OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

FORTA SEXUALA sau DRAGONUL ÎNNARIPAT


*****************


colectia IZVOR Nr. 205



Cap I   Dragonul înnaripat



În toate traditiile populare, în povesti, mitologii, gasim imaginea sarpelui sau a balaurului (dragonului), a carui simbolistica este aproape identica de la o cultura la alta. Nenumarate povesti vorbesc de un balaur care a prins o printesa frumoasa, inocenta si pura, pe care o tine prizoniera într-un castel. Saraca printesa, plânge, zace în suferinta si roaga Cerul sa-i trimita un salvator. Dar, unii dupa altii, cavalerii care se prezinta pentru a o elibera sunt devorati de balaur, care pune mâna pe bogatiile lor si le îngramadeste în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseste un cavaler, un print mai nobil, mai frumos si mai pur decât altii, caruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slabiciunea sa, în ce moment si de ce maniera poate fi legat fedeles sau poate fi ranit... Si iata ca acest print privilegiat, bine înnarmat si instruit obtine victoria: reuseste sa elibereze printesa, si ce de sarutari îsi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngramadite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos print care a iesit victorios din lupta gratie cunostintelor si puritatii sale. Apoi, amândoi, urcati pe balaur, condus de print, îsi iau zborul în spatiu si strabat lumea.

Aceste povesti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate povesti initiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscuta stiinta simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forta sexuala. Castelul este corpul omenesc. În castel suspina printesa, adica sufletul, pe care forta sexuala, rau stapânita, îl tine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveste pentru a-l învinge pe balaur reprezinta mijloacele de care dispune spiritul: vointa, stiinta de a stapâni aceasta forta si de a o utiliza. Deci, odata stapânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveste ca mijloc pentru a calatori în spatiu. Pentru ca balaurul are aripi. Desi e reprezentat cu o coada de sarpe - simbolul fortelor subterane - el poseda de asemenea si aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.

Gasim o varianta a acestei povesti în istoria lui Tezeu care, gratie firului pe care i l-a dat Ariadna, a putut sa se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur si gasind iesirea. Minotaurul este o alta reprezentare a fortei sexuale, taurul puternic si prolific, deci natura inferioara pe care trebuie sa o înhamam pentru a lucra pamântul ca un bou. Labirintul are aceeasi semnificatie ca si castelul: este corpul fizic, si Ariadna reprezinta sufletul superior care conduce omul spre victorie. 

În traditiile evreiesti si crestine balaurul e asimilat Diavolului, si Diavolul, cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de pusca, aceste amestecuri de gaze care produc flacari si explozii, toate acestea reprezinta, în natura, Balaurul care scuipa în foc. Acest balaur, care exista de asemenea si în om, e comparabil cu un combustibil. Daca omul se stie servi de acesta, el va fi propulsat spre înaltimi, dar daca nu stie, pentru ca e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, facut cenusa sau cazut în abis. 



CAP II   DRAGOSTE SI SEXUALITATE 



Întrebare: "Maestre, vreti sa ne spuneti care este diferenta dintre dragoste si sexualitate si cum putem utiliza sexualitatea în viata spirituala?"



Iata o problema foarte interesanta, care atinge ceea ce e mai important în viata si priveste pe toata lumea. Da, pe tineri si pe batrâni...

Eu nu sustin ca sunt calificat sa raspund la toate aceste întrebari pe care le ridica aceasta problema. Ceea ce îmi e particular, este ca îmi place sa vad lucrurile dintr-un anumit punct de vedere si mi-am consacrat întreaga viata formarii acestui punct de vedere. Va voi spune de la început doua vorbe înainte de a începe sa ma criticati spunând: "Oh, la, la! Eu am citit carti despre dragoste si sexualitate unde se spuneau foarte multe lucruri. Ce ignorant e acest instructor!" Ei da, sunt ignorant, de ce nu? Dar cei care au scris aceste carti nu aveau punctul meu de vedere si nu au înteles aceasta problema cum o înteleg eu. Daca vreti, puteti sa va informati citind tot ceea ce psihanalistii si medicii au scris despre sexualitate, dar eu vreau sa va aduc spre un alt punct de vedere necunoscut pâna acum.

Care e acest punct de vedere? Ma amuz câteodata ilustrându-l prin imaginea urmatoare. Un profesor ce a urmat trei sau patru universitati lucra în laboratorul sau unde face tot felul de cercetari si experiente... Dar iata ca fiul sau de doisprezece ani care se joaca în gradina e cocotat într-un pom si de sus striga: "Tata, îi vad pe unchiul si matusa venind... " Tatal, care nu vede nimic, îl întreaba: "La ce distanta sunt? Ce aduc?" Si copilul îi da toate informatiile. În ciuda întregii sale stiinte, tatal nu vede nimic, în timp ce copilul, mic si ignorant, e capabil de a vedea departe, numai pentru ca punctul sau de vedere e diferit: e urcat foarte sus, în timp ce tatal sau a ramas jos.

Evident, aceasta nu e decât o imagine, dar ea va va face sa întelegeti ca desi e util sa aveti facultati intelectuale si cunostinte, punctul de vedere este si mai important. Daca observam Universul din punctul de vedere al Pamântului sau al Soarelui obtinem rezultate diferite. Toata lumea spune: "Soarele se ridica, soarele coboara..." Da, e adevarat, dar e fals. E adevarat din punctul de vedere al Pamântului; din punct de vedere geocentric aveti dreptate. Dar din punctul de vedere heliocentric, solar, e fals. Toti privesc viata din punctul de vedere al pamântului, si evident, din acest punct de vedere, au dreptate. Ei spun: "Trebuie sa mâncam, sa câstigam bani, sa profitam de placeri..." Dar din punctul de vedere solar, adica din punctul de vedere divin, spiritual, ei ar vedea altfel lucrurile. Si acesta este punctul meu de vedere, care îmi permite sa va prezint natura dragostei si sexualitatii într-o alta maniera.

La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la Dumnezeu si tot ceea ce se manifesta prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divina: dar aceasta energie produce efecte diferite dupa conductorul prin intermediul caruia se manifesta. Putem sa o comparam cu electricitatea. Electricitatea e o energie a carei natura o ignoram, dar de îndata ce trece printr-o lampa devine lumina, cu toate ca ea nu este lumina. Trecând printr-un resou, ea devine caldura; trecând printr-un electromagnet, ea devine magnetism; trecând printr-un ventilator, ea devine miscare. În acelasi fel, exista o forta cosmica originala care ia acel sau acel aspect urmând organul omului prin intermediul caruia se manifesta. Prin intermediul creierului, ea devine inteligenta, rationament, prin intermediul plexului solar sau centrului Hara, ea devine senzatie si sentiment; când trece prin sistemul muscular, ea devine miscare; si când trece, în fine, prin organele genitale, ea devine atractie pentru celalalt sex. Dar e tot timpul aceeasi energie.

Energia sexuala vine, deci, de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea provoaca senzatii, o excitatie, o dorinta de apropiere, si se poate ca în aceste manifestari sa nu existe de loc dragoste. Asa este la animale. În anumite perioade ale anului se acupleaza, dar o fac din dragoste? Adesea, ele se sfâsie între ele si la unele insecte cum este calugarita sau la anumiti paianjeni, femela manânca masculul. Este aceasta dragoste? Nu, este sexualitate pura. Dragostea începe când aceasta energie atinge în acelasi timp si alti centri în om: inima, creierul, sufletul si spiritul. În acel moment, aceasta atractie, aceasta dorinta de a se apropia de cineva este luminata de gânduri, sentimente, un gust estetic; nu se mai cauta o satisfactie pur egoista în care nu se mai tine seama de loc de partener.

Dragostea, e sexualitatea, daca vreti, dar largita, iluminata, transformata. Dragostea poseda atâtea nuante si manifestari pe care nu putem nici macar sa le enumeram sau sa le clasam. Se întâmpla, de exemplu, ca un barbat iubeste o femeie tânara si draguta, dar fara a fi  cu adevarat atras fizic de ea: el vrea mai mult sa o vada fericita, sanatoasa, instruita, bogata, bine plasata în societate, etc... Cum se explica aceasta? Nu e numai sexualitate, ci dragoste; este, deci, o gradatie superioara. Dar trebuie sa intre un pic de sexualitate în aceasta dragoste, altfel s-ar putea pune întrebarea: de ce acest barbat nu s-a atasat de o alta persoana, de o femeie batrâna si urîta, sau de un alt barbat? Da, daca analizam, vom descoperi cel putin un mic grad de sexualitate.

Sexualitatea... dragostea... nu e decât o chestiune de nuante. De vreme ce nu va opriti numai asupra unor senzatii fizice grosiere, ci simtiti nuantele superioare ale acestei forte cosmice ce va învaluie, aceasta este dragostea, si comunicati cu regiuni celeste. Dar câti oameni, o data dorinta lor îndeplinita se parasesc sau încep sa se bata! Ceea ce conteaza pentru ei este numai sa se descarce, sa se debaraseze de o tensiune, si daca dupa un anumit timp aceasta energie se acumuleaza din nou în ei, devin din nou surâzatori si tandri, dar în singurul scop de a-si satisface din nou animalitatea. Ce dragoste e aici?

Avem nevoi, dorinte si e normal, mai ales când suntem tineri. Natura, care a prevazut totul, a gasit ca e necesar pentru propagarea speciei. Daca barbatul si femeia ar fi ramas reci unul fata de celalalt, daca s-ar fi scapat de aceste impulsuri si de aceste instincte, ar fi fost sfârsitul umanitatii. Deci natura e cea care împinge creaturile a se apropia fizic, dar dragostea, este altceva.

Putem spune ca sexualitatea e o tendinta pur egocentrica care împinge fiinta umana a cauta numai placerea sa, si aceasta o face sa fie cruda, pentru ca nu se gândeste de loc la altul, nu cauta decât sa se satisfaca. În timp ce dragostea, adevarata dragoste se gândeste în primul rând la fericirea altuia, e bazata pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de forte, de bani, pentru a ajuta pe altul, pentru a-i permite sa înfloreasca si sa-si dezvolte toate posibilitatile. Si spiritualitatea începe acolo unde dragostea începe sa domine sexualitatea, unde fiinta umana devine capabila sa smulga ceva din ea însasi pentru binele alteia. Cât timp nu suntem capabili de ori ce fel de sacrificii, nu este vorba de dragoste. Când un barbat se arunca asupra unei fete, se gândeste la raul pe care i l-ar putea face? Nu, si e gata sa o omoare pentru a-si satisface instinctele. Pentru ca aceasta e sexualitatea, un instinct pur bestial.

Veti spune: "E evident, nu e nimic divin în ea!" Ba da, sexualitatea este de origine divina, dar cât timp fiinta umana nu stie sa se stapâneasca, manifestarile sale nu sunt, evident, divine. Ce este bun în sexualitate este ca ea are rol în perpetuarea speciei, dar daca nu o orientam decât spre placere, e o risipa.

În zilele noastre, s-au inventatat lucruri de neconceput în acest domeniu. Exista pilule, desigur, dar se vând de asemenea un numar de produse si obiecte pe care nici nu vreau sa le numesc. Nu mei e vorba, aici, de perpetuarea speciei, ci exclusiv de placere.

Nu ma voi opri asupra acestei probleme pentru a discuta daca aceste lucruri trebuie sa existe sau nu. În stadiul actual al umanitatii, chiar si moralistii, chiar si oameni religiosi au gasit necesar, inevitabil ca ele sa existe, pentru ca natura inferioara, natura animala din om este asa de puternica încât, daca nu o lasam sa se manifeste, ea va produce fenomene si mai nefaste. Deci, nu vreau sa discut despre acestea, spun numai ca e pacat ca nu se instruiesc oamenii asupra avantajelor de a controla aceasta energie si de a o utiliza într-un scop divin, pentru munci spirituale, în loc de a avea nevoie de tot felul de produse pentru a se îmbuiba de placeri.

În manifestarile lor exterioare, nu exista deloc diferenta între dragoste si sexualitate: sunt aceleasi gesturi, aceleasi saruturi... Diferenta exista în directia pe care o iau energiile. Când sunteti împins numai de senzualitate, nu va preocupati de loc de cealalta persoana, în timp ce daca o iubiti, nu va gânditi decât de a o face fericita. Sexualitatea si dragostea nu se deosebesc deci în planul fizic, ci numai în planul invizibil, psihic, spiritual. Si cum? E exact ceea ce vreau sa va revelez.

Toti cei care au studiat problema sexualitatii, psihologii, psihiatri, sexologii, nu au descoperit ceea ce se petrece în domeniul subtil, eteric, fluidic în timpul actului sexual. Ei stiau ca se produc excitatii, tensiuni, emisii, si le-au clasat. Dar ceea ce nu stiu, este ca , atunci când e vorba de sexualitate pur fizic, biologic, egoist, se produc în planurile subtile tot felul de eruptii vulcanice care se manifesta prin forme grosiere, emanatii foarte îngrosate cu culori sterse, arse, unde predomina rosul, dar un rosu urât... Si toate aceste emanatii se scufunda în pamânt unde creaturi tenebroase asteapta sa se ospateze cu aceste energii vitale. Acestea sunt creaturi putin evoluate care se hranesc adesea dupa îndragostiti. Sunteti mirati, dar acesta e adevarul: îndragostitii dau adevarate festinuri lumii invizibile. 

În trecut, cu ocazia unei nasteri, unei casatorii sau unei victorii, regii si printii dadeau festinuri publice care durau mai multe zile. Atunci, toti xxx, xxx, dezmostenitii veneau sa se ospateze pentru ca se dadea de mâncare la toata lumea. Si vedeti, e acelasi fenomen care se repeta, dar sub o forma pe care stiinta nu a descoperit-o înca. Când un barbat si o femeie se atrag, se iubesc si se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în fata a multor altor creaturi. Chiar daca unirea lor ramâne secreta, ei primesc vizite din lumea invizibila, si din pacate acestia sunt larve, elementali care vin sa se ospateze pe cheltuiala lor si sa absoarba tot, pentru ca în aceste efuzii nu au decât foarte putine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru partea divina.

Iata pentru ce schimburile pe care le fac îndragostitii le aduc rar mari beneficii; din contra, chiar saracesc: în privirea lor, în culoarea fetei lor, în miscarile lor si în tot felul lor de a fi apare ceva care nu mai e asa de viu si luminos. Aceasta e din cauza ca dragostea lor, înca inferioara, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau chiar îngeri si spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrani?

Când un mag vrea sa faca un ritual, el începe prin a trasa un cerc în jurul sau pentru a se proteja, iar spiritele raufacatoare care sunt acolo, în jurul sau, îl ameninta, vor sa se hraneasca cu el, vor sa-l fulgere, dar nu pot intra, pentru ca în acest cerc magul sta ca într-un adapost, ca într-o fortareata. Dar barbatii si femeile nu au fost învatati cum sa se protejeze de entitatile tenebroase, si aceasta m-a determinat sa spun într-o zi ceva foarte îndraznet: ca la originea tuturor nenorocirilor umanitatii se afla dragostea inferioara a barbatilor si femeilor. Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc razboaiele si epidemiile, pentru ca dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare sa faca rau umanitatii, le hranesc, le întaresc. Daca barbatii si femeile ar sti asta, ar fi cu adevarat tristi si necajiti si le-ar fi rusine de ce au facut, si ar încerca sa învete cum sa iubeasca.

Spiritualizarea dragostei este conditia venirii Împaratiei lui Dumnezeu. Deci, cei care si-au dat seama, cei care au un înalt ideal de dragoste, stiu ca pot servi Împaratia lui Dumnezeu cu aceasta energie care este forta sexuala; când se iubesc, când se îmbratiseaza o fac cu ideea de a cosacra aceasta dragoste la realizarea a ceva divin. În acel moment, ei produc emanatii de o asememenea frumusete ca îngerii însisi sunt mirati, uimiti si vin sa le aduca cadouri.

Deci, repet, oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceti sunt aceleasi: va trebui sa va apropiati de fiinta pe care o iubiti, sa o îmbratisati, sa o mângâiati; nimic nu se va schimba; diferenta este în ceea ce puneti în aceste gesturi, si aceasta conteaza. Cineva spune: "Ah! Am vazut un baiat îmbratisând o fata!" si îi condamna. Cerul nu cede lucrurile asa, el priveste ceea ce au pus în sarutarile lor: daca îsi dau ceva frumos, pur, Cerul îi recompenseaza. Pe pamânt ei pot fi condamnati de catre ignoranti, dar în înalt, ei sunt recompensati. 

Daca puneti în dragostea voastra viata eterna, imortalitatea, puritatea, lumina, si daca acel pe care îl iubiti creste, avanseaza si înfloreste gratie voua, atunci e dragoste adevarata, pentru ca dragostea adevarata amelioreaza totul. Dar daca iubiti pe cineva si persoana în cauza începe sa se pericliteze, trebuie sa va puneti întrebari asupra calitatii sentimentelor voastre si sa va spuneti: "Am aprins aceasta fiinta. Înainte era slendida si acum, e o ruina." Nu aveti deci de ce sa fiti mândru, si trebuie sa încercati sa reparati erorile ce le-ati facut.

Dragostea voastra trebuie sa faca sa creasca o fiinta. Si aceasta se întâmpla numai când o vedeti înflorind gratie dragostei voastre si atunci puteti fi fericit si mândru, si sa multumiti Cerului ca ati reusit sa o ajutati si sa o protejati. Dar în general nu se preocupa de aceste lucruri, si astfel vin si îmi spun: "O iubesc, o iubesc!... - Da, raspund eu, stiu ca o iubiti, dar ca o gaina pe care o puneti în cratita pentru a o mânca: o iubiti, o devorati, si s-a terminat." Nu, dragostea nu trebuie niciodata sa devoreze, sa aprinda fiintele... Vedeti, dragostea pe care o înteleg eu e foarte diferita de tot ceea ce multimea sau tineretea, care nu sunt înca luminate, pot sa-si imagineze.      

Oamenii nu stiu sa iubeasca, si apoi, pentru a se justifica, îmi spun: "Maestre, nu cunoasteti natura umana, ea e teribila!" Ah bine, eu nu cunosc natura umana!... Dar le raspund ca pe cât au facut ca aceasta natura umana sa fie greu de îmblânzit, la fel pot sa o cuminteasca, sa o înnobileze. Ei nu au facut eforturi în trecut, si acum, bineînteles, au mostenit o natura foarte dificila.  Iata cum se explica aceasta; e greseala lor, nu are rost sa se justifice. Multi decid sa nu mai faca eforturi pentru ca, pasamite, e imposibil de se schimba. Ba da, e posibil. Si de acum înainte, chiar daca veti întâlni mari obstacole, va trebui sa va puneti: "Maestrul ne-a vorbit de aceasta dragoste si vreau sa ajung sa o cunosc." De ce obiectati tot timpul ca realitatea este diferita de ceea ce va prezint? Iata, realitatea, cum poate acest cuvânt scuza totul! Dar exista realitati si realitati.

Eu nu neg ca sexualitatea e o realitate, dar de ce sa ne oprim la aceasta realitate atât de grosiera, inferioara? Exista o alta nuanta a realitatii care e de asemenea reala, dar mai subtila. Unele fiinte au ajuns sa sesizeze si sa traiasca aceasta realitate, si acum, pentru nimic în lume nu puteti sa le convingeti sa o abandoneze pentru a se reîntoarce, ele nu o vor. Dar ceilalti, din pacate, pentru nimic în lume nu puteti sa-i convingeti sa încerce sa se largeasca, sa ridice gradul iubirii lor; ei neglijeaza toate aceste adevaruri care ar putea sa-i salveze, continua sa coboare spre animalitate, si astfel, evident, ei vor fi dezaxati, sfâsiati. E normal, dragostea lor nu putea fi minunata decât pentru câteva minute; apoi, doar scrum si cenusa. Se spune: "A fost atât de frumos..." Da, a fost dar nu mai este si aurul a devenit plumb. În timp ce dragostea cereasca ramâne vesnic de aur, nimic nu o poate oxida. 

Omul are o ereditate împotriva careia trebuie sa lupte; de mii de ani specia omeneasca si-a facut despre dragoste o anumita parere care s-a înregistrat în celulele noastre si pe care e greu sa o stergi. Dar nu înseamna ca, pentru ca nu o puteti face de pe o zi pe alta, nu trebuie sa credeti ce spun marii Maestri. Daca nu va reuseste aceasta schimbare înseamna doar ca sunteti deformat sau slab, nu ca ati fost înselat de Initiati. 

Câta vreme aveti tendinte inferioare, sunteti obligat sa le satisfaceti, dar aceasta nu trebuie sa va împiedice sa credeti ca e posibila o îmbunatatire. Si în ziua în care veti reusi sa va dezvoltati alte tendinte, sublime, divine, veti înnota în oceanul Iubirii cosmice, pe când înainte nu va hraneati decât cu câteva picaturi împrastiate pe ici, pe colo (si acestea gasite dupa o viata de deceptii si nenorociri!). Acum, ca sunteti scufundat în acest ocean cosmic, puteti sa beti, nu mai aveti nevoie sa mergeti sa furati câteva picaturi de iubire de la ceilalti.

Stiu ca ceea ce spun va fi de neînteles pentru unii. Dar sa faca ce pot, cu speranta ca, în câteva încarnari, ei vor ajunge sa-si transforme dragostea. Nu trebuie sa se sinucida! Pentru cei care au lucrat deja în alte încarnari, e mai usor sa ajunga sa se multumeasca cu foarte putin în planul fizic, si dupa aceea chiar sa se elibereze complet si sa guste dragostea în înalt, în planul spiritual. 

Evident, fiintele care sunt capabile de aceasta sunt foarte rare. Câti oameni religiosi au facut legamânt de castitate fara sa stie bine în ce se angajeaza! Erau foarte tineri, nu se cunosteau, nu cunosteau deloc natura umana si într-o zi, când instinctele si pasiunile li s-au revelat, au fost coplesiti. Ce tragedie! Da, ce de tragedii în manastiri pentru barbati si femei! Ar fi fost mai bine sa se casatoreasca si sa aiba copii, decât sa se framânte, acolo, într-o manastire fiind, asa zisa, logodnica lui Iisus, neîncetând sa faca în imaginatia lor adultere cu toti ceilalti. În acest caz, e mai bine sa iasa din manastiri. Domnul e mult mai îngaduitor, El nu a cerut nimanui sa se consacre absolut Lui daca trebuie sa traiasca torturi pentru aceasta. El prefera mai bine sa avem o sotie - sau un sot - si copii, decât sa traim o viata dezaxata, dezordonata si sa tulburam atmosfera prin toate aceste dorinte neîndeplinite.

Chiar sfintii si sfintele au fost framântate toata viata lor de forta sexuala, si e degeaba daca, la sfârsit, n-au gasit pacea. Sfânta Tereza d˘Avila a fost foarte pasionala. Si chiar despre Sfânta Tereza a Copilului-Iisus nu se stie cum a trait, nici ce tentatii a avut de traversat. Ea nu era cum a fost prezentata, o fata mica, cu o fata tandra si delicata. Nu, natura sa era tare si puternica. Eu, o admir foarte mult, o iubesc mult, dar nu sunt de acord cu maniera inexacta în care e prezentata sub pretextul de a salva situatia.



II



Multi sfinti si sfinte au fost foarte ardenti pâna în ultimul minut, si nu a fost rau, ci din contra. Cei care stiu sa utilizeze forta sexuala sunt cei mai bogati si mai privelegiati, pentru ca aceasta forta e o binecuvântare. Multi oameni, foarte credinciosi, au vrut sa se sinucida pentru ca simteau aceasta ardoare în ei si se credeau blestemati. Nu au înteles nimic, si din pacate Biserica nu explica nimic despre acest subiect. În Initiere, se prezinta lucrurile altfel. Forta sexuala e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai sa stim sa o utilizam. Tarile care au mult carbune si petrol în subsol devin arhimiliardare pentru ca stiu sa utilizeze aceste bogatii. Iar cei care nu stiu sa le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forta sexuala e o energie pe care omul trebuie sa învete sa o utilizeze pentru a lumina, a încalzi si a face ca totul sa functioneze în interiorul sau.

Dar oamenii sunt atât de departe de adevar ca, atunci când vad o tânara fata sau un baiat tânar care poseda mult din aceasta forta, sunt gata sa le-o reproseze. Ca si cum acesti tineri ar trebui sa nu simta nimic! Ca si cum ar fi trebuit sa fie morti!... Iata ideile adultilor, si în loc sa îi ajute, ei vor sa-i strice si sa le bareze drumul, nimeni nu le va spune: "Bravo, baiatul meu! Esti privilegiat sa ai aceasta bogatie... Trebuie numai sa stii ca, daca nu esti inteligent, chiar aceasta bogatie va fi cauza tuturor nenorocirilor." Iata ce trebuie sa-i spunem, dar în loc de aceasta, îl plângem, îl criticam; si când vedem un baiat rece, ne bucuram, Dar ce va face el cu raceala? Nimic! Eu, de asemenea, am fost educat astfel, si chiar mai rau ca voi. Daca ati sti cum eram educati în Bulgaria la începutul secolului! De aceea multumesc Cerului de a fi avut  lumina acestui învatamânt.

Si acum, daca sunt tinere fete si tineri baieti care au venit astazi sa ma asculte pentru prima data, îmi permit sa mai adaug înca câteva cuvinte pentru a-i ajuta. Credeti, poate ca povestesc prea multe lucruri scabroase... Oh, la, la, dar aceasta-i nimic! Daca ati sti ceea ce tinerii sunt pe cale sa asculte si sa învete, de ce vorbesc ei, de ce se ocupa, ati fi stupefati. Chiar si micutii de doisprezece sau tresprezece ani îsi povestesc tot felul de istorii! Ce va spun eu, e nimic pe lânga acestea...

Într-o zi am primit vizita unei tinere fete, era draguta, simpatica si dupa manierele sale se vedea ca este bine educata. Dar iata ca mi-a marturisit ca era foarte nefericita fiindca era obsedata de o imagine: în tot ce privea, florile, fructele, obiectele si chiar tavanul, nu vedea decât sexul masculin. Si cum era credincioasa, catolica, se simtea realmente vinovata, respinsa de Cer si cazuta în pacat.

Când am auzit-o, am început sa râd. Ea m-a privit putin mirata si i-am raspuns: "Ascultati-ma, nu e nimic grav, nu este nimic rau în tot ce mi-ati relatat. Este natural, este normal, sunt lucruri care se întâmpla tuturor, mai mult sau mai putin, bineînteles, dar nu aveti de ce sa disperati. Natura se ocupa de propagarea speciei si ea creeaza aceste reprezentari si la femeie pentru ca genul uman sa nu se stinga. Dar trebuie stiut cum sa actionam, cum sa utilizam aceste imagini, daca nu, vedeti în ce stare v-au adus...

Iata deci ce trebuie sa faceti de aici înainte. Când vi se întâmpla sa vedeti aceasta imagine, în locul unui fruct sau a unui obiect, în loc sa va mâhniti, priviti linistita... Dar nu va opriti prea mult timp pentru ca se pot trezi anumite dorinte si pentru a va consola se recurge la gesturi si asa mai departe.... Deci pentru ca acestea sa nu se produca, deveniti putin filozof, adica începeti sa va gânditi la Inteligenta care a supravegheat formarea acestor organe. Reflectati, meditati, sunteti impresionata de Inteligenta care a creat lucruri perfecte, si ati uitat tentatia care v-o puteau aduce. În timp ce, daca va cufundati în aceasta obsesie, nu veti mai iesi. Luati aceasta imagine ca pe un punct de plecare, capabila sa va propulseze pâna la sursa. Daca nu aveti acest punct de plecare, cum veti ajunge la predestinarea voastra, în înalt? Dar tineti bine minte, nu le luati decât ca pe niste puncte de plecare, altfel veti ajunge sa va scufundati si va veti pierde. Trebuie numai sa le utilizati."

"Din nefericire, oamenii nu stiu sa mearga mai departe de lumea formelor pentru a reflecta si a se minuna. Ei nu stiu ca aceasta minunare, chiar, îi va salva. Veti spune: "Dar ce mi se întâmpla ? Este infricosator, este dezgustator", si asta va pierde. Înlocuiti aceste conceptii învechite si nu mai spuneti "Este înfricosator" ci "Ce frumusete! Ce spendoare! Câta inteligenta! Cum a putut natura sa formeze un lucru extraordinar, ca acesta?" Sunteti impresionata, si va regasiti echilibrul si pacea!" Iata ce i-am spus acestei tinere si ea a plecat foarte fericita.

Dumnezeu a facut bine ceea ce a facut, atunci de ce sa vrem sa-i mutilam creatia? Unii se comporta fata de sexualitate ca si cum Dumnezeu a facut rau lucrurile... Ei bine, acela care e grav, va fi pedepsit. Trebuie sa fim cuprinsi admiratie în fata a tot ce a creat Dumnezeu, pentru ca El stia de ce o face. Nu noi trebuie sa judecam. Ce filizofie caraghioasa se da oamenilor! Veti spune ca aceasta este pentru  a-i tine în puritate, în castitate... Dar chiar aceasta îi împinge sa calce toate legile puritatii, pentru ca cu cât li se prezinta lucrurile ca diabolice, infernale, cu atât mai mult îi incita sa le vada si sa le guste!

Credeti ca condamnând tot ce atinge sexul ca urât si dezgustant, nimeni nu se va mai interesa si nu va mai practica nimic?... Dar atunci, cum se face ca majoritatea barbatilor care gasesc aceasta dezgustator se tavalesc zi si noapte în aceasta. Aceasta nu a împiedicat nimic, dinpotriva. Baudelaire a spus ca acolo unde simtim ca comitem o crima simtim cea mai mare placere. Da, pentru ca stim ca e interzis, e criminal, placerea creste. Aceasta poate sa fie adevarat sau poate sa fie fals, nu vreau s-o discut, dar am spus-o numai pentru a va arata ca a abuza de sex nu a fost niciodata o solutie, în timp ce daca gânditi altfel, veti fi ajutati.

Singura solutie a problemei sexualitatii este în felul în care barbatii si femeile privesc acest lucru. Cauza tuturor dezordinilor, tuturor nestapânirilor, este ca barbatii n-au înteles niciodata cum sa considere femeile, dar nici femeile cum sa-i considere pe barbati. Daca barbatul considera femeia ca o femela, ca o Mesalina, ca un obiect al placerii, el îsi determina deja comportamentul si va fi obligat sa dea o iesire tendintelor sale pasionale. Dar daca o considera ca pe o divinitate, sentimentele sale, comportamentul sau va fi schimbat.

Iisus a spus: "Fie sa ti se faca dupa credinta ta". Da, lucrurile devin într-un fel sau altul dupa maniera de a le considera. E o lege magica pe care umanitatea trebuie de acum înainte sa o cunoasca. Se crede ca se poate schimba forma dragostei fara sa se schimbe maniera de a-l considera pe acel sau aceea pe care îi iubim... Nu, e imposibil. În dragoste e foarte dificil sa schimbi formele de expresie. Dar schimbând felul vostru de a considera o fiinta actionati asupra voastra, asupra sentimentelor voastre, asupra tendintelor voastre, deci asupra manifestarilor dragostei voastre. Eu asa fac, consider femeia ca o divinitate. Veti spune: "Biet batrân, cât de departe esti de adevar! Daca ai sti ce este femeia!..." Si credeti ca nu stiu? Dar nu vreau sa ma gândesc la asta, eu nu vreau sa stiu nici ce e ea, nici ce ar putea fi, si aceasta ma ajuta, o fac pentru mine. Daca credeti ca nu stiu ce este femeia! Am toate motivele sa o consider ca o fiinta înspaimântatoate, dar nu are importanta, eu vreau ca ea sa reprezinte pentru mine o divinitate. O consider deci ca o divinitate si eu sunt în beneficiu: daca ati sti ce simt si ce descopar! Acest punct de vedere contine o întreaga filozofie...

Acum câtiva ani, a venit sa ma vada un medic, grosolan, burtos, si a început sa-mi vorbeasca despre femei. Si stiti ce mi-a spus? El mi-a spus: "Femeia, nu e decât un vagin". Am rama siderat, da. Spuneti-mi la ce serveste sa ai conceptii asa prozaice. E în parte adevarat, desigur, nu putem nega faptul ca fiinta umana poseda intestine si tot felul de organe care nu sunt tocmai estetice. Dar aceste intestine, aceste functii un pic grosiere, barbatii sau femeile nu sunt decât atât? Oamenii confunda totul. Fiinta umana e obligata sa aiba un corp fizic cu organe adaptate la cutare sau cutare functie, dar e departe de a fi asa cum apare fizic. Barbatul, femeia nu se reduc la organe, sunt fiinte care gândesc si simt, fiinte care au un suflet si un spirit.

Ce bucurie poate sa aiba un barbat gândidndu-se ca femeia nu e decât un organ? Toata viata sa psihica e irosita. Acel medic nu era de loc psiholog: nu a studiat cum gândurile influenteaza starea noastra interioara. Pe când pe mine ma intereseaza tocmai de a sti cum se reflecta asupra mea ceea ce gândesc... Si prefer sa ma gândesc la femeie ca la o divinitate. Veti spune: "Dar nu e adevarat!" Da, poate aveti dreptate, dar nu ma intereseaza si adevarul vostru este lucrul cel mai daunator. Eu, traind în iluzii si minciuni - presupunând ca acestea sunt iluzii si minciuni - sunt omul cel mai fericit. Eu consider ca toate femeile sunt divinitati, ca un aspect al Mamei Divine, si atunci stiti voi ce fericire, ce bucurie simt numai la gândul ca exista femei pe pamânt, e nemaipomenit!... Credeti ca as mai fi venit sa va tin conferinte daca gândeam ca acel medic? N-as mai fi avut dorit sa va vad, sa va vorbesc.

Atunci, afacerea aceasta merge departe! Si voi, de asemenea, trebuie sa va schimbati conceptiile. Barbatii trebuie sa-si schimbe conceptiile despre femei, iar femeile conceptiile despre barbati, daca nu portile evolutiei le sunt închise; orice ar face, nu vor face nici un progres. Pentru femei, barbatul trebuie sa fie o divinitate.

Nu trebuie sa uitam niciodata ca fiinta umana poseda doua naturi: o natura inferioara, animala, si o natura superioara, divina, pe care le numesc personalitate si individualitate. Cunoscând aceste doua naturi, discipolul unei scoli initiatice se întreaba tot timpul cum poate hrani individualitatea în el si în fiintele pe care le iubeste. Aceasta e adevarata dragoste.

Dar sa ne oprim asupra felului în care oamenii obisnuiesc sa procedeze pentru a-si câstiga partenerul. Fie ca e vorba de un barbat sau o femeie, trebuie îmbunat, trebuie facute complimente, flatata vanitatea sa, adica trebuie atinsa personalitatea sa, daca nu, stim ca nu vom obtine nimic. Deci, amândoi stiu cum sa o faca: prin gesturi, cuvinte, cadouri, se adreseaza mereu personalitatii celuilalt. Când e vorba sa le trezeasca celor iubiti toate facultatile sublime, ideale, luminoase, perfecte si de a le hrani, macar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu stiu nimic. Dar pentru a excita si a declansa tot ceea ce le permite sa-si potoleasca nevoile lor inferioare, aici sunt savanti. De aceea dragostea umana nu se exprima înca decât într-un fel animal, instinctiv, pasional; e foarte rar sa gasesti un element de poezie, de miraculos.

Rolul Stiintei initiatice este de a arata oamenilor cum pot sa hraneasca natura superioara în fiintele pe care le iubesc. Ceea ce va voi spune va parea poate, bizar si ma întreb daca ma veti întelege, dar va voi spune de îndata. Sa presupunem ca o femeie îsi tine iubitul în brate: evident îi spune: "Dragul meu Andrei..." sau "Dragul meu Ion..." sau "Dragul meu Pomponel...", pentru ca, întelegeti, trebuie ca el sa auda pronuntându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa sa se poata bucura gândindu-se: "Ah! Cât ma iubeste!..." si astfel ea trimite toate energiile sale în prapastia personalitatii lui. Dar imaginati-va acum ca cei doi cunosc natura personalitatii si individualitatii, sunt instruiti în Stiinta initiatica: când femeia îsi va îmbratisa iubitul ea va spune: "O, Tata Ceresc!..." si iubitul sau va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care urca pâna la Tatal Ceresc! Si el, de asemenea, îmbratisând-o se adreseaza prin intermediul ei Mamei Divine, energiile lui se îndreapta la fel spre Cer.

În loc sa-si limiteze schimburile în partea inferioara, unde nu stim niciodata ce putregaiuri si fermentatii dam sau absorbim, trebuie ca barbatul si femeia sa se lege la sursa care este Dumnezeu. Da, trebuie sa se lege la aceasta sursa a perfectiunii si nu la o fiinta limitata si imperfecta ca ei. Iata un barbat care spune unei femei: "Draga, te voi face fericita". Îl priviti: e slab, ignorant si nefericit, cum o va face fericita? Numai legându-se si unul si altul la Tatal Ceresc si la Mama Divina pot absorbi forte din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o dragoste pura, incoruptibila, si se vor simti adapati, luminati, reînprospatati, întineriti, fericiti. Trebuie sa stim sa creem si sa mentinem fara încetare legatura cu dragostea divina. Tot ceea ce facem trebuie sa fie cu bun simt, purificat, consacrat, sfânt pentru a servi o idee grandioasa: Împaratia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa. 

Iata cunostinte pe care oamenii nu le poseda. Ei nu servesc decât personalitatea lor si a altora si cum personalitatea are radacini subterane, ea îi antreneaza spre abis. Dar, e dificil sa schimbi punctul de vedere al oamenilor. Au obiceiuri vechi pe care le repeta fara încetare: ei îsi satisfac fara încetare personalitatea si nu dau nimic individualitatii lor care ramâne înfometata.

Din pacate, personalitatea care primeste o cantitate de lucruri zilnic desi poftele-i sunt satisfacute, nu e niciodata recunoscatoare. Dovada: o femeie a dat totul barbatului pe care-l iubeste, iar el a uitat-o, e deja cu altele. De ce? Pentru ca ea satisfacea doar sexul. Ea nu a reusit sa hraneasca în el ceva sublim, o alta natura plina de noblete care nu uita niciodata binele pe care i l-a facut si ramâne vesnic recunoscatoare. Si astfel biata femeie se plânge: i-am dat totul, si uitati-va acum cum ma trateaza! Ei da, pentru ca ea a hranit o natura care e tot timpul ingrata.



În ziua când aceasta problema a celor doua naturi va va fi mai clara, veti ajunge sa va rezolvati mai bine problemele sexuale. Cel ce da curs liber tendintelor personale, egoiste, pierde controlul asupra sexualitatii sale: e ca si cum organele sale ar functiona independent fata de el fara ca el sa poata opri sau încetini ori ce ar fi. El constata numai, nu poate nimic, sunt alte forte care au pus mâna pe el, care iau tot; el numai observa... În timp ce în dragostea spirituala, veti constata ca voi, adica sufletul vostru, individualitatea voastra e cea care domina si se hraneste. Chiar daca nu e mai mult de o privire, o prezenta, un parfum, dar sunteti fericit, dilatat pentru ca voi însiva, natura voastra superioara e cea care a mâncat, care a baut, care a respirat si nu au facut-o alte entitati straine prin intermediul vostru.

Va dau adevarata lumina asupra acestui subiect, si credeti-ma, nu inventez nimic. Dragostea este cel mai mare mister care exista; îl cunoastem foarte putin si continuam sa o practicam fara sa ne gândim si fara sa întelegem. De aceea suntem mereu nesiguri si ne simtim nefericiti. Chiar daca stiinta face descoperiri formidabile, cât timp problema dragostei nu va fi înteleasa si rezolvata umanitatea nu va iesi din necazuri. Iata punctul de vedere pe care mi l-a dat Cerul si care îmi permite sa vad clar aceasta problema.



Cap III   FORTA SEXUALA, CONDITIA VIETII PE PAMÂNT



Observati copiii, abia nascuti, nu se gândesc decât sa se agate de pamânt. si se agata asa de bine ca merg în patru labe; tot ceea ce vad vreau sa atinga si chiar sa bage în gura... Dar putin câte putin creste, si iata inima sa se trezeste; daca e un baiat, încep sa-l intereseze fetele, se îndragosteste, vrea sa-si întemeieze un camin si sa populeze pamântul cu progeniturile si realizarile sale... Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale si vede ca a trait fara a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pamântul nu-l mai intereseaza de loc si începe sa se gândeasca la cealalta lume. El, care cu putin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, bautul, facutul copiilor si acumularea de bogatii ca si cum nu ar fi trebuit sa paraseasca pamântul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru ca se pregateste sa abandoneze tot pentru a pleca de cealalta parte. Ce s-a întâmplat?... La originea acestei transformari e foarte simplu slabirea instinctului sexual, si veti vedea imediat cum forta sexuala determina la om natura si filozofia sa.

Cât timp poseda aceasta forta el  e de acord sa traiasca pe pamânt, dar când ea îl abandoneaza, el nu se gândeste decât la moarte. De aceea anumiti Initiati ai trecutului care cunosteau aceste fenomene si de unde provin, de ce depind, au învatat pe discipolii lor ca, daca vor sa se elibereze de pamânt cu suferintele si limitarile sale pentru a merge într-o lume de frumusete si lumina, trebuie sa-si suprime manifestarile fortei sexuale, sa fuga de dorinte si pofte nefrecventând fiintele sexului opus, etc... daca nu, vor fi prinsi imediat în angrenaj. 

Putem spune ca la originea diferitelor tendinte filozofice si religioase sta forta sexuala, atractia dintre sexe, si atitudinea pe care oamenii au ales-o fata de aceasta forta le determina filozofia: unii îi dau iesire si altii încearca sa o suprime. În realitate exista si alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai putin, le putem încadra în una din aceste doua categorii.

Daca nu vreti sa ramâneti sa suferiti pe pamânt, daca vreti sa intrati în eternitate nu trebuie sa va mai gânditi la perpetuarea speciei pentru ca aceasta creaza legaturi care va vor retine pe pamânt: sunteti legat (a) de mama (tatal) copiilor vostri, sunteti legat (a) fizic de copiii vostri care sunt carne din carnea voastra, sânge din sângele vostru; si chiar psihic aveti legaturi cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhista învata ca, chiar când omul pleaca pe lumea cealalta, când se gândeste sa paraseasca totul si sa se elibereze, ei bine nu, el are înca legaturi cu copiii lui, cu toti parintii sai, si nu poate deci parasi regiunile inferioare ale planului astral, ramâne un timp foarte aproape de oameni, si mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viata lor si chiar hranindu-se prin intermediul lor. Dupa aceasta filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie sa te casatoresti, nici sa ai copii, pentru ca aceia care au acceptat sa formeze o familie pentru ca numele lor sa reziste timpului sunt atrasi de nume, de "firma", cum se spune, si trebuie sa coboare tot timpul pe pamânt pentru ca, jos, aceasta familie se gândeste la ei si îi cheama.  

Toate aceste legaturi pe care oamenii le au cu pamântul îi împiedica sa ramâna în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevarat sa nu mai aiba radacini pe pamânt au devenit asceti, pusnici. Evident, filozofia lor e adevarata pentru ca ea se bazeaza pe cunostintele initiatice. Dar a spune ca este utila, ca e adaptata epocii noastre, e o alta problema. Se poate ca tocmai sa nu convina. Iata problemele pe care trebuie sa le rezolvam.

Forta sexuala retine oamenii pe pamânt, dar fara sa-i lumineze, fara sa-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce întelepciunea care a luminat anumiti Initiati poate sa-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc sa continue sa traiasca pe pamânt. Toti cei care au vrut sa suprime complet aceasta forta pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât sa moara, sa abandoneze tot, pentru ca numai forta sexuala te poate face sa iubesti viata terestra, pentru ca ea îi este principala conditie. Nu trebuie deci sa suprimati aceasta forta; toti cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifica este ca ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinsi, atât de slab, ca ne întrebam daca o vor obtine, pentru ca pentru a obtine nirvana, dragostea ar trebui totusi sa-si spuna cuvântul.

O fiinta cu adevarat luminata se leaga de Cer si în acelasi timp economiseste aceasta forta pentru a o consacra realizarii Împaratiei lui Dumnezeu pe pamânt. Ea le va avea pe amândoua: cu cât va trai o viata mai intensa, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; si cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pamânt. Numai aceasta solutie e perfecta: în acelasi timp în care traiesti pentru Cer, sa muncesti pe pamânt. Altfel viata nu are nici cap, nici coada.

Din pacate, oamenii nu au putut niciodata sa înteleaga aceasta, sunt tot timpul pe cale sa aleaga una sau alta, adica ori sunt complet materialisti sau complet... nu putem spune "spiritualisti", pentru ca a vrea sa mori nu apartine spiritualitatii. În orice caz, cei care au ales sa-si suprime forta spirituala pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totusi, si înca de câte ori! Da, ei vor învata sa nu o mai suprime. Cerul le va spune: "Ignorantilor, de ce ati dispretuit aceasta forta pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta întelepciune?" si vor reveni pe pamânt.

Daca luam în considerare cazul puritanilor si anumitor mistici, vom constata ca au propagat o morala care nu corespunde atât de mult adevarului si care, în definitiv, a dat anomalii pe care astazi psihanalistii sunt obligati sa le remedieze. Daca faceti un baraj pe un râu fara sa prevedeti canale de deviatie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa sa curga. Asa se va petrece si în voi daca veti pune baraje energiilor care urca în voi: tensiunile se vor acumula în subconstient si va veni un moment când totul va fi maturat. Ei da, atunci când nu cunoastem natura umana, alergam înspre catastrofe. Nu trebuie sa va blocati energiile ci sa va pregatiti canale pentru ca ele sa irige întregul vostru pamânt; asa cum au facut Egiptenii din trecut, care au sapat canale pentru ca apele Nilului sa poata fertiliza tara. 

Nu sunt pentru dezmat, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamna a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat barbatul si femeia. Când am fost în Grecia am vrut sa vad manastirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu calugarii care locuiesc acolo si chiar daca am admirat operele de arta am plecat din acel loc cu o impresie puternica de suparare si tristete. Pentru ca calugarii traiau dupa conceptii complet eronate, si în particular aceea a exilarii principiului feminin, pentru ca tot ceea ce este feminin este rau si diabolic. Au mers atât de mult în rejectia principiului feminin ca, nu numai ca femeile nu au acces la ei, ci nu au nici macar dreptul de a avea o capra, pentru ca e o femela. Spuneti-mi daca Domul le-a inspirat o asa filozofie!

Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmat, si va aduc o a treia solutie: cu aceasta sunteti legati din tot sufletul si din tot spiritul la Sursa dragostei, si în acelasi timp nu parasiti pamântul, va faceti treaba aici pe pamânt. Iata a treia solutie. si într-o zi veti întelege ca e cea mai buna: a avea în acelasi timp Cerul si pamântul.

Nu stiu daca veti fi convinsi de explicatiile mele, dar poate ca peste un timp veti fi obligati sa o faceti pentru ca veti vedea ca am gasit solutia multor probleme pe care altii nu au gasit-o pentru ca nu au îndraznit sau nu au putut sa le alature pe cele doua: sau dadeau curs liber fortelor sexuale si sfârseau în dezmat, sau le suprimau complet si deveneau eunuci. Dar când suprimam aceasta forta, suntem nimiciti, pierdem sensul, gustul vietii, si chiar ne acrim, devenim rai. Si, ce puteti astepta de la un eunuc? Sa compuna simfonii, sa scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creatie, e sfârsitul, e moartea.



Cap IV   DESPRE PLACERE

I

Nu cautati placerea, va va saraci



Tineretul de astazi cere libertatea sexuala crezând ca în ea va gasi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru ca se poate procura usor pilula contraceptiva, ei se bucura pentru ca nu mai e necesar sa reflecteze, sa se controleze, sa existe stapânire de sine. Nu, nu, sa închidem ochii si sa mergem înainte!... si în lumea întreaga vedem ca aceasta faimoasa pilula are din ce în ce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusa la punct din motive de echilibru demografic, dar apoi s-au adaugat alte motive, deloc demografice, si mai ales dorinta de se bucura fara piedici de toate femeile si de toti barbatii. Spuneti-mi daca fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilula... Cu toate acestea, ele sunt lasate sa se serveasca deja de pilula, si am auzit ca, în unele scoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii! 

Lasând tinerii sa se grabeasca sa experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglarilor fizive si psihice. Ei fac experiente, dar nu stiu ca aceste experiente vor avea pe termen lung rezultate catastrofale si se vor dezaxa si se vor îmbolnavi. În realitate, nici cei care s-au pronuntat pentru pilula nu au înteles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronuntat pentru, au facut-o de complezenta: stiind ca multi oameni sunt slabi, au cedat în fata acestei slabiciuni; si ceilalti, care s-au opus, au facut-o din ipocrizie, în numele vechilor traditii morale si ei sunt primii care nu le respecta în viata lor personala.

În tot cazul, punându-se pilula la punct, stiinta care credea ca face un mare serviciu oamenilor, n-a facut decât sa le permita sa se dedea la tot felul de excese, sa devina slabi, senzuali si bolnavi. Iata binefacerile stiintei! Înainte de pilula, baietii si fetele erau cel putin obligati sa se gândeasca, sa se stapâneasca putin (nu pentru motive de moralitate si puritate, desigur, ci pentru frica de consecintele neplacute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazul sa se controleze, se pot lasa în voie.

Va voi da o imagine. Stiti cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau masinistii care trebuiau sa se ocupe sa puna carbune în cazane, si gratie lor vaporul avansa; dar ei însisi nu stiau directia, trebuia sa fie un capitan, acolo sus, sa se ocupe de directie si sa dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face sa avanseze vaporul. Iata înca o imagine a omului: emotiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul sa poata avansa. Dar daca nu e cineva rational si lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucati...

În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamna a întrebat capitanul: "Ce se va întâmpla daca vaporul va întâlni un iceberg? - O, raspuse capitanul, icebergul îsi va continua drumul, doamna." Si vaporul? El n-a spus nimic de vapor, pentru ca era evident! Si omul, la fel, daca "vaporul" sau loveste un iceberg, sa nu mai vorbim. E simbolic, desigur: "capitanul" este aici în cap, "Masinistii" sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun tinerilor: daca va luati numai dupa modul vostru de a gândi, dupa înclinatiile, predilectile voastre, e sigur ca va veti sparge capul, pentru ca aceste impulsiuni sunt oarbe.

Mai înainte, la televizor, am auzit o fata draguta declarând: "Îmi satisfac toate dorintele fara complexe." Iata, ea s-a debarasat de "complexele" ei, adica de întelepciune, stapânire de sine, discernamânt... Da, pentru ca acestea pareau ca sunt complexe, si complexele nu sunt bune, trebuie sa ne debarasam de ele! Pentru a merge unde? Pentru a gasi ce? Pentru a face ce? Nu conteaza ce!

Eu as pune o întrebare tuturor acestor baieti si fete care cred ca stiu asa bine ce trebuie sa faca: "Când sunteti la servici, într-o uzina, în fata unui aparat, când conduceti o masina, nu va controlati masina? Nu o stapâniti? Si de ce în toate domeniile, când faceti bucatarie, când faceti ceai sau cafea, de ce dozati caldura, zaharul si toate ingredientele?" Ei bine, învatati ca, în voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre, este acelasi lucru. Daca nu sunteti atenti, daca nu le dominati, veti vedea ce o sa vi se întâmple!

Pe moment, tineretul nu are decât o singura idee: cum sa sara toate barierele morale pe care Initiatii trecutului le-au plasat pentru a împedica oamenii sa traiasca în pasiuni si dezordine. Câte civilizati stralucitoare au disparut, ravasite de maladii morale si fizice, pentru ca erau dedate la xxx sau la culte legate de orgii! Generatia actuala vrea sa se elibereze de toate aceste tabu-uri, sa se scuteasca de toate regulile pentru a gusta cea mai mare placere posibila, si aceasta miscare a luat o asa amploare ca lumea se întreaba ce ar putea opri-o.

În realitate, numai lumina unui Învatamânt initiatic poate retine oamenii din aceasta cadere vertiginoasa. Aceasta lumina le va arata ca dedându-se numai la placeri îsi sacrifica energiile cele mai pretioase. Pentru ca, pentru a alimenta acest foc care îl poseda, ei sunt obligati sa-i dea toate resursele, toate mobilele casei, pâna la mese si scaune - simbolic vorbind; placerea sexuala e un jaratec pe care ei sunt obligati sa-l întretina cu chiar substanta fiintei lor, imposibil sa-l întretii cu afacerile vecinului sau cu lemnul padurii: el se hraneste cu propriile lor rezerve, cu propriul lor combustibil... Pentru a se mentine în fiecare zi asa cum o fac în efervescenta si eruptii vulcanice, ei sunt obligati sa-si arda chintesenta. De fiecare data, fara sa o stie, îsi pierd o parte din frumusetea lor, inteligenta lor, puterea lor, si la sfârsit, când au cheltuit tot, se regasesc urâtiti, abrutizati si bolnavi. 

Daca ar exista o balanta în care omul sa poata sa puna pe un taler ceea ce câstiga gustând placerile senzuale, si pe celalalt ceea ce pierde abandonându-se lor, va constata ca pierde aproape tot si nu câstiga aproape nimic, deci aceasta nu merita sa-ti dai osteneala. Dar cum el nu se gândeste niciodata ca senzatiile se sterg sau se uita (ceea ce am mâncat ieri nu conteaza pentru astazi), el îsi pregateste o existenta de saracie. În timp ce daca face un efort de a refuza, sufera un moment, dar îsi pregateste un viitor magnific. Deci, pierde câteva senzatii, dar îsi câstiga viitorul sau. Cei care nu gândesc ar spune: "Eu sunt multumit, ma simt bine!" E adevarat, dar nu mai au viitor. Sa luam exemplul betivului, care rezuma o întreaga filozofie: îsi cauta placerea în vin, îl bea si e multumit. Da, dar dupa, daca continua, cum vor reactiona seful sau, familia, prietenii?... Si se pregateste sa cada în râu. Deci, senzatia e agreabila dar nu dureaza, viitorul e râul.

Cunoasteti povestirea din Biblie unde Esau cedeaza dreptul sau de întâi nascut fratelui sau Iacob pentru o farfurie de linte?... Pentru o senzatie, o placere el a sacrificat dreptul sau de întâi nascut si Iacob a profitat. Iata o poveste asupra careia nu prea ne-am oprit pentru a o interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt asi în a se priva de ceea ce e mai pretios în schimbul unei placeri; asa, da, stiu sa o faca, e formidabil! Cînd vom întelege necesitatea de a ne priva de unele placeri pentru a obtine alte achizitii infinit mai pretioase?

Nu se mai respecta morala pentru ca nu se stie ca la origine, ea e fondata pe o stiinta veritabila. Fara a vedea, stupid, vrem sa dam o iesire tuturor capricilor, fara a sti ca fugim spre ruina, pentru ca distrugând barajele si digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil. Iata de ce spun tineretului: "Copiii mei, trebuie sa învatati sa discerneti unde va va antrena fiecare din dorintele voastre". Daca va veti simti saraciti, slabiti si nefericiti, este din cauza ca ati luat-o pe un drum gresit. Alegeti deci altul! Nu va angajati pe un drum pentru singurul motiv ca e agreabil, dulce, pentru ca va veti ruina spiritual si chiar fizic.



II

Cum sa înlocuim placerea cu munca 



Majoritatea oamenilor cauta placerea, se agata de placere ca si cum nu ar fi nimic superior ei. Si aici se înseala. Va voi arata aceasta dându-va un mic exemplu din preistoria omului.

Chibriturile si brichetele s-au inventat recent, pentru a aprinde focul.Stramosii nostri îndepartati aveau mai multe metode. Una din ele consta în a folosi doua bucati de lemn care se frecau una de alta; aceasta frecare producea la început caldura, si dupa câtva timp, brusc, tâsnea o flacara: lumina. Voi cunoasteti toti acest fenomen, dar v-ati gândit sa-l aprofundati spunându-va ca, pentru ca e un fenomen fizic, mecanic, trebuie sa aiba în el mari adevaruri psihologice, care trebuie descoperite? Nu, constatati faptele si le lasati asa, goale de sens, fara sa cautati sa le aprofundati si sa le interpretati.

Sa vedem acum învatatura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând deci doua bucati de lemn pe care le frecam una de alta. Aceasta frecare e o miscare, aceasta miscare produce caldura si caldura se transforma în lumina. Miscare, caldura si lumina sunt trei laturi ale triunghiului de care v-am mai vorbit si el reprezinta fiinta umana. Miscarii îi putem asocia vointa, activitatea, forta; caldurii îi corespunde inima, sentimentul, dragostea; luminii îi corespunde inteligenta, gândul si întelepciunea. Dar la fel cum omul poate produce lumina în plan fizic, el o poate de asemenea face sa straluceasca în el însusi, prin acte, exercitii, produce o caldura, începe sa încerce sentimente; si daca nu se opreste aici, daca stie sa mearga mai departe poate ajunge în fine la lumina, adica la întelegere.

Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în dragostea fizica? Simbolic, putem spune ca se freaca ca si cele doua bucati de lemn, pentru a produce caldura, adica o senzatie de placere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminati? Ar trebui ca dragostea sa le aduca lumina, ar trebui sa înteleaga toate misterele creatiei, sa devina lucizi si clarvazatori! Ei nu, ei mai mult se abrutizeaza.

Miscarea si caldura, iata ce înteleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumatatea drumului, nu merg pâna la lumina. Pentru a produce lumina, nu trebuie sa cautam numai placerea, pentru ca  placerea absoarbe toate energiile si împiedica lumina sa straluceasca. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie sa te opresti pe drum, trebuie sa mergi pâna pe culme, pâna la lumina. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de vazut, lucruri seducatoare, da, oglinda ciocârliilor... dar daca te opresti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndragostitilor: ati declansat miscarea si aceasta miscare produce caldura, e bine, dar trebuie acum sa mergeti pâna la lumina, pentru ca lumina este finalul, scopul întregii activitati.

Aproape toti de opresc la mijlocul drumului pentru ca aici totul este atragator, stralucitor... Dar tot aici veti întâlni sirene si veti fi sfâsiati. Amintiti-va legenda lui Ulise; el stia ca va întâlni sirene care vor încerca sa-l atraga prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea si-a luat masuri de precautie: a astupat urechile tovarasilor sai cu ceara pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu si-a astupat urechile pentru ca voia sa le asculte, dar a spus tovarasilor sai: "Legati-ma de catarg, si daca va fac semn sa ma dezlegati, strângeti legaturile si mai tare!" Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor si auzind glasul lor Ulise si-a pierdut capul, voia sa mearga sa li se alature si a strigat: "Dezlegati-ma! Eliberati-ma!" El îsi ameninta tovarasii ca-i omoara daca nu-l asculta. Dar ei, fideli consemnului, l-au lasat legat... Vedeti, sirenele semnifica jumatatea drumului, si la jumatatea drumului nu trebuie sa ne oprim. Desigur, tot farmecul si toate seductiile sunt aici, dar nu trebuie sa ne oprim .

Cunoasteti "Parsifal", opera lui Wagner. Parsifal ajunge într-o preerie unde se gasesc tinere femei, fete-flori, care încearca sa-l seduca, dar în spatele acestor flori, se ascund serpi... Aceste povesti, si mai sunt multe altele în literatura mondiala, contin mari adevaruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Initiatului care întâlneste tentatii pe drumul sau. Dar el nu trebuie sa se opreasca, daca nu îsi pierde viata. Trebuie sa continue pâna pe culme, pentru ca odata ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumusesea, dragostea.

Pot sa va prezint aceasta aventura un pic altfel. Aveti o misiune de îndeplinit si pentru aceasta trebuie sa treceti printr-o padure, dar iata ca în padure sunt tot felul de flori si fructe, si peste tot fragi...Atunci, începeti sa le culegeti fara sa va dati seama ca pierdeti mult timp; evident, ele sunt frumoase si apetisante! Dar iata ca se lasa noaptea, nu mai vedeti sa va orientati, v-ati ratacit; începeti sa auziti strigate de animale, trosnetul arborilor si sunteti înspaimântat... Ei da, iata ce se întâmpla discipolilor care se opresc în drum din cauza frumoaselor fragute!... Veti spune ca nu mergeti niciodata sa adunati fragi. E posibil, dar aceste fragi pot fi câteva fete dragute, sau câteva pahare la bistro. E simbolic, întelegeti. Micile fragute pot fi si capsuni mari.

Si placerea este fragii, sirenele, fetele-flori, si daca cadeti prada lor, veti fi mâncat. De catre cine? De catre elementali, de larve, de indezirabili, de spirite subterane. Ei vad ca sunteti pe cale sa dati un festin si sosesc. V-am mai spus: schimburile între barbati si femei sunt festinuri care atrag spirite ale lumii invizibile.Si daca în aceste schimburi ei nu cauta decât placerea, ei invita la acest festin tot felul de entitati inferioare care se hranesc pe cheltuiala lor, în timp ce ei însisi nu înceteaza sa se pericliteze.

Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat da o receptie, îi trebuie, pentru receptie, o cantitate de platouri variate, vinuri, flori... si apoi vesela, argintarie, fete de masa, cristaluri... Toate acestea costa mult, si multi se ruineaza uneori cu receptiile lor somptuoase. Ei bine, acelasi fenomen se produce la îndragostiti când nu sunt luminati: ei îsi risipesc capitalul. Din pacate ei nu o vad, nu percep ca îsi cheltuie forte si energii fluidice, si nu stiu de asemenea ca unde pleaca aceste energii. Dar dupa câtva timp, mergeti sa-i vedeti! ruinati, jumuliti, da.

Si apoi, când se dau receptii mari de care v-am vorbit, adesea hoti si escroci se strecoara printre invitati si profita de prezenta multimii pentru a fura bani, bijuterii, obiecte de arta. Acelasi lucru se produce la îndragostiti. În timpul festinului lor hotii intra în ei, dar hoti de cea mai joasa specie, pentru ca ei nu fura obiecte ci tot ceea ce este în inima si în capul stapânilor casei. Ei le fura inspiratia, le fura ideile, elanurile, proiectele; si odata ce sunt deposedati, cei doi nefericiti nu mai au acelasi entuziasm, aceeasi dorinta de a cunoaste secretele universului... Nu, ei au acum alte dorinte mult mai prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat si prin legea analogiei sa stim interpreta tot ceea ce se întâmpla în existenta.

Dragii mei frati si surori, v-am îndrumat spre adevarurile pe care Inteligenta cosmica mi le-a revelat. Am studiat si am observat oamenii, si am vazut ca ceea ce va spun aici e adevarul absolut. Când ei sunt numai sub influenta dorintei, placerii, barbatul si femeia introduc hoti în ei. Trebuie sa aiba un scop mai elevat pentru a face sa straluceasca lumina. Lumina poate sa-i sfatuiasca asupra acelorasi ospaturi, acelorasi invitatii, dar în loc sa atraga toti nedoritii planului astral, ei vor invita îngeri si divinitati sa se bucure cu ei. Si când aceste entitati celeste vor împarti ce au, ele le vor lasa cadouri; astfel, ei vor primi de o suta de ori mai mult decât nu le-au dat ei. Acolo, nu vor mai fi pierderi, din contra, vor fi revelatii, entuziasm, elanuri... si ei vor întineri, vor reînvia.

Nu aruncându-se în placere vor gasi oamenii solutia problemei sexuale. Pentru ca placerea nu este decât jumatatea drumului si, daca vor ramâne acolo, putin câte putin ei se vor simti legati, îsi vor pierde libertatea. Când a cazut prea multa umiditate pe aripile unui fluture, el nu mai poate zbura. Atunci iata, aceasta e placerea: prea multa umiditate! Când vad un om a carui aripi nu mai pot sa-l poarte (simbolic vorbind) nu am nevoie sa-l întreb unde s-a bagat, stiu ca si-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte clar pentru mine, împiedica zborul.Si pentru a le usca la lumina, trebuie mult timp. De aceea, atentie, nu va lasati înselati de placerea care va va opri din drum... Mergeti pâna la lumina!

Dar întelegeti-ma bine: eu n-am spus ca barbatii si femeile nu trebuie sa-si daruie multa dragoste. Ei trebuie sa-si daruie multa dragoste, dar o dragoste mai elevata, mai luminoasa. Adica în loc sa se multumeasca de schimburile din planul fizic, a se excita, a se satisface si apoi a sforai, ei trebuie sa fie constienti de importanta si chiar de valoarea sacra a actului sexual. Dar nu, toti sunt grabiti, grabiti sa se afunde în mlastini, nu mai au timp de a reflecta.

Priviti cum se petrece aceasta în mod obisnuit: aceste gesturi atât de sacadate si febrile, aceste priviri întunecate de senzualitate... Barbatul vrea sa xxx, sa manânce, sa se dastrabaleze, si în acest moment, femeia, care este atât de proasta, se simte fericita vazând în privirea barbatului dorinta de a o devora! Ea ar trebui mai repeda sa fie speriata de ce o asteapta, pentru ca aceasta privire arata ca barbatul este gata sa o devasteze, de a-i lua tot; dar ei îi place asta, ea nu cere decât aceasta. Si chiar, daca o priveste cu respect si minunare, cu o mare lumina si o mare puritate, ea nu e atât de multumita: "De la acesta, gândeste ea, nu te poti astepta la nimic", si îl abandoneaza. Instinctiv, femeii îi place sa se simta ca un aluat în mâinile unui brutar, întoarsa, framântata, brutalizata, aceasta îi place, în timp ce respectul si privirile celeste nu îi spun mare lucru. Exista exceptii dar în general e atât de adevarat!

Veti spune: "Dar atunci, nu trebuie sa avem placerea niciodata?" Ba da, dar trebuie sa cautati o placere mai subtila, mai spirituala. Acea placere pe care o întelegem pentru moment sfârseste prin a se transforma în otrava si amaraciune. Când decupam o bucata de plumb, ea straluceste câteva clipe si apoi se închide la culoare. Iata cu ce se aseamana placerea: cu plumbul. Pentru ca placerea voastra sa ramâna stralucitoare si rezistenta ca aurul, trenuie sa o înnobilati, adica a-i adauga un alt element: gândul. Dar pentru aceasta, trebuie înlocuita ideea de placere prin ideea de munca. 

Munca este atunci când omul decide sa nu-si mai iroseasca energiile în cautarea placerii, ci sa le utilizeze pentru a face sa functioneze alti centri, sus, în creierul sau... În loc de a lasa sa se se dezlantuie în el toate turbioanele si eruptiile vulcanice, sa-si pastreze luciditatea pentru a canaliza acesti curenti si a-i dirija, cu scopul de a trezi noi facultati care vor face din el un geniu, un Initiat, o divinitate. Iata cum transforma caldura în lumina: înlocuind placerea prin munca, si din acest moment adevarata placere va începe sa-l învaluie: o placere care nu  depreciaza, ci de data aceasta, ridica si înnobileaza. 

Desigur, multi pretind ca luciditatea omoara placerea. Nu, în realitate gândirea a fost data omului pentru a trai mai bine adevarata dragoste; fara ea, partea animalica, primitiva îsi va întinde asupra lui întreaga putere. Gândirea, inteligenta prin intermediul gândirii trebuie sa controleze, orienteze, sublimeze energiile. Daca în dragoste pastrati gândirea lucida, daca ea e treaza si supravegheaza, controleaza, dirijeaza fortele, evident ca nu veti simti acea placere pe care multi oameni o asteapta, adica animalica, grosiera, lipsita de noblete, de spiritualitate si de altfel necontrolabila, dar gratie gândurilor voastre, puteti face o munca spirituala, si în loc sa se transforme în plumb, aceasta placere se va transforma în aur pur, în încântare, în extaz.

Placerea este consecinta unui act care e mai mult sau mai putin în armonie cu alte substante, alte prezente. Deci, daca un act e în armonie perfecta cu lumea divina, placerea care decurge este largita si multiplicata pâna la infinit. Pentru moment, simtiti o anumita placere, dar ea e atât de grosiera, inferioara, si trebuie sa platiti asa de scump încât nu merita efortul. Trebuie traita placerea, da, dar o placere atât de largita si subtila încât va reveleaza tot universul, care va face luminosi, frumosi. expresivi, puternici si utili!... O astfel de placere, da, merita osteneala, si natura nu va va priva de restul.

Iata, dragii mei frati si surori, nu trebuie sa va opriti pe drum, trebuie sa depasiti limita placerii, sa încetati sa stagnati la acest nivel prea de jos: trebuie sa urcati, sa razbateti prin nori pâna la soare, la lumina. Nu ramâneti sub nori: puneti în toate actiunile voastre un scop luminos. Orice ati face, fie ca mâncati, va plimbati sau îmbratisati pe cineva, sa aveti ca scop lumina. Nu faceti nimc doar pentru placerea voastra. Omenirea e în degringolada chiar pentru ca se lasa ghidata de placere. Îmi veti spune: "Dar daca nu vom mai avea placerea de a face diverse lucruri, aceata nu mai are nici un sens!" Ba da, pentru ca toate merg împreuna: daca lumina si caldura sunt acolo, adica inteligenta si dragostea, placerea va fi obligatoriu si ea. Numai calitatea placerii se schimba, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditati, reflectati si nu uitati niciodata ca dragostea voastra trebuie sa va aduca pâna la lumina. 



Cap V   PERICOLELE TANTRISMULUI 



Exista o stiinta a sublimarii fortei sexuale care se numeste, în India si Tibet, Tantra-Yoga. Ea cuprinde tot felul de metode si eu v-am vorbit de una din ele pentru a va face o idee asupra acestei stiinte. În timpul anilor, yoghinul studiaza ce este dragostea, mediteaza, tine post, face exercitii de respiratie. Când e bine pregatit, i se gaseste o tânara femeie, si ea instruita în aceste practici, si începe sa locuiasca timp de patru luni în aceeasi camera cu ea: el se pune complet la dispozitia ei, divinizând-o, crezând ca ea e o manifestare a Mamei Divine; dar nu o atinge. Mai departe, ei încep sa doarma în acelasi pat: timp de patru luni femeia se aseaza în partea dreapta a barbatului, apoi patru luni în partea lui stânga, si nici acum nu se ating. În fine, când au obtinut cea mai mare stapânire de sine, încep sa se îmbratiseze si chiar sa fuzioneze, dar într-o asa puritate ca aceasta fuzionare poate dura ore fara cea mai mica emisie din partea barbatului.

Evident, foarte putini oameni pot avea o idee despre ceea ce reprezinta aceasta, pentru ca în general, de îndata ce dorinta sexuala se trezeste ei se grabesc sa-i dea curs. Dupa stiinta tantrica, irosirea acestei chintesente este moartea, în timp ce sublimarea ei este viata eterna. Astfel unii initiati au obtinut nemurirea; ei da, acestea nu sunt cuvinte, ei au devenit nemuritori.

Pentru a putea fara pericol a se scufunda în amorul fizic si a înfrunta instinctele, pasiunile, sexualitatea, oceanul placerilor trebuie sa fii foarte tare, foarte pur. Cei care sunt capabili scot din aceste adâncimi perle pretioase, ca si pescarii care plonjeaza în ocean pentru a aduce scoici perliere fara a ramâne prizonierii algelor si fara a fi mâncati de rechini. Dar aceste experiente nu sunt recomandate pentru toti. Trebuie sa fii stapânul acestei forte formidabile pentru a îndrazni sa o înfrunti, si eu nu va sfatuiesc sa începeti sa practicati acest fel de yoga, v-am expus numai câteva aspecte. 

Numai daca ati mers foarte sus, în superconstiinta, gustând acea dragoste care este chintesenta lui Dumnezeu Însusi, vi se permite totul fara pericol; în acel moment, nimic nu va poate vatama sau murdari, nu puteti comite nici un pacat. Dar daca nu ati ajuns pâna acolo, stati linistiti! Nu exista decât foarte putine fiinte pe pamânt care îsi pot permite sa coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos si frumos. Si aceasta este ceea ce numim "a alatura cele doua extreme" adica sus si jos, superior si inferior. Dar daca, fara a fi ajuns pâna la lumea superioara întreprindeti aceasta coborâre, lumea inferioara va va nimici, pentru ca nu sunteti nici protejat, nici înarmat si nu posedati nici un aparat pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre pretioase.

Iata misterul raului si a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem întelege sensul raului. Pâna acolo, raul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema raului prin rationament, prin studii, lecturi; problema raului este deasupra întelegerii umane. În realitate, raul nu exista. Raul este rau numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregatiti, care nu stiu sa se serveasca de el, raul exista, e o realitate foarte puternica. Dar pentru fiii lui Dumnezeu, pentru marii Maestri, raul, despre care religia crestina a vorbit atât de mult fara sa-l înteleaga, e o materie pretioasa, bogata pe care ei o exploateaza si de care se servesc pentru munca lor.

Când eram în India, am întâlnit anumiti yoghini ce se chemau siddhas. Acestia sunt fiinte pentru care nimic nu e murdar sau impur; ei se hraneasc cu deseuri, cu organe de animale, excremente de orice fel, pentru ca au avut vointa sa transforme totul pentru a obtine puteri magice formidabile; si chiar le obtin cu adevarat, am verificat. Numai ca, dupa parerea mea, nu e necesar sa utilizezi metode atât de barbare si inestetice.



Deci, în ceea ce priveste tehnicile tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele, mai ales când ele trebuie sa fie practicate de Occidentali. Pentru a sublima forta sexuala Învatamântul Fraternitatii Albe Universale da alte metode, si când le veti cunoaste, veti vedea ca acest Învatamânt depaseste de departe toate traditiile crestine de puritate si de castitate asa-zise, care sfârsesc prin a face din om un fel de eunuc, cum depaseste acele doctrine care, sub pretextul tantrismului, antreneaza oamenii în tot felul de excese sexuale. În secolul trecut, a existat în Anglia un ocultist Aleister Crowley, care, vrând sa faca experiente asemanatoare cu cele a Tibetanilor, s-a afundat în magia neagra si a sfârsit prin a aduce la nebunie pe anumite femei cu care îsi facea experientele. El avea puteri, desigur, dar la ce pret le-a obtinut!

De aceea nu va sfatuiesc sa va aventurati în aceste experiente, pentru ca va veti lasa penele si fulgii. Pentru a practica tantrismul, trebuie sa fii foarte exersat, foarte stapân de sine, si chiar si atunci este extrem de riscant. Daca sunteti cu adevarat decisi sa va sublimati forta sexuala, cea mai buna solutie este de a mentine o anumita distanta si de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adica a ajunge în relatiile voastre cu barbatii si femeile sa va multumiti cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mâna. Daca doriti sa scurtati distanta, sa va apropiati, sa fuzionati, e si mai dificil: odata cazuti în foc, nu veti mai putea sa va controlati, nu veti mai fi stapâni pe energiile voastre, si e inutil din acel moment sa mai vorbim de tantrism!



Cap VI   IUBITI FARA A ASTEPTA SA FITI IUBITI                                           



V.am spus, cunosc metodele Tantra-yoga, dar am mers mai departe. Eu nu gasesc necesar pentru a sublima forta sexuala si a obtine o perfecta stapânire de sine, de a face toate aceste experiente descrise în operele tantrismului hindus sau tibetan. Exista o alta Tantra-yoga care le depaseste si careia îi sunt partizan.

Una din metodele acestui tantrism este de a învata sa iubesti fara sa astepti sa fii iubit, pentru ca atunci, sunteti liberi si puteti face multe cu aceasta libertate. Din nefericire oamenii nu tin deloc la libertate, ei nu o cauta; din contra, ei cauta sa se înlantuie, libertatea îi apasa, îi necajeste, nu stiu ce sa faca cu ea. În timp ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo cel putin  exista de ce sa te ocupi... Da, suferind, plângând... Numai marii Maestri au rezolvat problema: ei nu se preocupa sa stie daca sunt iubiti sau nu, ei fac ca si soarele care trimite fara încetare dragostea sa tuturor creaturilor. Pe acestia nu-i intereseaza sa stie pe cine va cadea aceasta dragoste - pe nimeni sau pe toata lumea. Ceea ce-i intereseaza, este ca aceasta energie divina trece prin intermediul lor si ca se simt dilatati, fermecati, inspirati, si numai aceasta conteaza.

Multi au venit sa-mi prezinte aceasta problema: ei iubesc un barbat sau o femeie care, într-un fel sau altul, s-a departat de drumul bun: trebuie sa continue sa iubeasca aceasta persoana? Desigur, dragostea pe care o avem pentru o fiinta produce tot timpul asupra lui anumite efecte benefice în regiunile subtile, si a o iubi este deci un fel de a o ajuta. Dar pe de alta parte, e preferabil sa nu consacri prea mult timp si prea multe energii cuiva care nu merita. Singurul lucru important este de a iubi, si daca nu pe acel barbat sau acea femeie, atunci alte persoane, lumea întreaga, pentru ca sursa continua sa curga. Spre cine curge ea, nu e important; ea nu trebuie sa se opreasca din curgere, asta e tot, daca nu, noua însine ne facem rau: nu mai suntem inspirati, avem aripile taiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie sa asteptam de a cadea asupra unei alte mutrite atragatoare, daca nu, aceasta este începutul sfârsitului!

Dar pentru a întelege ce am spus trebuie stiut ca adevarata dragoste este deasupra atractiei sexuale si chiar deasupra sentimentului. Adevarata dragoste este o stare de constiinta. Atractia e un fenomen care nu se poate produce relativ la toate creaturile, pentru ca e o chestiune de lungime de unda, de vibratii, de fluide, ea depinde de elemente pur fizice.

Sentimentul este deja superior atractiei, pentru ca poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, urmatoarea zi nu mai iubim. Mergeti si vedeti daca sentimentele oamenilor relativ la sotul lor, sotia lor, copiii lor, amantii lor, amantele lor sau amicilor lor sunt stabile! În timp ce dragostea traita ca o stare de constiinta este deasupra circumstantelor si persoanelor. Este starea unei fiinte care s-a purificat într-atât, care si-a dezvoltat într-atât vointa ca a reusit sa se ridice pâna la regiunile sublime ale dragostei divine, si atunci orice ar face, manânca, se plimba, munceste, se întâlneste cu alti oameni, simte aceasta dragoste în el si dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile.

Pentru a ajunge la aceata stare de constiinta trebuie sa învatati sa va stapâniti, pentru ca nimic sa nu se poate face în afara deciziei voastre, vointei voastre. Vreti sa îmbratisati o fata... ei bine da, puteti sa o faceti, dar numai când voi însiva va decideti, si nu aveti dreptul de a va decide înainte de a va fi purificat în timpul a multi ani pentru a nu lasa nici o urma pe ea, daca nu, lumea invizibila va va judeca si va va condamna. Nu aveti dreptul sa îmbratisati pe cineva, de a avea schimburi fizice cu el (ea) decât daca ati ajuns la acest grad de elevare la care nu îi lasati decât viata, lumina, elemente care trebuie sa continue sa actioneze asupra lui pentru binele sau. 

În ziua când veti ajunge sa simtiti dragostea ca o stare de constiinta, dragostea voastra va fi de neschimbat. Dar e o idee înca atât de departe de voi! Umanitatea întreaga e înca variabila: iubeste, apoi nu mai iubeste; si e valabil nu numai pentru creaturi, ci si pentru obiecte, ocupatii. Stabilitatea nu e calitatea cea mai raspândita printre oameni.

Si chiar voi, care veniti de exemplu la rasaritul soarelui: primele zile sunteti exaltati, minunati, dar dupa câtva timp totul devine automatic, v-ati pierdut prima dragoste. Pentru a evita ca aceasta sa se produca, trebuie sa va obisnuiti sa faceti totul asa cum le-ati face pentru prima data: sa mergeti în fiecare dimineata la întâlnirea cu soarele ca si cum ar fi prima oara... sa va vedeti în fiecare zi sotul sau sotia ca si cum ar fi prima oara, si chiar dupa cincizeci de ani sa va simtiti minunati ca si în prima zi. Veti spune ca nu este posibil. Ba da, este posibil, daca ajungeti sa traiti dragostea ca stare de constiinta, e posibil, cu conditia sa nu simtiti dragostea ca un sentiment sau o atractie, ci de a o trai ca o stare de constiinta.

Multi artisti au cautat voluntar sa-si multiplice experientele amoroase pentru ca si-au dat seama ca dragostea le întretinea inspiratia. Din pacate acea dragoste senzuala, egoista, capricioasa, care era sursa câtorva inspiratii, e adevarat, era de asemenea cauza celor mai mari dezordini. Dragostea, e ca si vinul: va ameteste, dar betia pe care mergeti sa o cautati în regiunile inferioare antreneaza aceeasi decadere fizica si morala ca abuzul de alcool. Sa stii sa iubesti este cea mai mare victorie, pentru ca dragostea adevarata nu va poate niciodata distruge, ci din contra.

Întelegeti de acum înainte ca singurul remediu pentru problemele de dragoste este chiar dragostea. Multi au venit la mine pentru a se plânge de anumite indispozitii, de anumite dezechilibre, si le-am spus: "De ce v-ati oprit sa iubiti? Aceste neplaceri sunt din cauza ca ati comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a refulat si a devastat totul. Dragostea e un torent formidabil, dar voi nu o stiati, nu ati fost luminati si asta v-a adus toate barierele. Daca vreti sa va salvati de aceste suferinte trebuie sa iubiti, sa iubiti zi si noapte, sa iubiti toate creaturile... nu va va mai ramâne timp pentru a suferi, veti fi atât de ocupati! În timp ce acum, cu cât va închideti mai mult, cu cât sunteti mai avar de dragoste, cu atât lucrurile se complica. Fiti generosi si veti fi salvati; dati dragostea voastra tuturor creaturilor. Eu asta fac, am gasit secretul. Evident, eu trec drept un naiv si toata lumea spune: "Oh, saracul, cu inima lui..." Dar tocmai, cu inima mea am gasit secretul pe care voi, cu intelectul vostru formidabil dezvoltat, înca nu l-ati gasit."

Trebuie sa va minunati si sa multumiti în fiecare zi Cerului pentru ca exista pe pamânt milioane de femei dragute pe care nu ati avut înca fericirea de a le cunoaste si de a le contempla, si milioane de barbati inteligenti si puternici pe care nu ati avut înca ocazia sa-i întâlniti! Trebuie sa va gânditi la aceasta si sa va bucurati... Sa va bucurati nu de existenta lor ci de ideea ca într-o zi îi veti putea vedea, cunoaste, vorbi, admira. Sunteti mirati, nu sunteti obisnuiti sa va bucurati pentru idei asemanatoare?... E adevarat, e un mod de a gândi destul de neobisnuit, dar atât de eficace! Acceptati-l si veti vedea rezultatele. 

Veti spune: "Da, dar ceea ce ne predicati aici este contra tuturor regulilor moralei. Daca toti barbatii vor iubi toate femeile si invers, nu va mai exista familia." Ba da, va exista o familie mare, asta-i tot. Este oare atât de rau?... Întelegeti-ma bine, cînd spun ca barbatii trebuie sa iubeasca toate femeile si femeile sa iubeasca toti barbatii, aceasta nu înseamna ca ei trebuie sa-si multiplice experientele si ca sotul trebuie sa-i fie infidel sotiei si sotia sotului. Nu, ei trebuie sa fie fideli unul altuia, dar trebuie sa stie de asemenea ca un singur barbat, o singura femeie nu va putea niciodata sa va dea totul, si ca voi însiva nu veti putea niciodata da totul sotului sau sotiei voastre. De aceea trebuie sa traiti împreuna, lucra împreuna, dar iubind lumea întreaga, surâzând lumii întregi si lasând si pe altul liber sa o faca. Da, doi oameni trebuie sa se iubeasca, sa fie împreuna, sa nu se desparta, dar trebuie sa-si largeasca conceptia despre dragoste. Astfel sotii si sotiile vor învata sa traiasca bucurii mai subtile.

Dragostea va ramâne o problema etern pusa umanitatii. Singura variatie va ramâne în felul de a o întelege si de a o manifesta. În viitor, fiecare fiinta umana va învata sa iubeasca toate femeile, toti barbatii, imensitatea, sa-si umple inima si sufletul de aceasta splendoare a Cerului: nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici un element egoist, personal si limitat.     



Cap VII   DRAGOSTEA RASPÂNDITA PESTE TOT ÎN UNIVERS          



Daca veti întreba un barbat ce îi place la o anumita femeie, el va va raspunde ca-i plac sânii, picioarele, gura, parul, ochii...sai. Da, natura foloseste aceste forme atragatoare, apetisante într-un scop determinat; cum ea vrea sa evite disparitia speciei umane, ea a creat deci aceste  picioare dragute si acest par frumos, pentru a-i determina pe barbati si femei sa populeze pamântul. Dar formele nu sunt decât aparente; si îndragostitii nu stiu foarte bine ca în realitate, ceea ce îi atrage este ceva misterios ce se afla deasupra formelor: o emanatie, un fluid; si daca nu mai exista aceasta emanatie sau acest fluid, ei nu se mai simt atrasi. De ce adesea nu suntem atrasi de femei mai dragute si mai bine facute? Le admiram, dar nu le cautam, nu ne îndragostim de ele. În timp ce alte fete care nu sunt asa de dragute nici asa bine facute produc un efect extraordinar. 

Aceasta dovedeste ca atractia nu depinde numai de forma, frumusete, simetria corpului, ci si de un element spiritual, magic. De aceea oamenii spun ca e un fenomen inexplicabil. Ba este explicabil, dar pentru acei care stiu. Si acum, aceasta vibratie, acest fluid care va face fericit, care va da plenitudinea, de ce nu putem sa-l gasim la un barbat sau la o femeie ? Nu, putem sa mergem sa le cautam în regiunile de unde a venit. Pentru el vine din alta parte, nu persoana l-a fabricat, el vine dintr-o sursa, de la un Creator care îl distribuie. Si chiar, e pacat ca majoritatea timpului sa ocolesti aceasta sursa inepuizabila si sa mergi sa îl cauti la barbati si femei unde nu poti gasi decât câteva particule. 

Da, cautam de fapt dragostea, nu un barbat sau o femeie. Proba, este ca un barbat îsi abandoneaza femeia (sau o femeie pe sotul ei) pentru ca a gasit dragostea în alta parte, la o alta femeie. Nu cauta deci femeia, ci dragostea. Si daca nu îl gaseste înca la aceasta femeie, el va merge sa o caute pe o a treia... a patra... Dragostea e cea care conteaza, nu femeia, nici barbatul, daca nu, ei nu s-ar desparti niciodata.

În realitate, dragostea exista peste tot în univers. Este un element, o energie care este distribuita în cosmosul întreg si pe care oamenii pot sa o primeasca prin piele, ochi, urechi, creier... Dragostea este peste tot, si aceasta o planta m-a învatat, pentru ca, v-am mai spus, eu ma instruiesc de la pietre, plante, insecte, pasari... Într-o zi, la Nice, am vazut o planta care traia suspendata în aer; îsi tragea apa si hrana din atmosfera. Am privit-o lung, si ea mi-a spus: "Din moment ce am reusit sa gasesc un element care îmi e indispensabil - dragostea - în aer, de ce sa ma afund în pamânt, cum fac suratele mele? Eu am gasit un secret: extrag toate elementele subzistentei mele din aer." Atunci, am meditat asupra acestei plante si am înteles ca oamenii sunt si ei astfel construiti pentru a putea sa extraga dragostea din atmosfera si din soare. Dar pentru aceasta ei trebuie sa învete sa-si dezvolte centrii sai superiori care în India se numesc chakre.

Dragostea e o energie, un fluid, o chintesenta care exista peste tot în univers: în oceane, în râuri, pe munti, roci, iarba, flori, arbori, pamânt, si mai ales în soare. Dragostea este o energie cosmica de o abundenta si de o diversitate nemaivazuta. Dumnezeu, care e atât de generos, nu a decis niciodata ca oamenii sa nu o poata gasi decât în anumite locuri ale corpului barbatului sau femeii. Altfel ar fi fost o avaritie din partea lui. Dumnezeu este si mai generos, si mai larg, El a distribuit dragostea în toata natura. Ignorantii, care o cauta numai în barbati si femei nu o gasesc tot timpul, în timp ce Initiatii, care o cauta în spatiu, o gasesc întotdeauna. Dar de milioane de ani oamenii s-au obisnuit sa considere lucrurile altfel, si nu por sa creada ca e posibil de a trai si de a iubi fara sa ai înfipte radacinile în sol.

Voi cautati dragostea, bun, dar o cautati tot timpul acolo unde o cauta lumea întreaga, în aceste locuri cunoscute, ereditare, fantastice - par ele, si iata ca nu este acolo plenitudinea. Poate exista putin, da, dar câteva particole nu sunt suficiente pentru a hrani si a dezaltera cu adevarat pe cei care ar vrea sa bea un ocean întreg. Atunci, acesti însetati trebuie sa caute în continuare în alta parte.

De ce sa astepti sa gasesti un barbat sau o femeie pentru a simti dragostea? Iata de unde se nasc limitarile, nefericirile, dificultatile, dependenta. Adevaratii mari Maestrii, ei însisi, nu au putut sa traiasca fara dragoste, dar ei o cautau, o gaseau si o luau din spatiu, si apoi o distribuiau peste tot în jurul lor. Ei sunt fara încetare înconjurati de dragoste, ei respira dragoste, ei manânca dragoste, ei contempla dragoste, ei se gândesc la dragoste fara încetare.De aceea nu au nevoie sa astepte sa le-o dea o femeie: ei o au deja, este acolo, ei sunt plini, e formidabil! Atunci, de ce sa o caute în alta parte? Pentru ce sa distruga aceste senzatii de plenitudine pentru a-si pune jar pe cap? 

Eu nu sunt împotriva dragostei, din contra, eu spun numai ca trebuie sa învatati sa o gasiti peste tot, pentru ca dragostea este peste tot. Ca si roua. Ce este roua? Este apa evaporata în atmosfera si care nu devine vizibila pâna când nu se condenseaza dimineata pe plante. Ei da, iata, roua nu e altceva decât un fel de dragoste condensata... Si razele soarelui? Un fel de dragoste proiectata... Totul este dragoste în natura!

Sursa, adevarata sursa a dragostei, este Dumnezeu. Dar nu exista mai aproape de noi o minunata imagine a sursei divine? Ba da, soarele, care e de asemenea o sursa atât de imensa si generoasa! Priviti, toata creatia beneficiaza de prezenta sa, pentru ca el este cel care, prin dragostea lui infuzeaza viata în ierburi, plante, arbori... Vegetalele sunt continuu expuse luminii sale si din ele primim noi, mai departe, viata. De aceea discipolul care doreste sa cunoasca ceea ce este adevarata viata, adevarata dragoste divina, trebuie sa mearga direct spre sursa, spre soare, si privindu-l, meditând la el, iubindu-l, facând ca sa penetreze din ce în ce mai mult în el însusi, ca un fruct expus la soare el primeste particulele sale de vitalitate pe care le poate distribui mai departe celorlalti pentru a le da viata si a-i lumina. Aceasta este dragostea adevarata, si nu numai de a îmbratisa barbati si femei si de a te culca cu ei (ele). 

Pentru moment soarele nu va spune nimic, dar veti vedea, dupa ce veti fi varsat multe lacrimi si dupa ce ati pierdut pre multi fulgi si pene, veti începe în fine sa cautati aceasta dragoste a soarelui, pentru ca el, cel putin, nu va face sa suferiti, si nu va ia nimic, din contra, el va da! Dar eu stiu de ce barbatii si femeile nu cauta dragostea în soare: pentru ca nu sufera dupa el, iar ei au nevoie de a suferi. Da! Atunci, pentru a gasi aceste suferinte, ei merg sa le caute la barbati sau femei. Aici, cel putin, e sigur ca o vor gasi, si de asemenea si complicatiile si plictiseala... Toate acestea în soare nu exista... Doar daca sunteti fara palarie, în acel moment, pazea la insolatie!



Acum, întelegeti-ma bine, prin ceea ce v-am spus nu condamn raporturile sexuale. Rolul meu este mai dificil decât va închipuiti. Eu sunt un instructor, un ghid spiritual, si daca expun aceasta problema asa cum o fac, aceasta este pentru acei care sunt capabili sa mearga mai departe în întelegerea dragostei. Iar ceilalti, sa faca ce pot.

Când vad pe cineva care e construit ca un mastodont nu îi spun sa traiasca ca un ascet; nu sunt fanatic. Eu stiu ca problema dragostei si sexualitatii trebuie rezolvata de fiecare dupa natura sa. Deci, pe cei care au posibilitati de a se perfectiona trebuie sa-i ajut, sa le dau metode, daca nu, ei se vor rataci si e pacat. Câti oameni am vazut cautând ceva fara a sti ei însisi ce cauta, si cum nimeni nu era capabil sa-i lumineze, ei sfârseau prin a se rataci.

Dar cei ce sunt casatoriti au datorii, sotul sotiei, si sotia sotului. Eu spun ca asupra acestei probleme a raporturilor sexuale, cuplurile trebuie sa ia deciziile împreuna: nu separat, ci împreuna. Din pacate lucrurile nu se întâmpla asa. Ori femeia este nefericita pentru ca sotul ei decide brusc sa traiasca ca un ascet si o priveste ca încarnarea diavolului, ori sotul sufera pentru ca sotia sa face pe sfânta de neatins. E preferabil ca, ambii soti sa poata spiritualiza, sublima dragostea lor, dar cu consimtamântul ambilor.

Cum aceste lucruri se înteleg foarte greu, nu stim cum sa procedam. Mai întâi, repet, trebuie ca cei doi, sotul si sotia, sa fie de acord; mai departe, ei trebuie sa mearga progresiv, sa nu înceteze toata relatia brusc, dintr-o singura lovitura, pentru ca vor cadea bolnavi. Imaginati-va pe cineva care fumeaza patru pachete de tigari pe zi: daca se opreste brusc din fumat, el va suferi si asta va fi infernal. Dar daca se lasa progresiv, organismul sau se va adapta, si într-o zi el va putea chiar sa se opreasca complet din fumat fara a suferi. Ei da, pentru orice trebuie sa stim cum sa procedam.

Evident, nu sunt asa de naiv sa cred ca ce am spus se adreseaza întregii lumi. La milioane si milioane de barbati, daca sunt doi sau trei care sunt pregatiti pentru a întelege cu adevarat ce este dragostea si sa o traiasca. Vedeti, e realitatea, trista realitate. Dar aceasta nu e un motiv pentru a nu-i clarifica pe acesti doi sau trei pentru a prinde curaj, încredere si forta, în loc de a se însela, a ezita si de a se întoarce înapoi pentru a te alatura multimii celor care sunt slabi, primitivi si senzuali. Sunt obligat de a vorbi nu pentru lumea întreaga, ci pentru unii care cauta drumuri noi.  



Cap VIII   DRAGOSTEA SPIRITUALA, UN MOD SUPERIOR DE A SE HRANI  



De ce se cauta femeile si barbatii? Foamea este cea care îi împinge. Le e foame si vor sa manânce. Întradevar, dragostea e o forma de hrana, o bautura; e comparabila pâinii, apei, vinului... A iubi este exact ca si cum a se hrani: sunt aceleasi legi, aceleasi procese. De aceea v-am tot spus, daca nu ati înteles procesul nutritiei, nu-l veti întelege nici pe cel al dragostei. Cât timp veti considera ca trebuie sa mâncati numai pentru a hrani corpul vostru fizic, pentru ca va e foame sau ca va place sa mâncati, fara a face nici o munca pentru a capta particolele eterice ale hranei, nu veti fi capabili sa captati aceste particole eterice ale barbatilor si femeilor despre care va vorbesc; veti fi obligati sa faceti cu ei schimburi grosiere: veti fi obligati sa va hraniti ca o omida în loc sa va hraniti ca un fluture. Da, priviti lectia pe care ne-o da natura prin metamorfoza omizii în fluture.

Omida este urâta, umflata, se deplaseaza cu greu si nimeni nu doreste sa o vada. Ca fiecare creatura, bineînteles, ea are nevoie de hrana, si iata ca are un mare apetit pentru frunze! Ei nu-i plac nici florile nici fructele, ci frunzele care sunt indispensabile arborelui, pentru ca ele transforma lumina soarelui. Deci, mâncând frunzele, omida aduce prejudicii arborelui care nu mai poate produce nici flori nici fructe, si de aceea oamenii fac totul pentru a o distruge, pe câmpuri si în gradini. Iata, deci, viata unei omide...

Dar într-o zi, nu se stie de ce, omida începe sa-si dea seama ca aceasta viata nu e atât de grozava. Ea vede trecând pe cer fluturi atât de frumosi, colorati, usori, fata de care ea se simte urâta si dezgustatoare; ea întelege de asemenea ca e daunatoare si ca acesta e motivul pentru care oamenii vor sa o distruga. Atunci, se decide sa se schimbe, sa devina ceva bun si intra în meditatie... Ea începe sa-si pregateasca un adapost, pentru ca are nevoie sa fie linistita, si pentru aceasta ea secreta un lichid care, solidificându-se, devine un fir rezistent... si iata matasea! Matasea e un produs al omidei, si daca este asa pretioasa, este pentru ca a fost pregatita într-o stare meditativa si spirituala!... În tot cazul, vesmintele de matase sunt o buna protectie împotriva fluidelor rele, ca si vesmintele de in.       

Deci, omida intra într-o meditatie profunda... atât de profunda ca adoarme. Si iata ca în subconstientul ei - pentru ca ea are de asemenea un subconstient - toate fortele si energiile încep sa lucreze asupra acestei imagini care a impresionat-o atât de mult, imaginea fluturelui. Îentru ca adevaratele transformari nu sunt niciodata realizate de gândire, în constient, ci prin fortele subconstientului; de aceea când vreti sa obtineti realizarea unei dorinte trebuie sa stiti cum sa coborâti în subconstientul vostru pentru a depune imaginea pe care doriti sa o realizati, daca nu, nu se stie cât timp va trebui pentru aceasta realizare. Numai fortele subconstientului au o foarte mare putere asupra materiei.               

Iata ca dupa câtva timp, din coconul unde s-a închis omida iese un fluture! Trebuie sa descifram tocmai acest fenomen pentru a întelege ce ne învata Inteligenta cosmica prin aceasta metamorfoza din omida în fluture. Pâna la o anumita vârsta, si aceasta poate sa dureze sute de încarnari, omul este ca o omida care are nevoie sa manânce frunze: îsi satisface apetitul în defavoarea altora, îi murdareste, îi sfâsie. Dar în ziua în care, dezgustat de el însusi, decide sa se schimbe pentru a deveni mai bun, începe sa se concentreze, sa mediteze si mai ales sa-si pregateasca un cocon pentru a se proteja... si acest cocon este aura. Discipolul care constientizeaza puterea aurei si lucreaza asupra ei se transforma în fluture, adica în Initiat. El înceteaza sa mai "manânce" fiinte, asa cum omida înceteaza sa mai manânce frunze, si începe sa se hraneasca cu nectar si polen, adica cu emanatiile lor subtile. Vedeti, sa fii un om obisnuit sau un Initiat corespunde la un fel diferit de a se hrani.

Evident, pentru multe "omizi", aceasta metamorfoza nu este înca posibila. Ele va vor spune ca lucrurile trebuie sa ramâna asa, ca natura le face asa de miliarde de ani. Ele nu stiu ca ar putea deveni fluturi, fiinte înnaripate, ca s-ar putea hrani cu elementele cele mai pure. Bineînteles, va trebui sa ne hranim etern, dar exista hrana si hrana, si diverse feluri de a ne hrani. În loc de a face cu creaturile schimburi grosolane, inestetice, dezgustatoare chiar, putem face schimburi subtile, ca si fluturele, fara a murdari sau a distruge nimic: sa ne daruim reciproc multa iubire, dar fara a coborî, fara a mânca frunzele.

Câti tineri baieti si fete vin sa mi se destainuie ca dupa anumite experiente pe care le-au facut, nu mai este ca înainte, se simt îngreunati, traiesc greu... Atunci iata ce le spun: "Nu va mirati, dar starea voastra interioara este exact a unuia care a mers pe mai multe drumuri: v-ati atins si v-ati murdarit vesmintele eterice, astrale, mentale." Da, aceste experiente au lasat în subconstientul lor amprente, invizibile desigur, dar reale, si când vor sa faca un efort în plan spiritual, ei se simt împiedicati, supraîncarcati, retinuti în spate. Înainte ei se simteau usori, dilatati, fericiti, aveau încredere în ei însisi, în timp ce acum sunt un pic chirciti si rusinati. Si toti spun: "Nu stiam ca va fi asa. Daca as fi stiut!"

Ei da, în lumea întreaga baietii si fetele nu stiu ce-i asteapta daca se lanseaza în anumite experiente. Dar nici nu-i intereseaza sa stie. Ei vor numai placeri, sa guste senzatii, sa fie fericiti, cum se zice; si iata ca nu-i asteapta tot timpul fericirea, ci rusinea, regretul, ceva apasator, obscur. Si aceasta este una din cele mai mari tristeti ale omenirii: ignoranta în care traieste tineretul. Apoi, când acesti tineri vin aici în Fraternitate, ei înteleg ca trebuie sa cunoasca unele adevaruri, ca trebuie sa respecte unele legi, si se decid sa nu mai traiasca ca înainte. Da, dar cum sa elimine urmele a ceea ce au trait? Trebuie ca în fiecare zi sa se spele, sa se purifice, sa lucreze cu lumina, sa se roage, sa mediteze, sa se lege de Cer. Dupa un anumit timp, nu prea repede, ei încep sa vada totul mai clar si încep sa avanseze. 

Cu cât tineretul accepta sa fie luminat, instruit si bine povatuit de Initiati, cu atât nu se grabesc sa se arunce în experiente inutile si periculoase! Iar apoi, Cerul le va trimite tuturor baietilor si fetelor pe aceea sau acela care le convine. În orice caz, nimeni nu ma acuza ca duc tineretul în eroare! Priviti în ce stare se afla toti acesti baieti si aceste fete care au facut atâtea experiente premature! Ei ar vrea sa fie veseli si voiosi, dar se prefac numai. Simtim ca nu mai au aceeasi inspiratie, ca ceva s-a spart în ei. Ar fi trebuit sa o stie: cine provoaca în sine eruptii vulcanice, nu ramâne fara consecinte. În unele parti ale structurii fizice a fiintei se produc explozii, rupturi, cheltuieli formidabile a unei chintesente de valoare inestimabila. 

Veti spune: "Dar nu trebuie sa ne bucuram, nu trebuie sa avem nici o placere?" Ba da, dar trebuie sa stiti când si în ce fel. Totul poate deveni minunat si magnific când stiti cum sa întelegeti si cum sa actionati. De câte ori v-am spus: forta sexuala e o energie pe care putem sa o comparam cu petrolul. Ignorantii si neîndemânaticii sunt arsi - aceasta forta le arde chintesenta - în timp ce acei care stiu sa o utilizeze, Initiatii, zboara în spatiu. Vedeti, idiotii sunt arsi si inteligentii zboara în spatiu! Nici o imagine nu rezuma asa de bine aceasta problema a fortei sexuale. Atunci de ce sa nu zburam în spatiu pâna la stele si sa cunoastem totul, în loc sa fim tot timpul arsi?

Nu am negat niciodata ca sunt lucruri bune în dragostea fizica. De vreme ce Inteligenta cosmica a facut lucrurile asa, eu nu o voi critica. Nu, dar Inteligenta cosmica a prevazut de asemenea o evolutie pentru umanitate în toate domeniile. Oamenii din epoca noastra sunt din ce în ce mai indignati împotriva unor anumite manifestatii de violenta si de cruzime care erau considerate normale acum câteva secole; acum sunt declarate nedemne de om. Atunci, de ce sa nu existe si o evolutie în domeniul dragostei?

Pentru cei ce stiu sa citeasca, aceasta evolutie este înscrisa într-o pagina a marii carti a naturii vii: în povestea omizii si fluturelui. Si nu este singurul exemplu. Studiati si viata albinelor. S-a scris mult despre albine, despre organizarea societatii lor, despre moravurile lor, dar despre ce reprezinta din punct de vedere simbolic, nu se cunoaste mare lucru. Albinele culeg nectarul si polenul florilor din care ele prepara o hrana delectabila, mierea. Simbolic, aceasta munca este cea a Initiatilor sau a discipolilor avansati care iau de la fiintele umane pe care le frecventeaza elementele cele mai pure, mai subtile pentru a face o miere care va hrani îngerii. La fel cum albina nu manânca flori, Initiatul, în loc sa manânce oameni, cum fac majoritatea oamenilor, nu ia de la ei decât ce este mai spiritual. Gratie cunostintelor sale alchimice, el prepara în inima sa, în sufletul sau, o chintesenta, o hrana, un parfum delicios pe care îngerii vin sa le culeaga. 

Iata ce reprezinta albina: un Initiat. În fiecare suflet uman, chiar si în cele criminale, Initiatul gaseste elemente divine, si din toate aceste chintesente produce mierea spirituala. O fiinta care stie sa transforme, sa sublimeze, sa ilumineze totul, prepara mierea. E o albina, stupul e în el, el face mierea din elementele cele mai pure, cele mai subtile care se degaja din el: emanatiile sale.

Toate fiintele umane sunt chemate sa extraga aceasta chintesenta pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie sa învete sa o faca, si pentru aceasta trebuie sa lucreze cu intelectul, inima si vointa, pentru ca cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iata adevarata alchimie. Marii Initiati, care sunt adevarati alchimisti, nu învatau decât aceasta: cum sa devii ca o albina, cum sa extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se gaseste în natura si mai ales în fiintele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinta umana este o floare pentru ei. Da, e minunat, si aceasta filozofie este scrisa în natura. Acolo au descoperit-o Initiatii.

Bucuria, adevarata bucurie nu se gaseste în relatiile fizice. Priviti, de exemplu, doi îndragostiti la început: ei nu s-au îmbratisat înca, dar ce bucurie, ce inspiratie traiesc! Ei se scoala si se culca numai cu gândul ca celalalt exista, ca îl va întâlni, ca îi va vorbi, ei devin poeti. Ei îsi scriu un pic, îsi dau petale de trandafiri care sunt ca niste talismane pentru ei... Dar când încep sa se îmbratiseze, sa se culce împreuna, s-a terminat cu toate aceste subtilitati, nu se mai bucura asa ca înainte, nu se mai gândesc unul la altul ca înainte, si iata ca apar dificultatile, reglarile de conturi. Înainte, erau în paradis. Atunci de ce nu au prelungit aceasta fericire mai mult?

Eu stiu ce îmi veti spune: ca nu putem la nesfârsit sa ne hranim în doze homeopatice cu surâsuri, cu cuvinte, ca avem nevoie de ceva mai substantial. Bun, dar mai departe sa nu fiti suparati si sa nu faceti reprosuri nimanui: mâncati ciorba pe care v-ati preparat-o, asta e tot. De vreme ce nu vreti sa traiti în lumina si poezie, de vreme ce va trebuie ceva mai substantial, eu nu sunt contra, dar va avertizez de ce va asteapta.

Eu nu fortez pe nimeni, ma multumesc sa explic. Învatatura mea e ca o masa pe care am pus tot ce exista ca fructe, legume, peste, brânza... Toate alimentele pamântului sunt aici, dar aceasta nu înseamna ca fiecare trebuie sa manânce din toate. Da, sunt obligat sa va prezint toate adevarurile, toate metodele, toate solutiile, dar fiecare trebuie sa aleaga ce îi convine stomacului sau.    



Cap IX   UN TRANSFORMATOR AL ENERGIEI SEXUALE: IDEALUL ÎNALT



Am fost des întrebat des daca e preferabil sa traiesti în castitate sau, din contra, de a avea relatii sexuale. În realitate, nu asa trebuia pusa întrebarea; e imposibil de a spune într-un fel general ce este bun si ce este rau... Totul depinde de persoana. A trai în castitate, în abstinenta, poate sa dea rezultate foarte proaste, dar de asemenea rezultate foarte bune. Abstinenta poate sa-i faca pe unii isterici, nervosi, bolnavi si pe altii puternici, echilibrati, si sa le priasca. A da frâu liber instinctului sexual le poate face bine la unii si le poate face rau la altii. Nu trebuie sa clasam lucrurile spunând: "Acesta e bun... acesta e rau." Binele si raul depind de un alt factor: cum utilizam fortele, cum le dirijam. Nimic nu este nici bun nici rau, dar devine bun sau rau. 

Problema este de a sti de la început care e idealul vostru, ce vreti sa deveniti. Daca vreti sa faceti mari descoperiri în lumea spirituala, evident, sunteti obligati sa micsorati numarul anumitor placeri sau chiar de a renunta complet învatând sa va sublimati forta sexuala. Dar daca nu aveti acest înalt ideal, e o prostie a te retine, a fi cast, a fi virgin, si chiar puteti sa va îmbolnaviti pentru ca eforturile voastre nu servesc la nimic. Nu e întelept ca în acest domeniu sa dai aceleasi sfaturi si aceleasi reguli la toti. 

Vine cineva sa ma vada si îmi spune: "Maestre, nu cred ca e bine pentru mine sa ma casatoresc si sa am copii pentru ca vreau sa merg pe calea spiritualitatii." Si când ma uit la constitutia sa, structura sa, îi raspund: "Nu, e mai bine pentru d-voastra sa va casatoriti, altfel va fi înspaimântator, veti fi nefericit si toti ceilalti vor fi indispusi." Si altul care vrea sa se casatoreasca, se întâmpla câteodata sa-i spun: "Casatoriti-va daca vreti, dar trebuie sa stiti ca nu sunteti construit pentru casatorie si ca veti suferi." Multi baieti si fete nu se cunosc si nu stiu ce trebuie sa faca. Fiecare vine pe pamânt cu un program de îndeplinit. Nu este el cel care poate sa decida asupra tendintelor si instinctelor sale. 

Explicati, de exemplu, unei pisici ca trebuie sa devina vegetariana si ca nu mai trebuie sa mai prinda soareci, ea va va asculta si va face: "Miau" adica: de acord, am înteles, e o promisiune. Dar în timp ce îi predicati, iata ca aude un mic zgomot: e un soarece care chitaie... Imediat pisica va paraseste, dar fara nici o remuscare, pentru a se arunca asupra soarecelui. Poate v-a ascultat atentionarea, poate v-a facut o promisiune... Acum, revine, lingându-se pe bot, si mai spune: "Miau", adica: e peste puterile mele (da, traducere literara!) nu pot sa-mi schimb natura de pisica de la o zi la alta. Deci, cât sunt înca pisica, voi mânca soareci.

Acum, acestea nu înseamna ca nu trebuie sa faceti eforturi pentru a sublima forta sexuala. Numai ca, v-am explicat deja, nu veti putea lupta contra ei; daca încercati, ea va va zdrobi. Deci, iata cum trebuie sa faceti: trebuie sa aveti un asociat foarte puternic caruia sa-i trimiteti aceasta forta, si el, gratie stiintei sale alchimice, reuseste sa o transforme în sanatate, frumusete, în lumina, în dragoste divina. Acest asociat este un înalt ideal, o idee fundamentala cu care traiti, pe care o nutriti, care va hraneste si ea va transforma aceasta energie, nu voi. De aceea, cel care nu are un ideal spiritual nu va reusi niciodata, si aceluia nu putem sa-i dam decât acest sfat: gaseste repede pe cineva si casatoreste-te, daca nu, vei fi un pericol public, vei plictisi pe toata lumea.

Vedeti, nu va îndrum în aventuri incerte, ci va prezint foarte clar problema. Daca nu aveti dorinta de a deveni o fiinta magnifica, un conductor al luminii, un binefacator al umanitatii, niciodata nu veti ajunge sa sugrumati aceasta forta; atunci, da-ti-i o finalitate, casatoriti-va, faceti copii. Dar daca aveti acest înalt ideal, ar fi pacat sa abandonati Cerul pentru a satisface un sot sau o sotie pe care, de altfel, nu o veti satisface niciodata, orice veti face. Din contra, merita sa faceti efortul de a lucra pentru un ideal înalt, pentru ca aceste energii îl vor alimenta, îl vor hrani si îl vor întari. Da, daca la un moment dat veti simti un impuls sexual va veti concentra asupra acestui ideal, iar aceasta energie va urca pâna la creier pentru a-l alimenta si, câteva minute mai târziu veti fi liber, veti avea victoria.

De câte ori v-am vorbit de importanta faptului de a avea un înalt ideal! Ei bine, iata astazi înca o aplicatie neasteptata în domeniul sexual. Faceti sa convearga toate energiile spre o idee sublima si nu numai spre placere: ele va vor servi si vor contribui la realizarea acestei idei. De când va vorbesc de înaltul ideal nu ati înteles ce puternic transformator de energii reprezinta. Numai ca, problema este de a sti cum putem avea un înalt ideal, cum îl putem face sa se nasca si cum sa-l alimentam.

În realitate, e simplu. Vreti sa va ameliorati, sa fiti mai întelept, mai stralucitor, mai pur, mai puternic?... Trebuie sa va consacrati timp pentru a dori si a vizualiza aceste calitati. Va imaginati ca sunteti înconjurati de lumina, ca emanati dragoste pentru lumea întreaga. Putin câte putin imaginile acestor calitati pe care le formati devin vii, ele actioneaza asupra voastra, ele va transforma pentru ca ele lucreaza sa atraga din univers elementele potrivite pentru a vi le infuza. Desigur, e necesara multa munca si mult timp pentru a ajunge la un rezultat, dar când ati obtinut acest rezultat, nu va mai puteti însela: simtiti deasupra voastra o entitate vie care va protejeaza, va instruieste, va purifica, va lumineaza si care, în momentele dificile va aduce elementele de care aveti nevoie. Trebuie mai întâi sa formezi aceasta perfectiune, mai întâi în lumea mentala, si apoi, mai departe, ea va coborî pentru a se concretiza în materie.

Întelegeti-ma bine: nu sunt asa de limitat sau de fanatic cum poate credeti. Sunt larg, foarte larg. Numai ca, datorita sarcinii mele de instructor, am fata de voi datoria de a va arata ce este mai bun. "Da, dar nu putem sa va urmarim!" Nu-i nimic, veti reusi într-o încarnare viitoare; nu trebuie sa va sinucideti sub pretext ca nu obtineti rezultatele pe care le doriti. Eu trebuie sa va arat noile posibilitati, noile drumuri, sa va spun cum sa va angajati pe ele; dar daca pentru moment nu puteti, nu o sa va iau de gât pentru aceasta. Sarcina mea este sa va dau explicatii, mai departe fiecare trebuie sa aleaga, dupa natura si temperamentul sau, dupa gradul sau de evolutie. 

Daca Cerul mi-a dat aceasta sarcina cu voi, e pentru ca stie ca sunt larg si ca nu va voi duce în eroare. Acum, daca cineva nu e capabil, nu e dotat, nu e vina mea, e pentru ca nu a lucrat în încarnarile precedente, si acum are mari dificultati. Dar celor care sunt pregatiti trebuie sa le dau mijloace de a merge mai departe. Daca nu vi le dau eu, cine altcineva le va da ?

Dragostea este pretioasa, esentiala, dar pentru a o întari, a o proteja, a o face durabila trebuie sa diminati manifestarile fizice. Numai ca, trebuie sa stiti ca e foarte periculos sa renuntati la o bucurie fara a o înlocui cu o alta bucurie, pentru ca aceasta se reflecta dureros asupra sistemului nervos. Pentru a nu suferi reactii negative, trebuie înlocuita o placere printr-o alta placere, mai spirituala.

În Stiinta initiatica se spune ca o renuntare nu e o privare ci o înlocuire, o transpunere într-o alta lume. Aceeasi activitate continua dar cu materiale mai pure, mai luminoase. Când se spune ca trebuie sa renuntam, sa facem sacrificii, nu e decât un fel de a vorbi. În realitate, nu trebuie sa ne privam, nu trebuie sa renuntam, ci numai sa ne deplasam, adica sa facem sus ceea ce faceam jos: în loc sa bem apa dintr-o mocirla cu microbi, trebuie sa bem apa dintr-o sursa pura, cristalina. A nu bea, e moartea. Un adevarat Maestru nu se priveaza de nimic: el manânca, bea, respira, iubeste, dar în regiuni, în stari de constiinta necunoscute pentru omul ordinar.

Metoda pe care oamenii o practica în general pentru a se debarasa de dorinta de a fuma, a bea sau de a merge cu femei (a suprima un obicei fara a-l înlocui cu altul) este extrem de periculoasa: ea îi dezaxeaza si îi arunca în vid. Lor le trebuie o compensatie, trebuie înlocuita o dorinta inferioara printr-o dorinta superioara. De aceea gânditi-va bine de fiecare data când vreti sa renuntati la o nevoie care e puternica în voi, pentru ca e o decizie foarte grava. Trebuie înlocuita aceasta nevoie. Astfel, pentru a fi satisfacut veti continua sa mâncati, sa beti, sa iubiti sau sa traiti, dar într-o stare care nu va expune acelorasi pericole. Daca nu înlocuiti nevoile voastre, veti sucomba. 

Daca un Initiat nu va gasi bucuria, placerea suficient de sus, în meditatiile sale, contemplatiile sale, felul sau de a trai, dragostea sa pentru oameni, nu va putea învinge niciodata: pentru ca Initiatii sunt construiti ca toata lumea. Numai gratie dragostei lor formidabile pentru un înalt ideal pot sublima energiile lor.

Nu luptati niciodata împotriva instinctului sexual numai prin vointa voastra. Pentru a învinge, trebuie sa apelati la fortele celeste, adica la un înalt ideal, o dragoste formidabila pentru perfectiune, pentru puritate, pentru frumusete. Daca nu aveti acest înalt ideal, daca nu iubiti viata divina, viata perfecta, nu luptati contra fortei sexuale: veti fi înfrânt. Refularea nu e o solutie în problema sexualitatii, pentru ca refularea nu e altceva decât refuzul de a da fortei sexuale o iesire normala, fara a avea în cap o idee, un ideal care lucreaza în planurile superioare pentru a sublima aceasta forta.

Puteti avea încredere în mine, eu cunosc problema. Nu v-am spus nimic ce nu am verificat mai întâi, si pentru ca am verificat toate aceste mari legi am dreptul sa va vorbesc. De mai mult de patruzeci de ani va dau puncte de vedere care, daca le veti întelege cum trebuie, nu va vor aduce pagube. Toata viata mea n-am facut decât experiente asupra mea pentru a studia si a gasi cele mai bune metode, si gratie acestor experiente pot sa va fiu acum extrem de util. Dar daca nu aveti încredere în mine, daca va e frica ca veti fi nefericit aplicând aceste metode, nu le aplicati; eu n-am nimic împotriva, dar cei care vor suferi veti fi voi. Într-o zi va veti da seama cît ati fost de stupizi de a actiona cu usurinta, pentru ca nu ati vazut unde era interesul vostru veritabil.



Cap X   A DESCHIDE DRAGOSTEI UN DRUM SPRE ÎNALT 



Initiatii ne învata ca la începutul lumii exista numai Absolutul, pe care traditia kabbalistica îl numea Ain Soph Aur, adica Lumina fara de sfârsit. Entitate incognoscibila, de neconceput, putem spune numai ca El era Fiinta si Nefiinta - numai linistea ar fi putut sa o exprime. Continea atotputernicia, si când a vrut sa Se manifeste, a emanat o parte din El însusi. Dar pentru ca aceasta manifestare sa fie posibila, El a trebuit sa se polarizeze în pozitiv si negativ, masculin si feminin, pentru ca fara polarizare, nu se poate manifesta. Deci prin polarizare au aparut cele doua principii, si cu aceste doua principii Dumnezeu a creat totul. Ar fi prea lung sa explic aceasta problema, dar în câteva cuvinte s-ar putea spune ca lumea subtila, organizata si luminoasa, emanata din Absolut este lumea "creatiei", Spiritul, Cerul; si la rândul sau aceasta lume a creatiei s-a condensat, concretizat în etape succesive pentru a da lumea "formarii", materia, planul fizic.

Pentru a exprima acest adevar, unul dintre cei mai mari Initiati, Hermes Trismegistul a lasat aceasta fraza: "Tot ceea ce este jos este ca si ce este sus." El a vrut sa arate ca daca stim sa rationam corect si sa întelegem ceea ce este jos, în planul fizic, vom putea cunoaste ceea ce este sus, adica în domeniul Ideilor, domeniul fortelor, puterilor, a tot ce este invizibil si subtil. De vreme ce în planul fizic barbatul si femeia sunt reflectarea acestor doua principii masculin si feminin care exista în înalt, trebuie sa concluzionam ca - contrar a ceea ce învata religia crestina, pentru care Dumnezeu are numai un Fiu - Dumnezeu, care este principiul masculin, poseda de asemenea polul sau feminin, adica El are o Sotie. 

În toate religiile, Dumnezeu, Spiritul cosmic are o Sotie; în Kabbala se numeste Shekina. Da, Sotia lui Dumnezeu este Natura; si Spiritul cosmic si Natura au copiii. În toate religiile gasim aceasta Trinitate: în India, cu Brahma, Prakriti si Prusha; în religia egipteana, cu Osiris, Isis si Horus. Numai religia crestina face exceptie. De ce? Pentru ca, dupa o opinie eronata care e raspândita, tot ceea ce este masculin este perfect si tot ce este feminin nu este. Adesea, în trecut, tatii erau furiosi daca li se nastea o fata. Si de asemenea, pentru multi crestini, femeia e o creatie a diavolului pentru ca ea l-a sedus pe Adam. Aici, de asemenea, nu s-a înteles ce scrie în Biblie, si aceasta eroare trebuie îndreptata. Dumnezeu are o Sotie, altfel nu am fi fost creati dupa chipul si asemanarea sa. Fara principiul feminin, nu ar fi fost creatie, pentru ca nimic în natura nu poate trai si înflori fara participarea celor doua principii. Deoarece suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu trebuie sa-i  redam locul sau principiului feminin, care este, la fel, splendoare si perfectiune. 

Dar sa revenim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi reprezentata în religia crestina de Tata, Fiu si Duh Sfânt. Primul principiu reprezinta puterea, Sursa întregii vieti. Al doilea principiu, Cristos, reprezinta lumina, inteligenta. Si al treilea principiu, Sfântul Duh este focul dragostei. 

Daca se spune în Scripturi ca toate pacatele sunt iertate cu exceptia celor împotriva Sfântului Duh este pentru ca pacatul împotriva Duhului Sfânt este pacatul împotriva dragostei. Crestinismul n-a stiut sa explice ce este cu aceasta crima împotriva Sfântului Duh si de ce nu e iertata, dar astazi vreau sa va luminez în aceasta problema si îmi asum responsabilitatea. 

În viata, toata lumea spune ca daca ne lipseste inteligenta sau vointa nu vom avea decât esecuri si deziluzii. Dar lumea îsi imagineaza ca, daca în domeniul dragostei nu avem manifestari juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi esecuri, nu comitem nici o crima. Ei da, tocmai. Sa fii prost, e grav, sa fii slab, de asemenea, dar sa faci dragoste ca un animal, aceasta nu e prea grav?... Ei bine, iata un rationament stupid. Tocmai aceasta greseala  nu e iertata, pentru ca consecintele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuza, suntem pedepsiti si trebuie sa platim. Veti spune: "Sa platim? Dar în ce fel?" Din moment ce traiti anumite senzatii, din moment ce va permiteti anumite placeri, aceasta semnifica ca va ardeti materiale, si deci ca sunteti pe cale de a plati.

Toata manifestarea fiziologica e o combustie. Deja, chiar gândind, vorbind, ardem materiale... E si mai adevarat pentru emotii: când aveti brusc o mare bucurie sau un mare necaz sunt materiale care ard si care produc deseuri, si va trebui sa treaca mult timp pentru a le recupera. Fiecare manifestare, fiecare emotie, fiecare senzatie e o cheltuiala de materiale si de energie. Atunci, cum putem sa ne imaginam ca în efervescenta dragostei nu cheltuim nimic, nu pierdem nimic? Tocmai aici cheltuielile sunt cele mai mari si e cel mai dificil sa le recuperam, pentru ca am ars în focare toate chintesentele cele mai utile ale vietii si sanatatii.

Aceasta nu înseamna ca trebuie sa suprimam totul si sa traim fara dragoste, nu. Problema este de a trai o viata cu bun simt, inteligenta, echilibrata, estetica. Dar când vedem cum se complac unii în placerile fizice fara a încerca sa adauge un alt element mai spiritual, ai de ce sa fii mirat sau chiar socat, pentru ca aceasta e o pierdere, o mare pierdere în toate domeniile. Dar ei nu se gândesc ca pierd ceva, si de altfel, va spun: "Aceste organe nu se uzeaza" Desigur, aceste organe nu se uzeaza, dar în creier exista o materie care se uzeaza foarte repede, trebuie sa o stiti.

Si acum, crestinii sa nu fie socati de ce va voi spune. Dupa stiinta simbolurilor, Tatal Ceresc e legat de creier. Cristos e legat de plexul solar care e adevarata inima. Cât despre Sfântul Duh, este legat organelor genitale. Pentru prima oara va relevez acest mister: Sfântul Duh este legat dragostei si organelor sexuale. Deci, pentru a nu comite greseli si a fi pedepsiti, trebuie sa învatati atitudinea buna pe care trebuie sa o aveti privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a dat. Eu cred ca nu exista ceva mai minunat, mai inteligent, mai profund decât organele sexuale ale barbatului si femeii. Trebuie sa le stimam, sa le apreciem, si chiar sa le consacram divinitatii.

Chiar daca forta sexuala se manifesta în organele sexuale într-un fel imperfect, Stiinta initiatica ne învata ca în realitate aceasta forta vine din Cer. Eu nu sunt de acord cu cei care sustin ca "dragostea nu este decât o frecare a doua epiderme". Ei se opresc asupra consecintelor, dar cauza, originea acestei forte este foarte îndepartata si de aceea le scapa. În realitate, daca aceasta energie n-ar mai veni, nici o frecare nu va mai servi la nimic. Da, dragostea este o forta divina care vine din înalt, trebuie deci sa avem respect fata de ea, sa o pastram si sa ne gândim chiar sa o întoarcem spre Cer, în loc sa o trimitem în Infern unde ea e capturata si utilizata de monstri, de larve, de elementali. Trebuie sa o putem retrimite, dar e o întreaga stiinta si oamenii sunt prea grabiti pentru a se opri si a o studia; ei nu se gândesc decât cum sa se debaraseze cât mai repede pentru ca simt o tensiune teribila si ca sunt "împinsi" cum s-ar spune... Dar de ce sa nu întelegem ca aceasta tensiune este cea mai mare bogatie?

Trebuie sa consideram fiinta umana ca o cladire de cincizeci o suta sau chiar mii de etaje, si vom întelege ca o mare tensiune, o mare presiune e necesara pentru ca apa sa poata ajunge la locuitorii ultimului etaj. Barbatii si femeile ar trebui sa stie ce este aceasta tensiune pe care o simt pentru a o utiliza, ei vor reusi astfel sa-si irige si sa-si hraneasca celulele creierului lor, pentru ca aceasta energie poate urca pâna la creier prin canalele pe care Inteligenta cosmica le-a amenajat special. Din cauza ca stiinta înca nu le-a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui sa nege existenta lor. 

Când barbatul si femeia risipesc aceata energie sacra, fara respect, fara dragoste adevarata, fara vointa de a realiza lucruri sublime, ei comit pacatul împotriva Duhului Sfânt. Si în zilele noastre, e pacatul cel mai raspândit. Care sunt barbatii si femeile care considera înca dragostea ca o forta care poate sa le permita a se restabili, a se recrea,  a regasi drumul spre Cer si de a deveni cu adevarat divinitati? Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, si din pacate, prin dragostea de azi ea se îndeparteaza din ce în ce mai mult. 

Dar sa va fie clar cel putin pentru voi, odata pentru totdeauna. Dupa comportamentul pe care îl adoptati fata de dragoste si fata de organele genitale intrati sau nu intrati în armonie cu cu aceasta Fiinta Sublima care este Sfântul Duh cosmic, si veti regasi din nou Împaratia lui Dumnezeu în voi însiva, sau, dimpotriva veti calca legile sale. Puteti deci trage o concluzie: aceleasi organe sunt capapbile sa va faca sa coborâti pâna în Infern sau pot sa va faca sa urcati pâna la Cer, aceasta depinde de cum va orientati energiile.

E scris în Tabla de Smarald: "Ea urca de la pamânt si coboara din cer si îsi primeste forta de la lucrurile superioare si cele inferioare... E forta tare a tuturor fortelor..." Iata traseul normal al acestei forte: de la cer la pamânt, si de la pamânt la cer.

Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a gasi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeasi esenta cu soarele, si omul are sarcina de a primi aceasta energie si de a o face sa circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit.

Atunci când Dumnezeu a creat barbatul si femeia El i-a echipat cu un sistem extraordinar de canale prin intermediul carora forta sexuala poate, daca stim sa o dirijam, sa gaseasca drumul spre înalt. Toate aceste instalatii sunt aici, fiecare le poseda, numai ca oamenii le-au cam neglijat si ele sunt ruginite, astupate, debransate. Mai mult, cum canalele sunt de natura fluidica, deci si mai fine decât cele ale sistemului nervos, numai clarvazatorii le pot vedea si discerne traseul pe care îl urmaresc aceste energii care, venind de foarte jos, se îndreapta în sus pentru a alimenta sistemul nervos. 

Întelegeti-ma bine, Initiatii nu împiedica aceasta energie sa coboare, ei nu încearca aceasta. Cei ce o fac sunt un grup de puritani care lupta si sunt mereu doborâti la pamânt, striviti, pentru ca lupta contra unui principiu divin, contra fortei solare, contra acestui fluviu care curge care este Cristos Însusi, pentru ca a spus: "Eu sunt calea, adevarul si viata". De când straturi de impuritati s-au înghesuit în om din cauza pasiunilor sale, din cauza pornirilor sale violente, aceasta energie nu poate urca, ea se afunda în pamânt, se pierde. Dar daca omul este pur, daca e stapân pe el însusi, daca e cu adevarat legat de Dumnezeu, aceasta energie care coboara în fiecare zi, fara oprire nu se pierde, ea se întoarce spre înalt. E deci o circulatie neîntrerupta...

Când omul va întelege lucrarea lui Dumnezeu si va vedea cum e construita lumea, ca punctul de plecare este Cerul si punctul de sosire este Cerul, pamântul nu va mai fi pentru el un obstacol. Dragostea vine din Cer si trebuie sa se întoarca în Cer. Nu exista doua, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelasi, dar înteleasa si traita la nivele diferite. Se spune ca Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodata ca diavolul este dragoste... Dragostea vine de la Dumnezeu, si daca în coborârea ei nu întâlneste nici o rezistenta, ea circula corect fara a provoca arsuri sau febra. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicata în drumul sau. Iata un exemplu: sunteti în pat cu febra; aceasta febra este cauzata de impuritatile care împiedica circulatia sângelui si a fortelor vitale, si febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.         

Energia sexuala vine de sus, si problema ce se pune este de a o face sa se întoarca sus. Va fi posibil când nu o sa va mai preocupati sa cautati placerea, ci munca. Din pacate, oamenii nu au înteles ca energia dragostei nu e numai destinata placerii ci ea poate servi trezirii anumitor facultati care le vor permite sa faca o munca psihica, spirituala, de cea mai mare importanta, sa devina conductoare ale acestei forte formidabile care va transforma lumea, care va transmuta plumbul si cenusa în aur, în pietre pretioase, în diamante. Aceste transformari se vor face prin forta dragostei, nu prin alte mijloace. Cautati deci, de acum înainte atitudinea, gândurile, sentimentele, proiectele pe care trebuie sa le aveti pentru ca aceasta energie divina sa poata fi controlata si orientata.

A venit momentul de a întelege misterele dragostei în lumina, pace, echilibru, bucurie, minunare si nu în mari eruptii vulcanice. Pregatiti-va sa faceti o munca divina pentru întreaga umanitate; aceasta asteapta Cerul de la voi: sa munciti. Ce faceti cu dragostea voastra?... Nu o pastrati decât pentru placerea voastra, de aceea energiile ei devin otravuri. Gânditi-va de acum înainte sa o faceti sa revina spre sursa si spuneti: "Doamne Dumnezeule, darui aceste energii pentru gloria lui Dumnezeu si venirea Împaratiei Tale..."

Care sunt acei barbati si acele femei care se gândesc sa daruie dragostea lor Cerului? Ei cred ca schimburile pe care le fac nu îi privesc decât pe ei. Daca manânca, o fac pentru ei, Cerul nu are ce cauta. Ei da, dar în acel moment Infernul are ceva de facut. Pentru ca acel "eu" pe care vor sa-l satisfaca în senzualitate este deja o parte din Infern. Ei înlatura Cerul sub pretext ca ce fac ei e rusinos (dar atunci de ce o fac?) si ca cerul nu trebuie sa îi vada, dar de Infern nu se ascund, nu au rusine si de aceea Infernul vine si manânca tot. Chiar Biserica n-a explicat nimic, se multumeste doar sa repete: "Cresteti si va înmultiti", si toti se împerecheaza în tenebre spre marea bucurie  a Infernului. Se vorbeste de taina casatoriei, dar în realitate, chiar daca oamenii se casatoresc urmând anumite reguli, ei se dastrabaleaza cu sotul sau sotia lor, la care invita tot Infernul. Iata-i împreuna într-un pat, încercând tot felul pozitii pentru a trai maximum de senzatii posibile, pentru a se satisface ca niste animale, si asta numim sfintenia casatoriei! Biata umanitate!

Eu înteleg ca partea fizica a dragostei sa fie importanta, si chiar ca poate sa ajute la gasirea partii spirituale, dar trebuie sa învatati sa le considerati ca un punct de plecare, nu un scop. Sa presupunem ca simtiti o atractie fizica pentru un barbat sau o femeie: ei bine, în loc sa va scufundati pentru a va îneca, folositi aceasta atractie ca un punct de plecare de a va ridica spiritual. Vi se poate întâmpla, de asemenea, sa vedeti un spectacol, sa cititi o carte, sa frunzariti o revista care vor declansa în voi anumite reactii; în loc sa va lasati furati si întunecati, luati aceasta ca pe un punct de plecare, o trambulina si straduiti-va sa va înaltati asa de sus în contempare divina ca, atunci când veti coborî veti fi mirat sa vedeti câta bogatie ati adunat, si cum ceea ce v-a tulburat v-a servit de fapt ca stimulant, ajutor si încurajare pentru a progresa.

Daca simtiti o senzatie care va tulbura, de ce sa va abandonati ei orbeste fara a sti unde va duce? Aduceti-va aminte ca în Stiinta initiatica utilizam totul; deci, bucurati-va si multumiti Cerului spunând: "Ah! Ce bucurie, ce sansa, ce binecuvântare astazi! Iata o situatie în care toata lumea îsi smulge parul si sucomba, dar eu am posibilitatea de a triumfa. Multumesc Domnului, am înteles. Deci, între noi doi!" Si aplicati metodele pe care vi le-am dat. Astfel, va veti obisnui sa triumfati peste tot, nimic nu va putea sa va tulbure nici sa va învinga, veti deveni tare si puternic, veti deveni o divinitate. Dar, nu, ne lasam sa mergem orbeste, pentru ca suntem împinsi. Evident, toata lumea e împinsa... Numai ca exista diferite directii, si e preferabil sa ne lasam împinsi spre înalt.    

De unde e venita dragostea umana, daca nu de la Dumnenzeu Însusi? Spunem ca Dumnezeu este dragoste, dar nu stim ce este aceasta dragoste, deosebim dragostea fizica, dragostea senzuala de dragostea divina. Nu, nu exista nici o deosebire, acestea sunt nuante, e aceeasi forta, aceeasi energie care v