iisus ne-a dat acest ideal care ne depaseste imaginatia: sa fi perfect ca si Dumnezeu însusi! Ei bine, stia ce facea...Pentru ca în plan material, e bine sa te multumesti cu lucruri mici, de a fi recunoscator si sa multumesti pentru fiecare dintre ele, dar în plan spiritual, nu trebuie sa fi multumit niciodata, trebuie sa fi ambitios, insatiabil, sa tinzi spre un ideal foarte elevat, cel mai inacesibil: perfectiunea divina. Toti trebuie sa cerem bunatatile ceresti. Da, cereti suta la suta, pentru a obtine mai putin de unu la suta! Ceea ce trebuie sa cereti este lumina, ca tot sa devina lumina în gândirea voastra, sentimentele voastre, actele voastre, corpul vostru fizic. Lumina: acest cuvânt rezuma, condenseaza tot binele pe care ni-l putem imagina, tot ce e mai pur, mai puternic, mai frumos, sublim... Dumnezeu însusi.

Când eram foarte tânar, printre primele dati când l-am întâlnit pe maestrul Peter Dunov, într-o zi l-am întrebat: "Maestre, care e cea mai buna metoda de a te lega de Dumnezeu, prin meditatii?" Mi-a raspuns:"Prin munca cu lumina, pentru ca lumina e expresia splendorii divine. Trebuie sa ne concentram spre lumina si sa lucram cu ea: sa plonjam în ea, sa ne bucuram de ea. Prin lumina suntem în relatie cu Dumnezeu." Atunci, eu v-o spun de asemenea: nu exista munca mai buna decât lucrul cu lumina. Lumina e ca un ocean de viata care palpita, vibreaza, puteti sa intrati în ea pentru a înnota, va purifica, beti-o, va hraneste...În sânul luminii veti simti plenitudinea.

Lumina, este de asemenea simbolul tuturor culorilor asupra carora va puteti concentra, fie separat, fie combinate între ele. O data ce ati reusit sa-i  creati culorile cu gândirea, puteti sa le faceti sa treaca prin voi, si sa le proiectati asupra fiintelor pe care le iubiti si asupra lumii întregi. Aceasta munca cu lumina e o munca cu virtutile, cu fortele si entitatile celeste, pentru ca, în spatele luminii si culorilor, exista o întreaga viata ascunsa, lumina fiind numai reprezentarea ei vizibila. Prin culori intrati în legatura cu aceasta viata.

Mai este o vorba a maestrului, din vremea aceea, pe care n-am uitat-o. Pe atunci, el tinea conferinte într-o sala de pe stada Oborichte în Sofia, înainte ca Fraternitatea sa se instaleze în afara orasului, la Izgrev. Într-o zi, înainte de conferinta, un domn ce venise sa-l vada îi pusese tot felul de întrebari. Eu eram acolo, ascultam...Maestrul era ca de obicei simplu, natural, demn, grav. Raspundea cu gentilete, dar pe scurt. La un moment dat, întrebarea era:"Dupa ce semn recunoastem evolutia unui om?" Si maestrul a raspuns: "Dupa intensitatea luminii ce emana din el." Eram tânar, nu aveam înca aceste criterii, si acest raspuns m-a frapat, dar iata pe acest principiu s-a bazat, de asemenea, o mare parte a vietii mele. De-a lungul vietii, si eu m-am convins ca putem judeca fiintele dupa lumina lor. Aceasta lumina, nu e, desigur, vizibila, dar o simtim în privire, în expresia fetei, în armonia gesturilor. Ea nu depinde nici de facultatile intelectuale, nici de educatie, ea este o manifestare a vietii divine, si pe aceasta lumina trebuie sa o cautam, fara sa ne saturam.



CAP VI   SENSUL VIETII



Fiinta umana cauta, constient sau inconstient, un sens în viata ei. Are nevoie de un motiv de a exista si în fiecare zi încearca sa-l gaseasca în tot ce i se petrece, în viata familiala, sociala, profesionala. Dar în realitate, nici o reusita, nici o posesiune materiala nu poate sa-i dea sensul vietii, daca chiar e vorba de un "sens", iar sensul nu e material, nu putem sa-l gasim decât sus, în planurile subtile. Mai jos, nu gasim decât forme. Putem sa umplem formele cu un continut care e dat de sentiment, de senzatia pe care o încercam atunci când iubim un obiect, o fiinta sau o activitate. Dar sentimentul e trecator, într-o zi sau alta vom simti un gol si vom suferi. Trebuie, deci sa cautam un lucru deasupra continutului: sensul. Când am atins sensul, posedam plenitudinea. Un exemplu va va face sa întelegeti mai bine ce vreau sa va explic. Ieri ati mâncat excelent, dar asta a fost ieri, si  astazi aveti din nou nevoie de mâncare, amintirea mesei de ieri nu va potoleste stomacul. La fel citind o carte, privind un tablou, ascultând muzica simtiti uneori ca atingeti un adevar care va transforma viziunea asupra lucrurilor, aceasta revelatie va dura pâna mâine si poimâine. Pentru ca prin intermediul cartii, tabloului, muzicii spiritul vostru s-a ridicat foarte sus si a gasit un sens. E ca si cum un element etern care a intrat în voi, nu va mai paraseste.

Când ati gasit sensul lucrurilor, îl aveti pentru totdeauna. Dar pentru a-l gasi trebuie sa urcati sa va hraniti, sa va gânditi, sa iubiti, sa actionati în planurile superioare. Când cautati mai jos, nu gasiti nimic. Nimic din ceea ce e material nu va va aduce acest sens. În timp ce cu un adevar pe care îl sesizati sau care vi se da, puteti lucra si trai cu el tot timpul având rezultate.

Desigur, nu e suficient sa aveti timp de meditat si un moment de inspiratie, lumina, pentru a da un sens vietii; trebuie sa învatati sa faceti sa dureze acest moment pâna devine o stare de constiinta permanenta care purifica, ordoneaza si restabileste totul în voi. Din pacate, sunteti destul de des nepasatori, treceti usor, în câteva minute, din lumea divina în preocuparile cele mai prozaice si stupide, ca si cum s-ar sterge totul. Ei bine, nu stiti ce pierdeti, pentru ca aceasta stare are puterea de a actiona asupra fiintei voastre pentru a o linisti si a-i armoniza miscarile; daca aveti puterea sa o mentineti, ea e capabila sa împiedice starile negative care vin sa se instaleze în voi. Iata, ati facut schimbari, si dupa ce ati meditat, v-ati rugat, aveti nevoie sa va gânditi la lucruri nesemnificative, razbunari, placeri.

Veti spune"Dar ne cereti ceva imposibil. În viata nu putem mentine continuu starile divine." Da, în aparenta aveti dreptate, traiesc în aceeasi lume cu voi si stiu cum e. Dar stiu de asemenea ca, în ciuda oboselii, descurajarii, necazurilor, discipolul luminii nu se descurajeaza, din contra el se agata de ce a cucerit, de experientele care i-au dat, în anumite momente privilegiate, un veritabil sens al vietii.

Deci, chiar daca în existenta e imposibil sa nu suferim, sa nu plângem, trebuie sa conservati în voi acest sens al vietii;si nu numai sa-l conservati, ci sa utilizati dificultatile vietii cotidiene pentru a-l întarii, amplifica. Asa lucreaza adevaratii spiritualisti. Niciodata, orice s-ar întâmpla, nu întrerup lucrul divin pe care l-au întrerprins înainte. Chiar în mijlocul încercarilor grele, ei îsi spun:"Iata o buna ocazie de a mobiliza toate fortele ostile în serviciul muncii mele." În timp ce majoritatea oamenilor, chiar daca nu li se întâmpla nimic rau, vor face în asa fel încât vor demola prin indiferenta lor tot ceea ce au cîstigat bun. Atunci iata, creem, distrugem, creem, distrugem...si de aceasta nu obtinem nici un rezultat. Pentru a obtine rezultate, trebuie sa fim perseverenti în munca spirituala pe care am început-o, adica trebuie sa punem totul în serviciul acestei munci: binele, raul, bucuriile, suferintele, sperantele, descurajarea, da, totul în slujba acestei munci. Iata ce înseamna cu adevarat a construi, cum fiecare zi aduce elemente noi. Sensul vietii, nu-l gasiti din plin nici în familie, nici în profesie, nici în arta, nici în calatorii, etc. Acestea pot fi mijloace care va ajuta sa va apropiati acest sens, dar nu îl contin. Proba: familia, meseria, calatoriile sau arta nu au împiedecat niciodata un barbat sau o femeie sa se sinucida.

Daca ne decidem sa participam la realizarea Împaratiei Domnului si Dreptatii Sale, vom gasi sensul vietii. Pentru ca asa, orice vi se întâmpla, stiti ca sunteti un lucrator pe pamântul Domnului si va simtiti arhiplin, fericit, sustinut, pentru ca participati la o munca uriasa. Nu sunteti singur, nu sunteti abandonat. Toti pot, de astazi, sa gaseasca sensul vietii, pentru ca, de astazi, în loc sa munceasca pentru ei însisi, pentru nevoile lor, satisfactiile lor, ei pot spune:"De acum înainte, vreau sa lucrez pentru Împaratia Domnului si Dreptatea Sa". Si chiar daca numele lor nu e cunoscut pe Pamânt, el este scris în Cartea Vietii si sunt rasplatiti cu binecuvântarile Cerului. Nimic nu e mai glorios decât sa te angajezi în aceasta munca. Da, în fiecare zi trebuie mers mai departe, sa ai aspiratii mai largi, mai vaste: aceasta da cu adevarat un sens vietii.

Si când ati trait un moment divin, fie prin meditatie, rugaciune, muzica, lectura sau contemplare a unui peisaj, încercati sa multumiti Cerului. Spuneti:"Astazi am trait ceva exceptional! Trebuie sa ma alimentez mâine si poimâine, pentru ca acesta e Cerul. Acest moment va transforma totul în mine."

A gasi sensul vietii înseamna a gasi un element care numai lumea divina îl poate oferi; dar nu îl da decât acelora care, în lungul anilor, au facut eforturi pentru a ajunge la el. Sensul vietii nu e ceva ce se poate fabrica afectiv sau mental: nu omul e cel ce decide care va fi acesta pentru el.

Sensul vietii este recompensa unei munci interioare, rabdatoare, neîntrerupta pe care omul o face asupra lui însusi. Când a ajuns la o anumita stare de constiinta, primeste din Cer un electron, ca o picatura de lumina care impregneaza toata materia fiintei lui. Din acel moment, viata sa primeste o dimensiune si o intensitate noua, evenimentele îi vor aparea cu o noua claritate, ca si cum i s-ar fi dat cunoasterea  sensurilor lucrurilor. Si chiar moartea nu îl mai sperie, pentru ca acest electron i-a descoperit imensitatea unei lumi eterne unde nu exista pericole, nici tenebre, si omul simte ca deja merge în lumea nelimitata a luminii.

Odata ce a descoperit sensul vietii, totul paleste în prejma, iar necazurile existentei cotidiene îsi pierd importanta. Toti acei care îsi pierd timpul plângând si lamentându-se pentru ca nu au bani, ca nu au succesul sperat, ca sunt abandonati sau tradati, arata, de fapt, ca nu au descoperit adevaratul sens al vietii. Daca banii, ambitia, posesiunea unui barbat sau a unei femei reprezinta pentru ei acest sens, atunci, evident, nu vor lipsi ocaziile sa fie dejamagiti si suparati!

A gasi sensul vietii înseamna a tinde la o stare de constiinta atât de elevata, care îmbratiseaza universul întreg, încât micile lucruri ale existentei se pierd si se dizolva. Chiar când e confuz, persecutat, acel ce a gasit sensul vietii se simte reconfortat si el e cel care îi priveste pe altii cu mila, si spune:"Saracii, nu vad ca, orice ar spune, orice ar face, eu traiesc în imensitate, în eternitate, particip la viata cosmica."

Poate veti gasi ca tot ce v-am spus e dificil de înteles. În realitate, aveti nevoie sa retineti doar aceasta: nu veti gasi sensul vietii daca nu va puneti în slujba unui ideal sublim. Pentru ca în spatele acestui ideal, exista miliarde de creaturi luminoase care lucreaza si, cînd vor vedea ca voi participati cu ele la constructia unei noi lumi, va vor da toate binefacerile si atunci veti fi asa de plini ca va veti revarsa. Chiar daca nu cereti nimic, chiar daca nu asteptati nimic, veti simti ca ati primit tot. 



CAP VII   PACEA SI FERICIREA



De multe ori auzim oameni spunând:"A, putin îmi pasa de pace!" Ei îsi imagineaza ca, pentru ca lor nu le "pasa", totul va fi bine si vor fi fericiti...Dar ce este aceasta pace? E usor sa ai pacea si sa fi fericit? Nu, nu avem o idee clara despre ce este pacea, si de asemenea nu avem o idee clara despre ce este fericirea.

Cât timp omul e subjugat naturii sale inferioare, instinctelor, poftelor sale, ambitiilor sale, el nu poate trai în pace. Cât timp elemente ca ura, gelozia, cupiditatea exista în inima, intelectul sau vointa sa, nu va avea decât ciocniri si necazuri. Chiar daca apare un moment de repaus când omul crede ca necazurile s-au sfârsit, foarte repede problemele încep si s-a sfârsit cu "pacea" sa.

Pacea, nu înseamna sa fi linistit câteva ore sau câteva zile, gasindu-ne în conditii agreabile singur sau la munte. Pacea, pacea adevarata, acea de care vorbesc Initiatii, e o stare de constiinta superioara care necesita cunoasterea structurii omului si universului. Da, Initiatii va spun ca nu veti gusta cu adevarat pacea pâna în ziua când elementele corpurilor voastre (fizic, astral, mental, cauzal, budhic) vor fi purificate, armonizate între ele si vor vibra la unison cu regiunile cele mai înalte din univers.

Pacea e deci o stare de constiinta la care ajungem dupa o lunga munca de stapânire de sine si armonizare interioara. Pâna atunci, veti avea, fara îndoiala, câteva momente de liniste, dar pâna nu veti îndeplini aceasta munca, nu veti avea pacea, si în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, se pot produce incidente susceptibile sa va deranjeze! Când ati obtinut pacea adevarata, chiar daca aveti de înfruntat dificultati, dureri, nu va veti clinti; desigur, veti fi îngrijorat si suparat, dar numai la suprafata. În profunzime, pacea nu va va parasi, veti simti ca ea e mereu cu voi...Ca si fundul marii: nici o intemperie nu îl deranjeaza. Exista în pacea adevarata ceva imens, vast, inalterabil pentru ca ea este o cucerire a sufletului si spiritului.

Pacea adevarata se situeaza deci foarte sus: ea e un acord, o sinteza, o armonie a tuturor elementelor din noi. Si la fel pentru fericire: ceea ce iau oamenii drept fericire nu sunt, adesea, decât mici satisfactii de scurta durata. Veti spune ca sunteti fericiti pentru ca ati petrecut o vacanta agreabila de unde veniti odihniti si plini de energie, pentru ca un barbat sau o femeie pe care o (îl) iubiti si-a manifestat dragostea, pentru ca ati fost felicitat pentru inteligenta si competenta voastra...Evident, nu putem nega ca e important sa fim sanatosi, de a ne simti iubiti si sa fim cunoscuti pentru capacitatile noastre, dar e insuficient pentru a spune ca suntem fericiti, pentru ca adevarata fericire este deasupra corpului fizic, inimii si intelectului. Ne imaginam ca daca avem o casa, o femeie, vom fi fericiti, ca daca avem gloria, stiinta sau frumusetea vom fi fericiti...nu! De mii de ani, istoria arata ca fericirea nu e acolo, sau poate pentru putin timp. Obtinem aceea, obtinem cealalta, dar ramânem nesatisfacuti si în interior e vid, vidul larg, gata sa înghita tot. 

Daca fericirea e greu de obtinut si mentinut, este pentru ca trebuie sa o cautam foarte sus, într-o regiune unde materialele sunt inalterabile; ceea ce cere omului mari calitati si mai ales puritate, pentru ca numai ce este pur e inalterabil si poate sa dureze. Aceasta regiune exista în spatiu, dar si în noi însine si toti acei care au descoperit-o se straduie sa gândeasca, sa iubeasca, sa actioneze si sa munceasca în asa fel încât sa traiasca în aceasta regiune unde nimic nu îi poate deranja. Orice s-ar întâmpla, oricare ar fi conditiile, ei sunt fericiti pentru ca au gasit elemente stabile, imuabile, eterne.

Adevarata fericire,ca si pacea, e o stare care se caracterizeaza deci prin stabilitate. Veti spune:"Dar viata nu e decât o succesiune de schimbari: succese si esecuri, abundenta si saracie, pace si razboi, boala si sanatate...si omul e obligat sa îndure aceste schimbari!" Nu, razboiul poate sa izbucneasca, puteti sa va îmbolnaviti, puteti fi ghinionist, puteti fi abandonati de sotul vostru, de sotia voastra, de copiii vostri, de prieteni toate acestea fara a înceta sa fiti fericti. De ce? Pentru ca constiinta voastra nu stagneaza la nivelul evenimentelor: pentru fiecare dificultate, pentru fiecare încercare, veti gasi o explicatie, un adevar care va calmeaza, va consoleaza pentru ca ati mers prea sus si stiti cum sa vedeti lucrurile. Puteti fi dezgolit, persecutat, dar pentru ca stiti ca toate astea sunt trecatoare, ca sunteti nemuritor, ca nimic nu va poate atinge cu adevarat, aici unde toti scot strigate, voi zâmbiti.

Fericirea, o purtati, deci, în voi. Daca nu sunteti constienti, înseamna ca ramâneti la suprafata, la periferia fiintei voastre si la periferie nu sunt decât iluzii si schimbari: de abia ati sesizat câteva particule de bucurie, ca ele sunt înlocuite cu multa suferinta, ca si cum ar fi o pedeapsa ca ati furat un pic de fericire.

Iata de ce, faceti eforturi pentru a intra în voi însiva si aici începeti sa cautati ceea ce e imuabil, etern, Dumnezeu, spirit. Astfel veti gasi fericirea. Odata ce ati gasit-o, încercati sa-i ramâneti aproape, si atunci nimeni n-o sa va mai faca necazuri. Oricare ar fi situatia voastra, fie ca sunteti bogat sau fara bani, glorios sau dezaprobat, ca sunteti iubit sau urât, sunteti deasupra schimbarilor, traiti în eternitate.

Acesta nu e, poate, decât un limbaj pe care toata lumea îl poate pricepe. Ce vreti? Un baiat îi spune unei tinere fete:"Iubito, te voi face fericita." El nu stie nici ce este fericirea, nici el nu e fericit, dar vrea sa o faca fericita pe ea!...Sau, invers, fata îi spune  baiatului:"Te voi face fericit." Dar cum o fac? Cu imperfectiunile, nervozitatile, furiile, gelozia lor, ei se fac fericiti! Cam asa...au multi copii, ca în povesti. Sa mergem mai departe: eu nu cred prea mult în acest tip de fericire. Desigur, ei trec prin momente agreabile, dar sunt ca si prizonierii carora li se dau în fiecare zi câteva minute de destindere pentru a respira un pic, si apoi "înapoi în beci!" Sau, ca o durere de dinti: se opreste un moment, si apoi reîncepe!    

Pentru a fi fericiti, trebuie sa gasiti un punct de neclintit de care sa va agatati, fara ca ceva sa va faca sa pierdeti acesta pozitie de echilibru: ceea ce în fizica se numeste echilibru stabil. Priviti pendulul: îl facem sa oscileze la dreapta, la stânga, dar revine în pozitia de echilibru pentru ca e atasat de un punct fix. Ei bine, omul trebuie sa  gaseasca acest punct în el însusi si sa se prinda de el. Atunci poate sa spuna ca si Initiatul vechiului Egipt:"Sunt stabil, fiul cuiva stabil, conceput si nascut în teritoriul stabilitatii."

Cât timp sunteti schimbator, ezitant e inutil sa vorbim despre fericire! Fericirea apartine regiuniilor infinitului, eternitatii care sunt regiuni ale sufletului si spiritului. Da, infinitul, eternitatea, iata regiuni înca neexplorate, unde sufletul si spiritul au nevoie sa plonjeze pentru a se hrani, a se îmbraca, pentru a fi satisfacut si liber. Voi începeti sa va dati seama ca fericirea cere de la voi o întreaga disciplina, datorita careia va ridicati întelegerea si dragostea voastra pâna în regiunile sufletului si spiritului, si în acest moment puteti sa va adapati din acest ocean fara margini al pacii si fericirii. Pacea, ca si fericirea e rezultatul unei comuniuni, al unui schimb perfect cu principiile, entitatile si toate existentele lumii sufletului si spiritului. 

În sus, pacea si fericirea sunt unite, ele nu pot exista separat. Nu veti întâlni pe nimeni adevarat fericit fara a fi în pace. Pacea si fericirea reprezinta aceeasi realitate exprimata diferit.Pacea va pune în armonie cu toata creatia si când traiti aceasta armonie, nu puteti fi nefericit. Energiile, fortele universului va patrund si nu va mai lipseste nimic. Nu veti întelege niciodata ce este fericirea daca nu veti înceta sa o considerati o senzatie agreabila, asa cum îsi imagineaza majoritatea oamenilor. Adevarata fericire este, desigur o senzatie agreabila, dar este de asemenea lumina si putere. Priviti, de exemplu: cînd sunteti fericit, fie si un moment, sunteti în pace si începeti sa întelegeti fiecare eveniment din viata voastra, totul devine simplu si clar si reusiti tot ce întreprindeti. Dar cum pierdeti aceasta stare, încep necazurile, durerea sau descurajarea, totul se umbreste în capul vostru si nu faceti decât prostii.

Fericirea nu e nimic altceva decât o stare de constiinta, o maniera de a întelege, de a simti, de a se comporta, o atitudine în viata, de aceea nu apartine decât acelora care stiu sa o gaseasca printr-o munca spirituala. Fericirea, ca si pacea e o sinteza: daca întelegem bine lucrurile, daca le simtim bine, putem actiona bine si putem fi fericiti. Dar ca sa reusesti aceasta trebuie sa accepti stiinta initiatica, pentru ca ea este singura care ne învata  sa ne educam intelectul, inima si vointa, adica sa stapânim natura inferioara, personalitatea, pentru a da naturii superioare, individualitatii, toate posibilitatile de a se dezvolta. 

Pentru a gasi fericirea, nu este suficient sa învingi natura inferioara. Bineînteles, aceasta victorie este necesara, dar ea este insuficienta: mai trebuie înca sa reusesti sa fuzionezi cu natura superioara. Nu veti reusi sa gasiti fericirea doar reusind sa învingeti din timp în timp egoismul, senzualitatea, gelozia si furia. Aceste victorii sunt etape necesare pe calea reusitei dar ele nu pot sa va  faca fericiti, pentru ca fericirea se gaseste într-un loc inaccesibil pentru tot ce este negativ. De altfel, chiar daca veti reusi într-o zi sa va învingeti personalitatea, paziti-va: a doua zi ea va putea sa va joace noi feste. 

Victoria asupra personalitatii e totdeauna incerta. Este exact ca o tara care a învins o alta tara: niciodata nu poti fi sigur ca acest lucru va dura. Pentru ca, într-o buna zi, când învingatorul doarme pe lauri, tara învinsa va încerca sa-si ia revansa. La fel se întâmpla cu natura inferioara, personalitatea: chiar daca, în anumite împrejurari, ati reusit sa învingeti anumite manifestari ale ei, victoria nu este niciodata definitiva; la un moment sau altul, ea poate reveni, va poate da noi lovituri, si iata-va la pamânt.

Ce este de facut? Sa implorati natura voastra divina, principiul Cristic, sa vina sa se instaleze în voi. Astfel, în loc de a fi totdeauna ca un învingator ce nu e niciodata sigur de victoria sa, veti avea un asociat puternic, atotstiutor, pe care puteti conta. Si chiar daca uneori sunteti putin obosit, putin adormit, el continua sa tina piept naturii inferioare. Cîti oameni pareau sa-si fi învins anumite slabiciuni, anumite vicii, dar dupa putin timp recadeau în aceste vicii, si chiar mai rau decât înainte! Deci, singura solutie este de a pregati terenul, cucerind victorii asupra naturii inferioare în cât mai multe domenii, dar si de a implora Cerul, natura superioara, sa vina sa se instaleze si  sa se manifeste în noi. 

Si când natura superioara a venit cu adevarat sa se instaleze în voi, atunci da, veti gusta o fericire inexprimabila. Sunteti fericit si nici macar nu stiti de ce. Aceasta fericire - si cu atât e mai de mirare - este o fericire fara cauza. Veti gasi ca este minunat de a trai, de a respira, de a mânca, de a vorbi...Nu vi s-a întâmplat nimic, nici n-ati primit un cadou nici o mostenire, nici o întâlnire, sunteti fericit pentru ca vi s-a adaugat ceva de sus, care nu depinde de voi...ca o apa care curge din Cer, si va mirati necontenit descoperind în voi însiva aceasta stare minunata de constiinta. Va bucurati si nu stiti de ce. Iata adevarata fericire.

Adevarata fericire, e ca aerul pe care-l respiram: aveti preocuparea de a cauta aerul? Nu, aerul vine la voi, este aici, sunteti în el si îl respirati fara sa va gânditi la el.  Restul ca apa, hrana, banii trebuie din când în când cautate, în timp ce aerul si lumina,nu!

Voi respirati fara încetare si nu e bucurie mai mare decât a respira. Daca nu ma credeti, retineti-va respiratia pentru un moment, veti vedea...Ei bine, fericirea e comparabila cu aerul care-l respiram.

Inspirati, expirati...inspirati, expirati...fericirea e respiratia sufletului...Nu ne putem opri sa studiem respiratia din acest puct de vedere. Orice altceva trebuie cautat, cumparat, bucata cu bucata, pentru a avea o bucurie, o placere, în timp ce aerul nu trebuie cautat, respiram fara încetare, chiar si când dormim. Putem spune ca respiratia a fost data omului pentru a-i arata ca tot ce este tangibil ca banii, posesiunile, etc., nu se poate compara cu ce e subtil, impalpabil, invizibil, cu lumea eterica în care se afla incluse. Toti aceia care au constiinta faptului ca sunt inclusi în lumea eterica, în lumea spirituala, respira fara încetare si sunt fericiti din cauza acestei respiratii.



CAP VIII   PENTRU A FI FERICIT, FITI VIU !



Pentru a fi fericit, trebuie sa fii viu."Dar, veti spune, noi suntem vii!." Desigur, si plantele si animalele sunt de asemenea vii, si admitând ca sunt fericite în felul lor, credeti ca puteti fi fericit în felul lor? Pentru om, viata, adevarata viata nu e aici. Atunci unde este ea?

În zilele noastre, oamenii acorda un loc excesiv activitatilor intelectuale si realizarilor tehnice: aceasta le-a fost prezentata ca un ideal de instructie, de acumulare de cunostinte si de avantajele aduse de progresul tehnic. Ei bine, tocmai, acumulând cunostinte si utilizând din ce în ce mai multe aparate, sau aparate din ce în ce mai perfectionate, nu înseamna a trai. Luând-o pe aceasta directie, omul strica ordinea naturala a lucrurilor si natura se apara.

De altfel, ce spun acum tinerii? Ca vreau sa "traiasca". Da, dar cum idealul de viata pe care adultii îl prezinta nu-i atrage de loc si nu gasesc pe nimeni pentru a-i învata ce este adevarata viata, ei o cauta în aventuri primejdioase, senzatii puternice, pasiuni, placeri, alcool, droguri....Deci, prea mult intelect pe de o parte, prea multe pasiuni pe de alta parte, în cazul lor, aceasta îi dezechilibreaza. Trebuie stiut ca omul e facut pentru a trai în diferite planuri: fizic, astral, mental, dar si cauzal, budhic, atmic ( a se vedea "Viata fizica: elemente si structuri" cap.3 "Mai multe suflete si mai multe corpuri";colectia Izvor nr.222); daca îsi limiteaza activitatea la primele trei planuri fizic, astral si mental, el nu poate cunoaste adevarata viata. 

A mânca, a bea, a dormi, a munci, a avea relatii sexuale, a încerca câteva sentimente, a achizitiona câteva cunostinte, a avea câteva gânduri, e important, dar nu ajunge pentru a satisface nevoile noastre. E o viata la relanti, nu e o viata intensa. Veti spune:"Dar cum, contemporanii nostri au o viata intensa! Priviti-i: fug la stânga, la dreapta, discuta, îsi schimba sotul, sotia, amantul, amanta." Ei bine, aici va înselati din nou. Viata intensa nu înseamna agitatie, nu este o acumulare de aventuri pasionale sau de activitati intelectuale. 

Pentru a trai o viata intensa, trebuie sa cunoastem structura omului, sa-i cunoastem corpurile sale diferite ca si centrii care-i permit sa intre în relatie cu regiunile spatiului si locuitorii acestor regiuni. V-am vorbit deja si v-am indicat de asemenea metodele, exercitiile de facut, atitudinea de adoptat pentru a trezi în voi aceste organe subtile(a se vedea "Centrii si corpurile subtile";colectia Izvor nr.219). Numai acel care s-a straduit poate vorbi de adevarata viata, de o viata intensa. Si el este fericit pentru ca se simte ca o sursa, ca o cascada, ca o livada plina de arbori fructiferi, ca un parc plin de flori, si e o binecuvântare pentru toti acei care îi sunt în preajma.

Iata de ce va spun: daca cautati fericirea, nu e alt secret decât acela de a trai o viata spirituala intensa. E inutil sa cauti ajutorul talismanelor sau altor obiecte magice: pietre, metal, parfum...pentru ca singura magie adevarata e viata. Daca vreti sa fiti fericit, munciti ca viata voastra sa fie mai pura, mai bogata, mai abundenta. De îndata ce începeti aceasta munca, asupra corpului fizic, asupra corpului astral (sentimente), asupra corpului mental (gânduri), veti vedea rezultatele: sanatatea se amelioreaza, simtiti peste tot dragostea voastra si din jurul vostru, si sensul vietii va devine din zi în zi mai clar. 

Cum se face aceasta munca?  În  Învatamântul  nostru  nu  am  vorbit  de  asta. De-a lungul anilor, v-am dat câteva metode, daca nu le veti putea aplica pe toate; alegeti, cel putin, unele din ele, si munciti cu ele în mod serios. Daca nu vreti aceasta, de-a lungul anilor chiar viata va va face sa pricepeti, va va da lectii si veti suferi. Credeti-ma, nu veti putea fi fericiti ducând o viata ordinara. 

Si daca vreti o metoda pe care o puteti aplica imediat, pot sa v-o dau: a ne obisnui sa multumim. Da, a multumi în fiecare clipa, chiar si pentru ce ni se întâmpla: în mijlocul dificultatilor, necazurilor, suferintelor, multumiti tot timpul. În acest fel, neutralizati otrava ce se produce în voi prin starile negative, va cicatrizati ranile, pentru ca nimic nu poate rezista în fata recunostintei. Deci, multumiti pâna veti simti ca tot ce vi se întâmpla e spre binele vostru. De îndata spuneti:"Multumesc Domnului, multumesc Domnului...". Multumiti pentru ce aveti, dar si pentru ce nu aveti, pentru ce va bucura dar si pentru ce va face sa suferiti. Asa întretineti în voi flacara vietii. Prevad ca ma veti întreba:"numai atât?" Da, numai atât, dar practicati aceasta metoda si veti constata rezultatele ei. 

O adevarata învatatura initiatica va învata sa puneti accentul pe viata, propria voastra viata. Aceasta nu vi se pare foarte important, pentru ca nici macar nu va dati seama ca sacrificati aceasta viata unor lucruri care sunt mult mai importante decât ea. Va îndreptati mereu atentia asupra obiectelor, evenimentelor, agitatiilor din exteriorul vostru si, în tot acest timp, lasati viata voastra sa saraceasca. Este un calcul foarte gresit. 

V-ati gândit vreodata la timpul pe care îl petreceti cu lumea exterioara? Câteva minute, câteva ore...În timp ce întreaga zi si întreaga noapte sunteti cu voi însiva. Atunci, nu vedeti ca viata voastra interioara este cea mai importanta? Trebuie ca abundenta, bogatia si ordinea sa fie în voi...Vedem ca lumea exterioara se umple de obiecte, produse, aparate, constructii si arme de tot felul, în timp ce oamenii sunt tot mai mult bântuiti de haos, mizerie, slabiciune si vid. Este timpul ca ei sa se gândeasca sa realizeze în interior tot ceea ce îi preocupa sa realizeze în exterior. În noi trebuie sa avem bogatia, frumusetea si forta; pentru ca, ceea ce vom obtine astfel, nimeni si nimic nu ne va putea lua. Nici macar batrânetea.

Da, cei mai multi oameni gândesc ca, odata ajunsi la o anumita vârsta, ei trebuie obligatoriu sa-si piarda facultatile si sa cada în decrepitudine. Gândindu-se la aceasta, pâna la urma se si întâmpla! În realitate, pentru discipolii Stiintei Initiatice, batrânetea e cea mai buna perioada a vietii; pentru ca anii de cautari si experiente interioare le-au adus luciditatea, pacea, serenitatea, bunatatea, si toti vin sa se instruiasca de la ei. Chiar si copiii sunt atrasi de ei si îi iubesc. Daca în lume circula o parere contrara, aceasta este pentru ca este adevarat ca pentru multi dintre oameni batrânetea este o perioada foarte rea, din cauza felului în care au trait. Ei si-au risipit energiile în activitati ordinare, inutile, stupide iar atunci când nu le mai ramâne aproape nimic, când sunt slabi, bolnavi, goi, ce mai pot astepta de la batrânete? 

Evident ca, chiar daca ducem o existenta rezonabila, plina de sens, batrânetea va veni la un moment dat. Si chiar si boala poate veni. Dar cei care au facut o adevarata munca interioara vor trece prin aceaste perioade cu mai mult curaj si seninatate, si nu vor înceta de a se îmbogati spiritual. Da, daca lucrati pentru lumina, pentru un ideal înalt, cu cât veti îmbatrâni, cu atât veti deveni mai viu si mai expresiv; veti câstiga chiar o viata si o expresivitate pe care nu o aveati în timpul tineretii. Bine înteles, veti fi putin mai plecati, veti avea putin mai multe riduri, parul alb, dar nu va veti opri la atât: lasati corpul sa îmbatrâneasca în liniste si gânditi-va ca sufletul se poate manifesta înca prin el cu o tinerete extraordinara. De ce trebuie sa suportam aceasta mentalitate catastrofica propagata peste tot în legatura cu batrânetea? 

Se spune tinerilor:"Grabiti-va sa profitati pentru ca tineretea nu dureaza mult" Asa este, sigur, dar când nu dureza ? Ei bine, tocmai atunci când  ascultam aceste sfaturi daunatoare si ne grabim sa ne amuzam si gustam din toate placerile! Ne vestejim repede când nu mai suntem asa de agreabili si plini de viata, suntem respinsi si este normal. Atunci, evident, pentru ca acestea sunt faptele, oamenii trag anumite concluzii. Da, dar daca faptele sunt care sunt, este pentru ca nu am stiut în prealabil, sa observam si sa gândim bine. Ceea ce este adevarat pentru un moment (ca, îmbatrânind, ne pierdem fortele si farmecul), poate sa nu mai fie asa pe viitor. Iata, trebuie sa dam niste explicatii. Si sa nu se mai dea sfaturi rele tinerilor sub pretext ca le dorim fericirea!

Retineti bine aceasta: fericirea, pentru cei tineri...dar si pentru cei vârsnici, este de a-ti consacra viata unui ideal înalt. Vedem foarte multi oameni risipindu-si energiile pentru apararea a tot felul de cauze care nu merita mare lucru, pe care, de altfel, le si abandoneaza curând, pentru alte cauze. Dar foarte putini se mobilizeaza pentru a servi aceasta mare idee a Împaratiei lui Dumnezeu si a Dreptatii Sale. Veti spune:"Împaratia lui Dumnezeu, aceasta e o utopie ce nu se va realiza niciodata!" Ascultati, aceasta nu e treaba noastra. Treaba noastra, este de a lucra pentru realizarea sa, pentru ca este singurul ideal caruia merita sa-i consacram viata noastra. Se va realiza sau nu, nu ni se cere parerea. Ceea ce în orice caz este sigur, este ca daca nimeni nu face nimic, gândind ca toate eforturile sunt inutile, evident ca nu se va realiza niciodata.  



CAP IX   SA NE RIDICAM DEASUPRA CONDITIILOR



I



Daca lucrurile nu merg cum trebuie, avem tendinta de a da vina pe conditiile proaste. Ei bine, sa o stiti, cât timp credeti ca fericirea sau nefericirea voastra depind de conditii, nu veti fi niciodata la adapost. Pentru ca viata e astfel facuta încât nimic nu e veritabil stabil si definitiv si, daca nu munciti cu gândul, vointa, veti fi, fara îndoiala, aruncat la stânga si la dreapta, fericit când conditiile sunt favorabile, nefericit când întâlniti obstacole si dificultati. Si unde veti ajunge asa?

Trebuie înteles, odata pentru totdeauna, conditiile nu sunt determinante. Pe acelasi sol, având aceleasi elemente chimice, smochinul poate creste la fel ca si scaietele. Într-o familie, unde copiii au acelasi tata, aceasi mama si primesc aceeasi educatie, se pot gasi mari diferente fizice, intelectuale si morale între acesti copii. Si constatam, de asemenea, în ceea ce privesc evenimentele care au importanta pentru colectivitate, ca aceleasi încercari nu afecteaza oamenii în acelasi fel. De ce? Pentru ca nu le înfrunta cu aceeasi stare de constiinta. În timp ce unii, neavând o buna întelegere, devin, putin câte putin, ursuzi, vindicativi sau se lasa complet striviti si otravesc viata celor din jurul lor, altii, din contra, se întaresc, se îmbogatesc si, gratie experientei lor, pot apoi sa-i ajute pe cei din jurul lor prin sfaturile, atitudinea, stralucirea lor, prin forta pe care o degaja. 

Aceasta dovedeste ca conditiile nu sunt totul. Desigur, nu le putem ignora de tot, dar pentru a progresa, trebuie sa stim ca multe lucruri în viata nu depind decât de noi, de felul nostru de a le considera, si ca fericirea sau nefericirea sunt stari relative. Aceasta e de altfel si filozofia lui Nastratin Hogea. Vreti un exemplu? 

O femeie batrâna îl cauta într-o zi:"A, Nastratin Hogea, daca ai sti situatia noastra! Familia noastra nu si-a putut permite sa locuiasca decât într-o mica casa, si suntem înghesuiti acolo eu, barbatul meu, fiul meu, sotia lui si copiii lor: e înspaimântator, nu mai putem trai asa.-Da, înteleg, spuse Nastratin Hogea, dar exista un remediu.- Care? -Îti voi spune, dar trebuie mai întâi sa-mi promiti sa faci tot ce-ti voi cere. -Bine, promit. -Bun, si sa vii în fiecare zi sa îmi spui noutatile. Aveti câine? -Da. -Si pisica? -Da. -Atunci luati-i si pe ei în casa. -Dar, Nastratin Hogea, ce îmi ceri? -Ai promis sa faci tot ce-ti spun, nu-i asa?" Ea a plecat si a facut dupa cum a promis. "E oribil, îi spune lui  Nastratin  Hogea revenind a doua zi.  Câinele si  pisica s-au paruit tot timpul, n-am avut nici un moment de odihna.-E  bine.Aveti si capra?-Da.-Atunci luati-o înauntru."Când ea reveni a doua zi:" Ah, Nastratine, capra n-a avut stare, a rasturnat totul, n-am putut dormi toata noaptea, ce ne vom face? -Nu-ti fa griji, totul merge bine.Aveti si gaini?-Da.-Atunci aduceti-le înauntru."Nu va mai povestesc în ce hal reveni batrâna a doua zi." Porc aveti? întreba vesel Nastratin.-Da,spuse ea  coplesita.-Ei bine, adu-l în casa acum." Ea a vrut sa protesteze, dar nu avu curaj: doar  promisese. A  doua zi, cu  lacrimi în  ochi, spuse în  hohote de  plâns: " Nastratin Hogea, mi-ai promis ajutorul, dar merge din ce în ce mai rau.Vom înnebuni,viata noastra e un infern!-Bine,spuse Hogea cu gravitate,tragându-se de barba, voi aranja totul. Scoate porcul si revino mâine sa ma vezi." A doua zi, ea reveni surâzând:"Ah, ne simtim mai bine, începem sa respiram.-Acum, scoate gainile..." Si astfel, zi dupa zi, toate animalele parasira casa. Când iesira toate, Nastratin Hogea întreba: Acum cum e? - A, e extraordinar, e ca în paradis, lumea cânta si se îmbratiseaza.-Ei bine, vezi, sunteti în acelasi punct ca în ziua când ai venit sa te plângi ca viata e insuportabila. Atunci, de ce te-ai plâns?"

Unii vor zice:"E o istorie prosteasca!" Sa spunem ca e un pic exagerata; dar e adevarat ca indiferent cum ne simtim, bine sau rau, fericiti sau nefericiti, totul este relativ. Sunteti câteodata lenesi, tristi, viata va pare fara culoare, fara gust...si iata, primiti o veste rea, a avut loc un accident si un membru al familiei e grav accidentat. Veti fi nefericit. Dar peste câteva ore, aflati ca e o eroare, a fost o confuzie. Atunci, pe neasteptate, ce bucurie! Viata va parea usoara, frumoasa si bogata! Da, dar de ce nu vi se parea asa si înainte? De ce a trebuit sa vi se anunte, din greseala, o catastrofa pentru a va face constient ca înainte ati fost fericit?

Evident, eu nu spun ca trebuie sa fii multumit când trebuie sa traiesti într-o casa mica. Dar daca totusi trebuie, în general cu o buna filozofie, cu o buna judecata putem contribui din plin la binele nostru interior, pentru ca gândul lucreaza asupra starilor de constiinta. Nu trebuie sa uitam niciodata aceasta: gândurile, sentimentele sunt atotputernice asupra constiintei. Dealtfel, observati: cât timp sunteti nemultumit de viata si suferiti, deseori nu schimbarile materiale sunt cele care va permit ameliorarea starii interioare, ci schimbarile în gândurile si sentimentele voastre. Desigur, daca suferiti fizic, aveti nevoie de remedii fizice. Daca aveti o rana sau un picior rupt, nici chiar gândurile si sentimentele bune nu va vor vindeca, si nu va vor scapa de durere: pâna acestea  coboara în materie, pentru a aduce ameliorare, trebuie mult timp; dar va pot ajuta sa suportati mai bine suferinta. Exista o actiune asemanatoare a gândurilor si sentimentelor asupra corpului fizic. Gândurile si sentimentele armonioase actioneaza asupra circulatiei si purifica sângele; când sângele este pur, el contribuie mai eficace la sanatatea organismului. Chiar si ranile se cicatrizeaza mai bine si mai repede.

Cât timp nu ati facut o anumita munca interioara, chiar daca la un moment dat ati reusit sa va înbunatatiti situatia materiala, dupa un mic moment de satisfactie veti cadea în aceleasi stari de nemultumire, acreala, revolta. Lipsurile din planul fizic nu îsi au remediul în planul fizic. În plan fizic putem aduna tot ce vrem: leacuri, bogatie, putere...pâna la infinit: daca nu suntem într-o stare de spirit convenabila, nu vom fi niciodata satisfacuti. Trebuie sa cautam sa schimbam ceva în suflet, în gânduri, în viziunea asupra lumii. Daca nu, tot ce puteti aduna nu va va da decât saturatie si  dezgust. Au fost femei si barbati care s-au sinucis în timp ce, cum se spune,"aveau totul pentru a fi fericiti": tineretea, familie, prieteni care îi iubeau...Ei aveau totul, în afara de ce-i esential: gustul de a trai. Nici unul din avantajele pe care le aveau nu puteau înlocui ceea ce le lipsea: gustul de a trai. 

Trebuie sa schimbam ceva în capul nostru, în interior trebuie sa cautam sa fim fericiti. Pentru ca daca învatam sa fim fericiti în interior, vom fi fericiti în orice conditii. Da, în cele mai rele conditii, vom putea comunica cu entitati celeste, si ne vom simti arhiplini, plini de lumina. Daca cauza fericirii voastre e în voi, nimic si nimeni nu va poate lua fericirea. În ziua când veti întelege lucrurile astfel, acesta va fi momentul eliberarii, imortalitatii, eternitatii voastre. Desigur, avem nevoi materiale, dar nu atâtea câte ne imaginam. Când destinul  face sa suportati anumite privatiuni, spuneti-va ca aveti ocazia de a cauta alte solutii, noi cai ,în suflet si minte.   

Da, când calea exterioara este barata, blocata, trebuie sa va întoarceti spre înauntru...sau în sus, ceea este acelasi lucru. Exista totdeauna o cale de salvare. Câteodata, va simtiti descurajati, coplesiti, distrusi, va vine chiar gândul de a va suprima... Da, sunt lucruri care se pot întâmpla. Nu spun ca ai zi de zi motiv de fericire si bucurie, spun doar ca este mereu ceva de facut, chiar si în cazurile cele mai dificile. Si chiar si în cele mai grele momente de descurajare, trebuie sa stim ca însasi aceasta descurajare contine elementele care, daca ati învatat cum sa le sesizati si sa le utilizati, va vor servi ca sa va recâstigati curajul. Pentru ca descurajarea este o stare care poseda forte formidabile. Dovada: din moment ce este capabila sa destrame o întreaga împaratie - voi însiva, cu toate bogatiile si posibilitatile care sunt înmagazinate în corpul vostru, inima voastra, intelectul, sufletul vostru - înseamna ca este într-adevar foarte puternica. Atunci, de ce sa nu încercati sa puneti stapânire pe aceasta putere pentru a o orienta într-un sens pozitiv? 

Omul nu este constient de toate posibilitatile care zac în adâncul sau. Chiar când el se crede complet extenuat, la capatul fortelor, în realitate îi mai ramân resurse. Pentru ca el este facut ca o racheta cu mai multe trepte: în momentul în care carburantul primei trepte se epuizeaza, o scânteie aprinde a doua treapta si racheta îsi continua drumul. La fel se întâmpla si cu a doua treapta, si cu a treia, cu a patra... Când un om moare, aceasta nu se întâmpla în mod necesar pentru ca si-a epuizat toate resursele ci, de multe ori, pentru ca nu a reusit sa aprinda treapta urmatoare. Daca ar fi reusit, ar fi vazut ca mai are rezerve. Suntem departe de a banui cantitatea de rezerve pe care Dumnezeu le-a depus în noi. 

Deci, întelegeti-ma bine, când calea exterioara vi se pare barata, blocata, întoarceti-va spre interior si începeti sa lucrati prin gândire, prin imaginatie, prin vointa: încetul cu încetul, veti simti deschizându-se în voi orizonturi nebanuite. Daca încercati sa întelegeti limbajul destinului, veti fi totdeauna fericit, veti binecuvânta Cerul, care va ajuta sa explorati regiuni mai secrete si mai bogate.

Întrebati un om de afaceri care a facut avere: credeti ca va va spune ca este fericit? Nimic nu e mai improbabil. El se va plânge ca este surmenat, ca sotia sa profita de absenta sa pentru a-l însela, ca fiul sau este un incapabil, ca muncitorii sai sunt niste lenesi, ca actiunile sale au scazut la bursa, ca el va fi ruinat de catre concurenta, etc., etc...Îl veti asculta si dupa un timp va veti simti la fel de împovarat ca si el. În ciuda tuturor posesiunilor sale, el nu va va putea face niciodata sa simtiti cât de frumoasa este viata. Pentru ca el traieste cu teama de a pierde una si alta... Atunci, vedeti dumneavoastra, nu numai ca nu va va da nimic, deoarece îi este teama de a nu pierde ceea ce poseda, dar va va lua si pacea si bucuria de a trai. În timp ce un om care a muncit pentru a obtine bogatii spirituale va fi totdeauna gata sa vi le împartaseasca si, multumita lui, în orice stare ati fi, veti avea cele mai bune metode si remedii pentru a gasi echilibrul si sensul vietii. 

Veti spune:"Dar nu este prea târziu acum pentru a începe aceasta munca interioara?" Nu, nu este niciodata prea târziu. Bineînteles, cu cât mai târziu veti începe, cu atât va fi mai dificil, pentru ca aveti deprinderile formate. Deprinderile sunt ca niste forme rigide pe care trebuie sa le scufundam în foc pentru a le face maleabile si a le da o noua forma, asa cum se face cu metalele. Ei bine, acest foc, sunt încercarile pe care vi le trimite lumea invizibila pentru a va da o noua forma, a  imprima o noua orientare existentei voastre. Daca va limitati la a striga si a va revolta, veti împiedica Cerul de a va da forma pe care o doreste; atunci nu va mirati daca suferintele voastre nu vor lua sfârsit niciodata.    



II



Lucrurile nu pot fi totdeauna aranjate în planul fizic, pentru ca planul fizic este lumea consecintelor, iar asupra consecintelor avem putine posibilitati de actiune. Pentru a produce schimbari durabile, trebuie sa mergem în lumea cauzelor. Omul a carui gândire poate ajunge pâna aici, are toate mijloacele de a atinge si a declansa forte pure, luminoase, care vor produce mai târziu rezultate. Atâta timp cât va multumiti sa interveniti în planul fizic pentru a schimba starea lucrurilor, în realitate nu aranjati nimic pentru ca, din nou, evenimente sau persoane care nu va cer parerea, le vor organiza într-un fel care nu va convine si nu veti fi niciodata stapân pe situatie. A lucra pentru schimbarea consecintelor este ca si cum s-ar scrie un cuvânt pe nisipul marii: valurile vin si îl sterg... Asupra cauzelor trebuie lucrat.

Lucrurile nu se aranjeaza de jos, impulsul trebuie sa vina de sus. Toti cei ce nu cunosc aceasta lege încearca mereu sa intervina în planul fizic pentru a schimba lucrurile, a le deplasa, reconstrui sau a le distruge. Dar iata, istoria ne învata ca aceste interventii nu sunt definitive: dupa un timp, apare un val care sterge toate aceste decizii. 

Conducatorii anumitor tari au vrut sa ia în stapânire noi teritorii deportând sau asasinând locuitorii lor, luându-le bunurile, etc., si au si reusit. Dar iata, dupa câtiva ani întoarcerea situatiei: tarile ocupate se revoltau si acesti conducatori erau învinsi, ei sau succesorii lor care se aflau în fata unor probleme de nerezolvat. Ei da, de câte ori istoria a aratat ca dupa un triumf de scurta durata, acesti tirani lasau tarilor o mostenire catastrofica! 

Doar ceea ce este creat sus, în lumea spiritului, este etern; restul este trecator, tranzitoriu. De aceea doar binele este etern, raul nu are decât o existenta efemera. Noi spunem în Bulgaria:"Raul dureaza pâna mâine dimineata, binele dureaza o vesnicie".

Deci, când dorim sa îmbunatatim definitiv o situatie, trebuie sa ne ridicam foarte înalt în domeniul spiritului si sa lucram acolo, sa ne rugam, sa formulam cereri, sa creem imagini care într-o zi se vor realiza în planul fizic. Daca stiti sa declansati fortele luminoase, într-o zi toate obstacolele vor fi înlaturate si o noua ordine de armonie si pace se va înstapâni pe pamânt.      



CAP X   SA DEZVOLTAM SENSIBILITATEA PENTRU LUMEA DIVINA 



Se spune ca oamenii simpli, primitivi, putin instruiti, pot fi mai usor fericiti ca oamenii cultivati. Este adevarat, ca dezvoltându-ne inteligenta, gustul, devenim mai sensibili, deci mai vulnerabili la evenimente, la variatia conditiilor materiale sau psihologice în care traim. Atunci, ce concluzie tragem? Ca, pentru a fi fericiti, trebuie sa ramânem primitivi, salbatici? În acest caz, de ce sa nu mergem mai departe si sa descindem pâna la regnul animal? Animalele sunt fericite...Si se prea poate ca plantele sunt si mai fericite pentru ca nu sufera de loc. Si pietrele? Ele nu simt nimic, e si mai bine...Iata o logica!

Principala diferenta între regnurile naturii: pietre, plante, animale, oameni este sensibilitatea, pentru ca evolutia e proportionala cu sensibilitatea. Plantele sunt mai sensibile decât pietrele, animalele sunt mai sensibile decât plantele, oamenii sunt mai sensibili decât animalele. Dar sirul fiintelor nu se opreste aici: deasupra oamenilor sunt îngerii, arhanghelii, divinitatile...Da, exista o întraga ierarhie de fiinte din ce în ce mai sensibile...pâna la Dumnezeu Însusi. Dumnezeu este omniscient, simte tot, vede tot, stie tot pentru ca numai El Însusi e  cu adevarat sensibil. Iata adevarata dimensiune a sensibilitatii. Singurul cu adevarat sensibil este Dumnezeu.

Cât despre om, e adevarat ca, devenind mai sensibil, devine mai vulnerabil, ceea ce îi aduce si dezavantaje. Dar e preferabil, pentru ca îsi dezvolta sensibilitatea,  iar sensibilitatea îl face sa evolueze. 

Pentru a avea o vedere clara asupra acestui subiect, trebuie sa revenim la chestiunea celor doua naturi din noi: natura inferioara si natura superioara. Pâna ce omul nu a început sa lucreze asupra lui însusi, cu scopul de a-si stapâni tendintele egocentrice ale naturii sale inferioare, e evident ca dezvoltarea sensibilitatii e însotita de dificultati si suferinte de tot felul. Instruirea care se da în scoli si universitati nu face, din pacate, decât sa agraveze aceasta tendinta: punând accentul pe achizitia de cunostinte si nu pe formarea caracterului, nu încetam sa dam tinerilor decât pretexte pentru a deveni mai egoisti, dificili si mofturosi. Nu se face nimic pentru a-i învata pe cei ce studiaza cum sa se serveasca de cunostintele pe care le primesc, pentru un scop nobil, mai generos. Din contra: în fiecare domeniu, fiecare învata sa se foloseasca de cunostintele lui pentru a ajunge la o anumita pozitie sociala, pentru prestigiul sau, binele sau material. Si astfel, devenind adulti responsabili în societate, si unii si altii nu se gândesc decât cum sa traga patura peste ei, având ca si consecinte nemultumire, agresivitate, certuri, pentru ca toti se simt atacati si lezati de comportamentul egocentric al altora.

Aceasta sensibilitate nevralgica care este hranita de natura inferioara, personalitate, face viata imposibila si de aceea se trage concluzia ca, pentru a fi fericit, e mai bine sa nu fi sensibil.

În realitate, rebuie sa facem diferenta între adevarata sensibilitate si aceasta sensibilitate maladiva care va duce la susceptibilitate sau hipersensibilitate. Adevarata sensibilitate e o facultate care ne face capabili de a ne ridica foarte sus, pentru a avea acces la o lume din ce în ce mai subtila pentru a-i întelege realitatile. Hipersensibilitatea e o manifestare a naturii inferioare care se crede centrul lumii, are impresia permanenta ca nu i se da destula atentie, care se simte frustrata, ranita si devine agresiva. Când am facut aceasta distinctie, întelegem ca trebuie sa lucram asupra naturii inferioare pentru a o stapâni: e singura posibilitate care permite adevaratei sensibilitati sa înfloreasca, sa se îmbogateasca.

Sensibilitatea nu e numai aceasta facultate care ne face sa ne emotionam, ci ne face ramânem uimiti în fata fiintelor pe care le iubim, în fata frumusetii naturii sau în fata operelor de arta. Ea ne deschide portile imensitatii, luminii, ne da întelegerea ordinii divine a lucrurilor, ne permite sa vibram la unison cu regiuni, entitati si curenti ai Cerului. 

Aceata e sensibilitatea pe care toti trebuie sa o cultivam, daca nu, umanitatea va regresa. Vedem uneori oameni care sunt pe cale sa se reîntoarca la stadiul  animal, vegetal sau chiar la stadiul de piatra! Da, ei nu fac nici un efort de a-si educa sensibilitatea, se lasa în voia lor, si în acest caz, în mod necesar se întorc pe scara evolutiei. Din contra, gratie efortului pentru adevarata sensibilitate, materia noastra devine mai fina, mai supla, mai pura, vibreaza altfel, si ne face capabili sa percepem lumea divina, ne atenueaza stupiditatea, rautatea, atitudinea jignitoare; nu le mai dam atentie. Înainte de a dezvolta aceasta sensibilitate înalta, reactionam la cea mai mica agresiune, în timp ce acum nu suferim de loc. Aceasta e adevarata sensibilitate, aceea a sufletului si spiritului, care ne protejeaza de hipersensibilitate, aceasta sensibilitate ridicola, ce provine din natura noastra inferioara. Atunci, sunt doua avantaje: ne deschidem luminii, frumusetii, fericirii lumii divine, si scapam de tenebre, urâtenie si de suferintele pamântului. Iata, deci, un subiect la care merita sa reflectam. 



Acum, pentru a dezvolta aceasta sensibilitate la lumea divina, e foarte important ca voi sa luati cunostinta de valoarea unor anumite momente ce le traiti, momente în care în liniste, reculegere, primiti o lumina, o gratie a Cerului. Multe din suferintele voastre provin chiar din cauza ca nu posedati aceasta stare de constiinta. Primiti binecuvântari, dar aceasta nu dureaza, faceti repede în asa fel încât le pierdeti, foarte simplu, chiar din cauza ca ignorati ceea ce ati primit. Oricând exista o alta preocupare mai importanta: câteva mici reparatii, câteva discutii discutii legate de lucruri nesemnificative. Va imaginati ca Cerul trebuie sa fie tot timpul gata sa-si reverse binecuvântarile iar voi, când va place, când nu aveti ceva mai interesant de facut, sa va opriti câteva minute pentru a le primi. Nu, aceasta nu trebuie sa se petreaca asa. Cerul nu e la dispozitia oamenilor superficiali si nepasatori. Într-un moment determinat, în anumite conditii, el îsi revarsa binecuvântarile si daca nu sunteti destul de constienti pentru a le primi sau nu stiti sa le conservati, cu atât mai rau pentru voi, ele va vor parasi.

Deci, fiti atenti: în zilele în care simtiti ca ati avut o revelatie, ca ati primit o gratie a Cerului, încercati sa  conservati acest lucru cu precizie. Chiar v-am dat o metoda. Încercati sa va amintiti momentele cele mai luminoase ale existentei voastre, gânditi-va prin cine au venit si cum s-au produs, faceti-le sa  revina des în memoria voastra ca si cum va recântati deseori o muzica ce va place, si retraiti din nou aceleasi senzatii de puritate, libertate, lumina. 

Din nefericire, majoritatea oamenilor fac chiar contrariul: ei îsi amintesc numai de ce i-a facut sa sufere, poarta cu ei acest lucru, îl privesc, îl rumega. Este foarte periculos, nu trebuie sa te întorci spre ceea ce a fost rau. Trebuie sa trageti pentru totdeauna o concluzie si sa nu mai reveniti la aceasta. Va faceti rau revenind continuu asupra unor stari sau evenimente negative.

Atunci, de acum începând, când Dumnezeu va va da binecuvântarea sa, pastrati-o cu sfintenie, pentru ca fericirea consta într-o permanenta atentie îndreptata catre lucrurile frumoase, într-o sensibilitate fata de tot ce este divin. Când simtiti ca spiritul, lumina va viziteaza, nu lasati sa se stearga aceste impresii gândindu-va imediat la altceva, opriti-va îndelung asupra acestei impresii pentru ca ea sa patrunda profund în voi si sa dea rezultate. Astfel ea lasa urme pentru eternitate. Trebuie formata o obisnuinta: în loc sa ne aplecam tot timpul asupra starilor negative, asupra deceptiilor, animozitatilor, debarasati-va de ele si concentrati-va asupra a ce vi se întâmpla bine, pur, luminos.                    



CAP XI   PAMÂNTUL CANAAN-ULUI 



Când vi se întâmpla sa va dati seama ca sunteti pe o cale gresita, ca ati servit fortele negative, lasându-va tentati de mici placeri trecatoare, schimbati calea, îndepartati-va rapid de zonele periculoase în care v-ati ratacit. Constientizati ca depinde în totalitate de voi ce zona veti frecventa. Daca va aventurati dedesubtul acestei linii de demarcatie ce se poate simboliza prin nori, evident, veti cadea sub legea norilor: este întunecat si va este frig. Dar urcati, depasiti aceasta linie a norilor si va veti gasi imersat în lumina si caldura. Da, totul depinde de voi. 

Religia ne învata ca Dumnezeu ne pedepseste pentru faptele noastre rele si ne rasplateste pentru cele bune. Nu este decât un mod de a prezenta lucrurile. În realitate, Dumnezeu nu ne pedepseste si nici nu ne rasplateste. Noi suntem cei care, prin gândurile noastre, sentimentele si faptele noastre, alegem sa mergem într-o zona sau alta; în continuare vom avea de suferit sau vom beneficia de conditiile acestor zone. Si nu este acelasi lucru de a merge în zonele luminii sau cele ale tenebrelor!

"Tot ceea ce este jos, este ca si ceea ce este sus" a spus Hermes Trismegistul. Ceea ce înseamna de asemenea: ceea ce este în interior, este ca si ceea ce este în exterior; ceea ce este înauntru este ca si ceea ce este în afara. Pe pamânt veti gasi toate felurile de zone, unele împadurite, înflorite, fertile unde va plimbati minunându-va, în deplina siguranta; altele sunt niste deserturi, niste mlastini sau jungle locuite de fiare, animale veninoase, unde sunteti în permanenta amenintat. Da, sunt de toate pe pamânt: torente tumultoase si lacuri linistite, vârfuri de munte si prapastii, vulcani si ghetari...Toate acestea le stiti, dar ceea ce nu stiti, este ca aceste zone exista si în voi însiva; si în voi exista vârfuri si prapastii, mlastini si gradini înflorite, deserturi si câmpii fertile. 

Este bine sa cunosti geografia, geologia si agricultura, dar este si mai important sa cunoastem pamânturile noastre interioare si sa învatam cum sa evitam unele si sa penetram în alte pamânturi pentru a le întretine si a le cultiva. Este bine sa stii sa navighezi pe fluvii si oceane sau sa mergi sa escaladezi vârfurile muntilor, dar este înca mai bine sa stii sa stapânesti furtunile si vârtejurile interioare si sa exersezi escaladarea vârfurilor muntilor spirituali. Atunci, iata care este de acum munca pe care trebuie sa o faceti: a explora diferitele zone din voi si, prin gândire, meditatie, rugaciune si contemplatie sa atingeti Tara fagaduintei de care povesteste Geneza, tara Canaanului, "unde curge laptele si mierea", simboluri ale vietii pline si perfecte.

Viata omului nu e nimic altceva decât un lung pelerinaj în descoperirea zonelor necunoscute: unele primitoare, unde se poate opri macar pentru o vreme; altele neprimitoare, pe care trebuie sa le evite sau sa fuga cât mai repede daca din nefericire a avut imprudenta sa puna piciorul. Ei da, cîti gânditori si poeti au comparat existenta cu o calatorie! Veti întelege imediat de ce. Chiar daca ramâneti toata viata acasa, în camera voastra, puteti cunoaste interior tot ceea ce exista pe pamânt în materie de calatorii sau fenomene ale naturii. În unele zile va plângeti:"Nu stiu ce e cu mine, ma sufoc!" Ei bine, este pentru ca, fara sa va dati seama, ati coborât prea jos în adâncimile subterane si acum sunteti zdrobit. Atunci, iesiti putin, urcati la aer, si veti spune:"Oh, ce usurinta! În sfârsit respir." Si daca în anumite zile va simtiti dilatat, inspirat, ca si cum ati scapat de legea gravitatiei, este pentru ca ati facut o ascensiune, chiar daca aceasta e inconstienta.

Se poate întâmpla rar, în conditii exceptionale, sa faceti cu adevarat aceasta experienta de scapare de gravitatie, ca si cum ati zbura. Cu ocazia primei mele sederi în India, când calatoream în Casmir, ma dusesem dincolo de Srinagar, în regiunea Gulmarg si mergeam pe munte admirând Nanga Parbat, unul din cele mai înalte vârfuri din Himalaia. Spectacolul era minunat...Si deodata, m-am simtit transportat: ma deplasam cu o asemenea usurinta încât picioarele mele nu mai atingeau solul, escaladam pantele ca si cum as fi zburat. Mi s-a întâmplat o singura data în viata si a ramas pentru mine o amintire de neuitat.       



CAP XII   SPIRITUL ESTE DEASUPRA LEGILOR DESTINULUI



Toate încercarile care ne vin au o ratiune; trebuie sa o cautam si daca o vom face cu sinceritate, cu scopul de a progresa, lumea invizibila, care nu e chiar închisa si cruda, ne va da raspunsul. Va poate releva cum, într-o alta încarnare, ati calcat legile divine si va poate arata ca primiti aceste încercari în conformitate cu justitia divina, pentru a va îndemna sa va reparati erorile. Desigur, veti spune: "Dar de ce în aceasta forma? Aceasta judecata putea veni cu blândete, cu gentilete, sa mi se explice cu cuvinte amiabile ce trebuie sa fac pentru a ma schimba. Nu sunt atât de prost ca sa nu înteleg."

Din pacate, nu va cunoasteti de loc. Da, de câte ori entitatile celeste au venit sa va explice în toate manierele posibile ca trebuie sa fiti mai constiincios, mai cinstit, mai rabdator, mai generos, etc., si voi n-ati auzit, n-ati vazut, n-ati înteles nimic. Deci acum, pentru ca v-ati aratat atât de surd, orb, marginit, trebuie sa fiti putin zguduiti. Iata de ce justitia divina v-a trimis sa va încarnati în conditii dificile, unde aveti de suferit pentru a va plati datoriile si aveti de învatat câteva adevaruri. Si voi trebuie sa acceptati aceasta situatie.

De altfel, daca nu vreti sa acceptati aceasta, nu se schimba, oricum, nimic. Nu ne putem sustrage justitiei divine si nu o putem evita. De aceasta, e inutil sa consultam astrologi, cum fac unii, pentru a va preveni de pierderile si acidentele la care sunteti expusi. E inutil sa va puneti la adapost. Pentru ca, orice veti face, nu evitati nimic: nu scapati de destin prin siretlicuri. Singurul lucru pe care îl puteti face este sa lucrati cu lumina, pentru ca atunci când zilele încercarilor vor veni, sa aveti posibilitatea de a le suporta mai bine.

Stiti, de exemplu, ca veti suferi de o boala grava: ei bine, ducând o viata rationala, purificând si întarind organismul vostru, va pregatiti armele cu care veti lupta. Nu aveti posibilitatea sa evitati aceasta boala, dar în ziua când va începe, îi veti putea micsora aria de actiune. Aceasta lege e valabila în toate domeniile: eforturile pe care le faceti pentru a va întari si pentru a va purifica va vor permite sa înfruntati încercarile în conditii mai bune.

Destinul nu se lasa înduiosat, dar el nu e niciodata crud; e just. Toate greselile pe care le-ati comis se aduna pe un platan al balantei, dar daca va decideti sa va redresati viata, tot ceea ce faceti bun va apasa pe celalalt platan. Deci, când va veni momentul de a plati pentru greseli, gândurile, sentimentele, actiunile voastre bune intervin pentru ca plata sa fie mai mica. Aceasta înseamna, de asemenea, ca nu trebuie sa fim fatalisti spunând: "Pentru ca destinul meu e asa si asa, nu e nimic de facut, trebuie sa-l accept." Nu. Nu uitati niciodata aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înabusirea spiritului. Din contra, destinul exista pentru a ne obliga sa ne trezim spiritul si sa lucram cu el, pentru a ne crea un nou destin. 

Din cauza greselilor savârsite în încarnarile precedente, omul trebuie sa sufere, conform destinului sau; hindusii spun ca e o "Karma" de platit. Dar aceasta nu semnifica ca e imposibil de a reactiona la aceasta, pentru ca cel ce nu face nimic altceva decât sa sufere, o sfârseste, într-o zi, strivit. Din contra, trebuie sa luptam cu armele iubirii si luminii, pentru a triumfa asupra destinului si pentru a intra în ordinul Providentei. Din acest moment, nu mai exista destin pentru omul ce s-a hotarât sa traiasca în lumina. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleasi, a iesit din lumea fatalitatii pentru a intra în cea a gratiei.

Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenta cuvântul destin pentru tot ce li se întâmpla în viata, bun sau rau. Nu, sa numim, daca vreti, "destin" consecintele ignorantei noastre, greselilor noastre, si "Providenta" consecintele luminii noastre si a tot ceea ce am facut bun. Deci, acum e clar: exista Providenta pentru cei ce traiesc în lumina si dragostea divina si exista destin pentru cei ce se încapatâneaza sa ramâna marginiti si rautaciosi. Acel care vrea sa iasa de sub influenta destinului trebuie sa înceapa prin a vedea clar lucrurile: sa discearna gândurile, sentimentele si faptele care-i îngreuneaza karma, si sa se straduie sa devina mai întelegator, mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providentei unde îsi creaza cu adevarat viitorul.

Cu cateva exceptii, extrem de rare, nici o fiinta umana n-a venit pe pamânt fara sa aiba greseli de reparat, datorii de platit. Cîti Initiati, cîti sfinti si profeti au suferit, de asemenea, pentru a-si repara greselile pe care le-au facut în încarnarile anterioare! Aceasta nu a înpiedicat sufletul si spiritul lor sa traiasca în splendoarea divina, pentru ca munceau fara ragaz, în ciuda karmei lor, si astfel au devenit sfinti.

Orice vi se întâmpla, trebuie sa va pastrati spiritul vostru într-o regiune inatacabila. Aici trebuie sa va refugiati pentru a munci. Atunci, chiar daca karma va asalteaza, va veti simti deasupra: karma vrea sa va limiteze, voi va veti elibera; karma vrea sa va tina în întuneric, voi va veti ilumina...pentru ca în ciuda oricaror încercari voi va continuati eforturile. Da, trebuie sa cautati sa ajungeti la acel punct în care veti scapa sferei de influenta a karmei.

Se pune acum problema de a sti daca puteti urca pâna acolo, daca sunteti capabili de a va stabili în aceasta regiune care se gaseste dincolo de vânturi, vârtejuri si fulgere. Tocmai despre aceasta regiune vorbea Iisus când dadea sfatul de "a construi casa pe stânca". Stânca este sfera spiritului în care trebuie sa ne plasam lacasul, pentru ca este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea "înaltul refugiu" din Psalmul 91: planul cauzal. Pâna când nu ati atins aceasta sfera prin gândire si meditatie, veti stagna în regiunile inferioare ale planului mental si al planului astral si veti fi vulnerabili, veti ramâne prada zbuciumarilor. 

Sper ca aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scapa karmei, dar putem sa o platim în diferite feluri. Este ca si în viata, cel mai des se plateste cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ti achita datoriile: poti munci sau face un cadou sau poti face un serviciu...În plan spiritual cel mai bun mijloc de plata este de a strânge aur, adica a-ti dezvolta calitati si virtuti. Dar si rugaciunea e o forma de plata, pentru ca si în rugaciune puneti aur, tot ce este mai bun din inima voastra, din sufletul si spiritul vostru. Va caiti pentru greselile voastre, promiteti sa le reparati prin fapte bune. Atunci Cerul spune:"De vreme ce se caieste si vrea sa-si repare greseala, înseamna ca a înteles: sa-i usuram încercarile". Pentru ca, ce doreste Cerul? Ca noi sa fim mai buni. El nu vrea sa ne striveasca, la ce i-ar servi? Dorinta sa este ca noi sa devenim mai constienti, mai întelepti; de aceea, daca noi avem capul tare, el continua sa ne trimita încercari. Dar daca vede ca noi am înteles fara sa trebuiasca sa trecem prin toate aceste încercari, îi este suficient, el nu tine sa ne nimiceasca. 

Exista multe exemple de oameni care au platit datoriile lor karmice lucrând pentru altii, sacrificându-se, dându-si timpul si fortele, gândurile si sufletul...Aceasta, pentru ca nu trebuie sa luam de pretext cunoasterea legii karmei, pentru a ramâne indiferenti suferintelor umane. Din nefericire, iata ce am constatat: auzind vorbindu-se despre karma, anumiti asa zisi spiritualisti, în loc sa gândeasca la toti cei care sufera si a se decide sa faca ceva pentru ajutorarea lor, se multumesc sa spuna:"Oh, este karma lor", si nu fac nimic. Daca o folosesc pentru a avea motive de a se balaci în egoismul lor, uneori ar fi de preferat ca oamenii sa nu fi auzit niciodata vorbindu-se de karma. De aceea, consider ca este o mare superioritate din partea occidentalilor de a nu accentua suferintele celorlalti fara a face nimic. Dupa cum se vede, când e foamete, sunt epidemii, inundatii, cutremure de pamânt, ei organizeaza imediat ajutoare, si este minunat! 

În realitate, bineînteles, ar fi mai bine ca toti sa cunoasca legile destinului, sa înteleaga de ce li se întâmpla anumite nenorociri si se întâmpla si altora, însa fara a înceta de a-i dori sa-i ajute. Unii vor zice:"Dar de ce sa-i ajutam, de vreme ce primesc ce merita?" Întâi, pentru ca eforturile ce le facem pentru a ajuta alte fiinte nu sunt niciodata inutile: în anumite circumstante, vazând sinceritatea voastra, Cerul se poate îmbuna. Si apoi, pentru voi însiva, pentru a progresa. Ajutându-i pe ceilalti, dezvoltati ceva în voi însiva. Este ceea ce raspund totdeauna celor ce ma întreaba, de ce ma ocup atât de mult de ceilalti; pentru ca simt ca aceasta îmi face bine, actioneaza favorabil asupra mea. Atunci, voi de ce n-ati face la fel? Si voi va veti simti mai bine.

Acum, ca ceilalti beneficiaza de ceea ce vreti sa faceti pentru ei, si sunt sau nu salvati, asta numai Dumnezeu stie. Nu sunt destul de naiv pentru a nu vedea ca nu este atât de usor de a fi util. Deseori îmi spun: bietul de tine, crezi ca, pentru ca ai petrecut ore si ore ascultând oamenii povestindu-ti problemele si suferintele lor, si vorbindu-le pentru a-i consola si a le da sfaturi, ei vor tine cont de ce le-ai spus si o vor lua pe calea cea buna? Nu-ti fa prea multe iluzii: cei mai multi vor continua înca mult timp sa mearga pe caile pe care sunt împinsi. Dar tu, continua totusi sa te ocupi de ei, pentru ca tu esti cel care se întareste si care se lumineaza. Si daca ei nu doresc sa lucreze pentru Împaratia lui Dumnezeu, tu fa-o: Împaratia lui Dumnezeu va veni macar în tine.

Daca toata lumea ar putea sa gândeasca asa "egoist", ar fi formidabil. Da, trebuie sa fii egoist, trebuie sa fii interesat! Veti spune "Dar cum? Totdeauna ne predicati dezinteresul, si acum..." În realitate dezinteresul absolut nu exista. Exista doar dezinterese diferite: un interes inferior, material, grosolan si un interes superior, divin, sublim. De aceea, singura întrebare importanta pentru voi este de a cunoaste unde este adevaratul vostru interes. Cel care crede ca interesul sau este de a parveni cu orice pret de a-si aranja afacerile pe pamânt, a deveni bogat, puternic si glorios, trebuie sa stie ca va ajunge în cealalta lume gol, sarac, mizerabil, urât, deformat. Deci, el nu îsi cunoaste adevaratul sau interes. 

Si voi trebuie sa întelegeti cât este de important sa va puneti la treaba pentru binele tuturora: pentru ca astfel veti plati karma voastra. Cel care spune:"Ah, eu nu sunt prost! Nu voi face nimic pentru ceilalti. Vreau sa profit de viata, vreau sa manânc, sa beau, sa ma distrez..." va simti karma abatându-se 100% asupra sa  sub o forma sau alta; el se crede istet, dar în realitate este stupid si ignorant.



Iata utilitatea Stiintei Initiatice care ne învata sa ne conformam si noi acestor reguli, acestor legi si metode, pentru a deveni cândva liberi, puternici si fericiti. Cel care neglijeaza aceasta stiinta va lucra mereu contra interesului sau. 

Deci, daca aveti de trecut prin încercari, în loc sa va plângeti si sa va vaicariti, linistiti-va, reflectati si întrebati-va:"Care este planul Domnului si al tuturor prietenilor mei ceresti? Ce doresc ei sa obtin?" Se va face o lumina, si veti întelege ca ei doresc sa deveniti mai rabdator, mai rezistent, mai inteligent sau înca altceva. Astfel, nu numai ca nu va revoltati, dar deveniti chiar recunoscator si multumiti. Si aceste virtuti spre care va îndeamna Cerul sa le obtineti, le veti primi mult mai repede. 

Auzim de multe ori oameni care povestesc ca si-au gasit vocatia sau chiar salvarea multumita unui accident, unei boli grave sau unei mari nenorociri. La început, ei credeau ca totul e pierdut si erau disperati, revoltati. Desigur, anumite încercari pot fi teribile, si nu putem sa nu suferim. Dar de ce sa nu ne gândim ca într-o zi, mai târziu, vom gasi la capatul acestor încercari fericirea pe care o asteptam? De ce sa pierdem atât timp în disperare si revolta? 

Oricare ar fi încercarile, Initiatii continua sa lucreze, continua în lumina, bine, în dragoste pentru ca au înteles esentialul. Atunci, bucurati-va pentru cunostintele din acest Învatamânt, bucurati-va si multumiti pentru toate aceste pietre pretioase, aceste posibilitati ce se dezvaluie în fata voastra, în fata spiritului vostru pentru o munca gigantica. Fara aceasta lumina, ce ati deveni?



CAP XIII   CAUTATI FERICIREA ÎN ÎNALT



Cel mai mare pericol pentru oameni este de a accepta o filozofie materialista, care-i împinge sa-si caute toate satisfactiile în plan fizic. În aceasta cautare, ei încep a se arata egoisti, injusti, necinstiti si chiar criminali. Pentru a obtine o marire de salar, un post mai înalt, o parte din piata mai importanta sau o invitatie la o petrecere, se lanseaza în intrigi si acepta tot felul de compromisuri. Dar admitând ca-si ating scopul, ce le poate aduce, aceasta, cu adevarat, în plus? De obicei, odata ce au obtinut ce au vrut, ei se simt nesatisfacuti. Ei fac nedreptati la altii, dar nici  ei însisi nu sunt mai fericiti decat acestia. Toate acestea nu sunt prea avantajoase.

Acel care cauta fericirea în materie e asemanator cu cautatorul de aur care misca tone de nisip pentru a gasi un fir de aur. Nici aceasta nu e avantajos. Pentru a gasi aur în cantitate mare, trebuie sa urcam foarte sus în soare, în spirit. Jos, nu gasim decât deseuri,                                   

Desigur, nu ne putem smulge din materie: avem un corp si prin intermediul lui avem relatii cu tot ceea ce ne înconjoara; daca întrerupem aceste relatii, murim. Trebuie sa mâncam, sa bem, sa dormim, sa ne îmbracam, sa ne adapostim, sa ne distram, sa muncim, sa iubim, etc., dar e necesar sa consacram acestor activitati atâta efort si timp? Într-o zi ne vom plictisi de toate acestea.

Ce sa facem pentru a nu ne plictisi? Sa luam un exemplu simplu: nutritia. De ani de zile, va învat ca e bine sa învatati sa mâncati în liniste, cu dragoste si gratitudine. De ce? Pentru ca adoptând acest fel de a mânca, intrati în relatie cu aspectul subtil al hranei, care consta în elemente imponderabile mai importante ca si cantitatea de materie pe care o absorbiti si care va aduc sanatate si echilibru. Si nu numai ca va aduc sanatatea si echilibrul, dar mai si produc transformari în însasi chintesenta fiintei voastre: inima va devine mai generoasa, gândirea mai lucida...Iata ce înseamna "a cauta fericirea în înalt": înseamna a introduce în tot ceea ce faceti material elemente de natura mai spirituala.

La fel si pentru iubire. Asa cum omul nu poate sa se hraneasca fara sa absoarba hrana solida, materiala, îi este imposibil, în afara unor foarte rare exceptii, sa iubeasca fara sa aiba nevoie sa faca schimburi în planul fizic. Dar pentru a face aceste schimburi, nu este necesar sa se scufunde zi si noapte în senzualitate. Si aici exista metode: câte sfaturi nu v-am dat eu pentru a face aceste schimburi în planurile subtile!...Pâna acum, binenteles, pentru voi sunt doar pregatiri, experientele pe care le faceti în acest sens sunt mai mult sau mai putin reusite, ati atins putin ceva, fara a obtine rezultate definitive; si este normal: este aproape imposibil sa ajungeti la un succes complet: este culmea Initierii. Dar nu trebuie sa va abandonati eforturile pentru gasirea bucuriei si fericirii din înalt. Nu va este interzis de a va folosi de tot ceea ce Inteligenta cosmica a pus la dispozitia voastra, dimpotriva, dar încercati sa va folositi de acestea pentru a merge mereu mai departe înspre puritate si lumina. 

Aceasta problema a relatiilor omului cu materia trebuie sa fie acum foarte clara pentru voi. Coborârea omului în materie nu este nici o eroare, nici un accident în evolutia sa: aceasta era prevazuta de Inteligenta cosmica. Pentru a ajunge la totalitatea cunoasterii, fiinta umana avea nevoie sa-si dezvolte facultatile intelectuale si, pentru a-si dezvolta aceste facultati, trebuia plasata în conditii determinate, care sa-i slabeasca perceptia lumii invizibile, pentru a-i permite sa se consacre explorarii materiei. Iata de ce omenirea este astazi în acest stadiu al evolutiei sale. Dar nu este stadiul definitiv: omenirea trebuie sa se reîntoarca din nou spre regiunile sufletului si spiritului pe care le-a parasit si ea se va întoarce îmbogatita din toate experientele facute în materie, multumita intelectului.

În acest moment asistam la o coborâre tot mai vertiginoasa a constiintei în profunzimea materiei. Si cum materia este de o diversitate, de o bogatie inepuizabila, nu mai terminam de a o vedea, atinge, si acumula. De aceea oamenii ajung sa uite de sine si sa se piarda în ea. Dar va veni momentul în care se vor simti satui, pentru ca chiar daca materia e inepuizabila, ea nu poate da decât ceea ce permite satisfacerea nevoilor fizice, si atunci ei vor simti nevoia de a urca catre sferele spirituale. Noi nevoi se vor trezi în ei pentru ca, dupa ce au atins, gustat si posedat totul pe plan fizic, ei vor simti ca nu aici se gaseste pentru ei adevarata fericire. 

Pâna atunci, totul e facut pentru a da oamenilor dorinta de a se afunda în materie. Priviti numai publicitatea ce se face pentru a convinge ca o anumita pomada, cutare masina de spalat, cafea , parfum, bijuterii, masini...le poate transforma viata. Si toti alearga sa-si procure aceste lucruri minunate. Doamne, daca ar fi atât de usor sa-ti transformi viata! Nu spun ca toate aceste produse sau masini n-ar fi utile sau agreabile, dar ele nu pot aduce ceva întradevar substantial. Dovada, este ca chiar daca le posedam pe toate, si înca ceva deasupra, nu ne simtim împliniti. 

Într-o zi, va aparea o noua filozofie - care este în realitate filozofia eterna a Initiatilor - pentru a arata omenirii ca vor regasi bogatiile ce le-au abandonat coborând în materie doar mergând spre înaltimi. Si nu numai ca vor regasi aceste bogatii dar, multumita unei mai bune întelegeri, vor putea beneficia din plin de tot ceea ce au dobândit în plan fizic în care sunt atât de multe de studiat, de lucrat dar  sunt si multe bucurii. Cunoasterea materiei era deci înscrisa în programul prevazut de Inteligenta cosmica pentru evolutia inteligentei omenesti. Dar a cunoaste materia nu înseamna sa te afunzi în ea. Deci, de acum trebuie sa întelegeti ca, pentru a gasi fericirea, trebuie sa urcati, da, sa urcati din ce în ce mai sus si sa va instalati acolo cu mobilele, frigiderul, hainele, discurile, fotoliile si masinile voastre...În sfârsit, e un fel de a spune, pentru ca nu cred ca va veti putea ridica prea sus daca va încarcati cu tot acest bagaj! Vreau sa spun, pur si simplu, ca, orice lucru ati face, trebuie sa va gânditi sa adaugati si un element spiritual pentru a-l transforma.



CAP XIV   CAUTAREA FERICIRII, CAUTAREA LUI DUMNEZEU



Fericirea e ca o minge dupa care fugi, dar când sa o prinzi, îi mai dai o lovitura de picior...pentru a putea continua sa fugi dupa ea! Pentru ca în aceasta cursa te simti stimulat; în aceasta cautare, în acest elan pentru atingerea telului se gaseste fericirea. Deci, când aveti o dorinta, nu va grabiti sa o satisfaceti, pentru ca ea va ridica, va împlineste. Eu, cunoscând aceasta lege, mi-am pus în suflet niste dorinte pe care stiu ca nu le voi putea niciodata realiza: dar, aceste dorinte ma fac sa traiesc.

Ei da, iata secretul. De ce sa cereti ceea ce veti putea realiza în câteva luni sau câtiva ani? E prea usor, nu asa veti fi fericiti, deoarece pentru a obtine ceea ce v-ati propus nu aveti nevoie sa va legati la Sursa divina, inepuizabila, singura care va poate da totul. Cand sfârsiti prin a obtine ceea ce va doreati, bineînteles ca veti fi fericiti pe moment, dar imediat dupa aceea, veti simti un gol: trebuie cautat înca ceva si nu veti fi niciodata satisfacut. Atunci, ce e de facut? Sa cautam ceea ce este mai îndepartat si mai irealizabil: perfectiunea, imensitatea, eternitatea iar pe aceasta cale veti gasi toate celelalte: cunoasterea, bogatia, puterea, iubirea... . Da, le veti avea fara sa le cereti. În timp ce, daca va propuneti un lucru, va veti opri acolo, deci va veti limita si nu le veti avea pe celelalte. Si, numai Domnul stie, daca veti obtine ceea ce cautati!   

Iata pentru ce, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este de a nu cere altceva decât ceea ce e inacesibil. Toate, în rest, le veti gasi pe drumul vostru, fara a va opri, fara sa va pierdeti vremea. Da, dar cine gândeste asa? Se spune:"A, daca obtin aceasta functie, daca câstig acest premiu, daca ma casatoresc, daca voi avea copii....voi fi fericit." Dar de îndata ce le avem, aceasta nu schimba mare lucru, ba chiar sunteti mai nefericiti pentru ca v-ati oprit aici, în loc  sa alegeti o tinta mai îndepartata care sa va oblige sa mergeti înainte fara încetare. 

De altfel, Dumnezeu Însusi a pus în sufletul creaturilor sale un sentiment de insatisfactie si lipsa, care nu dispare decât în ziua în care ele se unesc cu El. Pâna când ele nu au realizat aceasta fuziune, cauta, fac experiente, crezând de fiecare data ca obtin ceea ce doresc; dar sunt tot timpul deziluzionate, dezamagite. În realitate acest sentiment de deceptie nu e asa rau, pentru ca el împinge oamenii sa mearga înainte, cautând fara încetare.

Dumnezeu e peste tot în univers, e ascuns în tot ceea ce ne suscita dorinta. Ambitiosii, betivii, gurmanzii, lacomii, desfrânatii au maniera lor de a-L cauta pe Dumnezeu. Pentru ca, efectiv, putem gasi o minuscula particula din El în alcool, hrana, sexualitate, bani, glorie, putere. Da, putem sa-L gasim pe Dumnezeu peste tot, chiar si în mocirla, chiar si în piatra unde prezenta Sa este ca o scânteie ascunsa. Dar, desigur, nu vom gusta decât o satisfactie momentana, pentru ca nu în straturile dense, în formele inferioare ale materiei îl putem gasi cu adevarat pe Dumnezeu.

Toti oamenii, oricare ar fi acestia, Îl cauta pe Dumnezeu, fara a sti ca Îl cauta. Ei îsi spun ca sunt în cautarea fericirii. Dar cine nu o cauta? Toti cauta fericirea, dar si-o imagineaza sub o forma determinata. Ajunge sa observi un pic pentru a constata multitudinea formelor pe care o are aceasta cautare a fericirii...si chiar forme contradictorii: unii sunt fericiti când chibzuiesc, altii îsi gasesc fericirea în nepasare si distractii. Unii au nevoie de viata de familie, altii prefera singuratatea si celibatul. Unii cauta opulenta, confortul, gloria, iar altii, austeritatea, ascetismul si obscuritatea. Unii aspira la o existenta în miscare si aventuroasa, si altii la o viata pasnica si fara complcatii. Unii au nevoie sa-si ajute aproapele, sa-l apere, sa-l îngrijeasca iar altii au nevoie sa-l persecute si sa-l distruga.

Fericirea, pe care fiecare o cauta în felul sau, dupa temperamentul sau, e o forma de a-L cauta pe Dumnezeu; o cautare mai mult sau mai putin înteleapta, mai mult sau mai putin luminoasa, dar toti îl cauta pe Dumnezeu. Pentru ca, în spatele acestei idei a fericirii, se ascunde Dumnezeu. El a dat oamenilor aceasta aspiratie la fericire, pentru ca, pâna la urma, ei sa-L poata gasi. Si chiar daca, în asteptare, ei Îl mai cauta trecând prin mlastini, noroaie si cimitire, într-o zi, dupa repetate experiente, ei vor întelege ca trebuie sa Îl caute în sferele superioare, sub forma de puritate, de lumina, iar acolo, ei da, ei Îl vor gasi. 

Cu totii sunt predestinati sa Îl gaseasca pe Dumnezeu într-o zi, sub aceasta forma sublima. Dar, pentru a-L gasi, trebuie cel putin sa Îl iubesti. Nu pentru ca Dumnezeu ar avea nevoie de iubirea noastra. Daca marii maestrii ai tuturor religiilor au învatat pe altii iubirea de Dumnezeu, este pentru ca ei cunosteau o lege magica ce nu este alta decât corespondenta în plan spiritual a faptelor pe care putem sa le vedem zi de zi în planul fizic. Aruncati o minge într-un perete: el o va trimite înapoi. Adresati, la munte, niste cuvinte contra unui zid de stânca: ele vor reveni înapoi. În acelasi mod, când trimiteti dragostea voastra catre Dumnezeu, declansati aceasta lege si dragostea divina e obligata sa vina spre voi. Dumnezeu nu are nevoie de voi, ci voi aveti nevoie de El si doar prin dragostea noastra putem sa-L atragem spre noi. 

Pentru a primi, trebuie sa dai. Daca nu îmi întindeti paharul, nu va voi putea varsa apa. Daca nu întindeti inima catre Dumnezeu, El nu va putea sa va verse binecuvântarile Sale. Da, pentru a primi forta, lumina, întelepciunea, bunatatea, plenitudinea lui Dumnezeu, trebuie sa Îi dam dragostea noastra, si aceasta dragoste este cea care declanseaza în schimb toate gratiile divine.



CAP XV   NU EXISTA FERICIRE PENTRU EGOISTI



Nu când sunteti egoist va aparati interesele. Dimpotriva, interesul vostru este de a va gândi la altii, pentru ca astfel va ameliorati conditiile propriei existente. Sa luam un exemplu: treceti peste un drum iar pe jos vedeti un pahar spart, îl vedeti dar nu îl ridicati, spunându-va:"Nu eu l-am aruncat, n-au decât sa-l ridice altii."Dar iata ca destinul va face sa treceti peste acelasi drum: e noapte, nu sunteti atent si va raniti; atunci, evident, exclamati:"Dar cine e acel idiot, acel criminal care a lasat aici cioburile de sticla?" Ei bine, nu mai e cazul sa va întrebati. Trebuia sa adunati cioburile de prima data când ati trecut pe acolo. 

Cei care nu se gândesc la altii se cred inteligenti. Dar iata, li se întâmpla tot timpul ceva ce n-au prevazut, ceea ce dovedeste ca nu sunt atât de inteligenti pe cât se cred. Pentru ca inteligenta e facultatea de a te proteja în viitor de consecintele actelor proprii...sau de absenta unor acte. Când ne comportam incorect fata de altii, ne pregatim noua însine un viitor urât. 

A nu te gândi la altii nu e numai o lipsa de dragoste, e si o lipsa de inteligenta. Si asta nu e totul. În caz ca nu aveti destula dragoste pentru a simti ce trebuie facut pentru altii, nici destula inteligenta pentru a vedea acest lucru, ei bine, atunci taraganati lucrurile, nu faceti nimic ca sa remediati situatia si iata: lipsa de vointa. Atunci, dati-va seama! Când lipsesc trei lucruri atât de importante ca: inteligenta care prevede, dragostea care doreste sa îmbunatateasca totul si vointa capabila sa înfrunte dificultatile, ce succes mai putem obtine în viata?

În continuare, ceea ce este uimitor, este ca tocmai aceste persoane sunt totdeauna primele care se plâng ca le lipseste aceasta, ca li se datoreaza aceea, ca nu sunt iubiti, ca nimeni nu se gândeste la ele, ca ceilalti sunt rau intentionati...Dar de ce nu îsi dau ele seama ca prin egoismul  si pretentiile lor nejustificate, ele sunt pe cale de a descuraja pe toti cei din jurul lor? Ele au nevoie sa fie ajutate, sustinute...de acord; ei bine, sa înceapa a se gândi ceva mai putin la ele însele si putin mai mult la ceilalti. Ele nu vor fi mai fericite lasându-se conduse de egoism.

Toti cei care nu se gândesc decât la a trage plapuma asupra lor, la a fi centrul universului, imaginându-si ca lumea întreaga trebuie sa se învârta în jurul lor, servindu-i si înclinându-se în fata lor, ca si cum ar fi printi si printese, îsi pregatesc o existenta de deceptii si de suferinte. Pentru a fi fericit, trebuie sa devii un servitor. 

Oare  cer prea mult de la voi daca va rog înca o data sa lucrati la largirea constiintei voastre? Uitati o clipa tot ceea ce va lipseste. Când ai posibilitatea sa îmbratisezi întregul univers cu gândirea, sa comunici cu toate entitatile luminoase care îl populeaza, cum sa te simti singur gol sau umilit? Ce va mai trebuie ca sa întelegeti ca sunteti bogati, coplesiti si ca puteti sa-i ajutati pe ceilalti? Învatati sa fiti generosi, dati bogatiile voastre si chiar si bogatiile materiale daca puteti. Daca nu o faceti, veti tremura totdeauna de teama de a le pierde si veti ajunge sa uitati ca sunt oameni nefericiti si nevoiasi. Hai, împartiti! Nu va va mai fi teama de a fi furati si în acelasi timp gestul vostru se va înscrie în ceruri si îl veti regasi într-o zi amplificat. Dar cum sa explici asta oamenilor? Ei sunt atât de egoisti, avizi încât doresc sa acapareze totul pentru ei. Nici macar nu le trece prin minte sa-i faca pe ceilalti fericiti. Si din aceasta cauza nici ei nu sunt niciodata fericiti.

Nu poti fi fericit când ai un orizont prea limitat. Iata de ce egoistul nu poate fi fericit: pentru ca el totul este strâmtat. Pentru a fi fericit, trebuie sa te largesti pâna la a îmbratisa întreaga lume, si doar dragostea permite acest lucru. Cel care are multa dragoste, se întinde, se dilata, îmbratiseaza întreg universul, vibreza cu universul; totul se deschide, el nu mai întâlneste bariere si fericirea nu-l mai paraseste. Calea spre fericire este dragostea, da, doar dragostea, nu stiinta si nici macar filozofia. Stiinta, cunoasterea nu pot sa ne aduca fericirea; ele pregatesc calea, orienteaza si lumineaza, dar ele sunt incapabile de a ne face fericiti. Este ceea ce a înteles Solomon când spunea:"Multa întelepciune, multa tristete. Mai multa stiinta, mai multa durere." Cei care stiu mult nu sunt fericiti, iar cei care au multa inima, chiar daca nu stiu mare lucru, sunt mult mai fericiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu a pus fericirea în inima si nu în intelect. Dar inima trebuie sa fie generoasa; unei inimi egoiste, cerul si pamântul au jurat sa nu-i dea niciodata fericirea. Veti spune:"Dar cunoastem atâtia oameni care nu lucreaza decât pentru ei însisi, pentru îmbogatirea si puterea lor, pentru glorie si sunt fericiti!" Da, în aparenta, si pentru cât timp? Acest lucru trebuie vazut. Ei vor obtine, poate, ceea ce doresc, multumita intrigilor lor, dar în realitate vor fi privati de esential: de pace, bucurie si plenitudine. Chiar daca ei nu sunt privati de nimic material, în interior totusi vor fi obligati sa se simta privati.

Cerul priveste pe cine serviti, daca serviti propriul vostru dumnezeu, egoismul vostru, natura voastra inferioara, el se va întoarce de la voi. El nu îsi împarte bogatia unor oameni care nu se gândesc decât la a-si trai viata de necinste, de placere, viata lor animala. Si atunci, cine va va ajuta, cine va va salva? Banii vostri? Gloria? Celebritatea voastra? Pentru Dumnezeu, exista doar doua categorii de fiinte: cei care lucra doar pentru propriul interes, pentru îndeplinirea propriilor dorinte, si cei care fac eforturi pentru a-si ajuta fratii, pentru a participa la munca a miliarde si miliarde de entitati din lumea invizibila care s-au înhamat la realizarea Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. Si acestia sunt înscrisi în marea Carte a Vietii ca binefacatori ai omenirii.



CAP XVI   DATI FARA SA ASTEPTATI NIMIC ÎN SCHIMB.



Acela care a facu bine altora, i-a ajutat, sustinut, gaseste ca e normal sa astepte un pic de gratitudine din partea lor. Aceia care muncesc pentru copiii lor, pe care i-au hranit, i-au educat, asteapta de asemenea ca acesti copii sa recunoasca macar ca au fost parinti buni. Ei bine, eu vin si demolez aceasta conceptie asupra acestor lucruri, considerata ca normala, legitima de când e lumea, spunându-le acestora ca nu trebuie sa astepte nimic!

Unii vor pune întrebarea:"De ce spuneti lucruri asa bizare?"E simplu: pentru ca asteptând aprobarea, recunostinta, intram în lumea insatisfactiilor, reprosurilor, rachiunei si chinurilor. Veti spune:"Dar binele pe care-l facem nu va fi niciodata recunoscut?" Ba da, dar nu trebuie sa asteptam sa fie. Toti înteleptii, Initiatii stiu o lege prin care îsi regleaza existenta: legea cauzelor si consecintelor. Ei stiu ca mai devreme sau mai tâtziu, asupra lor va reveni efectul a tot ceea fac: daca este un act bun, efectul va fi benefic; iar daca actul este rau...Iata pe ce lege îsi bazeaza existenta înteleptii, iar voi trebuie sa faceti ca ei.

Ce stim despre realitate? Putem chiar sa ne întrebam uneori daca lumea exista cu adevarat, si anumiti filozofi au pretins ca lumea nu are nici o realitate obiectiva, ca ceea ce percepem despre ea nu este decât efectul impresilor noastre personale si subiective. Îmi aduc aminte ca am citit unii dintre acesti filozofi când eram foarte tânar: Berkeley, sau Ernst Mach...Am fost stupefiat, dar argumentele lor mi s-au parut întradevar convingatoare. Deci, te poti îndoi de multe lucruri, dar exista o lege de care Initiatii nu se îndoiesc niciodata, care este: recoltezi ceea ce semeni si daca faci un bine, mai devreme sau mai târziu vei culege roadele acestuia. 

În India exista o yoga numita "Karma Yoga" ai carei adepti se antreneaza în a actiona fara sa astepte nici un beneficiu în urma faptelor lor. Pentru ca, astfel cresti, te înnobilezi, devi puternic si te apropii de divinitate. Dar spiritul Karmei Yoga este strain occidentalilor care, imediat ce au dat ceva, asteapta o recompensa sub o forma sau alta.

Ceea ce mai trebuie stiut, este ca legile cosmice nu sunt atât de grabite ca noi, ele se supun unui alt timp; de aceea recompensele sunt deseori întârziate (la fel si pedepsele!) si daca sunteti nerabdatori si va revoltati, va complicati situatia. De ce sa suferiti, de ce sa va zbuciumati? Mai devreme sau mai târziu consecintele va ajung din urma: iata de ce nu trebuie asteptat nimic. Astfel veti fi liberi si lipsiti de griji. Stiti ca niste cadouri sunt deja în drum pentru a va recompensa, si aveti încredere. Daca sunteti acru, revoltat, aceasta înseamna ca nu posedati adevarata cunoastere.

Sunteti într-o Scoala initiatica pentru a învata niste adevaruri fara de care veti continua sa va zbateti în probleme interminabile. Aceste adevaruri va vor permite sa debarasati calea voastra de toate piedicile, putând merge mereu înainte.

Si va mai spun ca trebuie sa învatati sa faceti bine altora, fara sa le-o spuneti. În acest fel, veti trezi în ei ceva bun: ei vor fi obligati sa se întrebe cine este acesta fiinta minunata care nu vrea sa se arate, ceea ce îi va împinge ca si ei sa actioneze la fel fata de altii. Evident, si eu ar trebui sa pot da aceasta Învatatura fara sa stiti ca este de la mine, dar cum as putea s-o fac? Când vorbesc, nu ma pot ascunde, se vede bine ca-mi ies vorbele pe gura; dar, as prefera ca ele sa fie tacute, pentru ca voi sa nu stiti ca eu sunt cel care va explica, va instruieste. În realitate, este ceea ce fac deseori când sunt la mine sau în linistea meditatiei. Pentru ca va cunosc problemele, preocuparile si chiar când nu va vad, eu continui sa va dau explicatii si sfaturi. Pot chiar în acest fel, sa va fac revelatii pe care nu le-as putea face prin vorba. Dar voi trebuie sa fiti atenti, sa cautati din când în când câte o lamurire, câte o lumina. Chiar daca nu stiti ca eu sunt cel care am lasat aceasta lumina, încercati sa o gasiti si sa o folositi. 

Cei care sunt capabili sa dea fara sa se arate, fac o evolutie minunata si simt o bucurie secreta, în timp ce cei care spun imediat:"Iata, eu v-am trimis asta" nu pot avea aceeasi satisfactie. Faptul ca îsi proclama cu voce tare faptele lor bune, arata ca ei asteapta o recompensa si, cum recompensele uneori au nevoie de timp pentru a ajunge, asteptând, ei se macina, fumega, sunt nefericiti.

Sa iubesti toti oamenii fara sa astepti nimic în schimb, sa-i lamuresti, sa-i purifici si sa-i orientezi catre lumina, este minunat, dar trebuie sa o faci în mod natural, cum soarele straluceste pe cer, cum florile îmbalsameaza aerul, fara sa astepti nimic...Da, toate aceste flori care cresc pe munte si pe care nimeni nu vine sa le viziteze si sa le admire, continua sa-si faca treaba. Priviti-l