OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Centrii si corpurile subtile aura, plexul solar, centrul Hara, chakrele


*****************


colectia IZVOR Nr. 219



Cap. I  EVOLUTIA UMANA SI DEZVOLTAREA ORGANELOR SPIRITUALE



Posedam un corp fizic care e compus din organe. Chiar si copiii stiu asta: întrebati-i unde le sunt ochii, ei va vor arata; si gura, urechile, nasul, picioarele vi le vor arata, de asemenea.  Mai târziu, la scoala, ei vor învata ca omul are cinci simturi (vederea, mirosul, auzul, gustul si simtul tactil), având fiecare functii bine determinate: functiile senzatiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii, etc.

Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simturi, de aceea el încearca sa profite la maxim de posibilitatile lor si, deasemenea, sa-si multiplice senzatiile pe care le furnizeaza ochii, urechile, pielea, etc... Printre senzatii, unele sunt mai mult sau mai putin necesare si mai mult sau mai putin intense. De exemplu, gustul: cine ar nega bogatia, varietatea senzatiilor produse de gust, mai ales la o masa suculenta? Sau simtul tactil... Când un barbat si o femeie se mângâie, ei simt senzatii de o mare intensitate; se spune ca placerea sexuala da cele mai puternice senzatii, ceea ce este destul de îndoielnic. În general, da, e adevarat, dar nu pentru toata lumea: anumiti artisti, înzestrati cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului, traiesc cele mai puternice impresii gratie culorilor si sunetelor, mai intense decât cele din cazul actului sexual, care adesea îi lasa indiferenti si reci.  

Majoritatea oamenilor nu e înca asa de evoluata, putem spune ca simtul tactil (în care includem si sexualitatea) si gustul sunt, pe moment, cele doua simturi care guverneaza lumea. Vederea, auzul si mirosul ocupa un loc secundar; sunt oameni pe care parfumurile, sunetele si culorile îi lasa indiferenti, cu exceptia cazului când este în joc interesul lor, ca în cazul animalelor, unde mirosul, auzul si vazul sunt extraordinar de dezvoltate, pentru ca au nevoie de aceste simturi pentru a se proteja si a-si cauta hrana.

Va vorbesc de lucruri pe care le stiti, dar o fac pentru a va atrage atentia asupra concluziilor la care, sigur, nu ati ajuns. De milenii oamenii exerseaza cum sa-si multiplice, cum sa-si amplifice senzatiile si perceptiile celor cinci simturi, si acest joc pe claviatura celor cinci simturi îl numesc cultura si civilizatie. Ei bine, e putin cam saracacios acest fel de a vedea lucrurile. Oricare ar fi gradul de finete pe care l-ar putea atinge, cele cinci simturi ramân oricum limitate, pentru ca apartin lumii fizice si nu exploreaza decât planul fizic. Natura a prevazut si alte clape pe claviatura... da, un al saselea, al saptelea simt, de o alta intensitate, de o alta putere. Numai ca, pe moment, oamenii s-au limitat la cele cinci simturi, nu vor sa recunoasca ca sunt si alte domenii de explorat, de vazut, de atins, de respirat. Nu este deci de mirare ca nu pot avea noi senzatii, mai extinse, mai bogate, mai subtile. Cum se poate explica faptul ca, fara a-si hrani în nici un fel cele cinci simturi, anumite fiinte au perceptii care le duc pâna la extaz: o largire a constiintei, o impresie de plenitudine, de grandoare si imensitate? 

Oamenii trebuie sa înteleaga ca, necautând decât acumularea si amplificarea senzatiilor fizice, vor avea mari deceptii, deoarece senzatiile acestea sunt limitate. De ce? Pentru ca fiecare organ este specializat: el îndeplineste o functie determinata si nu procura decât senzatii ce corespund naturii sale. Pentru a simti noi senzatii, trebuie sa ne adresam altor organe, pe care le posedam.

Observati oamenii: ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta si atinge totul, de a cumpara totul, si totusi le lipseste ceva. De ce? Pentru ca ei nu stiu ca, pentru a cunoaste plenitudinea, a descoperi senzatii de o putere si bogatie într-adevar exceptionale, trebuie sa începa prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simturi. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experiente absolut de neconceput pentru occidentali. În India sau în Tibet, de exemplu, anumiti yoghini locuiesc în gauri scobite în pamânt. În aceasta obscuritate, în liniste absoluta, nu exista nici un fel de hrana pentru cele cinci simturi, pe care yoghinul reuseste sa le amorteasca prin meditatie. Iar când simturile se opresc din functiune, ele nu mai absorb energia psihica destinata centrilor subtili: atunci, acestia se trezesc si yoghinul începe sa vada, sa auda si sa simta, sa atinga elementele fluidice din regiunile superioare. Iata deci scopul pentru care aceste fiinte exceptionale încearca, unii timp de ani de zile, sa-si suprime senzatiile vizuale, auditive, olfactive, etc... oprind orice miscare. Ramâne doar gândirea; în continuare, ei îsi opresc pâna si gândirea, pentru a trai în comunitate totala cu Divinitatea. 

Dumnezeu a depus în sufletul uman posibilitati pe care o existenta întoarsa prea mult spre exterior le împiedica a se trezi. De altfel, ce faceti atunci când meditati? Închideti ochii pentru a va putea întoarce atentia spre interior... Dar as dori sa aduc o precizare la acest subiect. Când meditati, nu ramâneti prea mult timp cu ochii închisi; altfel, de vreme ce nu sunteti înca yoghini hindusi, riscati sa adormiti. Deschideti din când în când ochii, fara a va lasa atentia distrasa de ceea ce va înconjoara, închideti-i, apoi deschideti-i din nou... Bineînteles, pentru a medita se recomanda în general de a închide ochii, pentru ca aceasta ajuta la izolare si concentrare. Dar daca îi închidem prea mult timp, adormim... 

Ce se petrece: deschizând ochii, ne trezim, iar închizându-i, ne pregatim sa dormim. Este un proces înregistrat în creier de milioane de ani, iar natura, care este fidela si veridica, spune: "Ati închis ochii? Înseamna ca doriti sa dormiti. Foarte bine, vom aranja asta!" Si iata-va, scufundat într-o... "meditatie" profunda! Dimpotriva, când deschideti ochii, este semnalul de trezire: totul se pune în miscare, începe sa functioneze, creierul, bratele, picioarele... Da, o mica miscare, o nimica toata - deschiderea ochilor - declanseaza o lume întreaga! Aceasta problema, a închiderii si deschiderii ochilor, este foarte importanta. Vi se spune uneori: "Dar deschideti ochii!" E un fel de a vorbi, pentru ca ochii vostri sunt deschisi; atunci, despre care ochi este vorba? Ei bine, despre alti ochi care sunt mai lucizi, care au o vedere mult mai profunda, mai spirituala. Ochii corpului vostru sunt deschisi, într-adevar, dar mai aveti si alti ochi, iar acestia sunt închisi. Totusi uneori, observam ca ei exista, si ca se pot deschide.

Uneori, pentru a putea deschide acesti ochi spirituali, care vad aspecte mai subtile ale realitatii, trebuie închisi ochii fizici. Alteori, dimpotriva: închizând ochii fizici îi închidem pe cei spirituali si deschizând ochii fizici îi deschidem pe cei spirituali. Vedeti, sunt nuante foarte subtile. Încet-încet, veti reusi sa distingeti toate acestea si sa va serviti de ele în viata cotidiana. 



Occidentali au dus la perfectiune viata celor cinci simturi. Ei îsi imagineaza ca în acest fel vor cunoaste totul... si vor fi fericiti. Ei cunosc destule lucruri, e adevarat, încearca multe senzatii, dar cele cinci simturi devoreaza toata energia lor psihica si nu le ramâne nimic pentru partea spirituala. În occident, oamenii traiesc prea mult senzatiile fizice si nu mai au energie pentru a o concentra spre alte facultati, care se pot trezi. Prea multe senzatii! "Traim"... desigur ca traim; dar e o viata care care ascunde adevarata viata. Trebuie sa întelegeti aceasta, si sa va decideti sa eliminati multe senzatii care împiedica o reala perceptie a lucrurilor. 

La ora actuala, folosirea drogurilor se extinde tot mai mult... Din cauza dorintei de a scapa din insipida viata cotidiana, din ce în ce mai multi oameni cauta evadarea în opiu, hasis, marijuana, cocaina, heroina... Toti acei care folosesc aceste droguri obtin anumite senzatii de clarvedere, de clarauditie, etc... care le pot da iluzia de a atinge stari de constiinta superioare. Dar se însala, si în timp îsi pierd chiar si propriile facultati intelectuale si îsi ruineaza sanatatea. Aceste droguri, desi sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud, sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.

Hindusii si Tibetanii au o înalta cunoastere a ierburilor, e o stiinta care se transmite de milenii. Unele, se pare, permit când sunt mâncate a trai saptamâni fara hrana; altele, de a ramîne zi si noapte în zapezile Himalaiei fara a suferi de frig. Acestea mi s-au spus; nu le-am verificat, dar e posibil. Eu cred în puterea ierburilor. Exista, de asemenea, preparate foarte puternice gratie carora putem sa ne provocam viziuni si dedublare. Citim, în anumite carti, ca în Evul Mediu se cunosteau pomade, unguente, cu care vrajitoarele îsi ungeau corpul pentru a merge la Sabat. În realitate, ele nu mergeau nicaieri cu corpul fizic, ci cu corpul astral. Anumiti medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat retetele, care sunt dificil de reconstituit exact, pentru ca nimic nu era spus clar, si le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substante excitante, care provoaca dedublarea. 

Dar sa lasam aceasta problema. V-am spus aceste lucruri numai pentru a va arata ca exista produse extrem de puternice care va dau acces la planurile mai subtile decât cel fizic, dar aceste produse sunt adesea foarte nocive. De aceea va sfatuiesc sa nu va serviti niciodata de ele. Cea mai buna solutie este de a cauta toate aceste senzatii de plenitudine, libertate, bucurie, dilatare prin mijloace spirituale. Iata, este aici drumul regal. Adevaratii discipoli nu conteaza pe nimic din exterior, ei stiu ca Dumnezeu a depus toate comorile si toata bogatiile, toate produsele tuturor laboratoarelor si farmaciilor în ei însisi, e suficient sa le caute si sa le foloseasca. Ar fi pacat pentru voi, dupa ce ati stat zece, douazeci de ani într-o scoala initiatica, sa nu fi învatat sa puneti în valoare bogatiile pe care le posedati.



Fiecare organ de simt ne procura o parte din cunoasterea lumii si e interesant de stiut cum sunt aceste simturi ierarhizate. Simtul tactil e specializat în ceea ce este solid, nu atingem nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veti spune: "Ba nu, când pun o bomboana în gura, ea e solida, si am totusi o senzatie de dulce..." Ah! Va voi raspunde ca n-ati studiat bine problema: gustul nu functioneaza decât cu o conditie, ca ceea ce puneti în gura sa aibe posibilitatea de a deveni lichid gratie salivei. Sa luam acum mirosul. Este un simt care percepe mirosurile, adica emanatiile gazoase. Nasul are înca raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtila ale carei particule plutesc în aer. Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibratii. Si la fel este pentru vaz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterica. Deci, vedeti, cele cinci simturi sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil.

Dar daca vrem acum sa patrundem în lumea astrala, nu ne mai putem folosi de cele cinci simturi. Ne trebuie un alt simt, care sa fie adaptat, adica capabil de a percepe o materie si mai subtila. Toti aceia care nu au dezvoltat acest al saselea simt nu pot sti ca exista o alta materie, o alta regiune, ei nu banuie ca universul e parcurs de alte vibratii, care ne pot provoca senzatii mai vaste si intense. Pentru a atinge un obiect, trebuie sa te afli lânga el. Pentru a-l gusta, de asemenea. Pentru a respira un parfum, putem fi, deja, la o anumita distanta. Pentru a capta un sunet, distanta poate fi putin mai mare... Si pentru vedere, si mai mare, pentru ca ochii sunt astfel alcatuiti încât ne permit sa primim informatii si instructiuni de foarte departe. Vedeti din nou cum natura a stabilit foarte inteligent aceasta ierarhie între cele cinci simturi. Dar ea nu s-a oprit aici, si acum alte simturi trebuie sa ne puna în contact cu regiuni mai vaste si mai îndepartate.

Cât timp fiinta umana nu si-a dezvoltat organele care pot sa o puna în contact cu regiuni si entitati mult mai elevate, ea nu va cunoaste mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va însela tot timpul, pentru ca nu cunoaste decât o parte a realitatii. Daca vrea sa cunoasca întreaga realitate, trebuie sa exerseze sa trezeasca în ea alte facultati pe care le poseda si înainte, dar care dorm, asteptând sa fie utilizate. Într-o epoca foarte îndepartata, când omul nu intrase cu adevarat în posesia corpului sau fizic, traditia initiatica spune ca traia tot timpul dedublat, în afara corpului sau... Mai târziu, când spiritul sau a început sa coboare progresiv în materie, el si-a dezvoltat facultati care îi permiteau sa lucreze asupra materiei (cele cinci simturi), în timp ce slabeau facultatile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut, le poseda înca.

Priviti copiii. Pâna la vârsta de sapte ani nu sunt complet intrati în corpul lor fizic: aceasta reflecta perioada când umanitatea era în acest stadiu de evolutie. În acea perioada, oamenii vorbeau cu spiritele naturii si cu sufletele mortilor, comunicau cu ele, le întâlneau, si când mureau ei însisi, nu stiau daca sunt morti sau vii. Lumea invizibila, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate; ei pluteau în atmosfera ca si cum ar fi fost imateriali, si numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste conditii, ei nu erau pregatiti sa lucreze asupra materiei. Ori, în evolutia lor trebuiau sa treaca prin aceasta. În prezent, oamenii au ajuns sa aiba mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia, dar în acelasi timp au uitat de existenta lumii spirituale, au rupt contactul cu ea. La unii, desigur, a ramas o amintire, o intuitie, dar majoritatea a uitat.

Exista doua forme de cunoastere: intelectuala si spirituala, deci daca le-am putea dezvolta pe amândoua, e cu atât mai bine. Nu trebuie sa uitam ca natura însasi, adica Inteligenta cosmica are punctul ei de vedere asupra evolutiei omului: ea a planuit dezvoltarea fiintei umane în cele doua sensuri, spre materie si spre spirit. Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele doua parti în acelasi timp, ea a dat omului secole si milenii pentru a lucra într-o singura directie, lasând câteva cai deschise în cealalta, pentru a nu împiedica evolutia sa spirituala. Deci, pentru epoca actuala, Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzatiilor, al vederii, al auzului, etc... El îi lasa pe oameni sa coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge, a o explora, a o cunoaste, si mai cu seama pentru a lucra cu ea.

Nu va mirati, asa este, e un pasaj. Spiritul uman e obligat sa coboare, din ce în ce mai profund, în materie pentru a o cunoaste, pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde traia în trecutul îndepartat. Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a facut numeroase achizitii, si mai ales a început sa-si domine materia lui proprie. Pe moment, desigur, numai o mica minoritate este capabila de aceasta, dar pentru om, scopul existentei terestre este de a coborî în corpul fizic ca sa intre în posesia facultatilor sale si sa le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare. 

Când spun ca spiritul uman "coboara în materie", subînteleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala, pentru a-l lua în posesie si a pentru a-i deveni stapân. Apoi, dupa ce s-a instalat, el lucreaza la rândul sau asupra mediului exterior. Aici, de asemenea, manipuleaza lucruri: el transforma, construieste, distruge... E o perioada de involutie, de coborâre în materie. Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinta umana, El nu o lasa sa coboare indefinit, sa se scufunde complet, sa piarda contactul cu Cerul si sa-si uite originile. De îndata ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine, de stapânire a propriului creier, a propriilor membre si tuturor facultatile sale, de cunoastere a tuturor proprietatilor elementelor, atunci alte influente, alte forte, alti curenti vor începe sa o poarte, sa o ridice, si, progresiv, ea va regasi facultatile pe care le poseda în trecut: va cunoaste în acelasi timp si materia si spiritul. 

Se spune în Geneza ca Adam si Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoasterii Binelui si al Raului. Aceasta semnifica ca nu au vrut sa se multumeasca cu cunoasterea spiritului, si ca au vrut de asemenea sa coboare în materie; au început atunci sa coboare, si aici, prin bucurie si suferinte, prin sanatate si boli, studiaza - mai mult raul - de milioane de ani. Depindea de ei sa ramâna sus, în Paradis, sa nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vietii eterne, dar, împinsi de curiozitate, au vrut sa vada ce era jos, si atunci au început sa sufere de frig, de obscuritate, de boli si de moarte.   

Omenirea îsi continua, înca, coborârea... Anumite religii numesc aceasta coborâre "pacatul originar". Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu în care fiinta umana a vrut sa se lanseze. Da, acest Arbore al Cunoasterii Binelui si Raului, reprezenta niste studii de facut, niste studii forte dificile, pentru ca omul trebuia sa înfrunte o materie din ce în ce mai densa. Dar ce era rau în asta? El a ales sa coboare sa se instruiasca, si a coborât; acum e adâncit în studiile sale pâna la gât, pe cale de a-si da seama în ce infern s-a bagat. Pentru moment, el studiaza raul, dar într-o buna zi va urca înapoi pentru a studia binele.

Eu cunosc proiectele si planurile Inteligentei cosmice, stiu ca atunci când oamenii vor stapâni si domina materia gratie celor cinci simturi, ei vor începe sa se avânte spre înaltimi pentru a-si dezvolta simturile spirituale. Deci, cei care doresc sa avanseze pe drumul evolutiei, sa înceapa sa reduca din senzatiile pe care le încearca prin cele cinci simturi pentru a cauta de acum înainte în ei însisi. Înauntru e vastitate, bogatie... trebuie numai sa cautam!  



Cap II   AURA



Tot ceea ce exista, oamenii, animalele, plantele, si chiar pietrele, emit particule, produc emanatii, si aceasta atmosfera fluidica, subtila, care înconjoara orice lucru, o numim aura. Evident, ea nu este vizibila, cu exceptia clarvazatorilor, multa lume nici nu stie ca exista. Aura este deci acest fel de halou care înconjoara fiecare fiinta umana, cu diferenta ca la unii este vasta, luminoasa, puternica, poseda vibratii intense, în timp ce la altii, din contra, e mica, stearsa, urâta.

Putem compara aura cu pielea. Cunoasteti importanta pielii pentru corpul fizic. Ea are numeroase functii. Mai întâi, are o functie de protectie, e un scut, o carapace: protectie împotriva socurilor, contra substantelor nocive, contra diferentelor de temperatura, etc... Apoi, o functie de schimb, pentru ca pielea absoarbe, respira si elimina. În fine, pielea este un organ de simt, pentru ca prin intermediul ei simtim temperatura, contactul, durerea, etc... Dar, nu ma voi opri la aceste functii, nu e domeniul meu, daca vreti informatii detaliate, le veti gasi în cartile de anatomie si fiziologie. Ceea ce ma intereseaza e sa fac o paralela între piele si aura. Aura poseda aceleasi functii ca si pielea. Putem spune ca este pielea sufletului, ea este cea care-l îmbraca, care îl protejaza, care îi da sensibilitatea, si, în fine, ea e cea care permite sa lase sa treaca curentii cosmici care permit schimburi între sufletul uman si toate creaturile, pâna la astre, între sufletul unei creaturi si Sufletul universal. 

Putem, de asemenea sa comparam aura cu atmosfera care înconjoara pamântul. Da, e extraordinar! Pamântul poseda o perdea de protectie, pielea sa. Ea e un pic mai îngrosata ca a noastra, e adevarat, dar joaca exact acelasi rol. Gratie atmosferei sale, pamântul evita multe pericole în cursa sa prin spatiu! Toate corpurile ce vin din spatiu si care ar putea produce catastrofe daca ar ajunge pe pamânt, sunt obligate sa intre mai întâi în contact cu                                        atmosfera unde sunt, în general, dezintegrate. Atmosfera ne protejaza de asemenea de alte pericole cum ar fi anumite radiatii cosmice, care ar fi mortale pentru noi, dar care traversând         atmosfera sunt neutralizate de elementele chimice cu care e impregnata.

Prin intermediul aurei noastre se produce un schimb neîntrerupt între noi si fortele naturii. Toate influentele cosmice, planetare si zodiacale care se deverseaza constant în spatiu, vin pâna la noi, si dupa calitatea aurei noastre, dupa sensibilitatea sa, puritatea si culorile sale  primim o anume forta sau nu. Aura reprezinta, deci, antenele noastre, e un aparat care capteaza mesaje, unde, forte care ne vin din univers. Sa presupunem acum ca exista în lume anumite influente nefaste. Daca aveti o aura foarte puternica, foarte luminoasa, aceste forte nu pot trece si ajunge la constiinta voastra pentru a va atinge, a va zdruncina, a va vatama. De ce? Pentru ca, înainte de a va atinge, ele trebuie, mai întâi, sa întâlneasca aura voastra. Aceasta este o o bariera, un zid, sau ca o vama la frontiera, si la aceasta vama se gasesc angajati care nu lasa sa treaca nimeni, fara sa verifice ce are în bagaje, în masini. Acesti vamesi actioneaza în exteriorul constiintei noastre, dar ei pot sa ne avertizeze. Diferentiem functiile aurei, dar în realitate ele sunt legate: sensibilitatea, schimbul si protectia, toate se fac în acelasi timp.



Acum, ce factori actioneaza pentru formarea aurei? La fel ca la formarea pielii. Exista piele ordinara, zgrunturoasa, uscata, si altele, din contra sunt suple, fine, placute... Aproape oricine, e capabil ca dintr-o privire sa judece calitatea unei pieli. Si de ce depinde aceasta calitate? De tot organismul, de buna functionare sa fiziologica si fizica. Omul e cel ce îsi formeaza pielea. 

Da, pielea poate sa ne dezvaluie multe lucruri. Daca ea e fina si spirituala, înseamna ca omul e spiritual, pentru ca nimeni nu-si poate forma o piele care nu-i corespunde. Inconstient, omul lucreaza asupra pielii sale, si, daca stie cum sa si-o faca, poate chiar sa o schimbe. Evident, e foarte greu, dar e posibil si este foarte important. Întreg destinul omului depinde de pielea sa, pentru ca relatiile sale cu oamenii si lumea exterioara depind de ea. Va spun acestea pentru a reflecta. Fiecare detaliu al pielii are o semnificatie. Chiar si consistenta sa (lucioasa, supla, dura, flasca, moale) reflecta calitatile, caracteristicile esentiale ale unei fiinte: rezistenta sa, vointa sa, activitatea sa, sau, din contra, slabiciunea sa, lenevia sa si deficientele sale. 

Destinul omului, succesele sale, esecurile sale, totul este în piele. Strângând mâna cuiva, spunându-i: "Buna ziua! Ce mai faceti?" putem descoperi calitatile sale esentiale. Daca cunoastem corespondentele, strângând mâna cuiva, putem sa ne facem o idee despre calitatile si defectele sale. Dar cum mâinile se strâng automat, fara a da atentie la ceva... nu descoperim nimic. Strângem mâna cuiva pentru a stabili un contact, a face un schimb cu o alta persoana si, în acest schimb, trebuie sa dam ceea ce avem bun, iar celalalt, la rândul sau, trebuie sa faca la fel. Daca acest gest nu aduce nimic, mai bine sa nu-l facem. 



Dar, sa revenim la aura. Cum v-am spus, ea e constituita din emanatii, dar nu numai ale corpului fizic, pentru ca acestea nu sunt suficiente pentru a forma aura. Aura, e mai complexa, e o combinatie a tuturor emanatiilor a tuturor corpurilor subtile, si fiecare dintre ele, prin emanatiile sale, adauga noi nuante. Corpul eteric al omului formeaza o aura care penetreaza aura corpului fizic si aceasta aura a corpului fizic si eteric ne arata sanatatea si vigoarea sa. Corpurile astral si mental, prin activitatea lor - sau inertia lor -, calitatile - sau defectele - lor, adauga alte emanatii, alte culori la aura de mai sus, dezvaluind astfel natura sentimentelor si gândurilor omului. Si daca corpurile cauzal, budhic si atmic sunt trezite, ele adauga alte culori, mai luminoase, alte vibratii, mai puternice. 

Emanatiile celor trei corpuri superioare formeaza corpul de slava, pe care apostolul Pavel l-a mentionat în Epistolele sale. V-am mai vorbit despre acest lucru. Îl numim de asemenea corpul nemuritor, corpul luminii sau corpul lui Christos. Când, în momentul schimbarii la fata pe muntele Tabor, Iisus a aparut cu Moise si Ilie discipolilor Petru, Iacov si Ioan, era atât de luminos si radios ca ei nu au putut suporta aceasta stralucire si au cazut la pamânt. "Fata sa stralucea ca soarele, spun Evangheliile, vesmintele sale au devenit albe, ca si lumina." Aceasta transfigurare era o manifestare a corpului de slava.

Corpul de slava, ca si aura, este o emanatie a fiintei umane, dar în timp ce aura exprima totalitatea fiintei - defectele ca si calitatile - corpul de slava este expresia vietii spirituale cele mai intense. De aceea, corpul de slava se manifesta numai la mari Maestrii. Gratie acestui corp, cu adevarat pur si luminos ei vindeca bolnavii, aduc binecuvântari pe oriunde trec si calatoresc prin spatiu. 

Aura este deci fuziunea tuturor emanatiilor fiintei întregi. De aceea, când un Initiat vrea sa cunoasca o persoana, el nu observa anume aparenta sa exterioara: fizionomia, gesturile, limbajul sau; nu, ci el se straduie sa-i simta aura. Toate culorile, fortele si emanatiile fluidice care omul le raspândeste în jurul sau, si pe care nu le poate ascunde, nici controla, iata, ce observa Initiatul! Anumite persoane sunt adevarati artisti în camuflaj: ele îsi stapânesc perfect gesturile, privirea, vocea, limbajul. Ceea ce nu stiu, este ca ele nu au nici o putere asupra manifestarilor subtile ale vietii lor interioare. Gândurile lor, sentimentele lor, creeaza forme, culori pe care ele nu au nici o putere sa le schimbe sau sa le ascunda. De aceea, pentru un Initiat, totul este clar: daca fiintele sunt în armonie sau în dezordine, daca emana din ele ceva constructiv, benefic, luminos, o atmosfera care te întareste sau te purifica, sau, din contra, te îmbâcseste, el simte imediat. Si chiar si sanatatea este vizibila pe aura, starea ficatului, a plamânilor, a creierului, etc... toate acestea sunt vizibile în aura. 

Aura reprezinta deci o carte, dar o carte atât de subtila, încât e dificil sa-ti faci o idee. Si asa cum nu exista doua creaturi cu aceleasi amprente digitale, nu exista, de asemenea, doua creaturi care au aceeasi aura, pentru ca aura reprezinta totalitatea fiintei umane. 

Atmosfera pamântului e impregnata de emanatiile oamenilor, animalelor, plantelor, pietrelor, apelor, muntilor si a tuturor fortelor care vin de la planete si stele. La fel e si aura umana; e o sinteza vasta, foarte bogata a tot ceea ce exista în om. De altfel, mineralele, plantele si animalele au de asemenea o aura, dar o aura numai fizica. Mineralele, metalele si cristalele proiecteaza anumite forte care formeaza în jurul lor un fel de mic câmp magnetic, colorat. 

La plante, corpul eteric adauga vitalitatea, nevoia de a creste si confera o aura mai intensa, de vitalitate mai mare decât cea a mineralelor. La animale, aura e si mai bogata pentru ca ele au deja un corp astral, corpul dorintelor. În general, ele nu au început sa-si dezvolte corpul mental, în timp ce la unele animale, cum ar fi câinele, calul, elefantul, maimuta... biologii gasesc un început al facultatii de a gândi. E o gândire rudimentara, desigur, dar în vecinatatea oamenilor, corpul lor mental începe sa se dezvolte, pentru ca oamenii, ocupându-se de animale, iubindu-le, îngrijindu-le, contribuie mult la evolutia lor. Cât despre oameni, ei dezvolta corpul lor mental într-un mod prodigios; ei nu o fac tot timpul în sensul favorabil, dar cei ce stiu sa se conduca si sa-si desavârseasca gândirea, îsi întaresc enorm aura.

Cât despre sfinti, profeti, Initiati, prin adorarea si iubirea lor pentru Creator, ei îsi dezvolta corpul lor cauzal, corpul lor budhic si corpul lor atmic care formeaza o aura de o splendoare extraordinara cu culori într-o continua miscare, ca focurile de artificii. Aura lor este, de asemenea, foarte vasta, se povesteste ca aura lui Budha se întindea pe mai multe leghe. Da, marii Maestri sunt capabili sa-si mareasca aura pentru a putea cuprinde o întreaga regiune sub protectia lor si sa penetreze în acelasi timp aura tuturor oamenilor ce locuiesc în acea regiune pentru a le insufla o viata noua. Ei nu au alta dorinta sau scop decât de a-si largi aura pentru a se întinde si a prinde sub aripile lor, cum se spune, un numar cât mai mare de creaturi. Iata idealul lor! E grandios, e sublim. Prin aura lor, ei purifica atmosfera în jurul lor, o înfrumuseteaza, ilumineaza si reînvie creaturile. Prin aura lucreaza, de asemenea asupra grânelor si vegetatiei si schimba curentii atmosferici. Da, aura Initiatilor este ceva divin!

Gratie acestei aure imense, care le permite sa atinga nenumarate regiuni ale universului, Initiatii ajung la o întelegere profunda a lucrurilor, care nu este o întelegere intelectuala. De aceea, voi trebuie, de asemenea, sa opriti intelectul vostru sa aiba preocupari care nu va aduc nici viziuni celeste nici beatitudine si sa va avântati, gratie unei aure puternice, luminoase, spre regiuni sublime unde veti învata cum a creat Dumnezeu lumea si ce a scris prin intermediul stelelor, muntilor, lacurilor, pasarilor, animalelor, plantelor. Pentru a creste intensitatea, puritatea si puterea aurei, esential este sa avem un ideal înalt de a munci aspra noua însine, sa îndeplinim acte nobile si juste, sa avem gânduri si sentimente pure. 

Acei care gasesc ca natura actelor, gândurilor si sentimentelor lor nu are nici o importanta pentru ca morala si religia sunt acum ceva perimat, de care trebuie sa ne debarasam, îsi urâtesc aura si nu produc decât culori spalacite si murdare, vibratii haotice si dizarmonioase, pe care altii, în mod inconstient, le simt si se îndeparteaza. Nu iubim decât ceea ce este pur, luminos, armonios, si cel care vrea sa fie iubit trebuie sa înteleaga ca nu trebuie decât sa lase sa intre în el forte pure si luminoase. Pentru acei care cauta dragostea, puterea, sau lumina, nu exista alta metoda decât cea de a lucra asupra aurei lor, pentru a înlatura culorile sterse care distrug, prin vibratiile lor, tot ceea ce este bun în altii. O stiti, cineva sta abia cinci minute aproape de dumneavoastra, apoi va cautati în zadar inspiratia, bucuria, credinta în Dumnezeu. Totul a disparut... Altii stau cinci minute cu voi si sunteti revigorati, vechile voastre celule au disparut si din nou aveti credinta, din nou aveti elan. Cauza acestor schimbari, trebuie sa o stiti, este aura lor.

Din acest motiv, aura este ca un instrument magic în mâna Initiatilor. Cum ea face parte din ei însisi, oriunde merg, ei îmbunatatesc regatul mineralelor, plantelor, animalelor si oamenilor. Si aceasta nu se opreste aici. Prin aura sa, un Maestru ajuta chiar si desîncarnatii, care sunt miliarde si miliarde în spatiu... Da, aura sa cauta sa se întinda, chiar si acolo, în  cealalta lume. Eu cunosc aceasta problema, am studiat-o. Un Maestru amelioreaza destinul a numeroase fiinte din lumea astrala si din lumea mentala; daca pe pamânt el nu se ocupa decât de un numar mic de oameni, pe de alta parte, este, fara îndoiala, în contact cu o multitudine de creaturi care vin sa se încalzeasca, sa se lumineze la aura sa si sa primeasca un pic de vitalitate pentru a evolua. 

Da, munca veritabila a marilor Maestrii nu este aici, printre oameni; pe partea cealalta munca lor e mult mai intensa, chiar daca nu vedem nimic. Marii Maestrii, care au realizat din toata inima lor, din tot sufletul lor, din tot spiritul lor acest ideal de a-l servi pe Dumnezeu, au trezit corpurile lor cauzal si budhic, ale caror vibratii ating chiar si creaturi care traiesc pe alte planete. Si în acelasi fel, Maestrii care traiesc pe alte planete ating creaturile terestre, si astfel se face un schimb, nu numai în sistemul solar, dar în întreg cosmosul. Dumnezeu n-a stabilit limite, nici frontiere în univers, si daca se spune ca dragostea este atotputernica, este pentru ca ea poate traversa spatiul pentru a atinge astrele, planetele si a atinge entitatile cele mai îndepartate. 

Pentru ce s-au reprezentat sfintii cu o aureola în jurul capului? În trecut, exista o întreaga stiinta a culorilor care a explicat ca fiecare virtute se exprima prin intermediul unei culori particulare si aura e formata din culorile produse de aceste virtuti. Sfintii au fost fiinte de o mare puritate, care voiau sa se apropie de Dumnezeu, sa se topeasca în El pentru a-L cunoaste si a deveni asemenea Lui, si în aceasta dorinta de cunoastere, ei ajungeau la o anume penetrare, o anume întelepciune si o culoare galbena de aur tâsnea din profunzimea fiintei lor, învaluindu-i. Exista tot felul de nuante de galben, de la galbenul cel fin, delicat, pâna la galben de aur. Fiecare nuanta are o semnificatie, si se pot spune multe despre acest subiect care atinge o problema alchimica: cum sa transformi toata materia în aur fluidic. 

Daca discipolul nu-si dezvolta anumite calitati si virtuti pentru a se proteja, inamicii intra în el, iar el nu mai poate sa scape de ei. Atunci, cum sa ne protejam? Lucrând asupra aurei, asupra puritatii si grandorii sale. Fiecare dintre aceste caracteristici depind de virtutile asupra carora omul a lucrat. Daca omul este pur, aura sa devine limpede si transparenta. Daca e inteligent, aura este din ce în ce mai luminoasa. Daca traieste o viata intensa, ea vibreaza mult. Daca are vointa puternica, ea devine foarte puternica. Daca se concentreaza spre probleme spirituale, ea se largeste, se amplifica si devine imensa. Si frumusetea, adica frumusetea culorilor, depinde de armonia între calitati si virtuti. Aura mai are multe nuante, dar v-am spus esentialul.

Deci, cei care au tot timpul gânduri bune, credinta, speranta, bunatate, puritate, sunt beneficiarii tuturor bogatiilor naturii si ceea ce este rau nu poate sa-i atinga, sa intre în ei. Astfel, ei sunt protejati, ca de un scut. Scutul pe care îl poarta cavalerii în povesti nu e nimic altceva decât simbolul aurei. Si sabia cavalerului? Acestea sunt proiectii de lumina care ies din om. Vedeti, sunt doua simboluri. Aura, aceasta incinta care ne înconjoara, reprezinta principiul feminin; si gândirea pe care omul o proiecteaza, sau spiritul sau care se lanseaza în spatiu, reprezinta principiul masculin, activ, dinamic. Aceste doua simboluri, al scutului si al sabiei, care vin din antichitate, reprezinta, deci, cele doua principii: principiul feminin, aura, si principiul masculin, activ, gândirea sustinuta de vointa, care zboara ca o sageata. De altfel, sabia, sageata, lancea au reprezentat întotdeauna principiul masculin, activ. În astrologie, Sagetatorul, care trage sageti cu arcul, este simbolul Initiatului care proiecteaza gândirea sa. El trage cu arcul pentru a proteja orasul Initiatilor, pentru ca nici un inamic sa nu poata intra.

Priviti cum, în plan fizic, oamenii au stiut sa perfectioneze unelte si aparate cu care trebuie sa lucreze sau sa se apere. Aspiratoarele au înlocuit maturile, tractoarele au înlocuit carutele, tancurile, rachetele au înlocuit sagetile, lancile si baionetele. Dar, în plan spiritual, oamenii ramân saraci, dezarmati. Si totusi, exista tot felul de mijloace si arme. Tot ce am putut gasi în plan fizic are echivalentul sau în plan spiritual. În planul fizic, pielea si vesmintele ne protejeaza corpul fizic, în planul spiritual aura joaca acest rol. 

Nu exista protectie mai eficace decât o aura pura si luminoasa. Desigur, toate obiectele, figurile si formulele magice mentionate de traditia ezoterica au ratiunea lor de a fi, toate au un sens profund, dar nici o formula, nici un talisman nu e asa puternic ca aura. Înainte de a ne adresa spiritelor, si mai ales spiritelor infernale, un Mag traseaza un cerc pentru a înscrie, în interior, numele lui Dumnezeu sau simboluri; acest cerc este o reprezentare a aurei. Nu putem sa ne impunem dând ordine spiritelor tenebroase daca nu avem în jurul nostru un cerc protector, o aura puternica. La modul general, putem spune, de asemenea, ca nu vom obtine rezultate spirituale daca nu avem în jurul nostru un cerc de protectie, adica aura compusa din virtuti si forte divine care simbolizeaza numele Domnului înscris în cerc. 

Dar multa lume se amesteca în practicile magice fara sa cunoasca originea simbolurilor pe care le utilizeaza, fara a întelege sensul a ceea ce fac. Ei se multumesc sa se conformeze ritualurilor indicate în carti, fara sa se gândeasca ca în interior trebuie, de asemenea, sa traseze un cerc si sa înscrie numele Domnului, adica sa dobândeasca virtuti care sa formeze o aura de puritate, sfintenie, de lumina si de dragoste. Ei ignora toate acestea, de aceea, în ciuda cercului, ei sunt vulnerabili. Acest cerc nu se traseaza în exterior, iar în interior ei nu sunt în regula, deci nu sunt protejati. 

Când se spune ca magul, tinând în mâna o bagheta sau o sabie, se plaseaza într-un cerc si citeste formule dintr-o carte, este exact, dar pentru Initiat, fiecaruia dintre aceste detalii îi corespunde ceva care trebuie sa posede în interior. Initiatul trebuie, mai întâi, sa aiba bagheta magica în interior, sabia în interior, si cartea de asemenea, în interior. Initiatul citeste, si cartea reprezinta cunoasterea tuturor fortelor si tuturor spiritelor naturii. Bagheta magica, sau sabia, reprezinta vointa cu care trebuie sa lucreze. Daca nu are aceasta bagheta, aceasta înseamna ca nu poseda vointa si nu va putea conjura spiritele.

Si acum, cum sa lucram asupra aurei? Putem sa o facem în doua maniere. Mai întâi, prin vointa constienta, adica concentrându-ne asupra culorilor, imaginându-ne ca înnotam în culorile cele mai pure, cele mai luminoase. Pentru a avea o idee exacta asupra celor sapte culori, trebuie sa va serviti de o prisma. Culorile pe care le vedeti în natura, ale florilor sau ale pasarilor nu sunt exact cele ale luminii solare. În timp ce, cu ajutorul prismei vedeti exact ce sunt cu adevarat rosul, portocaliul, galbenul, verdele, albastrul si violetul. Apoi, puteti face face un exercitiu imaginându-va cum culorile ies din voi si se propaga în spatiu, ca sunteti scufundat în aceasta lumina, în aceste culori, ca sunteti înconjurati de o sfera luminoasa si ca trimiteti în tot universul dragostea voastra. Acestea sunt exercitii foarte placute, se poate sa nu mai vreti sa va opriti, facându-le!

A doua metoda este de a munci asupra virtutilor: puritate, rabdare, indulgenta, generozitate, bunatate, speranta, credinta, smerenie, dreptate, dezinteres. Aceasta a doua metoda este cea mai sigura. Lucrati asupra virtutilor si virtutile formeaza aura. Evident, puteti aplica ambele metode, e si mai bine. Prin virtuti aceasta se face natural; prin vointa constienta aceasta se face de asemenea, dar e mai putin eficace. Deoarece, sa presupunem ca va concentrati în fiecare zi asupra aurei, dar în acelasi timp traiti o viata ordinara, calcând legile divine: pe de o parte construiti, dar pe de alta parte distrugeti. De aceea e mai bine sa îmbinati cele doua metode: sa traiti o viata onesta, pura, plina de iubire, si în acelasi timp sa lucrati constient asupra aurei, prin imaginatie.

Cum v-am spus, pe masura dezvoltarii sale, aura va va permite sa comunicati cu toate regiunile spatiului. Studiati planetele sistemului nostru solar: le separa milioane de kilometri, dar în realitate ele se ating, fuzioneaza si formeaza o unitate. Da, numai în aparenta sunt separate. Sa luam exemplul Pamântului: continentele au o anumita întindere, dar apele sunt în mai mare proportie decât continentele; la rândul sau, atmosfera gazoasa care înconjoara planeta ocupa de mai multe ori volumul sau; apoi, deasupra atmosferei, Terra are un corp eteric, un corp astral si un corp mental, înca si mai vast... Pentru ca Terra e o creatura vie, inteligenta, care are de asememnea suflet si spirit. Si cum e la fel si pentru alte planete, atunci, vedeti, totul se întrepatrunde. Corpurile lor fizice sunt îndepartate, dar aura lor, emanatiile lor se ating, fuzioneaza. Astfel putem explica, în astrologie, influentele planetare; gratie aurei lor, planetele se întrepatrund si actioneaza unele asupra altora si asupra creaturilor care le locuiesc. 

Multe lucruri despre aura nu sunt înca explicate, dar esentialul este sa învatati sa va ocupati de aura voastra, asa cum va ocupati de piele. Faceti bai, o îngrijiti, nu-i asa?... Dar, evident, pentru aura e putin mai greu: nu putem sa-i aplicam lotiuni, creme... sau biftecuri, pentru a o îndulci! De altfel, chiar si pentru piele, remediile nu sunt grozave. Exista femei care nu se spala pe fata, spunându-si ca nu vor sa-si strice pielea. Dar nu exista nimic mai minunat decât apa! Lasati toate aceste lotiuni si creme care sunt chiar periculoase: nu stiti ce va patrunde prin pori. 

Umanitatea de acum e obisnuita sa îmbunatateasca numai aparenta, dar în viitor se va insista asupra avantajelor aspectelor partilor interioare, si, în loc sa alerge la toate institutele de frumusete terestre, femeile vor intra în propriul lor institut de frumusete spiritual, adica vor lucra asupra aurei lor. Acesta e un veritabil institut de frumusete. O aura intensa, luminoasa înfrumuseteaza... si, cel putin, e o frumusete durabila! Pe când, o femeie care iese dintr-un institut de frumusete este vesela pentru 24 de ore... dar poimâine, ce tablou vechi! Ei da, aceasta e pentru ca îmbunatatirea nu vine din interior, iar tot ceea ce nu vine din interior, nu dureaza. 



Particulele emanate de un mare Maestru sunt datatoare de viata, intense, luminoase, puternice. Penetrând aura noastra, aceste particule intra în structura noastra si transforma fiinta noastra. Aceia care au primit cu dragoste aceste emanatii, vor începe, într-o zi, sa gândeasca ca si maestrul lor, sa se poarte ca el, sa devina liberi ca el. Desigur, aceasta nu se întâmpla decât dupa ani de zile, dar se întâmpla. Din pacate, oamenii nu se opresc niciodata asupra acestei parti invizibile. Ei nu se bazeaza decât pe ceea ce le putem arata, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibila o neglijeaza. Si totusi, e atât de importanta!

Deci, decideti-va sa lucrati asupra aurei si veti întelege multe lucruri. Când sunteti furiosi sunteti înconjurati de culoarea rosie ca focul, dar un rosu întunecos, murdar, foarte diferit de rosul trandafiriu ce corespunde dragostei. Si daca nu aveti credinta, pace, albastrul aurei voastre este sters, urât; pe masura ce credinta voastra creste, culoarea albastra din aura seamana cu albastrul cerului.

În fiecare zi faceti acest exercitiu. Luati o prisma, orientati-o în lumina soarelui, si priviti cum, traversând-o, lumina se descompune în sapte culori. Dupa ce ati contemplat adevaratele culori, închideti ochii si imaginati-va ca sunteti înconjurat de violet, apoi de albastru, de verde. si asa mai departe... Sau, începeti cu rosul, mergând spre violet, pastrând câteva minute fiecare culoare în jurul vostru. Practicând în fiecare zi acest exercitiu, va veti purifica aura, o veti întari si va veti simti atât de bine, încât va veti mira. Iar când cineva din familia voastra sau dintre prietenii vostri va fi bolnav, sau nefericit, descurajat, daca veti vrea, cu adevarat, sa-l ajutati, faceti acelasi lucru asupra lui, trimiteti-i cele mai frumoase culori ale prismei. Da, câte exercitii putem face cu aura si culorile sale!

Toate aceste exercitii cu culorile le puteti face dimineata mergând la rasaritul soarelui. Privind soarele, vizionând aura cu care este înconjurat si cum tâsnesc culorile din el si se propaga în spatiu spuneti: "Eu, de asemenea, vreau sa-mi înconjur fiinta proprie cu lumina de aur, albastra, violeta..." Si scaldati-va îndelung în aceasta splendoare, în aceste culori, contemplati-le, imaginati-va ca merg foarte departe, ca toate creaturile se misca în aceasta atmosfera minunata, ca înnoata în aceasta lumina, ca sunt impregnate de aceasta lumina... si aura voastra va deveni pentru ele o binecuvântare. Puteti sa mergeti oricât, nu exista limite. Oamenii sunt cei care îsi creaza tot timpul limite. Trebuie sa avem o ambitie nesfârsita pentru bine si sa spunem: "Voi merge pâna acolo!" Un Maestru, un discipol evoluat, trimit dragostea lor întregii creatii, întregului univers, si aceasta dragoste merge mai departe decât astrele... Da, pentru unii, e o realitate! Ei îsi trimit dragostea lor pâna la astre si ca un val, dragostea astrelor revine si se revarsa asupra lor, iar ei înnoata în dragoste, traiesc în iubirea cosmica.



II



Una din functiile aurei este de a asigura schimburile între astrele exterioare si astrele care sunt în noi. Daca aura noastra e impura, întunecata, nu numai ca nu poate sesiza curentii benefici, dar ea îi capteaza pe cei malefici. Spunem ca exista planete benefice si planete malefice. Dar atunci, de ce aceeasi planeta actioneaza favorabil asupra unora si defavorabil asupra altora? E simplu: acela care nu primeste decât influentele proaste nu e pregatit sa le capteze pe cele bune. În realitate, toate planetele sunt benefice, dar actiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Daca în aura se gasesc elemente care nu permit ca influentele benefice ale unei planete sa intre în om, curentii pe care aceasta planeta îi trimit se altereaza, se sparg si produc efecte nocive. În schimb, daca aura sa e pura, puternica, toate influentele, chiar si cele proaste, devin bune pentru el. 

Sa nu fiti mirati când auziti ca planetele exista de asemenea în noi... Omul este o reflectare a cosmosului, toate planetele exista de asemenea în el, ca si în univers, ele se rotesc în jurul soarelui lui interior. Se pot spune multe lucruri despre acestea. Aceasta stiinta a fost cunoscuta în trecut, acum e aproape pierduta, dar în viitor ea se va fi din nou învatata.

Marte, Saturn, Uranus, Pluto sunt considerate malefice; în realitate, ele sunt asa pentru creaturile care nu lasa sa treaca virtutile lor. Calitatile bune a lui Marte sunt vointa, cutezanta, dorinta de a învinge dificultatile, de a atinge scopul fixat; si cele rele sunt evident cruzimea, violenta, nevoia de a distruge. Calitatile bune ale lui Venus sunt bunatatea, farmecul, delicatetea, iar cele rele sunt senzualitatea, frivolitatea, infidelitatea. În om se manifesta aspectele bune sau rele ale acestor planete, dupa cum aura sa este pura sau obstructionata de elemente care, prin afinitate, atrag influentele bune sau rele.

Aceste legi sunt valabile de asemenea pentru celelalte planete. Calitatea aurei noastre este cea care atrage virtutile lui Saturn (rabdarea, stabilitatea, dorinta de a cunoaste) sau defectele sale (tristetea, încapatânarea, acrimea), virtutile lui Jupiter (grandoarea, generozitatea, bunatatea, clementa) sau defectele sale (ambitia, vanitatea, dorinta de a domina pe altii, de a-i strivi chiar). Deci, problema care se pune pentru discipol este de a sti sa lucreze asupra aurei sale pentru a primi numai influentele favorabile ale planetelor. Pentru ca, contrar opiniei majoritatii astrologilor, influentele bune sau rele ale planetelor asupra unei fiinte umane nu depind exclusiv de semnul si de casa în care ele se afla, nici de aspectele care exista între ele; dupa gradul de evolutie a persoanei, aceste influente se vor manifesta diferit. De aceea se spune: "astrele predispun, dar nu dispun".

Vedeti, problema aurei este foarte importanta. Daca aura voastra nu e pura, nu pot penetra în voi, nu numai influentele planetelor ci si binecuvântarile pe care fiintele angelice le trimit pe pamânt, din cauza tuturor straturilor groase care ascund fiinta voastra adevarata. Când norii sunt îngrosati, ei acopera soarele, care nu mai poate sa încalzeasca, nici sa lumineze creaturile. Este la fel si pentru persoanele îngrijorate, tulburate, furioase sau pline de dusmanie: exista nori pe aura lor. De altfel, aura este de o subtilitate infinita a vibratiilor; ea e animata de miscari rapide, variaza constant dupa starea noastra de constiinta si chiar dupa starea de sanatate. Omul poseda, bineînteles, o aura care nu se schimba, care arata ceea ce este el în profunzime, dar ea are nuante care variaza de la un moment la altul. La fel stau lucrurile cu fata omeneasca: în timpul unei zile, trece prin tot felul de expresii, fara ca aceasta sa-i afecteze forma nasului, fruntii sau gurii. În cazul aurei, ea e compusa din anumite radiatii, din anumite culori care reveleaza adevarata natura a omului, care nu se modifica de-a lungul existentei lui, în timp ce alte vibratii vin si pleaca, exprimând stari pasagere. 

Deci, acei care se lasa purtati de anumite emotii sau anumite slabiciuni îsi ard fara încetare aura, si când fortele benefice vor sa patrunda în ei pentru a-si face cuib, ele sunt împiedicate de veritabile carapace de culoare stearsa si opaca. Sa presupunem ca traiti o viata nerezonabila, haotica, aura voastra va fi atunci traversata de multe turbioane si vibratii dezordonate, si ea nu va mai putea fi un ecran suficient de puternic pentru a rezista atacurilor si ostilitatilor lumii invizibile. Apoi, schimburile pe care le faceti cu universul si cu toate creaturile nu vor mai fi armonioase. Dupa legea afinitatilor, nu veti atrage din univers numai ceea ce este dezordonat, haotic si sumbru, iar ceea ce este luminos, veti respinge. Deci, daca aura voastra este impura, stearsa, haotica, toate fortele armonioase, pure si luminoase vor ramâne în afara, si numai ceea ce este sters si urât se va scufunda în ea, pentru ca ea nu va lasa sa treaca decat ceea ce i se aseamana. Cum spunem noi în Bulgaria: " Magarii râiosi se adulmeca între ei, peste sapte dealuri"... si se regasesc!

Deci, daca aura voastra nu e luminoasa, ea nu e o buna perdea de protectie, nici un bun aparat pentru a percepe lumea invizibila si partea ascunsa a lucrurilor, si nu veti avea nici intuitie, nici presentiment. Nu veti mai putea face schimburi cu Cerul, si fiintele din regiunile îndepartate nu vor baga în seama existenta voastra; fiintele lumii invizibile, care locuiesc foarte sus, nu va vad. În timp ce, daca aura voastra e luminoasa, fiintele va vad. De ce? Sa presupunem ca navigati pe ocean în timpul noptii; daca vaporul nu e luminat, nimeni nu-l va vedea. Dar daca lansati semnale, proiectati lumini, veti fi zariti de îndata, si comunicarea se va face. Aceasta e o imagine, evident ca în zilele noastre exista multe alte mijloace de a stabili contacte de comunicare, dar ea va va face o idee despre ce vreau sa va fac sa întelegeti. 

Terra este ca un ocean pe care noi navigam noaptea; suntem în obscuritate, si daca nu  proiectam, de jos, semnale luminoase, fiintele invizibile, îngerii, arhanghelii, nu ne vor percepe. Trebuie, deci, sa proiectam lumini, si aceste lumini sunt proiectate de catre aura. Deci, cel ce poseda o aura foarte luminoasa este perceput de lucratorii Cerului si daca el îi cheama, ei se pot dirija spre el din cauza luminii sale. Aceasta, e tot o imagine... deoarece, daca spiritele angelice vor sa gaseasca pe cineva, fiti siguri ca au mai mult de un mijloc la dispozitie. Din totdeauna se spune ca Terra e o vale a lacrimilor, a suferintelor si a tenebrelor. Ei da, nu e de mirare când oamenii trec neobservati când sufera, gem, se revolta: ei nu emit nici o lumina! Trebuie sa emitem semnale luminoase prin intermediul aurei. 

Aura va serveste, deci, la a atrage atentia acestor fiinte celeste asupra voastra. Dar ea va permite, de asemenea, sa aveti acces la regiunile unde locuiesc aceste fiinte. Pentru a putea merge în anumite locuri, trebuie sa aveti un pasaport; de îndata ce l-ati obtinut, portile vi se dechid. Asa este si în planul fizic, si în planul spiritual. Pentru a intra în anumite regiuni ale lumii invizibile, ne trebuie un pasaport, care e de fapt aura, cu culorile care le contine. Astfel, pentru a fi admis într-o regiune anumita, trebuie ca aura sa posede culorile acestei regiuni. Daca aveti, de exemplu, culoarea galbena, de aur, sunteti primiti în bibliotecile naturii si toate secretele va sunt revelate. Albastrul va permite accesul în regiunile muzicii si religiei, rosul în cele din care veti sorbi esenta însasi a vitalitatii. Aura e determinanta pentru a fi primit în lumea invizibila. Culorile ei sunt un fel de pasapoarte pentru regiunile carora le corespund, iar spiritele care locuiesc în aceste regiuni va recunosc si vin sa va ajute.

Starea aurei, puritatea sa, limpezimea sa, depind de felul în care traieste omul. Daca el se lasa prada trândaviei interioare, dezordinii, vicilor, aura sa începe sa se asemene cu o mlastina care emana tot felul de miasme vatamatoare pe care altii le simt. Chiar daca nu vad nimic - mai putin clarvazatorii - e dificil de vazut aura oamenilor, ei simt o atmosfera apasatoare, obscura, ca în apropierea unei mlastini. În timp ce un Initiat, un Maestru, care timp de secole, milenii a muncit sa dezvolte în el dragostea, întelepciunea, puritatea, dezinteresul, poseda o aura imensa, în care creaturile vin sa se scalde si unde se simt hranite, linistite, reînprospatate, antrenate într-o directie divina. De aceea, discipolii pot primi multe binecuvântari din partea aurei Maestrului, dar cu conditia sa fie constienti, pentru ca daca nu sunt constienti, orice ar face Maestrul lor, ei ramân închisi influentei lui.

Dar discipolul nu trebuie sa se multumeasca sa beneficieze de aura Maestrului sau; el trebuie sa lucreze asupra propriei aure, si pentru aceasta trebuie sa îsi schimbe viata. Pentru ca, daca nu face nimic pentru a-si schimba viata sa mediocra, plina de slabiciuni si stupiditati, toate exercitiile de concentrare asupra aurei pe care ar putea sa le faca, nu vor servi la mare lucru. E exact ce se întâmpla în cazul sanatatii: daca ne multumim sa luam medicamente, fara a ne schimba modul de viata, medicamentele nu vor fi decât paleative. E greu sa faci oamenii sa înteleaga ca singura metoda cu adevarat eficace este de a face schimbari în modul lor de a trai.

O aura pura aduce, mai întâi, ameliorari în voi însiva, dar ea transforma, de asemenea, si ambianta din jurul vostru, de aceea unii încep sa va iubeasca: fara a sti pentru ce, ei se simt bine în apropierea voastra. În realitate, ei simt prezenta fiintelor luminoase pe care aura voastra le atrage. Entitatile celeste iubesc culorile pure, si când zaresc o fiinta înconjurata de aceasta lumina si aceste culori, ele fug spre ea, asa cum entitatile tenebroase merg dupa oamenii viciosi si rai si îi fac respingatori pentru anturajul lor. Dar oamenii sunt atât de inconstienti, nu stiu nici de ce, nici cum atrag lucrurile bune sau rele.

Aura e o lume organizata, ierarhizata. Ca si arborele vietii, ea e divizata în regiuni unde locuiesc arhangheli, îngeri, spirite ale naturii, dar de asemenea si entitati ale infernului. Aceasta depinde de viata omului. Acel care are binecuvântarea de a fi locuit de spirite luminoase se manifesta prin daruri extraordinare de clarviziune, clarauditie, de vindecator... face miracole! În timp ce, pentru acel care atrage entitati malefice se vorbeste de posesiune, de subjugare...

Trebuie facuta, deci, o munca de desavârsire, în ani de zile pentru a face din aura noastra o antena capabila sa atraga ceea ce este cu adevarat frumos si benefic în univers. Daca v-as întreba: "Tineti cu adevarat la sanatatea, frumusetea, pacea, fericirea voastra?" veti raspunde: "Bineînteles, nu le vrem decât pe acestea!" Si atunci, de ce nu faceti nimic pentru a le dobândi? Toate aceste binecuvântari nu pot veni de sus, prin hazard. Cel mai bun mijloc de a le atrage este de a lucra asupra aurei: prin dragoste o umpleti de viata, prin întelepciune o faceti mai luminoasa, prin forta caracterului o faceti mai puternica, printr-o viata pura o faceti mai limpede si mai clara. Calitatile pe care vreti sa le dati aurei voastre depind de virtutile pe care vreti sa le dezvoltati. 

Nu e bine sa se creada ca dezvoltând o singura calitate, veti obtine toate binecuvântarile. Nu, fiecare lucru e determinat în univers, si fiecare virtute atrage o binecuvântare determinata. Ar fi prea lung sa va vorbesc de toate nuantele, dar puteti sa va gânditi voi însiva. Daca stiti sa observati, ar fi trebuit sa o remarcati în circumstantele simple ale vietii. Când cineva vorbeste, se exprima cu forta si convingere, si aceasta convingere influenteaza pe altii. Dar analizati-i bine cuvintele, poate va veti da seama ca spune multe prostii. Invers, exista persoane inteligente si care vorbesc inteligent, dar nu au capacitate de convingere, nu sunt ascultate. Forta de convingere e un lucru, iar inteligenta e un altul! Sunt virtuti diferite care dau aurei diferite calitati. Trebuie sa reflectati la aceasta si sa întelegeti ca muncind zilnic pentru a va îmbogati aura cu calitati noi, veti obtine tot ceea ce va doriti.



Cap III  Plexul solar                          



Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajaza de la creier pâna la baza maduvei spinarii si dintr-o parte periferica, constituita dintr-un ansamblu de nervi si ganglioni uniti între ei printr-o retea de fibre nervoase numit plexuri. Plexul solar, situat la nivelul stomacului, este unul dintre ele. 

Ganglionii sistemului simpatic se repartizeaza astfel: 

- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasati pe traseul nervului trigemen.

- 3 perechi de ganglioni cervicali în relatie cu inima.

- 12 perechi de ganglioni dorsali în relatie cu plamânii si plexul solar

- 4 perechi de ganglioni lombari în relatie cu plexul solar si, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subtire, ficatul, pancreasul, rinichii.

- 4 perechi de ganglioni sacrali în relatie cu rectul, organele genitale si vezica.

Acestia fac în total 26 de perechi. Acest numar, 26, nu este un numar oarecare. Un kabalist va va spune ca este numarul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu:                                    E extraordinar sa constatam ca numele lui Dumnezeu e construit dupa aceleasi legi ce conduc structura sistemului simpatic!

Cele doua grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni si cervicali sunt în legatura cu lumea divina, ei corespund partii psihologice ale naturii.

Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legatura cu lumea spirituala; ei corespund partii fiziologice ale naturii.

Cele doua grupe de 4 perechi de ganglioni lombari si sacrali sunt în legatura cu lumea fizica; ei corespun partii anatomice ale naturii.

Sa studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu: 

2 ori 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numarul Divinitatii. Este numarul Kabbalei, pentru ca Kabbala ne releva factorii, principiile care actioneaza în univers. Kabbala raspunde la întrebarea "cine": cine a creat? cine actioneaza?

12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numarul Naturii condusa de astri; este numarul astrologiei (cele 12 constelatii zodiacale), care studiaza influentele corpurilor celeste, functiile organelor corpului cosmic. Astrologia este în legatura cu circulatia si respiratia. Punctul vernal, de exemplu, retrogradeaza un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numarul batailor inimii pe minut. Pentru respiratie, norma este de 18 miscari pe minut, si 18 este un sfert din 72. Astrologia raspunde la întrebarea "când"?

2 ori 4 perechi de ganglioni lombari si sacrali: 4 este numarul alchimiei, pentru ca reprezinta cele 4 stari ale materiei: pamânt, apa, aer si foc. Alchimia raspunde la întrebarea "ce"?

Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizati în 5 grupe. Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuti reprezentate de pentagrama: puritate, dreptate, dragoste, întelepciune si adevar. 

- Puritatea este legata de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lantului de ganglioni, pentru ca puritatea este baza, fundamentul.



























- Justitia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situati în regiunea rinichilor, 

la care e legata Balanta     , simbolul echilibrului), în relatie cu toate organele nutritiei: stomac, ficat, intestin, etc... Din cauza ca omul nu se stie hrani cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balantei sunt dereglate si necazurile ce urmeaza reveleaza ca justitia trebuie sa intervina pentru a restabili ordinea.

- Dragostea este legata de cele 12 perechi de ganglioni dorsali. Dragostea este o forta care ne dilata (si aceasta dilatare se regaseste în miscarile respiratiei), care ne leaga de toate fiintele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelatii ale zodiacului.

- Întelepciunea este legata de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relatie cu inima, pentru ca adevarata întelepciune vine din inima.           

- Adevarul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru ca adevarul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor.

Adevarul, întelepciunea, dragostea, dreptatea si puritatea ne pot pune în contact cu toate fortele armonioase din univers de la care primim binecuvântari. Fiecare virtute amelioreaza functionarea ganglionilor si organelor de care e legata, în acelasi fel în care fiecare greseala împotriva acestor virtuti deranjaza functionarea lor.



S-a crezut mult timp ca nu exista nici o legatura între creier si sistemul simpatic. În zilele noastre se stie ca aceasta relatie exista, si este chiar foarte strânsa. Creierul nu poate actiona direct asupra organelor, ci actioneaza prin intermediul unui conductor, care e marele simpatic si al carui cel mai important centru este plexul solar. Initiatii lucreaza la a constientiza legatura dintre plexul solar si creier, pentru ca o data realizata constient, totul devine usor: prin intermediul plexului solar, ei pot sa ajunga sa-si controleze si sa-si reînsprospateze organele corpului lor fizic.

























































Exista o legatura între starile psihice si starile fizice. Tristetea, de exemplu, actioneaza asupra cailor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe sa contracte sistemul arterial. Aceasta contractie produsa de tristete, împiedica deci circulatia sângelui, si, prin urmare, de asemenea, si digestia, respiratia, etc... Ne simtim, deci, comprimati, saraciti, abandonati. Nu e chiar asa, dar e o impresie ce ramâne. Pentru a pune în actiune, în sens invers, nervii care dilata, trebuie sa apelam la bucurie, dragoste, si, în fiecare dimineata, la trezire, în loc sa ne gândim: "Nu mai am bani, iubita mea ma înseala, n-am primit scrisorile pe care le asteptam..." trebuie, din contra, sa ne straduim sa avem o gândire pozitiva. În fiecare dimineata, trezindu-se, un adevarat discipol gândeste asa: "Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îti multumesc ca m-am trezit în viata, sanatos, putând sa respir, sa merg, sa cânt, sa privesc, sa aud... pentru ca acestea sunt comori inestimabile." Trebuie sa ne sculam bucurosi, multumind Domnului. Daca oamenii îmbatrânesc atât de repede, este din cauza ca nu stiu cum sa cheme în fiecare zi bucuria. 

Plexul solar e un centru extrem de important si trebuie sa evitam tot ceea ce ar putea sa îl contracte, pentru ca el întretine mai departe contractia vaselor de sânge si diferitelor canale ale organismului. Si când sângele sau celelalte lichide circula prost, se formeaza depozite care, cu timpul, sfârsesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturba mai mult plexul solar sunt manifestarile dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasionala. Si cum plexul solar e un rezervor de forte, consecinta acestor dizarmonii e o demagnetizare totala. Când simtiti un frison sau un soc, imediat veti fi golit de forte, picioarele nu va mai sustin, mâinile va tremura, capul va este vid. Aceasta semnifica ca plexul vostru solar si-a epuizat fortele sale.

Plexul solar poate sa se goleasca, dar poate sa se si umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie sa învete: cum sa-si umple plexul solar. Va voi da câteva metode.

Fiecare arbore e un rezervor de forte nascute din soare si pamânt, si putem sorbi aceste forte. Alegeti un arbore mare, asezati-va cu spatele la el puneti mâna stânga la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelasi timp puneti palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentrati-va asupra arborelui cerându-i sa va dea o parte din energiile sale: le veti primi prin palma stânga si le veti ceda prin palma dreapta în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.

Puteti sa va reînprospatati plexul solar ascultând curgerea unui izvor, unei cascade sau  unei fântâni. Acestea sunt metode în aparenta nesemnificative, dar care dau mari rezultate. Apa care curge influenteaza plexul solar care primeste astfel viata si este astfel mai apt sa alunge materialele nocive. Privim adesea apa care curge, dar inconstient, nu ne dam seama despre lucrarea ce o putem face gratie ei pentru a evolua spiritual.  Si dealtfel, ce stim despre folosirea tuturor elementelor pe care ni le da natura?...

Daca sunteti acasa, puteti sa va întindeti pe un pat, plasati-va ambele mâini pe plexul solar si imaginati-va ca sorbiti energiile întregului cosmos. 

Puteti, de asemenea, sa va bagati mâinile în apa, sau si mai bine, picioarele, e metoda cea mai puternica. De câte ori va simtiti demagnetizati, tulburati, sau contractati, pregatiti apa calda, bagati-va picioarele constient în ea si începeti sa le spalati cu multa atentie. Veti actiona astfel si asupra plexului solar, dându-i forte, si starea voastra de constiinta se va schimba imediat. Daca într-o zi, acasa, nu puteti medita, faceti o baie picioarelor si veti vedea ca puteti sa va concentrati mai bine. 

Exista metode pentru a intra în comunicare cu plexul solar si a-i cere de a da ordine pentru a remedia anumite deficiente. E o întreaga stiinta pe care o vom studia în viitor. Pentru moment nu este chiar posibil de a intra în comunicare cu plexul solar; el îsi traieste viata sa independent si omul nu poate decât sa actioneze indirect asupra lui, asteptând o zi când va putea actiona direct. Si cum sa îl influentam indirect? Straduindu-ne sa traim o viata pura, cu bun simt, luminoasa. Aceasta viata actioneaza asupra plexului solar, îl deblocheaza, îl elibereaza de anumite oprelisti, si când e eliberat, el remediaza repede totul, pentru ca e foarte puternic.

Se povesteste despre oameni care au aerul extenuat, sunt zdrobiti, sunt coplesiti. Ei sunt în aceasta stare pentru ca nu stiu sa lucreze cu plexul solar, aceasta se vede pe fata lor, care nu are nici o lumina. O fata stearsa,obscura, arata ca plexul solar nu functioneaza corect. De aceea, încercati voi, cel putin, sa utilizati metodele ce vi le-am dat pentru a lucra cu plexul solar, daca nu, veti sta ani de zile, fara sa simtiti ca el este acolo, trezit, viglent, si va dilata. Totul va ramâne în creier si nu veti obtine nici un rezultat nici privind soarele, nici în meditatie, nici facând exercitii, cât timp plexul solar nu se va manifesta pentru voi aratând ca constiinta voastra a coborât în fine în maruntaie. Pot sa va vorbesc de aceasta senzatie, dar la ce ar servi? Nu ati întelege, pentru ca pentru a întelege, trebuie sa fi facut aceasta experienta. Numai prin intelect nu va puteti face o idee. E ca si cum ati explica durerea de dinti unuia pe care nu l-au durut dintii, sau cum ati vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodata îndragostit. Nu puteti întelege pâna n-ati trecut prin aceasta. Chiar daca v-as explica, nu ati întelege. Trebuie sa lucrati, sa va schimbati viata, sa traiti o viata armonioasa; numai asa se ajunge la momentul declansarii centrilor subtili în noi-însine, pentru ca legea acestor centri este armonia.

Din pacate, se întâmpla rar ca ceea ce traieste si simte omul sa ramâna în acord cu armonia care domneste în univers. Si e grav, pentru ca opunându-se legilor, fortelor, curentilor cosmici, el se izoleaza, de rupe de univers, se înconjura de bariere impenetrabile; atunci fortele benefice care vin din cosmos sa dea viata tuturor creaturilor, nu pot intra în el pentru a elimina impuritatile si a restabili ordinea, si îl pun în pericol. Da, boala este, foarte simplu, o dezordine care se instaleaza în om când el rupe legatura cu cosmosul si nu mai întretine cu el schimburi corecte.

Omul este obligat, pentru a trai, sa faca fara încetare schimburi cu cosmosul: a mânca. a bea, a respira, a absorbi lumina si caldura soarelui, a absorbi radiatiile cosmice... Nu poate supravietui nici un minut, daca aceste schimburi sunt întrerupte, dar e chiar inconstient daca nu vede ca viata depinde de aceste schimbari; el îsi petrece timpul taindu-si legaturile cu universul, împiedicând energiile sa circule în el, strica armonia care exista natural între el si cosmos. Si totusi, numai aceasta armonie îi permite sa traiasca intens, sa înfloreasca, sa creeze.

De aceea voi trebuie sa va obisnuiti, în fiecare zi, sa consacrati câteva minute pentru a restabili în voi aceasta armonie cu cosmosul si sa încercati sa vibrati în acord cu toate fiintele creatiei spunând: "Vreau sa fiu în acord cu voi, va iubesc, va iubesc, fiti binecuvântate"... Acest exercitiu restabileste circulatia energiilor. Se întâmpla chiar celor mai mari întelepti, celor mari mari sfinti sa cunoasca momente de framântare, agitatie, dar ei sunt constienti, simt de îndata ca vibratiile lor s-au schimbat si restabilesc imediat armonia. În timp ce majoritatea oamenilor ramân zile, saptamâni, ani în dezordine, si sfârsesc prin a fi complet nimiciti. 

Trebuie, o data pentru totdeauna, sa va decideti sa întelegeti legile naturii, sa învatati cum este construit omul si care trebuie sa fie raportul dintre el si legile naturii. Daca vreti sa fiti fericiti, daca vreti sa înfloriti, trebuie sa va gânditi la armonie, sa va puneti în armonie cu universul întreg. Evident, nu o sa reusiti imediat, dar perseverând, veti simti într-o zi ca, de la picioare pâna la cap, totul din voi intra în comunicatie si vibreaza la unison cu viata cosmica...

Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon ea îl hraneste. În momentul nasterii, aceasta legatura se rupe, de aceea putem spune ca nasterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenta într-o alta stare, de independenta, de libertate. Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul sau solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natura, care îl poarta, îl sustine si îl hraneste. De aceea exista în Orient anumite învataturi care prevad concentrarea asupra buricului. Bineînteles, occidentali care vad totul din exterior îsi bat joc de aceste practici, pe care le gasesc ridicole, dar pe nedrept. Cei care se concentreaza asupra buricului, legându-se astfel de cosmos, gândindu-se ca sunt înca dependenti de Mama Natura, trebuie sa curete acest canal prin care ea le trimite elementele cele mai pretioase de care au nevoie, sa se afle în plenitudine.     

În masura în care ei pastreaza înca aceasta legatura cu natura, putem spune ca aproape toti oamenii nu s-au nascut înca: nu au înca taiat cordonul ombilical. Pentru a se naste, ei trebuie sa iasa din pântecele naturii unde sunt pe cale de a dormi... sau de a se zbate! Omul se naste prima data când e adus pe lume de mama sa fizica, dar nasterea sa adevarata, pe care o numim în Initiere a doua nastere, nu se poate produce pâna nu se ajunge la ruperea legaturilor sale cu "natura natura", cum spun filozofii, pentru a intra în natura divina. Numai atunci e cu adevarat constient, luminat, iluminat. 



II



Se spune adesea ca inima este cea care întelege si se vorbeste de inteligenta inimii... Chiar si Evangheliile fac aluzie la inima ca un organ de întelegere. Dar despre ce inima e vorba? Evident ca nu e vorba de cea fizica, organul care pompeaza sânge. Nu, adevarata inima, inima initiatica este plexul solar, el este cel care simte, întelege, sesizeaza mari adevaruri cosmice. Creierul stie numai sa studieze, sa scrie, sa vorbeasca, sa xxx, chiar fara a avea o idee clara despre lucruri. Priviti cum se petrec lucrurile în lumea actuala: se discuta, se scrie, dar în realitate nu s-a înteles nimic, pentru ca e imposibil de a se întelege corect cu creierul. Lucrurile trebuie traite pentru a le întelege, trebuie traite cu toata fiinta. 

Când traiti un sentiment, când simtiti în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simtiti în creier, nici în inima fizica, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Initiatii aratau ca ei cunosteau mult mai bine adevarata anatomie si fiziologie umana decât biologii care nu vad decât ce e fizic si material. Ei suprima adevarata realitate a fiintei umane, în timp ce Initiatii sunt interesati mai întâi de aceasta parte invizibila si subtila. Acestia din urma posedau o stiinta prodigioasa, dar tineau multe lucruri ascunse, pentru ca revelarea lor ar fi fost periculoasa; atunci nu spuneau numai unele lucruri si toti ceilalti trebuiau sa le descopere pe celelalte.

Trebuie stiut ca plexul solar controleaza majoritatea functiilor corpului fizic, dar si ca tot el a creat si alimenteaza creierul. Da, creierul e o creatie a plexului solar, e copilul sau; de aceea plexul solar îl hraneste, iar când înceteaza sa-i mai trimita hrana, omul îsi pierde posibilitatile: devine somnolent, sau îl doare capul si nu mai poate sa gândeasca. 

Creierul nu e separat de plexul solar, dar nu poate sa beneficieze tot timpul de sustinerea sa pentru ca nu stie înca sa intre în comunicare cu el. Ori, deja v-am explicat, plexul solar e un creier, dar un creier inversat, pentru ca, daca în creier substanta gri e la exterior si substanta alba la interior, e invers pentru plexul solar. Substanta gri, care e constituita din celule nervoase, permite gândirea, în timp ce substanta alba, constituita din fibre nervoase, prelungind celulele, permite sa simtim. Deci, datorita substantei albe situata în exterior, plexul solar simte tot ce se petrece în organism, în toate celulele; de aceea poate sa se ocupe fara încetare sa restabileasca echilibrul. Creierul nu simte nimic, cu exceptia faptului când totul merge foarte rau, dar el nu stie cum sa remedieze acestea. Daca inima noastra bate prea repede sau prea lent, sau daca va doare stomacul, creierul e incapabil sa faca ce ar trebui, si de altfel, acestea nu depind de el. Deci, daca veti da plexului solar conditii bune de a functiona normal, el va echilibra totul. El poseda o farmacopee formidabila, pe care nici nu v-o puteti imagina; si cum e în relatie cu toate celulele, poate sa intervina. El este mult mai bine echipat decât creierul. Dar toate acestea nu sunt bine explicate, chiar si în stiinta medicala.

Odata cu dezvolarea creierului, omul a atins constiinta de sine, gratie careia este individualizat. Plexul solar, din contra, e legat de subconstient, pune omul în legatura cu oceanul vietii universale, e legat de întreg cosmosul, ceea ce nu e cazul creierului. În realitate, aceasta comunicatie poate fi stabilita, dar creierul nu este înca suficient de dezvoltat pentru aceasta, pentru ca este de formatie recenta; plexul solar, e de formatie mult mai veche. Creierul s-a dezvoltat foarte târziu la animale si la oameni, si chiar si creierul furnicilor, de exemplu, e mai bine organizat decât cel al oamenilor pentru ca furnicile sunt mai vechi decât el! Creierul uman nu e înca bine organizat, dar el va fi mai târziu, pentru ca are misiunea de a înregistra totalitatea cunostintelor si de a întelege notiuni înca nebanuite. Dar, o repet, cel ce dirijeaza, comanda, si de care depinde totul, este plexul solar, cu centrul Hara, situat un pic mai jos, si care sunt în comunicare. 

Umanitatea contemporana este pe cale de a se distruge pentru ca esentialul activitatilor sale e situat în creier: studiile, calculele, necazurile, etc... Cum nu e pregatit sa reziste la tensiuni mari, multe boli nervoase apar pe masura ce creierul e supraîncarcat. Trebuie sa învatati sa repartizati munca între cei doi centri: cel care este jos, în pântec, si cel care este sus, în cap. În acel moment, numai, va veti gasi echilibrul. Este o lege a mecanicii: pentru a obtine echilibrul, nu trebuie încarcat numai un singur platan, ci amândoua platanele unei balante.

Creierul nu este decât un instrument, si acest instrument nu este independent. Pentru a avea un bun instrument, trebuie sa-l întretinem. Luati orice masina, sau chiar numai o lampa: daca opriti sau diminati curentul, randamentul ei nu va fi acelasi. Creierul uman e ca o lampa care lumineaza, care rationeaza, care vede. Dar, la majoritatea oamenilor, lampa nu e buna, e o lumânare care nu lumineaza destul. Trebuie deci bransata la sursa inepuizabila care îi va da toate posibilitatile, adica la plexul solar. De ce cei din vechime îl numeau "solar"? Pentru ca e legat de soare, si soarele e inima universului nostru. 

Ce sunt plexul solar si creierul unul fata de altul? Ei reprezinta cei doi poli: unul masculin, emisiv, si celalalt feminin, receptiv. Gasim aceasta polaritate în toata natura. Priviti numai ce se întâmpla într-un cuplu: sotul e ocupat aproapre numai sa câstige bani pentru a oferi sotiei sale mijloace de a se îmbraca, a se parfuma, a se acoperi de bijuterii; si iat-o eleganta, somptuoasa, atractiva, în timp ce bietul sot, jos, în haine ponosite, munceste pentru a-i  putea da toate acestea. Evident, poate fi si invers, eu vorbesc doar simbolic.

Plexul solar si creierul sunt legate între ele si se pot ajuta sau, dimpotriva, sa-si creeze obstacole. Dumnezeu n-a dat toata puterea unuia sau altuia. Ca si în cazul barbatului si femeii: Dumnezeu n-a dat toate puterile barbatului si niciuna femeii, El a dat puteri femeii si puteri barbatului, dar sunt puteri diferite, care nu se pot manifesta în plenitudine decât când cele doua principii sunt unite si lucreaza în armonie, în acelasi scop. Ceea ce poate oferi barbatul, femeia nu poate, si ceea ce poate oferi femeia, barbatul nu poate, de asemenea; dar când îsi unesc puterile, rezultatele sunt fantastice. Iar pentru cele doua creiere, care sunt plexul solar si creierul din cap, e important sa întelegeti cum sunt polarizate în masculin si feminin, cum actioneaza unul asupra altuia si care sunt puterile lor asupra materiei.

Cunoasteti experienta cu tubul Crookes... Când curentul circula prin tub, catodul emite un flux de electroni în directia anodului, dar el ramâne obscur, iar în regiunea anodului apare o luminiscenta. 













Aceasta experienta nu este altceva decât o ilustrare a raporturilor care exista între principiul masculin si principiul feminin. Oriunde în natura nu vedeti altceva decât aceste doua principii la lucru. Aceasta stiinta initiatica a celor doua principii a fost revelata de Melkhitsek lui Abraham: cum aceste doua principii, masculin si feminin, se regasesc în univers sub forme diferite si lucreaza împreuna.

Creierul se manifesta, vorbeste, comanda, organizeaza, produce agitatie, strigate, gesticulatie. Dar cine îi da posibilitatea? Plexul solar, el îi trimite energiile. Nu-l vedem, dar e acolo, ascuns, silentios, nu-si face aparitia, nimeni nu-i banuie existenta. E barbatul smerit, daca vreti... Desi are în realitate o functie feminina, pentru ca el este mama hranitoare, bogatia infinita, rezervorul inepuizabil al naturii. Cât despre creier, este o creatie a plexului solar, e copilul sau... Sau e sotul, daca vreti, sotul care vorbeste, discuta, tuna si fulgera, în timp ce sotia lui, tacuta, face toata partea ascunsa a muncii. Trebuie sa întelegem aceste schimbari de polaritate. 

Creierul e activ, dinamic, dar oboseste repede daca plexul solar nu îi trimite ajutoare. De aceea, înainte de a întreprinde o activitate intelectuala importanta, discipolul trebuie sa lucreze cu plexul solar. Creierul e capabil de multe lucruri, cu conditia ca plexul solar sa-i trimita energie. Deci, originea, sursa, este plexul solar; si creierul e ecranul pe care trebuie sa se manifeste, sa se exprime si sa prezinte lucrurile, în timp ce plexul solar îi da aceasta posibilitate. Din plexul solar vin imaginile care sunt proiectate sus, pe ecranul creierului. Bune sau rele, ele sunt proiectate. Este ca la cinema. Numai ca, în cazul cinematografului, principiul masculin, operatorul sau aparatul e cel care proiecteaza imagini pe ecran; si ecranul e principiul feminin, materia asupra careia spiritul proiecteaza fortele si energiile sale. Înca o schimbare de polaritate.

Când trebuie sa meditati sau sa faceti o munca intelectuala intensa, nu începeti prin a va concentra brusc asupra subiectului de meditatie sau asupra muncii voastre, pentru ca astfel va veti bloca creierul si nu veti ajunge la nimic. Începeti sa va concentrati asupra plexului solar, si când simtiti ca ati intrat într-o stare de pace, de dilatare, faceti-va munca: creierul vostru va fi alimentat si sustinut de energiile care vin din plexul solar. Si daca în timpul muncii simtiti ca creierul vostru se blocheaza, masati-va plexul solar în sens invers acelor de ceasornic: dupa câteva minute veti simti ca gândirea va este din nou degajata si ca va puteti repune la treaba.

Trebuie sa învatati sa repartizati activitatea între creier si plexul solar, ca într-o adevarata casnicie, unde barbatul si femeia traiesc în armonie si îsi împart munca; atunci creierul poate sa manifeste toate puterile acumulate în plexul solar. Plexul solar contine în arhivele sale toate cunostintele trecutului cel mai îndepartat, si depinde de creier sa le faca sa iasa si sa le exprime. Creierul nu e altceva decât un instrument cu sarcina de a scoate la lumina bogatiile ascunse în profunzimea fiintei noastre.

Plexul solar este deci de asemenea un creier, dar inversat. Substanta alba a plexului solar, care e la exterior, comunica cu substanta alba a creierului, care e în interior, si cu materia gri a creierului, care este la exterior. Iata o inversare, o încrucisare, care trece prin gât. De aceea, când simtiti ca nu se face bine comunicarea, trebuie sa va masati gâtul în regiunea vertebrelor cervicale, pentru a restabili curentii care merg din plexul solar la creier. Gâtul e o cale de trecere extrem de importanta. Când strângem foarte violent gâtul cuiva îl omorâm, pentru ca viata pe care plexul solar o trimite nu mai poate ajunge la creier. Vedeti câti centri nervosi sunt importanti, dar stiinta medicala nu s-a oprit înca asupra acestor încrucisari care au loc la nivelul gâtului (emisfera dreapta a creierului care comanda partea stânga a corpului, si emisfera stânga comanda partea dreapta) pentru a o aprofunda din punct de vedere a corespondentelor cosmice. 

Învatând sa va concentrati asupra plexului solar cu multa dragoste veti ajunge sa dispuneti de toate energiile sale pentru a fi trimise creierului. Cum creierul este ca un ecran pe care se fac proiectii, cu cât creierul pântecului, daca putem spune asa, proiecteaza mai corect imagini pe ecranul celuilalt creier, cu atât omul devine capabil sa actioneze mai energic. 

Iata înca un fenomen pe care îl întâlnim în toate domeniile existentei. Mai demult v-am vorbit despre "soarele negru", de la care soarele nostru primeste energia sa. Acest soare negru care da fara încetare e principiul masculin, iar soarele nostru, care primeste energia si care straluceste, e principiul feminin... Nu v-am spus ca am vazut în mod real soarele negru, dar l-am vazut interior; e acolo, exista, si fara el n-ar exista soarele stralucitor. Iata, înca o data catodul si anodul, iata tubul Crookes întins la dimensiunile universului.

Cât e de clar, cât e de simplu! Peste tot, peste tot, regasim cele doua principii. Vreti sa va mai dau si un alt exemplu? Sa luam un arbore: el poseda radacini, trunchi si ramuri. Radacinile trimit energia pentru a aparea frunze, flori si fructe. Radacinile nu se vad, dar ridicati-le, si s-a terminat cu ceea ce se vede. Tot ceea ce se vede este rezultatul a ceva invizibil care este foarte bine ascuns. În noi, plexul solar reprezinta radacinile; si trunchiul nostru si membrele reprezinta trunchiul si ramurile arborelui. Omul e ca un arbore: are radacini, trunchi, ramuri si, în creier are flori si fructe. Plexul solar reprezinta radacinile creierului, si el e cel mai important, radacinile sunt mai importante, pentru ca daca se întâmpla ceva în radacini, tot restul este în pericol. Iata, înca un argument pe care nimeni nu poate sa-l respinga. Daca taiati radacinile arborelui, el moare. 



Când vreti sa meditati, alegeti un subiect spiritual asupra caruia va veti concentra; puteti apoi urmari derularea gândurilor, înlantuirea lor, contururile lor: creierul vostru e cel ce lucreaza. Dar daca ajungeti sa urcati mai sus în aceasta meditatie, veti simti creierul vostru oprindu-se din functionare, plexul solar devenind activ: nu mai întelegeti lucrurile în mod intelectual, analitic, ci veti avea o întelegere sintetica, vibrati în armonie cu ea, o senzatie de plenitudine va va cuprinde, iar meditatia devine contemplare; nu mai gânditi de loc, contemplati ceva splendid si traiti intens. Întelegeti altfel lucrurile, mai bine decât prin gândire, dar nu stiti cum le întelegeti, este numai o evidenta absoluta, da, pentru ca ati reusit sa atingeti inima universului.

Studiind, gândind, întelegând lucruri, aceasta nu semnifica înca ca am atins inima universului; nu, acestea sunt conditii prealabile. Inima universului nu o puteti atinge decât cu inima. Când inima voastra, adica plexul solar va începe sa simta, sa iubeasca, sa traiasca cu mare intensitate, atunci, da, veti atinge, veti misca inima universala, inima lui Dumnezeu, si din aceasta inima vor veni la voi energii, forte, curenti datatori de viata, care va vor lumina. Da, când veti ajunge sa proiectati din inima voastra o imensa energie de dragoste, prin legile afinitatii si ecoului, o alta inima va va raspunde. A atinge inima universului înseamna a cunoaste, a simti, a intra în proiectele si planurile Eternului, Sufletului universal. Dar nu puteti ajunge la acestea nici prin stiinta, nici prin cunostinte livresti, nici prin discursuri, oricât de elocvente ar fi.

Pentru a atinge inima universului trebuie sa vibrezi la aceeasi lungime de unda cu el, adica sa daruiesti aceeasi dragoste dezinteresata. Când ceea ce cereti, ceea ce va doriti nu priveste numai interesul vostru personal, ci binele umanitatii si universului întreg, în acel moment dorinta voastra vibreaza pe aceeasi lungime de unda ca si inima universului. Si cum inima universului este sursa de viata, sursa fericirii, frumusetii, poeziei, muzicii, sursa a tot ce e splendid si divin, atunci veti primi aceasta viata, aceasta fericire, aceasta splendoare... Veti gusta plenitudinea.

Când ati atins inima cuiva, obtineti de la el tot ce va doriti. Cel caruia i-ati atins inima va deschide portile si va da tot. În anumite zile rugati Cerul, pentru a-l înduiosa, a-l impresiona, dar aceasta nu serveste la nimic, el raspunde: "Nu înteleg ce spui" si va închide usa în nas. În alte zile nu spuneti nimic, priviti numai, iar el va spune: "Vino, intra! Iata, ia asta!" Cum se explica aceasta? Trebuie aflat secretul.

V-am vorbit odata de receptorul cu galena. Acum câteva zeci de ani, când aparatele de radio nu erau asa perfectionate si asa de raspândite, multa lume îsi facea un receptor cu galena. Pentru a capta o emisiune de radio trebuia deplasat un vârf de ac pe un cristal de galena, pentru a stabili un contact. Când acul atingea anumite puncte, imediat se auzeau în casti cuvinte, muzica, în timp ce pentru alte puncte nu se auzea nimic. Acest fenomen mi-a dat mult de gândit... Plimbati acul la stânga si la dreapta pe cristal si nu auziti nimic. Desi atingeti cristalul. nu-i atingeti inima... pentru ca are si el o inima, cristalul, aceasta piatra! De îndata ce-i atingeti inima, imediat auziti muzica. Exista de asemenea o inima în univers, dar noi nu îi cunoastem legile, de aceea nu reusim sa stabilim un contact pentru a capta undele sale si sa avem revelatii. 

Pentru a atinge inima universului, trebuie sa va intensificati dragostea. E o munca care se face în plexul solar. În acel moment, v-am spus, nu mai gânditi deloc, proiectati o putere, o energie de dragoste pe care o dirijati, dar creierul vostru se odihneste. Întelegeti, sunteti constient si dirijati energiile, dar creierul nu e în activitate. Cum explicam aceasta? Exista o alta forma de gândire, o alta forma de întelegere pe care trebuie sa o descoperim



Cap IV   Centrul Hara



Veti fi, poate, mirati sa vedeti în India ca anumiti sadu, anumiti yoghini au regiunea pântecului foarte dezvoltata, cu toata ca nu manânca aproape de loc!... Si majoritatea statuilor îl reprezinta pe Budha si alti întelepti cu un pântec proeminent. De ce? Pentru ca, la Initiati, un pântec foarte dezvoltat dezvaluie puterea, forta, rezervele spirituale acumulate gratie exercitilor de respiratie. Pentru ca exercitiile de respiratie prelungite duc la dezvoltarea acestei parti a corpului unde se aduna elemente care permit vindecarea, dezagregarea a tot ce e nociv. Pântecul poate fi rezultatul materialismului omului sau spiritualitatii sale. Daca fata sa arata ca el nu se gândeste decât la a mânca, a bea si a dormi, evident, opulenta sa reprezinta ceva rau: el este o fiinta grosiera, materialista, senzuala. Dar daca el are calitati ca puritatea, clarviziunea, inteligenta, pântecul sau demonstreaza ca el are rezerve si ca poate transforma aceste rezerve vindecându-i pe altii si facând multe lucruri pe care cei plapânzi, slabi nu ar putea sa le faca, pentru ca nu au aceste resurse. 

Priviti, de altfel, japonezii. Unii au un pântec enorm, dar în acelasi timp, o mare suplete, forta si inteligenta. Aceasta, deoarece ei lucreaza sa-si dezvolte ceea ce ei numesc centrul Hara. Aceste centru e situat la 4 centimetri sub buric. Hara înseamna "pântec" în japoneza, si de aici vine expresia "a-si face hara-kiri", adica a se sinucide deschizându-si pântecul. Pentru înteleptii japonezi, centrul Hara este centrul vietii, al echilibrului, centrul universal. Si când omul se concentreaza pe el si ajunge sa-l dezvolte, devine neobosit, invincibil. Toti acei care lucreaza asupra centrului Hara se disting în viata printr-un echilibru extraordinar. 

Un mare numar de anomalii care se manifesta astazi la Occidentali , v-am mai spus-o, apar din cauza ca ei au rupt echilibru, adica în loc sa plaseze centrul vietii la locul sau, ei îl plaseaza în creier, care e la periferia fiintei umane. Atunci, prea multe gânduri, prea multe necazuri, prea multa activitate cerebrala si omul se dezechilibreaza. De aceea, atunci când primeste socuri, el nu mai poate sa se restabileasca, pentru ca centrul din el care ar putea remedia orice nu functioneaza. Daca ar sti sa se concentreze asupra centrului Hara si sa-l dezvolte, oricare ar fi cheltuielile sale de energie nervoasa, el nu s-ar simti niciodata obosit.

Evident, e o problema pentru Occidentali, din cauza ca centrii situati în partea inferioara au fost considerati mult timp ca nedemni de a participa la viata spirituala. Si chiar si eu, în timpul anilor, când va vorbeam de acest centru, subîntelegeam aproape tot timpul Centrul suprem, Dumnezeu-Însusi, Cauza primordiala. Nu v-am spus niciodata ca în corpul fizic, adevaratul centru al omului este acolo, dedesubtul buricului, ca vor trebui ani si ani pentru a va pregati sa îl penetrati, sa-l explorati si sa-l dezvoltati pentru a cunoaste originea fiintei voastre. Pentru ca originea acolo este. De câte ori v-am spus: "Nu cautati în exterior, nu cautati la suprafata, dar sapati, sapati, si veti gasi aur sau petrol!" Evident, vorbind simbolic. Voiam sa va spun ca trebuie sapat chiar în acest domeniu, al subconstientului. 

Centrul Hara este mentionat în multe carti ezoterice, dar în maniere foarte diferite, si chiar anumite remarci ale autorilor crestini din vechime dovedesc ca ei îl cunosteau. Alchimistul Basile Valentin în cartea sa: "Cele douasprezece chei", invita adeptul sa coboare în centrul pamântului pentru a gasi acolo piatra filozofala. El spune: "Visita Interiora Terae; Rectificando Invenies Occultum Lapidem, Veram Medicinam" Adica: "Vizitati maruntaiele pamântului, corectând, vei gasi piatra ascunsa, adevaratul medicament". Daca luam primele litere ale acestor cuvinte, vom gasi: VITRIOLUM. "Visita Interiora Terae"... în realitate nu e vorba de a coborâ în interiorul planetei, ci de a penetra în acest pamânt, corpul nostru fizic, pentru ca acolo vom gasi materiale, vom gasi bogatii, tezaure.

Cele trei divinitati mai importante ale panteonului hindus sunt Brahma, Vishnu si Shiva, si se spune în Cartile sacre ca Brahma e situat în pântec, Vishnu în regiunea inimii si a plamânilor, si Shiva în creier. De ce tocmai Brahma, creatorul, e situat în pântec? Daca pântecul este o regiune cu adevarat de dispretuit, si creierul, din contra, asa de nobila, Brahma ar fi trebuit plasat în creier. Ei nu, în creier e plasat Shiva, care e identificat cu distrugerea. Da, Brahma este creatorul, Vishnu, reparatorul, conservatorul, cel care sustine, mentine, hraneste, în timp ce Shiva este distrugatorul. Si daca Shiva corespunde tocmai creierului, aceasta e deoarece  creierul, mentalul inferior, divizeaza, diseca, dezagrega, este distrugatorul realitatii. El este cel care îi desparte pe oamenii si îi induce în eroare.

De vreme ce pântecul este regiunea corpului unde se creaza si se formeaza fiinte, el este de o extrema importanta si nu are nimic rusinos. De ce viata se naste într-un loc rusinos? Daca Inteligenta cosmica a ales acest loc, este pentru ca ea îl considera sacru; atunci de ce omul trebuie sa-l dispretuiasca? Evident, nu e chiar estetic - cel putin dupa estetica oamenilor - dar, pentru ce motiv viata vine de acolo? Nu numai ca mama îsi poarta copilul în acest loc, dar copilul, legat prin cordonul ombilical, îsi trage fortele tot de aici si se hraneste. Rusii numesc aceasta regiune a plexului solar si a centrului Hara "jivot", si "jivot" în bulgara înseamna "viata". Da, viata vine de aici, si astfel se propaga si se distribuie în celelalte organe. Deci, creierul este de asemenea tributar acestui centru care primeste viata. Este ca pentru un arbore. Regiunea cea mai importanta a arborelui, radacinile, sunt acolo, invizibile, ascunse, îngropate în pamânt. Ei bine, de asemenea, centrul Hara ca si plexul solar sunt radacinile noastre. Si daca coborâm în radacini pentru a sti ce a plasat natura acolo, vom descoperi o lume de o extraordinara bogatie de materiale si energie. Iata, este o mina, o sursa.

Pântecul este locul unde se creeaza viata. Da, sursa vietii este acolo, în pântec. Se spune în Evanghelii: "Din sânul sau a tâsnit apa vie". De ce din sânul sau? De ce nu din creier sau din plamâni? Ce se afla în pântec, facând apele sa tâsneasca? Acolo locuieste Tatal, Brahma, creatorul. Dar pentru a-l simti, pentru a putea comunica cu el, ne trebuie multi ani de munca. El e acolo, dar nu beneficiem de nici un avantaj, pentru ca lucram numai cu Shiva. De altfel, în India, prea putine temple sunt consacrate lui Brahma, mai multe lui Vishnu... si si mai multe lui Shiva. De ce? Shiva este distrugatorul, si de teama, pentru a-l linisti, ne ocupam atât de mult de el? În timp ce pentru Brahma, creatorul, nu ne putem teme ca face rau, si de aceea, poate, îl neglijam...

De ani de zile va instruiesc prezentându-va numai lumea din Înalt, adica lumea constiintei, a luminii, dar aceasta nu e în realitate decât o pregatire pentru a putea coborî apoi în profunzimile fiintei voastre. Pentru ca, pentru a ne cunoaste cu adevarat, trebuie sa cunoastem cele doua regiuni: ceea ce e sus, si ceea ce e jos. Ceea ce este sus, sunt centrii creierului, si ceea ce este jos, este tocmai acest centru pe care înteleptii japonezi îl numesc Hara.

Hara reprezinta subconstientul, profunzimile obscure ale fiintei umane. Dar aceste regiuni sunt, desigur, foarte periculoase, de aceea trebuie început explorând terenul de sus, si apoi, când suntem întariti, când avem arme si tot echipamentul, putem coborî în abisuri pentru a descoperi ce contin. Toate bogatiile sunt sub pamânt: da, aurul, pietrele pretioase, metalele pretioase, si carbunele, petrolul, asupra carora lucreaza o multitudine de entitati si spirite. În lumea psihica, ca si în cea fizica, totul e acolo, jos, nu în înalt. Dar jos este de asemenea infernul si monstrii sai, de aceea, înainte de a coborî, trebuie sa învatam sa ne protejam, daca nu, vom fi înghititi. Iata motivul pentru care, în învatamântul nostru, ne ocupam la început de lumea superioara. Pentru a înfrunta tenebrele, ne trebuie lumina.

Nici cu plexul solar omul nu poate sa aiba un contact direct cu centrul Hara, pentru ca nu are nici un mijloc sa atinga subconstientul sau. Nu-l poate atinge decât pe cai ocolite, adica prin felul sau de a trai. Deci, daca acest centru nu e corect armonizat cu universul, din cauza vietii sale dezordonate, haotice, nerationale, omul împiedica buna sa functionare, nu mai poate primi efluviile Sufletului universal.

Pentru a va echilibra, a va întari, puteti, în timpul meditatilor voastre, sa va puneti mâinile pe abdomen, concentrându-va asupra centrului Hara. Dar sa nu faceti acest exercitiu decât sunteti într-o stare de puritate, abnegatie si dezinteres, pentru binele umanitatii, daca nu, alti centri care sunt alaturi se vor trezi si veti fi antrenati în regiunile tenebroase ale fiintei voastre. De aceea, înainte de a lucra cu centrul Hara trebuie sa va pregatiti. Când sunteti gata, puteti sa plonjati fara pericol în adânc, pentru ca acestea sunt profunzimile, abisurile fiintei umane.

Psihanalistii, desigur, au descoperit o parte a subconstientului, dar sunt înca departe de a cunoaste toate misterele centrului Hara si de a sti cum acest centru, xxx în profunzimile subconstientului, e legat la supraconstiinta. Când Initiatii vorbesc de unirea cozii cu capul sarpelui, ei subînteleg unirea centrului de jos cu centrul superior situat în creier, chakra Sahasrara din vârful capului. Dar daca nu ati lucrat în prealabil asupra adevarurilor mai accesibile, cum veti putea lucra în aceste zone? Viata spirituala are, de asemenea, programul sau. Trebuie, mai întâi, sa va purificati, sa va întariti, si apoi, când va simtiti pregatiti, va puteti permite sa mergeti sa faceti o incursiune în aceste profunzimi. Sunt experiente care va asteapta, dar trebuie sa va pregatiti.



Alchimistii vorbesc de "lumina ce iese din tenebre". Tenebrele sunt infinit mai vaste decât lumina; ele îmbratiseaza si invadeaza totul. În timp ce lumina e ca o scânteie, pe care tenebrele o înconjura. Tenebrele sunt radacina fiintei. Tot ceea ce apare pe pamânt ca fenomen, ca manifestare, ca o concretizare, iese din tenebre; si asemeni copiilor în pântecul Mamei Natura, aceste energii le sunt comunicate printr-un un fel de cordoane ombilicale gratie carora absorb fortele Sufletului cosmic.

"Lumina ce iese din tenebre"... E aceea pe care o vedem în profunzimea simbolului ieslei în care s-a nascut Iisus. De ce Iisus s-a nascut într-o iesle, pe paie, între un bou si un magar, si nu într-un palat, într-un templu, într-o locuinta vasta si somptuoasa? Deoarece, ca si nasterea unui copil fizic, nasterea unui copil spiritual, nasterea lui Cristos în om se face acolo, chiar în aceasta regiune a centrului Hara. Nasterea e acolo, ieslea cu magarul si boul care nu sunt altii decât ficatul si splina. Si, în înalt, îngerii cânta, pentru ca aceasta nastere, pe care o numim a doua nastere este un eveniment la care tot Cerul participa.

Ceea ce s-a produs în momentul nasterii lui Iisus se reproduce de fiecare data când o fiinta umana este capabila sa se nasca a doua oara. Exista din nou magarul, boul, magii, îngerii, Fecioara si copilul în iesle... Acest eveniment nu s-a produs numai acum 2000 de ani în Palestrina, ci se repeta etern. Si pentru a forma copilul în voi, trebuie sa cunoasteti multe lucruri: cum sa-l atrageti, cum sa-l purtati, cum sa-l hraniti...

În aceasta iesle, în maruntaie, între bou si magar, adica ficat si splina se naste copilul divin. Nasterea lui Iisus într-o iesle are deci o încarcatura initiatica de cea mai mare importanta. Aici, în centrul Hara, discipolul trebuie sa faca sa se nasca în el aceasta noua constiinta, Copilul Iisus. (A se vedea si "Craciunul si Pastele în traditia initiatica" cap I - colectia Izvor)        



Hermes Trismegistul a spus: "Ceea ce e jos e ca ceea ce este sus, si ceea ce este sus e ca ceea ce este jos." Nu e o similitudine, o asemanare exacta, cum au crezut unii, pentru ca în realitate ceea ce este jos nu e identic cu ceea ce este sus. Ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus, în sensul în care legile, functiile sunt aceleasi. Spunând acest "Ca si" aceasta nu semnifica similitudinea. Când o casa se reflecta în apa, ceea ce e sus, în lumea realitatii, este ca si ceea ce este jos în lumea reflexiei, dar cele doua lumi nu sunt identice.

Exista deci o lume a reflexiei, a iluziei, care e jos, si o lume a realitatii care e sus. Apoi, în fiecare dintre aceste lumi, exista un sus si un jos; atunci, ceea ce e jos în lumea iluziilor corespunde la ceea ce este sus în lumea realitatii. Si cum în ierarhia divina, Creatorul se afla sus, de asemenea aici, în noi, El se afla jos, pentru ca noi suntem o reflectare. A trecut mult timp de când v-am vorbit de aceasta inversare, spunându-va ca pietrele, cristalele, metalele, care sunt jos, sunt o reflexie a lumii divine, de sus. Si în om, pântecul, care e jos, corespunde la ceea ce e în sus în Divinitate, pentru ca, în raport cu macrocosmosul, microcosmosul, adica omul, e inversat. De aceea Brahma, Creatorul, e plasat în pântec.

Iata, aceasta e tot pentru moment despre acest subiect, cu toate ca e vorba de o lume infinita. Ceea ce v-am spus e deja prea mult. Daca v-as spune mai mult n-ati sti ce sa faceti, veti fi coplesiti. Vrem tot timpul sa stim totul... din curiozitate, evident. Ei bine, nu, într-un adevarat Învatamânt initiatic, trebuie sa punem în practica, trebuie sa ne obisnuim sa mobilizam propriile forte, facultati pentru a face o munca adevarata. Eu stiu bine ca ceea ce va cer aici nu va gasi un ecou favorabil, pentru ca întreaga lume, din contra, e instruita sa caute totul în exterior. Iata de ce centrii interiori nu functioneaza, sunt ruginiti si curentii nu circula. Desigur, exista câtiva mistici, câtiva filozofi, câtiva spiritualisti care sunt obisnuiti cu aceasta munca, dar, în acest domeniu, majoritatea oamenilor sunt ca si infirmii, nu au nici forta, nici vointa de a întreprinde o munca asupra lor însisi.

Spuneti ca lucrati, dar ca nu obtineti rezultate. Evident, nu e usor, si aici, de asemenea, apare problema reîncarnarii. Daca abia în aceasta existenta veti începe aceasta munca, cum vreti sa ajungeti sa miscati centrii imobilizati de secole? Pentru cei care au muncit în alte reîncarnari si continua, evident, totul e diferit, ei obtin rezultate. 

De aceea, pregatiti-va sa începeti aceasta munca în aceasta încarnare, stiind ca daca nu veti începe în aceasta încarnare, nu veti ajunge la nimic nici în urmatoarea. Pentru moment nu veti reusi decât mici succese, dar nu e nimic, cel putin ati început. Veti continua mai departe în urmatoarea încarnare, iar atunci veti obtine sigur rezulate. Ceea ce conteaza e de a începe sa declansati curentii divini, în aceasta încarnare.



Cap  V  Forta Kundalini



Apocalipsa se termina cu viziunea unei cetati celeste, Noul Ierusalim, a carei pereti, temelii, porti sunt descrise de Sfântul Ioan Teologul. Prin acet oras curge un fluviu: "Si mi-a aratat un fluviu de apa vie, limpede ca un cristal, care iesea din Tronul lui Dumnezeu si al Mielului. În mijlocul orasului si pe cele doua maluri ale fluviului era Arborele Vietii ce 









































producea de douasprezece ori fructe, dând fructul sau în fiecare luna si ale carui frunze serveau la tamaduirea popoarelor."

Cum se facea ca arborele se gasea pe ambele maluri ale fluviului? Daca am întelege lucrurile literar, aceasta descriere nu are nici un sens. În realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; exista în noi, si fluviul, de asemenea, trece prin noi. Pentru ca orasul suntem noi; si în centrul acestui oras - în plexul solar - curge un fluviu cu un arbore al vietii pe malurile sale. Plexul solar reprezinta arborele pe cele doua maluri ale fluviului, dar de asemenea si fluviul însusi, aceasta forta, aceasta vitalitate care circula prin el. Si unde sunt radacinile acestui arbore? Acestea sunt cele douasprezece perechi de nervi si de ganglioni dorsali: douasprezece ramuri care produc douasprezece fructe pe an. Aceste douasprezece fructe sunt legate de cele douasprezece semne ale zodiacului. 

Sa vedem acum proprietatile acestor fructe. Primul fruct, (Berbecul) face omul activ, dinamic si decis. Al doilea (Taurul), da o mare sensibilitate, multa gentilete si bunatate. Al treilea (Gemenii), împinge la studiu, incita la a se interesa de tot si de a calatori. Al patrulea (Cancer), da o mare mediumitate pentru a capta undele si prezentele cele mai subtile. Al cincilea (Leul), inspira o mare noblete si curajul necesar pentru a-i ajuta si a-i salva pe altii. Al saselea (Fecioara), purifica si curata. Al saptelea (Balanta), da posibilitatea de a se uni la o cauza divina si de a stabili în sine echilibrul cosmic. Al optulea (Scorpionul), lumineaza asupra mortii si vietii de apoi. Al noualea (Sagetatorul), da gustul întrebarilor filozofice si religioase. Al zecelea (Capricornul) inspira putere, autoritate pentru a domina pe altii si pe sine însusi. Al unsprezecelea (Varsatorul), da sensul universalitatii, fraternitatii între natiuni. Al doisprezecelea (Pestii), împinge la sacrificiu, la a suporta suferinta si chiar la a vedea partea buna si a se veseli.

Iata calitatile fructelor acestui arbore al vietii, care nu e altul decât Arborele Sefirotic de care vorbeste Kabbala, cu sefiroturile: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout. Kether e samânta care contine toate posibilitatile arborelui; Hokmah, e sâmburele care care se divizeaza pentru a lasa sa iasa mica planta: Binah; Hesed, este trunchiul; Gebourah, ramurile; Tripheret, mugurii; Netzach, frunzele; Hod, florile; Iesod, fructul; Si Makout, samânta, care, plantata în pamânt, va da un nou arbore. Aici, din nou, vedeti o aplicatie a legii: ce e jos e ca ce e sus, si veti întelege de asemenea de ce Iisus a comparat Împaratia lui Dumnezeu (Malkout) cu grauntele de seneve, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde vin sa se adaposteasca pasarile cerului.

Sfântul Ioan spunea ca frunzele arborelui vor servi la tamaduirea popoarelor. Veti vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar si frunzele de asemenea, si chiar si radacinile.





























































Radacinile, înfipte în cele doua maluri ale fluviului vietii de care vorbeste Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor si ganglionilor situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale. Coloana vertebrala leaga cerul si pamântul, cerul nostru si pamântul nostru. Izvorul fluviului se afla pe culmea muntelui: "Fluviul, e spus, iese din Tronul Domnului". Capul, e cerul si pântecul pamântul. Pe pamânt arde un foc care provoaca din timp în timp eruptii violente vulcanice. Ori, acest foc se gaseste, de asemenea, la baza coloanei verticale. Acest foc subteran, legat de pântec si de sex, este forta Kundalini. Pentru moment, coloana vertebrala nu are la oameni decât functie anatomica si fiziologica; puterea ei spirituala nu e trezita. Numai Initiatii au reusit sa anime coloana lor vertebrala pentru o imensa munca spirituala si magica gratie trezirii fortei Kundalini.



Forta Kundalini doarme la baza maduvei spinarii, ea este mama care a creat universul, "cea mai puternica dintre forte" cum o numea Hermes Trismegistul. O data trezita, ea se poate dirija în sus, sau în jos. Daca ea se dirijeaza în sus, fiinta va beneficia de o mare dezvoltare spirituala, dar daca ea se dirijeaza în jos, aceasta poate sa antreneze rezultate foarte suparatoare. Acel care, fara a fi pur si stapân pe el, trezeste forta Kundalini, devine prada unei pasiuni sexuale dezlantuite, care-l antreneaza cu o viteza vertiginoasa spre abis, si unei ambitii nemasurate care îl face sa se opuna lumii întregi. De aceea este de sfatuit discipolii sa nu fie tentati sa trezeasca forta Kundalini înainte de a fi lucrat asupra puritatii si smereniei. Pentru ca aceasta forta, cea mai puternica dintre toate, poate la fel de bine sa distruga decât sa creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezita la mai multe nivele: putem sa o trezim de sapte ori pentru ca ea doarme sapte somnuri, ea e ascunsa sub sapte învelisuri ale materiei.

Într-un anume fel, e usor sa trezesti Kundalini, dar unde si cum sa o dirijezi e mult mai dificil si e chiar esentialul. Directia pe care o va lua Kundalini nu depinde de vointa omului, ci de calitatile si virtutile sale. Când sarpele Kundalini se trezeste, el se îndreapta spre partea care îi ofera hrana. Daca partea inferioara îi ofera aceasta hrana, acolo se îndreapta, si totul e pierdut, e prapastia, adevarata prapastie. În timp ce daca sarpele e atras de partea superioara, el se îndreapta în sus. 

Urcarea fortei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în interiorul maduvei spinarii. De o parte si de alta a canalului Sushuma, cele doua canale Ida (polarizat negativ si legat la Luna) si Pingala (polarizat pozitiv si legat de soare) se ridica într-o miscare de spirale întretaiate. Curentul Ida ajunge la nara stânga si curentul Pingala la nara dreapta. De aceea, exercitiile de respiratie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea fortei Kundalini.

































Pentru ca, astupând nara dreapta, aspirati aer prin nara stânga, produceti astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traverseaza si centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, si produce vibratii usoare care tind sa o trezeasca un pic. Astupând nara stânga, aspirati aer prin nara dreapta, curentul va trece prin canalul Pingala, si el, de asemenea, va da câteva impulsuri fortei Kundalini. Si asa mai departe... Deci, practicând în fiecare dimineata exercitiile noastre de respiratie, puteti, încet, sa treziti forta Kundalini. Dar nu trebuie prelungite aceste exercitii.

Când eram în India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile, pâna la introducerea unui fir de argint într-un loc pe care nu am sa-l numesc. Unii faceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forte!

Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentati sa trezeasca Kundalini, ci de a trai o viata pura, în acord cu legile divine. Ea se va trezi atunci când va veni momentul, nu trebuie grabit acesta. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru ca aceasta forta e asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale corpului. Când totul se desfasoara natural, fara socuri, omul se trezeste în armonie la constiinta lumii divine.



... Eu simt în voi o imensa dorinta de a face eforturi pentru a ajunge la aceasta trezire a constiintei. Puteti începe lucrul, dar trebuie sa fiti foarte prudenti, foarte rationali, si sa nu va lansati fara o directie, daca nu, riscati sa va dezechilibrati, sa va distrugeti. Deci, nu va grabiti, aceasta va veni cu blândete, încet-încet. Tot ce avem aici ca exercitii, practica, sunt exercitii din yoga, care va vor permite într-o zi sa treziti forta Kundalini. Multi cred ca pentru a gasi spiritualitatea adevarata trebuie sa mearga în India, dar trebuie de asemenea sa stie ca învatamântul Fraternitatii Albe Universale, care e adevaratul învatamânt a lui Cristos, ne aduce o yoga moderna, adaptata Occidentalilor.

Înteleptii Indiei spun ca înainte de trezirea sarpelui Kundalini yoghinul trebuie sa-si elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viata pura, prin exercitii potrivite, el curata acest canal. Aceasta curatire e necesara pentru ca, odata cu trezirea sarpelui Kundalini, el începe sa activeze întreaga viata psihica a omului; este un foc asa de intens, care arde tot. De aceea drumul sau trebuie sa fie eliberat de toate impuritatile si obstacolele, pentru ca el sa poata trece rapid, fara stricaciuni pentru om si sa atinga centrul coronal, chakra Sahasrara.

Si ce spune Iisus în Evanghelii? "Straduiti-va sa intrati prin poarta strâmta", sau "Mai repede trece o camila prin urechile acului decât un bogat prin poarta Împaratiei Cerurilor" (pentru comentarii asupra acestor versete, a se vedea "Un nou înteles al Evangheliilor - colectia Izvor). Aceste doua fraze au o semnificatie foarte profunda: ele arata ca într-adevar canalul central e asa de îngust, încât forta care aduce iluminarea nu poate sa treaca daca fiinta nu e pura. Daca aveti prea multe lucruri în buzunare, nu puteti baga mâinile, trebuie sa va debarasati de toate acestea. Vedeti, yoghinii Indiei, Evanghelistii spun aceleasi adevaruri. Ei bine, acestea sunt adevarurile pe care le aprofundam în Învatamântul Fraternitatii Albe Universale.   



Cap VI  Chakrele



Sistemul Chakrelor



De unde vine obiceiul de a reprezenta îngerii      cu aripi?... Ajunge sa vedem o pictura sau o sculptura care prezinta o fiinta înaripata pentru a sti ca este un înger. De ce aceste aripi? Care e sensul lor? Îngerii au cu adevarat aripi? Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o stiinta foarte veche privind fiinta umana si centrii sai subtili. Marii Initiati ai trecutului stiau ca pe spate, la nivelul umerilor, fiinta umana poseda doi centri foarte puternici. Acesti centri situati în corpurile eteric si astral sunt capabili sa produca turbioane care permit celui care a stiut sa-i dezvolte a se deplasa în spatiu. În traditia greaca, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la calcâie, pentru ca si calcâiul poseda un centru foarte important care e de asemenea în legatura cu puterea de a se deplasa în spatiu. 

În realitate, acesti centri subtili sunt într-un mare numar în corpul nostru. De exemplu, în timp ce contemplati rasaritul soarelui, absorbiti lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseste la noi sub forma de mici sfere luminoase. Acest centru absoarbe deci lumina solara si o împarte în sapte culori ca cele ale prismei. Apoi trimite aceste sapte raze în organism, repartizându-le astfel: rosul si oranjul spre organele sexuale, galbenul spre inima si plamâni, verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi; albastrul spre gât si nas; violetul spre cap. Rosul poate reîmprospata si sistemul nervos. Unei persoane obosite îi lipseste rosul si ea poate sa-si amelioreze starea concentrându-se pe aceasta culoare.

Functia fiziologica a splinei este, o stiti, de a forma globulele rosii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, ca centrul eteric al vitalitatii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineata sa va gânditi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, si a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sanatatea si vigoarea voastra.

Prin observatie, disectie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfectionate, anatomistii care studiaza de secole corpul uman au ajuns la o cunoastere foarte detaliata a structurii sale fizice; dar sunt departe de a gasi ceea ce au gasit Initiatii, care gratie clarviziunii lor si experientei lor spirituale au descoperit anatomia subtila a omului. Si una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au facut-o Initiatii Indiei privind sistemul celor sapte chakre. De mai multe milenii, ei învata ca deasupra corpului fizic, în corpurile eteric si astral, omul poseda centrii subtili situati pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc acestri centri Chakre (în sanscrita înseamna "roata") sau lotusi.

De jos în sus acestia sunt:

- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.

- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu sase petale

- în regiunea buricului si al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale

- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale

- în partea din fata gâtului: Vishuda, lotusul cu saisprezece petale

- între cele doua sprâncene: Ajna, cu doua petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale

- în crestetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corola de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele doua corole se învârt în sens invers.













































Nu se pot gasi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru ca ei sunt situati în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influentei lor.

Acesti centri subtili sunt inactivi la aproape toti oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie sa-si trezeasca forta Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, si sa o faca sa urce strabatând chakrele unde ea declanseaza si elibereaza puterile pe care le contin. Forta Kundalini e reprezentata ca un sarpe înfasurat de trei ori în jurul sau în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeste, e ca o flama, un foc care începe sa urce în spirala în lungul coloanei vertebrale, si în urcare ea întâlneste si stimuleaza celelalte chakre. Cu limba sa, spune traditia, sarpele Kundalini actioneaza asupra fiecarei chakre pentru a suda si a lega diferite elemente care îi permit sa se învârta. O chakra e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extrema finete si numai sarpele Kundalini poate regla aceste roti si a le pune în functiune. În momentul când chakra începe sa se roteasca, se manifesta facultatile si puterile care sunt legate de ea.

Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numarul de petale, adica numarul si intensitatea vibratilor lor, divinitatile care locuiesc în ele, si mai ales prin virtutile si puterile pe care trezirea lor le confera omului: Muladhara îi da energie vitala; Svadhishana îi da forta creatoare; Manipura îi da constiinta colectiva; Anahata îi da iubirea universala; Vishuda îi da întelepciune; Ajna îi da clarviziune; Sahasrara îi da atotputernicia si libertatea. Se spune ca o divinitate sau Shakti locuieste în fiecare chakra. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti si Hakini Shakti. Ajunsa la sfârsitul calatoriei sale, forta Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor doua principii masculin si feminin, capul si coada sarpelui, se face într-o lumina orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.



Hindusii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliata. Ar dura prea mult sa ne oprim asupra fiecareia, si ma voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata. E foarte important pentru dezvoltarea voastra spirituala sa purtati în inima imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru ca acesta reprezinta aceasta dragoste dezinteresata, atât de vasta, care trezeste în voi inteligenta adevarata, intuitia.













































Cât despre cele trei chakre ale capului, Initiatul le dezvolta în ultima faza a evolutiei sale, când totul în el este gata, si toata fiinta sa e dezvoltata armonios. Daca vreti o imagine pentru a întelege mai bine aceste trei chakre, putem spune ca ele seamna cu acele aparate pe care le utilizeaza submarinele: un periscop, un ochi care vede deasupra apei; un radar, care informeaza despre prezenta altor vapoare din jur; si un radio, gratie caruia se pot capta si emite mesaje, apeluri... Ei bine, fiinta umana e dotata cu aceleasi aparate, cu aceleasi antene.

Cele trei chakre ale capului sunt trei antene pe care plexul solar le poate utiliza ca si un submarin aflat sub apa. "Dar, veti spune, de ce aceste antene sunt plasate pe cap? De ce plexul solar nu e dotat el însusi cu ochi si urechi?" El le are, dar pentru evolutia fiintei umane, Inteligenta cosmica a amplasat altele în creierul sau.

Acum, va pot da un exercitiu foarte simplu pentru a dezvolta chakra gâtului, Vishuda. Puteti, din când în când, sa va planificati ca în timpul meditatiei sa nu faceti altceva decât sa ascultati numai, fara sa gânditi... si sa încercati sa auziti vocea întelepciunii, vocea spiritelor luminoase. Evident, primele zile, saptamâni, nu veti auzi poate nimic; dar daca perseverati în acest exercitiu, veti auzi vocea interioara, dulcea voce a lui Dumnezeu... O numim uneori vocea linistii, atât e de fina si de subtila, dar în ziua când veti reusi sa o auziti, toata fiinta voastra se va cutremura... nu sunt cuvinte pentru a exprima ceea ce este aceasta voce.

Pentru a dezvolta Ajna chakra, va imaginati ca vedeti cu ochii interiori pamântul, cerul, spatiul, cu creaturile nenumarate care îl locuiesc, toate lumile vizibile si invizibile. Le priviti asa, foarte simplu, cu multa dragoste, si deja sunteti pe cale sa treziti vederea voastra spirituala.

Pentru chakra crestetului capului, este de asemenea un exercitiu de facut, dar ar putea fi periculos pentru unii si o sa va vorbesc alta data despre el. În timp ce primele doua sunt inofensive: faceti-le, puteti sa le practicati fara nici un pericol. Nimic rau nu vi se va întâmpla daca cautati sa auziti vocea divina. Faceti ca si cum ati asculta cu amândoua urechile; dar în realitate, se trezeste o a treia ureche. Si e la fel daca încercati sa contemplati minunile lumii invizibile, un al treilea ochi se va deschide. Astfel, în fiecare zi, câte putin, veti parcurge un drum extraordinar care, daca stiti sa perseverati, va va conduce la iluminare.



În geneza se spune ca Adam si Eva traiau în gradina Edenului, unde, printre toate soiurile de arbori, cresteau Arborele Vietii si Arborele Cunoasterii Binelui si Raului. Dumnezeu le-a interzis sa manânce din fructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Raului. Dar iata ca sarpele a reusit sa o convinga pe Eva, care l-a convins pe Adam sa manânce din fructul interzis... Si cunoasteti continuarea.

Ei bine, acest Arbore al Cunoasterii Binelui si Raului nu e altul decât sistemul cheakrelor în lungul coloanei vertebrale, si sarpele care era la baza arborelui, înfasurat în jurul lui însusi, este forta Kundalini. Sarpele i-a vorbit Evei, spunându-i: "Daca vei mânca din fructele acestui arbore (adica daca trezesti chakrele), vei deveni ca si Dumnezeu, vei avea omniscienta, clarviziune, puterea întreaga." Evident, Eva a fost tentata si Adam la fel. Ei da, dar era prematur, ei nu erau pregatiti sa suporte puterea acestor forte puse în actiune. Ei ar fi trebuit sa continue sa manânce fructele Arborelui Vietii, adica de a absorbi energia plexului solar, care e în legatura cu cosmosul întreg. Pentru ca, gratie acestei energii, nu ar fi cunoscut nici oboseala, nici suferinta, nici moartea. Da, Arborele Vietii e plexul solar, în timp ce celalalt arbore, Arborele Cunoasterii Binelui si Raului, este coloana vertebrala. Adam si Eva au fost prea grabiti sa-i manânce fructele, ar fi trebuit sa astepte pâna când Dumnezeu le-ar fi spus sa o faca, sa vina momentul.

Acum, acelasi lucru se petrece cu oamenii. Cei care stiu sa se hraneasca cu plexul solar, care e legat de soare, ajung din nou sa manânce fructele Arborelui Vietii: ei absorb prana, elixirul vietii vesnice. În timp ce aceia care vor sa manânce prematur fructele celuilalt arbore înainte de a se fi întarit suficient, se expun celor mai mari pericole. Ei încearca sa trezeasca forta Kundalini, ei vorbesc cu sarpele, iar acesta îi împinge spre moarte. Da, moartea spirituala.

Trezirea chakrelor facuta de forta Kundalini trebuie sa se faca cu multa precautie. V-am dat câteva metode simple pentru a lucra asupra chakrelor Vishuda si Ajna, si pot acum sa adaug o alta care e valabila pentru toate chakrele: cântecul. Cântatul produce unde care fac sa vibreze centrii subtili ai omului. Evident, nu e vorba a cânta orice si oricum. Numai vibratiile produse prin cântece profunde, mistice, pe care le executati cu constiinta fortei spirituale care o reprezinta, pot începe trezirea acestor centri adormiti. 

Noi avem în Fraternitatea Alba Universala un întreg repertoriu de cântece mistice compuse de Maestrul Peter Deunov. Cântatul e un act sacru, daca le cântati constienti, unele cântece vor trezi în coloana voastra vertebrala o forta vie; aceasta forta care se ridica soseste pâna la cap, pentru a iesi prin centrul superior. Daca în timpul cântatului, simtiti un frison care va parcurge din picioare pâna în cap, în lumina si puritate, aceasta arata cum corpul vostru vibreaza o clipa în armonie cu universul. Dar aceasta e o binecuvântare pe care poate nu o cunoasteti,  înca, sau pe care n-ati experimentat-o decât fugitiv. Când veti cunoaste cu adevarat aceasta senzatie în plenitudinea sa, veti întelege bogatia si puterea cântatului pentru dezvoltarea vietii spirituale.





Sistemul Chakrelor 



II



Exista un obicei milenar de a arde esente sau alte substante parfumate în temple si biserici. Fumul, care se ridica în spirale, e un simbol al urcarii fortei Kundalini prin chakre. Cadelnita cu jaraticul reprezinta chakra Mulhadhara, si fumul reprezinta sarpele de foc, Kundalini. Acest simbol al cadelnitei arata ca trebuie sa aruncam anumite materii în camin, si sa alimentam, pentru ca forta sa se poata ridica. Mentinând traditia de a arde esente în biserici, crestinismul a conservat ritualuri care i-au fost transmise dintr-un trecut îndepartat, chiar daca sensul lor s-a pierdut. 

Daca aruncam o privire asupra altor traditii spirituale, vom gasi aceasta stiinta Kundalini sub o alta forma. În traditia greaca, de exemplu, ea apare sub forma caduceului lui Hermes cu cei doi serpi împletiti în jurul baghetei centrale. Cei doi serpi sunt Ida si Pingala, cei doi curenti care înconjoara canalul Sushuma si pe care yoghinii îi activeaza prin respiratie pentru a trezi forta Kundalini.





















În traditia Kabbalistica, regasim aceeasi stiinta în Arborele Sefirotic cu cei doi stâlpi ai rigorii (pozitiv) si clementei (negativ) situati de o parte si de alta unui stâlp central sau al echilibrului. Doi curenti coborând din sefirotul Kether trec prin Hokmak si Binah, se încruciseaza în Daath, trec prin Netzach si Hod si se încruciseaza în fine în Iesod care, simbolic, reprezinta organele genitale. 

Daca mergeti în Tibet, veti vedea ca arhitectii tibetani au ascuns aceasta stiinta, Kundalini si chakrele, în felul de a construi edificii sacre pe care le numesc "stupas". Peste tot, la intrarea sanctuarurilor, manastirilor, pe marginile drumurilor, vedem aceste constructii care au toate aceeasi structura: o baza în forma de cub, apoi o parte rotunda, sferica, apoi o parte conica, triunghiulara, deasupra careia se gaseste un element în arc de cerc ca o semiluna, iar pe el un ornament în forma de flama pe care poate fi comparat cu un deget ridicat, sau litera Iod a alfabetului ebraic.

Toata stiinta omului si universului este ascunsa în structura acestor edificii. Întradevar, cele cinci forme geometrice corespund, dupa traditia tibetana, celor cinci elemente: cubul - pamântului, sfera - apei, conul - focului, semicercul - aerului si flamei - eterului. Cele cinci forme si cele cinci elemente corespund în om celor cinci chakre, pentru ca tibetanii au redus de doua ori doua chakre la una singura. Astfel, cubul reprezinta Muladhara si Svadhisthana reunite, pentru ca sunt ambele legate pamântului, materiei cele mai condensate. Deasupra se afla chakra ombilicala Manipura, reprezentata de cerc; apoi Anahata, chakra inimii, reprezentata de triunghi. Mai sus, chakra gâtului, Vishuda, e figurata de luna, si ultimele doua chakre Ajna si Sahasrara sunt reunite de asemenea într-o singura figura, cea a flamei. 

Fiecare din cei cinci centri este sediul unui Dhyani-Buda sau Buda de meditatie. Acestia sunt, începând din centrul inferior: Amoghasiddhi, Ratnasambhava, Akshobhia, Amoghasiddhi si Vairocana. Cele cinci Dhyani-Buda au fiecare calitatile, virtutile proprii. Se mai numesc si Buda ai celor cinci întelepciuni, pentru ca fiecare virtute e considerata ca o întelepciune.



























































Cele cinci Dhyani-buda sunt venerate în Tibet, dar deasupra tuturor e venerat Buda Avalokiteshvar. Dupa legenda, el e fiul lui Buda Amithabha, si a fost primul care a pronuntat pentru prima oara silabele sacre: OM MANI PADME HUM. Legenda povesteste, de asemenea, ca într-o zi, pe când privea lumea oamenilor, în fata suferintelor si mizeriei lor, a simtit pentru ei o asa compasiune, încât capul sau s-a facut tandari. Tatal sau, Buda Amithabha, i-a dat atunci zece capete plus al sau propriu, în timp ce din corpul lui Avalokiteshvar ieseau mii de brate. Astfel, el e reprezentat cu unsprezece capete si mii de brate venind în ajutorul oamenilor.

Iata, în rezumat, cum tibetanii, care au primit aceeasi învatatura despre chakre ca si hindusii, au exprimat toata aceasta stiinta în structura edificilor lor sacre care reflecta structura fiintei umane si cea a universului.



Chakrele Ajna si Saharara



Trebuie sa pastram o parte din noi însine treaza, seara, înainte de a adormi, trebuie sa va gânditi sa lasati pe cineva sa vegheze asupra voastra în timpul somnului. Iisus a spus: "Vegheati si rugati-va." Multi au crezut ca e vorba de a veghea numai în planul fizic, atunci, cei saraci, ca sa poata aplica acest percept pe care nu l-au înteles bine, se trezeau în plina noapte, se extenuau, luptând împotriva somnului, si sfârseau stricând ritmurile naturale ale corpului lor... Nu, în alt plan trebuie sa fiti treji; în timpul noptii trebuie sa dormiti, pentru a lasa celulele corpului sa se odihneasca, dar, în acelasi timp, trebuie sa vegheati în plan spiritual, adica sa va asociati cu cel ce vegheaza tot timpul, cu cel care nu