OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV


CRACIUNUL
Conferinta improvizata, Sevres 25 decembrie 1958



ooo000ooo


Dragii mei frati si surori, trebuie sa o stiti deja, exista patru sarbatori principale: Craciunul, Pastele, sarbatoarea Sfântului Ion si a Sfântului Mihail; si aceasta nu prin noroc sau din placerea unor personalitati religioase care sa le institue. În realitate, ele corespund unor fenomene cosmice. În cursul unui an, soarele trece prin patru puncte cardinale, si în acel moment, forte si energii se revarsa nu numai asupra oamenilor, ci în toata natura, asupra vegetatiei, animalelor si chiar pâna la alte planete. Initiatii, care au observat aceste fenomene gratie mijloacelor extrem de perfectionate de care au beneficiat, au constatat ca daca omul era atent, daca era pregatit sa primeasca aceste revarsari, atunc mari transformari puteau sa se produca în el. Tocmai din acest motiv, înca din antichitate, ei au dat oamenilor un numar de percepte, pentru ca sa se pregateasca sa primeasca acesti curenti.
În natura, Cristos se naste în fiecare an pe 25 decembrie, la miezul noptii. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lunga. Plecând de aici, noptile se micsoreaza si zilele se maresc. Este mai multa lumina, mai multa caldura, mai multa viata. Si aceasta se reflecta asupra tuturor creaturilor. Voi lasa la o parte problema daca Iisus s-a nascut cu adevarat la aceasta data sau nu, dar, la 25 decembrie are loc în natura nasterea principiului Cristic, adica al acestei vieti, acestei lumini, acestei calduri care vo transforma totul. În acel moment, în Cer, de asemenea, se sarbatoreste aceasta: îngerii cânta si toti Marii Maestrii si Initiati se reunesc în rugaciune, pentru a omagia Eternul si a sarbatori nasterea lui Cristos, care se naste cu adevarat în Univers.
Si multimea unde se afla atunci? În cabarete, baruri si cârciumi, unde manânca, bea, chefuieste pentru a sarbatori nasterea lui Iisus. Ce mentalitate! Si ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenti cred ca asa trebuie sarbatorit Craciunul. În loc de a fi constient de importanta unui eveniment care nu se produce decât o singura data pe an, când toata natura este atenta sa pregateasca o viata noua, omul are capul aiurea. De aceea nu primeste nimic, din contra, pierde gratia si dragostea Cerului. Ei da, ce vreti voi ca Cerul sa dea unei fiinte care nu este sensibila nici la aceasta lumina, nici la acesti curenti divini, si care îsi petrece Craciunul sub masa, cu o sticla, si mâine va zace pe un pat de spital? Astazi multi vor ajunge în spitale pentru ca nu au stiut sa reziste tentatiilor. Cunoasteti povestea. Un om îsi invita prietenul:"Asculta, îi spune prietenul, luni sunt invitat undeva, marti voi fi deja la pat...,miercuri sunt în alta parte, joi la pat, hai sa ne întâlnim vineri". Vedeti cum se cunosteau! Numai Initiatii se pregatesc, pentru ca stiu ce se petrece sus. Ei încearca sa nu-si piarda timpul în preocupari obisnuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Si în acelasi fel în care Cristos se naste în lume sub forma de lumina, caldura, viata, ei pregatesc conditiile nasterii copilului divin în ei însisi.
Au trecut 2000 de ani de când Iisus s-a nascut în Palestina, dar aceasta este partea istorica, vedeti voi, pentru un Initiat este un lucru secundar. Înainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vietii în natura, începutul tuturor nasterilor. Apoi, aceasta nastere este un eveniment mistic, adica Creistos trebuie sa se nasca în fiecare suflet omenesc ca supraconstiinta, ca dragoste divina, ca întelegere, ca sacrificiu. Aceasta este nasterea lui Iisus, si atâta timp cât omul nu poseda toate aceste virtuti si calitati, Copilul Iisus nu s-a nascut în el. Îl putem sarbatori, îl putem astepta... nu va veni nimic. Iisus s-a nascut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserica si cântam ca Iisus a venit pentru a ne salva. Si pentru ca suntem salvati, nu-i asa, hai sa pacatuim, putem mânca si bea si suntem linistiti pentru eternitate. Iata cum înteleg oamenii nasterea lui Iisus. Evident, cum oamenii nu au interes sa faca vreun efort, ei gasesc o justificare sau alta.
Aspectul istoric, dragii mei frati si surori, este pe locul al treilea. Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistic si cosmic, pentru ca nasterea lui Cristos este o realitate care se produce în fiecare an în univers si pentru ca în fiecare moment Cristos se poate naste de asemenea în noi; ceea ce este mult mai important decât aspectul istoric.Veti putea reciti istoria nasterii lui atât cât veti dori, dar atâta timp cât Cristos nu se naste în voi însiva, nu veti simti nici caldura, nici lumina, nici bunatate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic.Atunci la ce foloseste ca s-a nascut acum 2000 de ani? Oamenii se multumesc sa cânte:" Acum 2000 de ani Isus s-a nascut... Acum 2000 de ani... ". Si aceasta le este de ajuns, ei nu doresc nasterea lui înauntrul lor, pentru ca Pamântul sa fie plin de cristosi. Si totusi aceasta o cerea si Isus când spunea "Adevarat v-o spun, cel care crede în mine, va face si el ca mine. Si chiar mai mult.". Si atunci, unde sunt acele opere?
Pentru unii, Cristos este deja nascut. Pentru altii, se va naste anul viitor. Pentru altii, în urmatorul... Si pentru altii, peste câteva secole. Totlu este în pregatirea conditiilor. De aceea va spuneam ca este foarte important a pregati venirea Craciunului.
În ceea ce priveste Craciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce înseamna, de exemplu, nasterea într-o iesle, între un magar si un bou? Si pastorii? Si regii magi? Veti spune: " Dar toata lumea o stie!..." Vom vedea daca acestea se stiu sau nu, si cum se stiu. Dintre toti evanghelistii, sfântul Luca vorbeste mai în amanunt despre nasterea lui Isus. Altii, de abia o mentioneaza, sau o încep atunci când Isus a fost botezat de Sfântul Ioan Botezatorul. Va voi citi acum pasajul despre nasterea lui Isus în Evanghelia dupa Luca:
" În vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se înscrie toata lumea. Înscrierea aceasta s-a facut întâia data pe când era dregator în Siria Quirinius. Toti se duceau sa se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca în Iudeea, în cetatea lui David, sa se înscrie împreuna cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata. Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel întâi nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat într-o iesle, pentru ca în casa de poposire nu era loc pentru ei.
În tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara în câmp si faceau de straja noaptea împrejurul turmei lor. Si iata ca un înger al Domnului s-a înfatisat înaintea lor si slava lui Dumnezeu a stralucit împrejurul lor. Ei s-au înfricosat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:" Nu va temeti caci astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iata semnul dupa care-l veti cunoaste: veti gasi un prunc înfasat în scutece si culcat într-o iesle". Si deodata, împreuna cu îngerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând:" Slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui." Dupa ce au plecat îngerii de la ei, ca sa se întoarca în cer, pastorii au zis unii catre altii:" Haidem sa mergem pâna în Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul. S-au dus în graba, si au gasit pe Maria, pe Iosif, si pe pruncul culcat în iesle. Dupa ce l-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toti cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gândea la ele în inima ei. Si pastorii s-au întors, slavind si laudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera, si care erau întocmai cum li se spusese.
Când a venit ziua a opta, în care trebuia taiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca sa fi fost El zamislit în pântece.
Si când s-au împlinit zilele pentru curatirea lor, dupa legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L înfatiseze înaintea Domnului, dupa cum este scris în Legea Domnului:" Orice întâi nascut de parte barbateasca va fi închinat Domnului", si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, dupa cumeste poruncit în Legea Domnului. Si iata ca în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viata sfânta, si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mângâierea lui Israel si Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înstiintase ca nu va muri înainte ca sa vada pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Si când au adus parintii înauntru pe pruncul Isus, ca sa împlineasca cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în brate si a zis:
"Acum slobozeste în pace pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau. Caci au vazut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Tau Israel.""
Ati citit probabil, sau ati ascultatde mai multe ori acest capitol. În realitate, el contine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, doua pasaje foarte misterioase. Se spune ca Maria îsi pastra cu grija toate aceste amintiri si medita asupra lor în inima ei... Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Daca ar fi fost cele spuse de pastori, ar fi putut sa le spuna, fiindca pastorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce pastra ea cu grija în sufletul ei, ceva sfânt. Si cine era Simion? Se spunea ca Duhul Sfânt era peste el... aceasta însemnând ca era foarte pur. Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindca as tulbura toate constiintele crestine. Cine, cine era Simion? Cine era rl pentru copilul Iisus?
Vom vedea acum daca ati înteles cu adevarat acest capitol. Dar sa începem cu începutul. 
Mai întâi, cine erau Maria si Iosif? Daca l-au avut copil pe Iisus, înseamna ca ei erau deja pregatiti: pentru a fi demni de a-l avea în familia lor, ei au facut un mare efort spiritual, s-au purificat, si El i-a ales. O stiti deja, nu orisicine poate fi ales. Pentru a fi alesi, pentru a avea un copil ca Iisus, Salvatorul omenirii, aceasta înseamna ca Maria si Iosif erau exceptionali, predestinati. De foarte tânara, Maria s-a dedicat Domnului, s-a dus la Templu pentru a-l sluji. Si ce facea ea în Templu? Cine o pregatea? Cine o instruia? Nu se spune, dar aceasta se stie în amanuntime. Maria s-a purificat, a facut cele mai mari sacrificii pentru a fi demna sa primeasca înauntrul ei un spirit atât de puternic si elevat ca Iisus. Iata câteva lucruri la care nimeni nu se prea gândeste. 
Pentru crestini, Dumnezeu este atotputernic. El face tot ce îi place, si chiar lucrurile cele mai neverosimile. Ei cred ca Domnul poate alege orice si pe oricine, în acest domeniu neexistând nici reguli, nici lege, neexistând nimic. Atunci, dacp El a facut legile, tocmai El, primul sa le calce? Cu adevarat, ce exemplu frumos da Domnul!... Nu, dragii mei frati si surori, aceasta nu se întâmpla asa. Daca Dumnezeu alege niste creaturi, aceasta este pentru ca ele îndeplinesc niste conditii. Bineînteles, din piatra, Domnul poate face pe copiii lui Abraham, dar facându-i sa treaca prin stadiul de planta, apoi animal si în fine om. La fel ca si pentru copil: germenele trebuie, el însusi, sa treaca prin tot felul de forme si stari înainte de a lua forma unei creaturi omenesti. Si Iisus la fel, a fost obligat sa strabata anumite etape înainte de a deveni Cristos. Iata ce crestinii nu pot accepta. Ei gândesc ca Iisus a fost Dumnezeu Însusi, si ca a fost perfect înca de la nastere. Dar, atunci, de ce a trebuit sa astepte al treizecelea an al vietii pentru a primi Duh Sfânt si a face minuni? Atunci când Dumnezeu în persoana vine sa se încarneze pe pamânt, de bunavoie El accepta sa se supuna legilor pe care El însusi Le-a stabiliut. Dumnezeu se respecta pe El însusi, ma întelegeti? Asa vad Initiatii lucrurile: în mintea lor, totul este în ordine, totul este logic, totul are un sens. 
Deci, pentru a fi demni sa-l primeasca pe Iisus, Maria si Iosif s-au pregatit de mult timp, în alte încarnari, si deja au devenit puri. Dar nu ne vom opri aici, pentru ca mai sunt multe lucruri de spus. Oare Duhul Sfânt a dat nastere lui Iisus? Da, Duhul Sfânt a fost. În planul divin este Duhul Sfânt, dar în planul fizic trebuie de asemenea ceva... cineva, pentru ca, în planul fizic sa se gaseasca o reflectare a Duhului Sfânt. Pentru ca sa existe o corespondenta între cele trei lumi, pentru ca an planul fizic, în planul spiritual si în planul divin totul sa fie mereu sfânt, luminos si pur, în planul fizic, de asemenea, trebuie sa existe o calauza pentru Duhul Sfânt. O sa spuneti: "Dar pentru Duhul Sfânt totul este posibil!". Stiu. S-arfi putut, de exemplu, sa se ia putina materie din spatiu si sa se formeze un corp care nu ar fi trecut printr-o femeie. Numai ca, un corp format din materie eterica nu dureaza mult timp: cu greutate cateva ore, o zi si apoi particulele trebuie trimise înapoi; asa se petrec lucrurile în sedintele de spiritism. 
Pentru ca un corp sa fie durabil, trebuie ca sa fie format din particule materiale aduse de catre mama. De aceea Duhul Sfânt avea nevoie de o femeie pura pentru a forma un corp în interiorul ei. Restul nu vi-l mai spun, voi însiva îl veti ghici... O conceptie imaculata, desigur, a fost o conceptie imaculata, fara pata, adica fara dorinte, fara pasiuni, fara lacomie, fara senzualitate. Este perfect posibil. Aceasta a existat tot timpul, dar s-a întâmplat foarte rar, desigur. O sa spuneti: "Fara ajutorul unui corp fizic?" V-am spus-o deja, în acest caz, în acest caz, un corp nu se poate mentine mult timp. Pentru ca sa dureze, trebuie un corp fizic, dar purificat de toate pasiunile, dorintele, si în acel moment, da, o zamislire poate fi imaculata. Iata cum trebuie înteleasa virginitatea. Virginitatea este mai mult o calitate spirituala, decât fizica. Câte femei nu sunt virgine exterioe, dar interior... mai rau ca prostituatele! Iata, nu voi mai spune nimic an plus, v-am spus deja destule.
Deci, insistam mai sus, ca nasterea lui Iisus trebuie sa fie înteleasa în cele trei lumi, adica ca un fenomen istoric, ca un fenomen mistic, si, în sfârsit, ca un fenomen cosmic. Astazi, ma intereseaza mai mult fenomenul mistic. 
Sfântul Luca era cel mai avansat dintre Evanghelisti, cel ma instruit, cel mai citit, si îsi începe Evanghelia sa spunând: "...dupa ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârsia lor, am gasit si eu cu cale sa ti le scriu în sir, unele dupa altele". Nu a fost deci, martor al evenimentelor, ca altii, dar a facut cercetari, si în povestirea sa, a nasterii lui Iisus, nu a retinut decât imaginile evenimentelor care se repeta în sufletul fiecarui om, si asupra acestor imagini ne vom opri acum. Pentru ca un copil sa se nasca trebuie un tata si o mama. Maria este inima, sufletul. Când inima si sufletul s-au purificat, atunci se naste copilul: dar el nu se naste prin intelect si prin spirit, nu, el se naste prin Sufletul Universal. Sufletul Universal nu este altceva decât Duhul Sfânt sub forma de foc, dragoste divina... o flacara pura care vine sa fecundeze sufletul si inima fiintei omenesti. Sufletul si inima reprezinta partea receptiva, femeia: iar intelectul si spiritul, dupa cum v-am spus-o, reprezinta principiul masculin care pregateste conditiile pentru ca Duhul Sfânt, adica Sufletul Universului, care este foc, sa intre în posesia sufletului, al Mariei. Atunci se naste copilul Cristos. Dar cum nasterea este un fenomen care trebuie sa se produca în cele trei lumi, trebuia ca nasterea sa se produca si în planul fizic. Vedeti ce problema complicata este, mai complicata decât v-ati imaginat. 
Si când Maria si Iosif au vrut sa-si gaseasca refugiu în casa de poposire, nu au gasit loc, adica oamenii, care se ocupau cu mâncatul, bautura si distractia nu au loc niciodata pentru Initiatul care a primit copilul. 
Acest copil divin care este deja conceput în voi ca o lumina, acesta poate sa fie un ideal, o idee pe care sa o hraniti, pe care sa o îndragiti. Dar unde sa mergem cu acest copil? Nimeni nu va deschide usa, adica nimeni nu va întelege. Dar iata, exista un grajd. Acest grajd împreuna cu ieslea este un simbol, si mai întâi simbolul saraciei, dar a saraciei exterioare, desigur. Pentru ca, pentru omul locuit de spirit, va fi asa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc. Dar, multumita luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi altii care îl vor vedea de departe. Aceasta lumina, steaua cu cinci colturi, eate o realitate absoluta. Ea straluceste deasupra tuturor Initiatilor, al caror principiu feminin, adica sufletul si inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfânt. Si, în acel moment, atunci, intelectul, Iosif, în loc sa fie gelos, si sa o alunge pe Maria, ca un mitocan, strigând: "Acest copil care l-ai nascut nu este al meu... Cara-te!", va trebui sa se plece si sa spuna: "Numai Domnul a atins în treacat inima si sufletul Mariei, eu n-as fi putut-o face". Deci, intelectul nu trebuie sa se revolte si sa se înfurie, ci sa înteleaga corect si sa spuna: " E ceva acolo care ma depaseste! ", si sa pastreze pe Maria. A alunga pe Maria, înseamna a alunga jumatate din fiinta ta, si a deveni ca niste fiinte pur intelectuale si rationaliste care au repudiat orice parte afectiva, receptiva, toate calitatile blândetii, calmului, umilintei, bunatatii. Multi au alungat-o pe Maria, pentru ca i-a placut sa primeasca vizita Duhului Sfânt... trebuie sa întelegeti ca Maria si Iosif sunt simboluri ale vietii interioare; cei care au repudiat-o pe Maria au slabit, si ei nu au decât intelectul care disloca, care critica, care este mereu nemultumit. Dar, vedeti, Iosif, dimpotriva, a respectat-o pe Maria, a pastrat-o pe Maria. A spus chiar: " Oh! Este însarcinata si vreau s-o protejez, pentru ca are nevoie de ajutorul meu."
Si ce înseamna steaua? Este un fenomen care se produce inevitabil în viata unui veritabil om mistic, unui adevarat Initiat. Deasupra capului sau se naste o stea, o pentagrama luminoasa. Ceea ce este sus este la fel cu ce este jos, si ceea ce este jos este ce este sus; deci, aceasta pentagrama trebuie sa existe dublu: mai întâi omul, el însusi este o pentagrama vie, si apoi, sus, în plan subtil, o alta pentagrama îl reprezinta, sub forma de lumina. Omul este deja o pentagrama, adica poseda cele cinci virtuti: Bunatatea, Dreptatea, Dragostea, Întelepciunea si Adevarul.
Adevar
Dragoste Dreptate
Bunatate Întelepciune
Si aceata lumina, aceasta stea care stralucea desupra grajdului însemana ca, fiecare Initiat care îl poseda în sine pe adevaratul Cristos, aduce întotdeauna o lumina, o lumina coplesitoare, o lumina care hraneste, reconforteaza, vindeca, purifica, întareste... Într-o buna zi,aceasta lumina începe sa fie vazuta de departe de altii, care simt ca ceva special se manifesta prin aceasta fiinta. Ceea ce se manifesta cu adevarat este Cristos; si în acel moment, toti cei acre conduc, guvernantii, toti cei care sunt puternici si bogati, vor fi alaturi de el. Si chiar magii, care se credeau atotputernici, ei însisi, simt ca le lipseste ceva, ca nu au ajuns la acel grad de spiritualitate, si vin sa se încline, vin sa învete, vin sa aduca daruri. Iata deci pe cei trei magi: Melchior, Baltazar si Gaspard.
Melchior, Baltazar si Gaspard erau sefii marilor religii în tarile lor de origine, si totusi ei au venit. De ce oare? Pentru ca au simtit aceasta lumina. Si cum ei erau, de asemenea, astrologi, au cercetat si au descoperit ca o anume planeta se gasea într-o anume constelatie, în conjunctie absolut unica cu alte planete, si au înteles ca se va produce un eveniment extraordinar. Au cautat în ce loc, si au gasit! Deci, nasterea lui Isus corespunde, de asemenea unui fenomen astrologic care s-a produs. acum 2000 de ani, în cer. Despre cei trei magi va voi vorbi altadata, pentru ca astazi am înca multe lucruri sa va spun. Dar aceasta stea care i-a condus, credeti-ma, este un fenomen real. Este una dintre cele mai mari realitati care exista si pe care o cunosc, pentru ca am verificat-o. Nu va voi spune ceea ce am citi în carti; las deoparte cartile si citesc acum din cartea Naturii vii; aceasta carte ma intereseaza.
Sa ne ocupam acum de grajd. În acest grajd, nu existau nici pastori, nici turme, nu exista decât un bou si un magar. De ce? De 2000 de ani se repeta aceasta, nu s-a înteles deloc, pentru ca simbolismul universal s-a pierdut pentru oameni. De ce un bou si un magar? De ce nu un porc sau o pisica? Deci, era o iesle, un bou si un magar? Ieslea este corpul fizic. Si boul?... Stiti, poate, ca în antichitate, taurul a fost considerat ca principiu creator. În Egipt, de exemplu, taurul Apis era simbolul fertilitatii si fecunditatii. Taurul este sub influenta lui Venus si el reprezinta forta sexuala. Magarul este sub influenta lui Saturn; el reprezinta personalitatea umana, omul cel vechi, acel pe care-l numim batrânul Adam, încapatânat, dar un servitor onest. Si iata ca aceste doua animale erau acolo pentru a-l servi pe Isus. Dar cum sa-l serveasca? Acum va voi dezvalui un mare mister. Când omul începe sa lucreze pentru a se perfectiona, el intra în conflict cu fortele personalitatii sale, care este încapatânata, limitata, capricioasa, ca magarul, si cu fortele senzualitatii care îl împing sa aduca pe lume multi copii si îl fac adesea furios ca taurul.
Initiatul, este cel care ajunge sa stapâneasca aceste doua forte si în acel moment, ele sunt în serviciul lui. Vedeti, el nu nimiceste în el personalitatea si senzualitatea. Magarul si boul erau acolo, prezenti... Si ce faceau ei? Ei suflau asupra copilului Isus, îl încalzeau prin suflul lor, de caldura si dragoste. Deci, când Initiatul ajunge sa prefaca magarul si boul din el, si sa-i puna în slujba proprie, acestia vor veni apoi sa încalzeasca si sa alimenteze prin suflul lor copilul nou-nascut. Deci, aceste forte nu mai sunt acolo pentru a-l turmenta, a-l dezaxa si a-l face sa sufere, nu, ele devin forte vii, pozitive. Suflul înseamna deja viata. Vedeti, suflul magarului si al boului este o reminiscenta prin care Dumnezeu a dat suflet primului om. Magarul si boul l-au servit pe copilul Isus, aceasta însemnând ca toti aceia care-l poseda pe Cristos în ei vor fi serviti de catre personalitatea si senzualitatea lor, caci acestea sunt forte, asa cum v-am explicat-o de mai multe ori.
Apoi un înger a aparut pastorilor care aveau acest grajd. Ei îsi pazeau turmele si când îngerul le-a anuntat stirea nasterii lui Iisus, s-au minunat; au luat mieii si i-au dus lui Iisus. Aceasta înseamna ca toti aceia care aveau vreo actiune asupra corpului fizic, adica spiritele familiale care s-au reîncarnat sau nu s-au încarnat, si care poseda bogatii (simbolic, aceste bogatii sunt oile, miei si câinii) sunt avertizati. Ei sunt avertizati pentru ca au participat la construirea grajdului (corpul fizic) si sosesc toti spunând: "Oh, la, la! Nu ne-am gândit niciodata ca vom avea o asemenea cinste în grajdul nostru!" Deci, toate spiritele familiale care sunt dincolo, si chiar si aici, primesc stirea ca ceva splendid s-a petrecut în inima voastra, în sufletul vostru, si vin sa se încline si sa aduca daruri. Deci, lumea întreaga se pune în serviciul copilului. Dar, atâta timp cât copilul nu soseste, nu va gânditi ca cineva va veni sa va serveasca. Îngerii nu vor veni sa serveasca decât pe acela în care copilul Iisus s-a nascut deja, caci nu pentru voi vin ei, ci pentru acest principiu Divin, Cristos, Fiul Domnului.
Nu este altceva mai important decât a face toate eforturile pentru ca, într-o buna zi, Copilul Iisus sa se nasca si în voi. În acel moment Pamântul si Cerul vor veni; din patru colturi ale lumii, fiintele vor întelege ca s-a nascut o noua lumina si vor veni sa va aduca cadouri si sa va vada. Bineînteles, va exista un Irod (au existat mereu Irozi) care va fi furios si care va cere celor trei magi: "Mergeti si vedeti ce-i cu copilul acesta, si când îl veti gasi spuneti-mi si mie, fiindca vreau si eu sa vin sa-l ador". Dar, din fericire, exista îngeri care vin sa-l previna pe Copilul Iisus, pentru a se salva. Un înger a venit si i-a spus lui Iosif: "Ia copilul si pe mama sa si fugi în Egipt, pentru ca Irod îl va cauta sa-l omoare". Si în acel moment magii au primit ordinul sa nu se mai întoarca lânga Irod, si au plecat în Tarile lor pe alt drum.Aceasta înseamna ca toti aceia care vor veni lânga Isus, lânga principiul Cristic, nu se vor putea întoarce la ei pe acelasi drum. Nu v-ati gândit la aceasta, nu-i asa? Totul este atât de profund, atât de misterios! Pentru mine este uimitor. Si, credeti-ma, nu inventez nimic. Va transmit stiinta pe care am primit-o: ea este adevarata. Restul, nu sunt decât povesti pentru cei care nu pot întelege; dar continutul acestor povesti este pentru discipoli, iar sensul pentru Initiati.
Si acum, de ce oare noaptea de Craciun este un obicei de petrecere, de masa? Este simbolic.Când s-a nascut copilul, trebuie sa manânci, sa bei, sa cânti, dar fara a depasi limitele, desigur. Si copilul are nevoie de hrana. Prima sa hrana, dupa nastere, este laptele mamei sale. Ea l-a hranit, mai întâi cu sângele ei, si apoi cu laptele ei. Care o fi semnificatia? Nu v-ati gândit la ea deloc. Toata lumea stie ca micutul s-a hranit mai întâi cu sângele mamei sale, si apoi cu laptele ei. Sunt doua culori aici: rosu si alb. V-am vorbit deja despre aceasta în conferinta referitoare la ciucurii rosii si albi, spunându-va ca misterele albului si rosului au fost ascunse în aceste mici lucruri care ne-au parvenit noua.
În tarile slave, si mai ales în Bulgaria, în fiecare an, primavara, oamenii poarta ciucuri rosii si albi pe care-i agata la haine sau la palarie, sau chiar în casa, suspendati pe undeva. Este o traditie, si ei nici macar nu stiu ce fac... Oamenii sunt cu adevarat tenaci si credinciosi, atunci când nu înteleg aceste lucruri! E, poate la fel, ca în cartile Tarotului, care, de secole, parcurg lumea. Daca s-ar fi stiut semnificatia lor, poate ar fi fost distruse. Ce bine ca nu s-a stiut! Si acei ciucuri, când s va sti ce simbolizeaza, se va dori, poate, suprimarea lor. Ei contin mari secrete, pentru ca, culoarea rosie si culoarea alba sunt simboluri. În timpul conceptiei, aceste doua culori sunt prezente: femeia aduce rosul, barbatul aduce albul. Mai târziu, aceasta se repeta atunci când femeia îsi hraneste copilul timp de noua luni, cu sângele ei, si apoi cu laptele ei. De altfel, în sânge gasim aceste culori, alaturi de globulele rosii si cele albe: rosul si albul reprezinta cele doua principii necesare vietii. Dar sa ne oprim aici. Daca nu va amintiti deloc, cititi din nou conferinta despre ciucurii rosii si albi.
Suntem obligati sa ne aplecam si sa reflectam asupra acestor mistere; când le-am înteles, trebuie sa le facem sa coboare în domeniul sentimentului, si în fine, sa le realizam în planul fizic. Acest lucru este cel mai greu. Toata lumea întelege, toata lumea aprofundeaza intelectual, si chiar foarte bine, dar întelegerea n-a coborât înca în sentiment si inima nu o simte. Întelegerea trebuie sa coboare în inima, si apoi, în vointa pentru a se face unirea în planul fizic. Exista, deci, trei nasteri ale lui Isus copilul: mai întâi în intelect, apoi în sentiment, si, în fine, în vointa, în planul fizic. O sa spuneti:" Dar cum, în planul fizic?".V-am explicat-o, dragii mei frati si surori, dar nu m-ati înteles. Omul nu poate sa-l nasca pe Isus în el, tîta timp cât nu a întels-o pe mama sa, pamântul. Daca nu stie ceea ce este Pamântul, daca nu are cu el relasii de afectiune, de respect, constiente, el nu are nici o posibilitate sa-si schimbe corpul fizic. Corpul nostru este în legatura cu Pamântul si se va întoarce ... în pamânt, pentru ca aici s-a format, pentru ca este fructul sau, copilul sau. Iar daca omul nu este în legatura corecta cu Pamântul, Copilul Isus nu poate sa se nasca an actiunile sale, în corpul sau fizic.
Pamântul este o fiinta inteligenta, dar la aceasta nu ne gândim niciodata, si îl studiem numai din punct de vedere geografic: atâtia locuitori, atâtea mari, oceane, lacuri, munti, râuri... Pamântul este creatura cea mai necunoscuta, cea mai dispretuita, cea mai urâta, si toate marile nenorociri de aici vin. Da, fiindca noi nu o respectam pe mama noastra, care ne-a dat corpul ei, corpul nostru. Exista o Stiinta prodigioasa asupra relatiilor omului cu pamântul, comportamentul pe care acesta trebuie sa-l aiba: cum sa-i vorbeasca, cum sa scoata fortele din el, si cum sa-i dea ceea ce are el rau. Desigur, pamântul are uzine, fabrici, laboratoare extraordinare, unde poate transforma totul. Si aceasta o face fara încetare: toate impuritatile, toate resturile care i s-au transmis, el le transforma pentru a produce fructe, flori, si tot ceea ce este util si frumos. Cât de inteligent este pamântul, nu-i asa!
Si ce este Pamântul? Este copilul unei mame, care este al altei mame, care este ea însasi copilul unei alte mame. Este o modalitate putin bizara de exprimare, dar este mai comod pentru a explica. Deci exista o strabunica, o bunica, o mama si un copil. Ei bine, copilul este Pamântul. Si ceilalti unde sunt? Va voi arata. Strabunica este natura cosmica, invizibila, care a format întreg Universul: sotia Domnului. Bunica este Universul. Cât despre mama, ea nu se vede, este deasupra pamântului, copilul ei, care este un reprezentant al naturii mari, Isis. Iar copiii Pamântului sunt toti copacii, fructele, tot ce se produce în natura.
Pamântul este fertilizat de soare, si el produce copii tot timpul anului, în diferite regiuni. Soarele este deci tatal, dar în spatele lui sunt alti tati, pâna la Spiritul Divin, care este originea a tot. Soarele este tatal, iar pamântul, mama, iar deasupra sunt destui tati si mame. Va aduceti aminte când v-am vorbit despre soarele invizibil, soarele negru, din care soarele nostru îsi ia energiile? Da, totul are o cauza. Cînd observam natura, vedem ca totul nu este decât o reflectie a acestei filiatii despre care v-am vorbit. Uitati-va la copac. Radacinile, reprezinta pe strabunica; trunchiul, pe bunica;ranurile , pe mama; frunzele si florile, pe copii; iar prin fructe, totul reîncepe, caci totul este în fruct. Copacul este o repetitie a întregului univers, si fiecare lucru este de asemenea, o repetitie la scara mica, un rezumat a ceea ce ramâne. Priviti atomul: este o repetitie a sistemului solar si invers, sistemul solar nu este altceva decât un atom în imensitate, si o repetitie a acestei imensitati. Cheia analogiei pe care v-am dat-o deschide toate portile, si o sa învatati sa va serviti de aceasta cheie. În corpul fizic, de asemenea, gasim aceasta repetitie: strabunica, bunica, mama, copilul... si fructele. Daca am începe sa cautam toate corespondentele pentru lucruri, aceasta ne-ar întârzia, dar v-as putea demonstra ca totul, totul corespunde.
Nasterea lui Cristos este o problema foarte importanta de care toti Initiatii trebuie sa se ocupe. Vedeti ce spune Sfântul Pavel:" Oh! Copiii mei, cât m-am straduit sa fac sa se nasca Cristos în voi!". Deci si el a înteles ca nasterea lui Cristos trebuia sa se faca în fiecare suflet omenesc. De aceea vorbea discipolilor sai, îi sfatuia si chiar îi scutura ca sa se purifice, si sa se puna într-o stare de acceptare, de supunere, de adorare, caci acestea sunt conditiile necesare pentru a primi sâmburele de Sus. Sufletul omenesc este ca o femeie: daca femeia este agresiva, daca rezista mereu în fata sotului, ea nu va avea niciodata un copil. Acelasi lucru este si cu sufletul omenesc; el trebuie sa aiba o femeie adorabila, receptiva, pentru a primiDuhul Sfânt, daca nu, pacat de el, nu va exista nici un copil!
Sa ne oprim acum putin asupra cuvintelor rostite de înger pastorilor:" Slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte, si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui!". Ati înteles aceste cuvinte? De ce pace oamenilor si slava în ceruri? Pentru ca atunci când se naste Copilul Divin, el îl preamareste pe Domnul si pacea se instaleaza în sufletul omului în care s-a nascut. Copilul aduce usurare, fiindca vine cu plenitudine. Priviti un barbat si o femeie care nu au copii, le lipseste parca ceva, resimt un gol. Dar când copilul vine, vine si plenitudinea, este triunghiul pe care se construieste edificiul. De aceea formula Maestrului Peter Deunov: " Dragostea de Dumnezeu aduce împlinire vietii " este de o mare profunzime. Este dragostea de Dumnezeu, pe care sufletul trebuie sa o primeasca cum femeia primeste dragostea sotului ei. Aceasta dragoste divina care aduce împlinire vietii, este dragostea ce o aduce Copilul Iisus. Copilul aduce împlinirea... Si unirea, dragostea, nu este altceva decât prevestirea, anuntul copilului care se apropie. Aceasta formula a Maestrului este, cu adevarat, foarte profunda: el nu a dat-o numai pentru a o repeta mecanic, înainte si dupa masa, ci pentru a lucra pâna ce aceasta dragoste divina sa poata înflori în sufletul nostru, care-l va concepe pe copil, pe Cristos. Si apoi, câte schimbari nu vor veni în existenta noastra! Peste tot, totul se lumineaza, totul se aseaza, totul se amelioreaza. Vedeti atunci de ce merita sa lucrezi un an, mai multi ani, o viata întreaga, pentru a face sa se nasca Copilul Iisus în sine. 
Au fost destule nasteri în aceasta noapte în lume, si chiar în Fraternitate a fost cel putin una. Dar, Iisus s-a nascut în aceasta noapte. 
Iisus are multe nume. Bineînteles, în istorie, numele Lui este Iisus, dar în domeniul mistic nu mai este Iisus, ci Eul Superior. Când omul se uneste cu Eul Superior, cu Sufletul Universal, când primeste Duhul Sfânt, acestea nu sunt decât formule diferite pentru a exprima aceeasi realitate.Daca s-ar face un studiu special s-ar gasi diferentele, dar Eul Divin, Duhul Sfânt, Sufletul Universal este oceanul în care totul traieste, totul se misca si se hraneste, este receptaculul cosmic al materiei primordiale, al energiei sublime; este Akasha, este cel mai pur eter, în care ne leganam. Si în acest Suflet Universal, care este peste tot, care stie tot, care transmite tot, de la un capat la celalalt al universului... în partea cea mai subtila a acestui Suflet care traieste, este plenitudine, chintesenta, omniscienta, locuiesc Tatal Ceresc, Mama Divina, Cristos, Duhul Sfânt. Si când Apostolul spunea:" Noi în El ne miscam", el vorbea de Sufletul Universal care este o emanatie a Domnului, dar care nu este Dumnezeu-Însusi.
Când se spune ca traim în Dumnezeu, în realitate nu este chiar foarte exact, traim de fapt, într-o substanta emanata de El. La început Domnul a emanat o Lumina, si aceasta prima substanta care era lumina pura, acesta este Sufletul Universal. El a înaintea soarelui si stelelor, si cu ajutorul ei a fost creat totul. Numai în stiinta ezoterica I se dau nume diferite. Când Dumnezeu a spus: "Sa fie Lumina!", lumina care a aparut nu este lumina pe care o vedem. Lumina care o vedem este o reflectie, o reprezentare care ne da o idee despre adevarata lumina. Adevarata lumina creata de Domnul, si care apoi a creat totul, a fost Sufletul Universal. El alimenteaza Universul; el contine totul, si toate fiintele se misca în el, ca pestii într-un ocean. Aceasta lumina este compusa din straturi diferite, mai mult sau mai putin subtile. Priviti atmosfera: este un ocean, unde noi suntem pestii unei alte specii care traiesc ca pestii din ocean. Si mai departe de acest ocean, se întinde un ocean eteric unde traiesc alte creaturi... Sufletul Universal are deci, etaje mai mult sau mai putin dense, mai mult sau mai putin subtile, pâna la vârf, care este foc, si unde locuiesc Duhul Sfânt si Mama Divina.
Trebuie sa întelegeti ca Initiatii pot sa se serveasca de termeni diferiti pentru a exprima aceeasi realitate. Într-un domeniu, unul spune Fiul, altul Duhul Sfânt sau Tatal. Si adesea inverseaza aspectele! Duhul Sfânt devine Fiul, Fiul devine Mama, Mama devine Duhul Sfânt, Duhul Sfânt devne Tatal. Ei da, putem face variatii, si este minunat! O sa spuneti:" Dar putem înebuni! " Nu, nu, din contra, putem deveni întelepti, inteligenti si rezonabili. În realitate este simplu de înteles. Sa luam un barbat: el poate fi în acelasi timp fiu, tata si bunic, si totusi el este acelasi. Dar, lânga nepotul sau este bunic, lânga fiu este tata, lânga tata este fiu, etc. Si poate fi înca si var, unchi, nepot, etc.... totul nu este decât o problema de legaturi. Si anticii, care stiau multe despre aceste lucruri, mai multe decât preotii nostri, au reprezentat-o pe Venus ca o frumoasa femeie, dar si ca o zeita barboasa. Iar Zeus, de câte ori nu si-a schimbat formele! Odata taur, alta data lebada, alta data ploaie de aur, etc.... Mari secrete sunt ascunse în aceste metamorfoze. Toate religiile Antichitatii au divinitati care îsi schimba sexul. Aceasta demonstreaza ca Anticii cunosteau legea polaritatii, iar contemporanii au uitat-o. În Arborele Sefirotic, de exemplu, sefirotul Netach care reprezinta tot ceea ce este feminin, frumos si delicat, încântator, tot ce are parfum, culoare, muzica, devine pozitiv, masculin vis-a-vis de sefirotul Hod, care, în acel moment devine feminin. Hod este masculin vis-a-vis de Iesod, dar devine feminin vis-a-vis de Netach.
Iata o stiinta pe care oamenii trebuie sa o învete: cum sa schimbe polaritatea. Când va gasiti în fata cuiva care va depaseste, imediat trebuie sa deveniti ca o femeie, daca doriti sa profitati de ceea ce stie. Daca nu, nu veti profita de nimic, si nu veti primi nimic. Dar, când va aflati în fata cuiva care va este inferior, deveniti un barbat, adica dati-i ceva, influentati-l, protejati-l. Trebuie sa stiti sa va polarizati în toate momentele vietii. Gânditi-va putin, si veti vedea ca atunci când nu ati stiut sa va polarizati în fata unui superior sau a unui inferior, ati pierdut ceva în loc sa câstigati.
Acum vreau sa va spun ca, în timpul absentei mele, mi-ar place sa lucrati si sa aplicati tot ce v-am dat ca metode, ca formule. Revedeti notitele luate, si veti gasi solutii la majoritatea problemelor care va framânta. Asteptati mereu revelatii noi, iar tot ceea ce v-am spus zace aruncat undeva. Veti crede, poate, ca este vorba aici de mândria mea, dar eu va cer sa recititi cartile. Veti vedea ca nu le-ati citit. Multi mi-au spus deja:" Maestre, am recitit cartile, a treia oara, si ne-am dat seama ca nu le citisem. Am descoperit atâtea lucruri neobservate!". Bineînteles, si daca vreti adevarul, va spun ca am spus totul în prima conferinta:" A doua nastere ", si din aceasta prima conferinta au rezultat celelalte. Si ce este extraordinar în aceasta prima conferinta? Nimic. Nu sunt nici teorii nebuloase, nici fizica atomica, ci numai un mic izvor care murmura. Dar tocmai acest izvor este secretul. De când curge, el aduce mereu noi conferinte. Da! Un izvor!... Totul este acolo!... Atâta timp cât va exista izvorul, va fi si vegetatie, animale, oameni si o întreaga cultura cu muzica, dansuri, cântece. Da, fiindca exista apa. Înlaturati izvorul si totul va dispare. Interpretat simbolic, exista destui oameni inteligenti care au hotarât sa-si împiedice izvorul sa curga, spunând:" Ceilalti nu merita ca eu sa fiu bun, nu trebuie sa-i ajut, trebuie sa fiu ferm, si astfel nu voi fi înselat, nici solicitat." Dar gândind asa, veti distruge tot! Viata se va duce, la fel si fericirea... Lasati-i pe ceilalti sa va însele, si sa-si bata joc de voi, asta nu are nici o importanta, dar nu va lasati niciodata izvorul vostru sa taca! Iata marele secret. Ei, si ce daca v-au tradat unul sau doi? Nu are nici o importanta în fata unei surse care curge, veti fi apoi de mii de ori recompensat. Dar închizând izvorul, veti pierde tot. Veti fi cel mai sarac si mizerabil om. Evident, nimeni nu va va mai însela, veti fi mort. Iar pe morti, cine sa-i mai însele? Sfârsit!...
Da, recititi prima conferinta, dragii mei, fiindca ea trateaza problema nasterii, a celei de-a doua nasteri: cum sa ne nastem din apa si spirit, adica din apa si foc. Sunt doua simboluri: apa este principiul feminin, si spiritul este principiul masculin. Daca omul nu se naste din apa si foc, el nu va intra în Împaratia Domnului, adica nu se va naste a doua oara, daca nu poseda cele doua principii în el. A doua nastere este nasterea lui Iisus, dar nasterea lui Iisus este nasterea voastra. Mama este apa, adica iubire, puritate, viata, iar tatal este focul, lumina, spiritul. Daca nu aveti cele doua principii: iubirea, care este principiul feminin si întelepciunea, care este principiul masculin ( uneori acestea se inverseaza ), nu va veti putea naste. Orice copil are un tata si o mama; iar DACA NU AVETI IUBIRE, SI NICI ÎNTELEPCIUNE, PARINTII LIPSESC SI COPILUL NU SE VA NASTE. Ne-am nascut deja, e clar, dar nu ne-am nascut din iubire si întelepciune înca. Pentru a ne naste a doua oara, sub forma Copilului Cristos, ne trebuie un tata si o mama elevati, mai evoluati ca parintii fizici. Trebuie iubire si întelepciune, si copilul care se va naste va fi adevarul, plenitudinea vietii, tot ceea ce este real si adevarat. Iata câteva cuvinte despre prima conferinta. Recititi-le înca o data.
Nu v-am interpretat întreg capitolul din Sfântul Luca. Am dorit numai sa va prezint un colt din viata voastra interioara, pentru a sti ca nasterea lui Iisus nu a fost numai un eveniment istoric, de acum 2000 de ani, dar si un fenomen real, care se produce anual în natura, si uneori, foarte rar, în fiinta omeneasca. Daca credem ca nasterea lui Iisus nu este decât un eveniment produs acum 2000 de ani, atunci nimic nu se explica. Mai întâi, este incompatibil cu marea iubire a Domnului. Omenirea exista de milioane de ani, si atunci iubirea unde era?... ce facea? Dupa crestini, Dumnezeu a asteptat un moment istoric pentru a-si manifesta iubirea trimitându-si Fiul... Si pentru putin timp! Si apoi, trebuie sa plângem, s-a sfârsit, trebuie sa ne rugam ca el sa revina. Nu are sens! Adevarul este ca Iisus Cristos a aparut de mai multe ori în omenire, si chiar pe alte planete, în tot universul, si va mai apare înca în viitor. Daca nu puteti accepta acestea, nu sunteti nici credinciosi, nici crestini, nimic. Credeti în lucruri nastrusnice, dar în tot ce are sens nu vreti sa credeti. Se spune mereu:" Dumnezeu este iubire... Dumnezeu este iubire...", dar nu se vede nicaierei. Vi se spune ca o singura data aceasta dragoste s-a manifestat pe pamânt, si atunci nu ati fost prezenti! 
Dar mai adaug ceva. Va puteti îndoi de aparitia lui Cristos în istorie. Unii au facut-o si au demonstrat cu dovezi stiintifice, la fel ca si cei care au demonstrat contrariul. Si ce vom spune? Ca latura istorica nu este foarte importanta. Si totusi, exista un lucru care nu poate fi înlaturat. Sa presupunem ca s-a ajuns la demonstrarea, cu dovezi de netagaduit, ca Iisus nu a existat, ca a fost un mit... Va trebui însa acceptat imediat un lucru, si anume ca acela care a scris Evangheliile este la fel de mare ca El. Si fiindca cineva a scris asemenea lucruri, de o asemenea profunzime, de o asemenea grandoare, de o asemenea lumina, nu este neaparat necesar ca Cristos sa se fi încarnat.
Pastrati acum aceasta imagine a ieslei, cu iosif, Maria si Copilul între magar si bou, si acea stea care straluceste deasupra grajdului...
Adunati toti aici, facem o munca prodigioasa asupra creierelor si constiintelor pentru ca gândurile noastre, rugaciunile noastre, cântecele, sunt unde care se propaga si care vor atinge inimile si inteligentele a mii de oameni si femei din întreaga lume. Si toate aceste idei care le lansez, veti vedea, se vor propaga peste tot. Credeti-ma, participati la o munca gigantica, si de cea mai mare slava. Aceasta este adevarata munca: în acelasi timp te îmbogatesti spiritual, si în acelasi timp raspândesti lumina. Astazi, mai ales, este o zi extraordinara, si se vor produce mari transformari. Nimeni nu va ramâne nemodificat: fiecare va întelege câte ceva, va simti câte ceva, va primi câte ceva. Pentru ca astazi este nasterea lui Cristos, si aceasta nastere a operat formidabil în lume si în Fraternitate. Veti vedea, veti constata, Copilul este înca mic; el nu se poate înca ridica, nici face miracole, dar într-o zi, el va face lucruri mari, da, acest copil. Astazi este nasterea adevarata a Copilului Cristos, trebuie numai sa-l cautam, sa-l gasim. Voi veti fi cei trei magi si va veti conduce dupa stea. Pâna acum nu v-am spus ca, Cristos s-a nascut. Si iata, astazi, v-o spun pentru ca este un adevar.
Acum va doresc pace, armonie, lumina, fericire si bogatie spirituala, dragii mei. Aveti un Dumnezeu, aveti un ideal, aveti o religie, aveti un Maestru, si daca vreti mereu sa va dezvoltati, pastrati-le cu grja. Pentru fiecare fiinta vine momentul când floarea se deschide, si atunci ea da parfumul. Acest parfum este ceva invizibil care apare în jurul ei; surâsul, privirea, pielea, totul se schimba, chiar si vocea. Exista perioade când sufletul omenesc se împlineste, si atunci el emana esente delicioase. Aceasta viata pura, subtila, care degaja o fiinta, sub forma de culori, parfum, muzica, este acea viata dupa care alergam, pe care o iubim. Daca vreti sa fiti iubiti, admirati, cautati, trebuie sa degajati aceasta viata, sa straluciti. Asa cum floarea se deschide, fiecare fiinta trebuie s-o faca si într-o buna zi va fi înconjurata de o aura de lumina si culori.
Astazi este Craciunul, si asa cum nasterea unui copil aduce speranta vietii, Nasterea lui Cristos în lume, astazi, este speranta ca Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni. Chiar daca ei Îi încalca mereu legile, El le acorda credit trimitându-le un Mântuitor, pentru a salva toate sufletele. Chiar si cei care au facut cele mai mari tâmpenii trebuie sa se trezeasca. Vor suferi, e de înteles, vor plati, vor repara, dar Dumnezeu le da o sansa de a avansa. Ceea ce este rau, este sa te descurajezi, si sa refuzi sa urci.
Deci, dragii mei frati si surori, va doresc noapte buna, si nu uitati Craciunul continua înca si mâine si poimâine... Sus, în Ceruri, se celebreaza o sarbatoare, si la aceasta sarbatoare trebuie sa participati si voi, cel putin prin puterea gândului. Din nefericire, putini sunt aceia care stiu sa se dedubleze, pentru a participa cu adevarat prin spiritul lor. Cât despre ceilalti, ce sa mai vorbim! Au mâncat, au baut, s-au ghiftuit, iar acum sunt bolnavi. De acum înainte, nu mai petreceti Craciunul asa. Gânditi-va bine! Munciti si într-o buna zi Copilul Iisus se va naste în voi. Pentru moment pregatiti conditiile.
Buna seara si noapte buna, dragii mei!
DRAGOSTEA DE DUMNEZEU REZOLVA TOATE PROBLEMELE