




Omraam Mikhail Aivanhov

Rugaciunea


ooo000ooo


I
Orice fiinta poseda facultatea de a dori cu pasiune, de a cere, de a insista. Aceasta este deja rugaciunea. Nu e nevoie sa fii savant sau cultivat pentru a striga cerului, ajunge sa ai un sentiment intens. De aceea, daca cineva ezita sa se angajeze în viata spirituala pretextînd ca nu are facultatile si calitatile necesare, îi putem spune: "Cînd esti nefericit, cînd suferi, oare nu faci tot ce poti pentru a te dezbara de raul tau? Nu ceri ajutor? Ei bine, aceasta ajunge!" Fiecare dintre voi poseda facultatea de a se concentra pentru a striga si a chema în ajutor, si aceasta este facultatea care poate sa va salveze în toate împrejurarile. Pentru ca, sa stiti, puteti fi zdrobiti în asa fel încît sa nu mai ramîna în voi nimic cu exceptia unui singur atom. Da, un atom din voi va subzista întotdeauna, si el este cel care va putea reconstrui pentru voi întregul univers. Acest atom este facultatea de a se ruga, de a implora. Este darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a facut fiintei omenesti. Fara aceasta facultate el ar fi disparut de mult.
Aceasta idee a existentei unui atom al rugaciunii, de care nimeni nu vorbeste, poate parea cu totul inacceptabila, imposibila de crezut... Totusi, voi stiti deja ca pentru stiinta initiatica exista la coltul inimii, un atom care are rolul de a înregistra tot timpul vietii, ceea ce omul gîndeste, simte si traieste. Acest atom nu are puterea de a înterveni pentru a modifica ceva, el nu face decît sa înregistreze. În realitate este un fel de bobina microscopica care se desfasoara fara întrerupere de la începutul existentei pîna la sfîrsitul ei, iar în momentul mortii ea se opreste si se detaseaza de corp. Cu aceasta bobina omul se prezinta pe lumea cealalta în fata judecatorilor sai.
Dar mai exista si un alt atom gratie caruia omul are posibilitatea de a cere ajutor pentru a înfrunta dificultatile si a remedia circumstantele. Daca acest atom nu este dezvoltat pentru ca omul nu se roaga, totul se va desfasura pentru el exact cum a fost determinat de destin. Acest atom, bine înteles, nu poate schimba marile linii ale vietii - este foarte greu sa le modifici - dar în domeniul subtil, eteric, el poate produce schimbari. Iata de ce persoanele pentru care rugaciunea este o impulsie naturala au mai multe posibilitati decît ceilalti sa triumfe asupra încercarilor. Cînd greutatile survin, în interior omului simte mai putin descurajarea, amaraciunea, dezolarea.
Multe evenimente penibile ce lovesc întreaga colectivitate, este imposibil sa le evitam: o inundatie, un cutremur, un razboi, de exemplu. În timp de razboi nu putem sa ne sustragem privatiunilor, nenorocirilor, marilor pierderi dar, în interior, cel care se roaga, care actioneaza prin sufletul si spiritul lui, transforma în el însusi aceste încercari. Cu toate ca în exterior evenimentele ramîn aceleasi, acolo unde altii se descurajeaza sau chiar se sinucid, el gaseste în el forta, o hrana, o încurajare.
Oamenii s-au obisnuit sa primeasca totul din exterior. Pe de o parte este normal, pentru ca ei nu ar putea sa traiasca fara numeroasele materiale si energii pe care le primesc de la apa, aer, soare, pamînt. Noi sîntem creaturi, si toate creaturile, toata creatiunea este obligata sa primeasca din exterior ceea ce are nevoie pentru a continua sa traiasca. Numai Creatorul a scapat de aceasta lege: El nu are nevoie sa astepte sa fie hranit. Da, dar cum El a lasat o particula din El în fiecare creatura, o scînteie, un spirit care este de aceeasi natura ca El, gratie acestui spirit fiecare creatura poate ea însasi deveni creatoare. În loc sa asteptam întotdeauna totul din exterior, omul poate actiona în interior prin gîndirea sa, vointa sa, spiritul sau captînd cel mai mare numar de elemente de care are nevoie pentru a se hrani fizic si psihic. De aceea Învatamîntul Initiatilor a fost întotdeauna Învatamîntul spiritului creator si cel care îl accepta va fi întotdeauna puternic, independent, deasupra circumstantelor.
Nu trebuie sa ne supunem, nu trebuie sa ne lasam în voia întîmplarilor, trebuie sa încercam sa actionam. Voi nu puteti ameliora totul, nu sînteti înca capabili de asa ceva, dar rugaciunea voastra este ca un mic graunte care este pe cale sa rodeasca. Ati pronuntat cîteva cuvinte, v-ati concentrat asupra unei imagini luminoase si acesta este ca un strigat pe care l-ati scos pentru ca cineva sa vina sa va salveze. Voi nu observati viata în jurul vostru si cu toate acestea eu va spun întotdeauna ca numai de la ea puteti învata. Priviti un copil: cine l-a instruit, cine i-a revelat ca cuvîntul este o forta? Cînd se simte în primejdie striga: Mama! Cum a învatat acest copil sa se serveasca de un cuvînt magic? Daca nu ar fi strigat, mama lui nu ar fi stiut ca se întîmpla ceva. Dar ea îl aude si se repede ca sa-l salveze. Atunci de ce voi nu va gînditi sa strigati macar odata catre Cer?
Voi nu parveniti niciodata sa înfrîngeti dificultatile exterioare si interioare atît timp cît nu veti învata sa va întoarceti catre un univers superior, mai frumos, mai sublim. Vointa nu ajunge: pentru a rezista trebuie o protectie, un ajutor, iar aceasta protectie, acest ajutor, nu-l veti obtine decît legîndu-va cu lumea divina. Atît timp cît nu veti crea aceasta legatura, veti ramîne la buna voie a circumstantelor. Cînd vad pe cineva care nu are nici o dragoste fata de fapturile care îl depasesc, nici o dorinta de a intra în legatura cu ele, eu pot sa-i spun: Tu nu ai aliati, nu ai prieteni, într-o buna zi vei sucomba. Mai întîi trebuie sa iubesti entitatile ceresti si sa le inviti pentru ca ele sa fie aici, prezente. Atunci, da, esti puternic pentru ca ai acolo sus aliati puternici.
Îndata ce începeti sa va rugati, entitatile raufacatoare care voiau sa va faca rau încep sa se îngrijoreze. Ele îsi spun: aceasta faptura utilizeaza arma cea mai puternica pe care noi o cunoastem, si ele tremura si vor sa fuga. Cînd un om se roaga, imediat o armata invizibila se apropie, deja se aud fosnetul aripilor îngerilor si entitatile tenebrelor se grabesc sa dispara pentru ca ele stiu ca vor fi torturate, arse. Ele nu au frica decît de un singur lucru: lumina. Iata de ce în fiecare moment dificil, primejdios, primul gest de facut este de a se lega de Creator si de a-si mari în sine lumina: atît timp cît va veti putea mentine în acesta stare de reculegere, toate aceste fapturi inferioare care va ameninta vor fi neutralizate, paralizate sau puse pe fuga.
Acum, din ce în ce mai mult, obisnuinta de a se ruga se pierde si este pacat. De ce sa te rogi, gîndesc oamenii, cînd esti bine si nu-ti lipseste nimic? În realitate, rugaciunea apartine unui alt ordin al lucrurilor. Chiar cînd posedati totul, si nu va lipseste nimic, trebuie sa va rugati. De ce? Pentru ca rugaciunea este o creatie. Sînteti uimiti? Toate creaturile au nevoie sa creeze. Dar cel care nu a dezvoltat anumite facultati: inteligenta, lumina, nu creaza, el copiaza numai, nu face decît sa reproduca. Exact ca si mamele si tatii care nu au facut nici o munca interioara înaintea conceptiei copilului lor: ei reproduc propriile lor slabiciuni si boli la copiii lor. Se crede ca este o creatie, în realitate nu este decît o reproducere. Adevarata creatie presupune ca va puteti înalta la un nivel superior. Stiind aceasta, omul care vrea sa creeze se depaseste si, prin sufletul si spiritul sau capteaza energii din regiunile ceresti. Apoi, orice va executa, toate creatiile sale sînt impregnate de elemente spirituale.
Adevarata rugaciune este deci o creatie. Pentru ca, atunci cînd va rugati, voi nu va adresati numai unui om, undeva, pentru ca el este sef, director sau bancher si ca el poate sa va dea sau sa va împrumute ceva. Cu acest gen de rugaciuni nu veti ajunge prea departe pentru ca cei carora va adresati sînt ca voi, la acelasi nivel ca voi, au aceleasi lacune, aceleasi slabiciuni ca voi. Adevarata rugaciune este o legatura pe care omul încearca sa o stabileasca cu Fiinta cea mai sublima, Creatorul cerului si al pamîntului, Stapînul universului. Prin rugaciune, el se leaga cu aceasta Creatura sublima care este imensitatea, infinitul, eternitatea si gratie acestei legaturi are posibilitatea de a atrage elemente din lumile superioare. Aceste elemente, aceste particule provenind din aceste regiuni sublime sînt de o putere de necrezut. Daca puteti sa captati macar unul, el va intra pentru a purifica totul, a restabili, a armoniza, a face lumina chiar sa actioneze asupra tuturor celor care va înconjoara.
Chiar si fapturile cele mai slabe, cele mai nefericite poseda acest atom al rugaciunii gratie caruia ei pot sa se lege cu Cerul pentru a suporta încercarile. Chiar daca totul le lipseste banii, mîncarea, vesmintele, chiar daca sînt în închisoare, ei devin puternici. Sanatatea, banii, inteligenta nu sînt date tuturor, dar toti pot sa utilizeze puterea acestui atom pentru a cere, pentru a insista, pentru ca spiritele luminoase sa le vina în ajutor. Pentru evolutie, pentru avansarea în spiritual, conteaza numai aceste facultati. În acest domeniu, se poate chiar ca cei saraci, nefericiti, muribunzi sa posede cea mai mare putere, în timp ce altii sînt ca si cloroformizati sau adormiti pentru ca au totul.
Cînd trebuie sa înfruntati mari dificultati, daca nu cereti nimic, veti ramîne neputincios. Acest atom al rugaciunii e singurul care poate remedia totul; dar daca nu-i dati nici o activitate, veti îndura în interior tot ce era prevazut. Puterea acestui atom se gaseste în domeniul psihic adica în gîndurile voastre, în emotiile voastre. Gratie rugaciunii, chiar daca nimic nu s-a schimbat în exterior, voi nu puteti ramîne în aceeasi stare interioara. Daca îngheata, va e frig, daca sînteti bolnavi, suferiti, în schimb rugaciunea a produs în voi schimbari.
Un om va muri, el este singur, abandonat, în mizerie. Dar gratie rugaciunii el pleaca în bucurie, pace, lumina, pe cînd, în aceleasi conditii, cel care nu se roaga va fi cuprins de sentimente de revolta si de ura. Chiar atunci cînd nu parveniti sa schimbati conditiile exterioare, rugaciunea actioneaza enorm, chiar daca nu ar fi decît pentru urmatoarea reîncarnare. Majoritatea oamenilor nu stiu de ce religia încearca întotdeauna sa convinga un criminal sau un ateu sa aiba remuscari, sa ceara iertare Domnului înainte de a muri. Este din cauza importantei acestui ultim moment. Daca cineva a fost bun, virtuos, credincios toata viata, si se revolta sau nu mai are credinta în ultimul moment, el va distruge tot binele pe care l-a facut toata viata sa... Pentru ca ultimul moment este cel care conteaza.
Vedeti deci cît este de important sa cunoasteti legile si sa va conformati lor. Deci, faptul ca nu ati putut schimba nimic în acesta viata nu are importanta absoluta; daca ati putut sa traiti bine ultimul moment al vietii, destinul vostru viitor va fi schimbat, viitoarea reîncarnare va fi mai buna. Aceasta nu trebuie sa o uitati niciodata.
Multi oameni mi se plîng ca rugaciunile lor ramîn fara rezultat. Evident, ei îsi imagineaza ca pot sa traiasca indiferent cum si ca, în ziua cînd vor avea dificultati le va ajunge sa adreseze o rugaminte cerului pentru a fi iertati. Ei bine, aici ei gresesc. Sa luam o imagine. Cînd vreti sa cumparati ceva într-un magazin, voi trebuie sa dati ceva în schimbul lucrului pe care îl cereti; aceasta se cheama plata. Daca nu vreti sa platiti, va va fi refuzat orice lucru. În natura, în lumea invizibila, totul se petrece ca în magazinele de pe pamînt. Lumea invizibila va spune: dati inima voastra lui Dumnezeu si El va va da totul în schimb. Dar voi raspundeti: nu pot, am o nevasta, copii sau o amanta adorabila, nu mai am inima de dat. Ei bine, iata de ce rugaciunile voastre nu sînt niciodata ascultate. Voi va imaginati totdeauna ca puteti obtine ceva fara sa dati nimic în schimb, dar aceasta este imposibil: pentru a obtine binefacerile cerului, trebuie sa dati macar o parte din dragostea voastram din atentia voastra constienta, din timpul vostru, din eforturile voastre cotidiene.
Acum, putem lua înca o imagine: aceea a unei banci, spunînd ca toate emanatiile noastre luminoase si pure, tot ceea ce este bun, nobil, impersonal, generos este clasat fara stirea noastra de entitatile însarcinate cu acest lucru, si apoi plasat în bancile ceresti ca un capital în numele nostru. Apoi, cînd întîmpinam dificultati sau vrem sa facem bine, putem sa cerem ajutor, sprijin. Aceasta banca ni-l acorda imediat. Dar daca nu avem nici un capital, depus, nu am economisit nimic, ea nu ne cunoaste. Aceasta explica de ce rugaciunile oamenilor sînt sau nu ascultate. Numai cei care au plasat bogatii în banca divina - în mod simbolic - sînt ajutati de catre cer.
În realitate, exista cazuri unde, chiar daca voi îndepliniti aceste conditii, entitatile lumii invizibile nu va asculta rugaciunile pe care le faceti pentru voi sau pentru rude, prieteni, pentru ca daca ar face-o, ar bulversa toate proiectele lor. Multe încercari: insuccese, boli, sînt trimise oamenilor pentru ca au datorii de platit, lectii de învatat si ei nu poat fi liberati înainte de a plati aceste datorii. Dar nu uitati ca rugaciunea pe care o faceti, daca este sincera, aduce întotdeauna un lucru bun, ori pentru voi, ori pentru altii.
Si mai exista înca o lege pe care trebuie sa o cunoasteti, este ca tot ceea ce va doriti, tot ce gînditi, tot ce imaginati este deja realizat în planul subtil iar daca persistati mult în acest sens, aceste realizari care nu exista înca decît în lumea invizibila vor coborî din ce în ce mai mult în planul fizic si atunci, fie în bine, fie în rau, este greu sa va opuneti materializarii lor. De aceea trebuie sa fiti vigilenti si sa va gînditi bine înainte de a dori ceva, pentru ca într-o buna zi aceasta se va realiza si va fi prea tîrziu ca sa o mai regretati.
Unii vor spune: Dar este imposibil ca ceea ce dorim sa fie deja realizat! Ba da, cînd va rugati si cereti sa se manifeste toate calitatile Tatalui si a Mamei voastre ceresti chiar daca va gînditi apoi: Nu e nimic de facut, nu am fost ascultat, nu mi s-a dat nimic... în realitate, entitatile luminoase sînt pe cale sa se strecoare si sa se instaleze în voi; numai ca voi nu le simtiti si nu va bucurati de prezenta lor. Trebuie sa continuati sa va rugati, trebuie sa aveti rabdare si într-o buna zi tot ce ati dorit se va realiza.
Acum, va voi da cîteva metode. Cînd vreti sa va rugati si sa va legati cu Dumnezeu, imaginati-va undeva în spatiu un centru viu, plin de raze, spre care converg toate fapturile luminoase, spirituale si de unde ele se umplu de forta. Din acest centru, vedeti tîsnind raze de lumina care pleaca în toate directiile pentru a hrani toate creaturile care traiesc. În acest fel gîndurile voastre se vor îndrepta exact la în locul unde prezenta lui Dumnezeu este cea mai puternica si mai bine determinata iar rugaciunea voastra va fi urmata de rezultate. Toti marii initiati se concentreaza asupra acestui punct care este un centru de lumina si gîndurile lor creaza o asemenea forta în spatiu ca discipolul, daca se exerseaza în fiecare zi în acest fel, primeste de la aceasta forta binefaceri imense.
În momentul în care va rugati, încercati de asemenea sa creati o imagine: aceea a unei multitudini de spirite dispersate în lumea întreaga si care, acolo unde se gasesc, sînt pe cale de a se concentra asupra Creatorului, de a se lega cu El. Prin gîndire, voi va alaturati acestor fapturi pentru a va ruga cu ele, si astfel vocea voastra nu mai este izolata în desertul vietii. Cînd solicitati Cerul împreuna cu mii de fapturi luminoase, rugaciunea voastra este ascultata din cauza colectivitatii si voi beneficiati în aceeasi masura. Din cauza ca actionati singuri, gîndirea voastra nu-si atinge scopul si se reîntoarce. Secretul este de a se lega cu toti cei care se roaga pentru ca în fiecare moment, exista undeva în lume creaturi care se roaga.
A se ruga este deci a cere, dar exista cereri si cereri. Majoritatea oamenilor gîndesc ca a se ruga lui Dumnezeu este a-i cere tot ce le lipseste. Avem nevoie de un acoperis, de îmbracaminte, de bani... vrem sa scapam de un pericol, de o boala... dorim un barbat, o nevasta, copii si toate acestea le cerem lui Dumnezeu. Care dintre noi înainte de a se ruga îsi spune ca nu va cere nimic, ca se va ruga numai pentru a se simti mai aproape de Dumnezeu? Cel care se roaga într-adevar nu cere nimic. Si de altfel, în acel moment chiar fara a cere nimic, el obtine totul. Dumnezeu este forta, întelepciune, dragoste, puritate, frumusete si cel care fuzioneaza cu El obtine încetul cu încetul toate aceste virtuti, aceste bogatii; atunci cum poate sa se îndoiasca ca va obtine într-o zi tot ce-si doreste?
Numai în rugaciune veti gasi fericirea, în actul însusi de a va ruga, stiind ca în ziua cînd toate dorintele voastre se vor împlini nu veti mai avea de cerut fericirea! Cînd dorintele sînt realizate, nu mai avem de ce sa ne bucuram, regretam frumoasele zile ale trecutului cînd asteptam, imaginam ceva minunat. De aceea trebuie sa va gasiti fericirea în aceasta legatura, pe care o creati cu cerul prin rugaciune, pentru ca apoi, cînd veti obtine ceea ce doriti, numai Dumnezeu stie daca veti fi fericiti! Cel care a înteles adevarata semnificatie a rugaciunii va fi întotdeauna fericit chiar daca nu are nimic, pentru ca nimeni nu-l poate opri de a crea în lumea subtila a gîndului lucruri extraordinare care, ramînînd inaccesibile, vor fi totdeauna prezente în el.
II
Ceea ce mi-a placut mult cînd am calatorit în India si care m-a facut sa reflectez si mai mult, este ca în fiecare casa, atît în cea mai saraca cît si în cea mai bogata, se gaseste întotdeauna un mic altar cu imagini sau statuete ale divinitatilor în fata carora ard candele si tamîie. Marii Învatati ai Indiei au reusit sa dea barbatilor si femeilor acestei tari nevoia de a rezerva un mic loc pentru spiritele luminoase pentru a primi ajutorul si protectia lor.
Acest loc poate fi în interiorul sau în exteriorul casei. Chiar si hotelele au mici sanctuare pe verande sau terase, se gasesc chiar si pe strada. Evident ceea ce mi-a placut cel mai putin este ca am vazut rar altare bine întretinute. Erau tot felul de lucruri în camera unde era altarul si chiar si imaginile erau patate sau sifonate. Ca si cum oamenii acolo nu dadeau mare importanta ordinii si curateniei, ci numai laturii simbolice a lucrurilor.
Spiritualistii, misticii au nevoie sa aiba un loc pentru a se reculege si a se ruga. Evident e mai bine daca o putem face în singuratate, într-o camera unde nu riscam sa fim deranjati.De aceea va recomand sa aveti daca este posibil în casa voastra un loc a parte, sfintit, unde nu poate sa intre toata lumea. Chiar daca nu este mai mare decît o cabina telefonica, esentialul este ca sa fie un loc consacrat al carui vibratii si fluide subtile va vor permite sa intrati mai usor în contact cu entitatile ceresti.
Îmi amintesc ca în trecut, în Bulgaria, se afla în fiecare casa o mica nisa unde era plasata o icoana, în fata careia lumea venea în fiecare seara sa aprinda candela si sa se reculeaga un moment pentru a fi protejata în timpul noptii. Acest obicei exista si în alte tari dar acum este aproape peste tot abandonat. Oamenii au pierdut dorinta de a se lega, ei si toata familia lor, cu aceste forte luminoase care pot sa-i ghideze, sa le protejeze. Ei nu mai cred în posibilitatea acestei protectii invizibile; ei au alte protectii, protectii fizice, materiale, gratie carora ei se cred la adapost si într-un sens este adevarat, dar pe de alta parte nu. E bine sa fii protejat în planul fizic si tehnica pune la punct în fiecare zi alte aparate noi pentru a asigura securitatea oamenilor; dar este indispensabil de a fi protejati din punct de vedere spiritual de catre energii si entitati ceresti.
Acum, acest loc de care va vorbeam, acest colt care e bine sa fie amenajat în casa si purificat ca sa instalam Divinitatea, este doar concretizarea în planul fizic al altui loc invizibil, cel de care Isus vorbea cînd spunea: cînd te rogi, intra în camera ta, închide usa si roaga-te Tatalui tau care este acolo, în locul secret. Aceasta camera secreta nu este altceva decît o stare de constiinta. Cînd veti parveni sa creati în voi linistea si pacea, cînd aveti nevoie de a exprima Domnului dragostea voastra pentru El, sînteti deja în aceasta camera secreta. Aceasta camera poate fi în inima, ea poate fi si în intelect, în suflet... În realitate, este o stare a constiintei superioare la care ati ajuns sa va ridicati. Voi meditati de exemplu asupra adevarurilor sublime pe care nu puteti sa le sesizati, si iata ca la un moment dat puteti sa întelegeti. Ce s-a întîmplat? De unde a venit aceasta întelegere? Spiritul vostru o avea în el de o eternintate, dar era un domeniu la care constiinta voastra nu avea înca acces. Pentru ca omul, care nu stie ce se petrece în subconstientul sau, nu stie nici ce se petrece sus, în cer, în cerul lui, în spiritul sau, supraconstiinta sa.
Veti putea sa va închideti cît vreti între cele patru ziduri ale unei camere pentru a va ruga, daca nu aveti dragoste pentru Domnul, daca nu ajungeti aceasta stare de fervoare care este cea a rugaciunii, nu puteti nici sa gasiti camera secreta, nici sa intrati în ea. Camera secreta este o stare de mare concentrare, de pace, de liniste interioara unde tot restul dispare, unde nu exista decît rugaciunea voastra, decît cuvîntul vostru interior care parcurge spatiul. În acel moment chiar daca nu stiti ca sînteti în aceasta camera secreta, sînteti într-adevar în ea.
Camera secreta este un simbol minunat de o mare profunzime care era cunoscut mult înainte de Isus. Toti Initiatii, misticii stiu ca pentru a se ruga, trebuie sa intram în aceasta camera interioar pentru ca în exterior Cerul nu ne va asculta. De ce? Imaginati ca sînteti în strada si vreti sa vorbiti cu un prieten care se gaseste în alt oras: nu puteti, decît intrînd într-o cabina telefonica, unde se gaseste un aparat pe care formati un numar si aveti comunicatia. Daca ramîneti în strada, puteti sa strigati cît puteti, puteti sa urlati, prietenul vostru nu va va auzi. În acelasi fel, pentru a fi ascultat de catre Cer, trebuie sa intram în aceasta camera secreta de care vorbeste Isus, pentur ca si ea este bine amenajata cu aparate telefonice care permit sa comunicam cu lumile superioare.
Sa aprofundam înca aceasta comparatie: cînd intrati într-o cabina telefonica, închideti usa pentru a putea auzi si vorbi în liniste. Tot asa, în aceasta camera secreta totul trebuie sa fie linistit pentru ca nu în zgomot se face o munca spirituala. Trebuie sa întelegeti ca exista în fiecare fiinta un loc foarte linistit unde ea trebuie sa patrunda închizînd usa în urma sa.
A închide usa, înseamna a nu lasa sa patrunda gînduri si dorinte straine rugaciunii, altfel vor apare paraziti în comunicatia voastra cu cerul si nu veti primi nici un raspuns. Numai în camera secreta comunicatia poate sa se faca în mod corect: voi nu vorbiti si auziti; voi adresati o rugaminte cerului si primiti raspunsul. Daca nu puteti sesiza ceea ce vi se spune, este din cauza ca ati uitat sa închideti usa sau ca nu ati putut linisti vacarmul gîndurilor si sentimentelor voastre.
Camera secreta este deci locul de liniste si de secret. Ceilalti nu trebuie sa-si dea seama de ceea ce spuneti, cum îl spuneti si cui va adresati. Bine înteles, uneori nu puteti sa-i împiedicati sa-si dea seama ca va rugati. Dar cu atît mai putin îsi dau seama, cu atît este mai bine. Într-o parabola, Isus vorbeste de acel fariseu care a mers în Templul din Ierusalim si care se ruga foarte ostentativ!... Ei bine, toata atitudinea lui arata ca nu era în camera secreta.
Aceasta camera secreta, putem spune ca este inima, linistea sufletului. Dar evident, inima nu este aici cea care corespunde planului astral, locul dorintelor inferioare, al poftelor. Camera secreta este inima spirituala, adica sufletul. Atît timp cît nu ajungem sa facem adevarata liniste înseamna ca nu am reusit sa patrundem în aceasta camera. Sînt atîtea "camere" în om! Si printre toate aceste camere, foarte putini oameni au gasit tocmai cea careia îi place linistea. Marea majoritate s-au ratacit în alte camere, si aici se roaga; dar cum aici nu au aparate adecvate, cerul nu primeste cererile lor.
Deci nu ajunge a rezerva divinitatii un loc în casa sa. Daca vreti într-adevar sa fiti vizitati, trebuie sa consacrati un loc în inima voastra, în sufletul vostru, zicîndu-va: "Iata, aceasta este pentru Tatal, pentru Sfînta Fecioara, pentru Hristos sau pentru arhanghelul Mihail", pentru ca, credeti-ma, daca este un loc pentru ei, ei vor veni.
Dar ca o rugaciune sa fie ascultata, sînt niste conditii de îndeplinit. De ce, de exemplu initiatii din trecut au învatat pe oameni sa împreuneze mîinile pentru a se ruga? Este un simbol. Este pentru ca adevarata rugaciune reprezinta uniunea celor doua principii: inima si intelectul. Daca este inima care cere, iar intelectul nu participa, nu se uneste cu el, rugaciunea voastra nu va fi primita. Pentru ca ea sa fie primita, trebuie ca sa plece din inima si din intelect, din gîndire si din sentiment, adica din cele doua principii, masculin si feminin, unite împreuna.
Pe cîte tablouri nu se reprezinta persoane care se roaga, chiar si copii, cu mîinile împreunate! Dar nu a fost înteles niciodata profunzimea acestui gest. Aceasta nu vrea sa zica ca pentru a se ruga trebuie sa împreunam mîinile obligatoriu; nu, nu atitudinea fizica conteaza, ci atitudinea interioara. Trebuie sa împreunam inima si intelectul, sufletul si spiritul, pentru ca aceasta unire da putere rugaciunii; în acel moment, proiectati o forta catre cer si cerul ca raspuns va trimite lumina, pacea. Deci, în acelasi timp voi dati si primiti, sînteti activ si receptiv.
Rugaciunea este un elan al omului catre Dumnezeu, catre cer si acest elan poate fi mut sau sustinut de cuvinte. Evident, esentialul rugaciunii nu este în cuvinte ci în intensitate, în fervoare. Deseori, cînd oamenii se roaga cu voce tare, cuvintele pe care ei le pronunta recad alaturi, fara forta: gura lor mormaieste ceva, dar ei nu se roaga, pentru ca nimic nu vibreaza în ei. Ori, pentru a ajuta realizarea, cuvîntul pronuntat este foarte important, pentru ca vibratiile sonore au o mare putere asupra materiei.
Fara cuvinte, gîndurile si sentimentele sînt greu de realizat în planul fizic, pentru ca le lipseste un vehicol, un corp pentru a se putea materializa. Cuvîntul este trupul pe care trebuie sa-l dati acestui suflet care este gîndul vostru. Atît timp cît nu îi dati acest trup, sufletul acesta este obligat sa parcurga lumea astrala si fizica în cautarea materialelor care sa-i permita sa se încarneze si aceasta ia foarte mult timp. În schimb, daca însotiti gîndul vostru de un sentiment puternic care îi serveste de combustibil si o lansati dupa aceea în planul fizic prin cuvinte, aveti conditiile cele mai bune pentru realizarea ei. Cuvîntul are o mare putere care poate fi comparata cu aceea a unei semnaturi în josul unui act, a unei comenzi sau a unui contract. Pentru ca, o stiti, fara semnatura un act nu este valabil. Deci, dupa ce ati meditat, v-ati rugat, puteti sa dati cuvîntului posibilitatea de a face sa coboare gîndurile si dorintele voastre. Ea este atunci ca o semnatura care permite declansarea fortelor de sus, da, dar cu conditia ca dorinta si gîndul vostru sa fie deja puternice în planul spiritual.
Cînd simtiti un mare sentiment de dragoste pentru Dumnezeu, sentimentul fiind ceva pur psihic, nu aveti nevoie sa întrebuintati cuvîntul pentru a va exprima, puteti sa va exprimati prin forta dragostei. Dar sa admitem ca voiti sa obtineti realizarea unei dorinti în planul fizic, material: în acel moment, cuvîntul pronuntat este necesar. Totusi, esentialul ramîne intensitatea gîndului si a sentimentului, daca nu, chiar daca veti pronunta cuvinte ore întregi, aceasta nu va da nici un rezultat, nu vi se va realiza dorinta. De altfel voi însisi simtiti cînd rugaciunea este ascultata sau nu. Sînt zile cînd simtiti o asemenea forta, o asemenea plenitudine ca stiti ca în sfîrsit cerul v-a ascultat. Aceasta nu înseamna ca vor apare rezultate subit în planul fizic, nu, dar cerul v-a ascultat, si acesta este esentialul: de a simti ca rugaciunea a fost auzita!
Totul se afla deci în intensitate iar intensitatea este totdeauna legata de puterea pe care o avem de a degaja gîndurile si sentimentele noastre de toate preocuparile straine rugaciunii. De aceea atitudinea interioara este importanta: sa ajungem sa ne degajam, sa lasam pentru un moment tot restul de o parte pentru a ne putea angaja într-un efort spiritual intens, numai cu aceasta conditie sîntem ascultati de cer.
Fiecare lucru spiritual are corespondentul sau material, iar fiecare particula de materie are corespondenta sa în planul spiritual. Exista deci o corelatie între lumea subtila a constiintei, a gîndului, a sentimentului si lumea materiala. De fiecare data cînd rugaciunea voastra va proiecteaza în regiunile superioare ale constiintei, atrageti din spatiu materiale de o mare puritate gratie carora veti putea da un corp dorintelor voastre divine. Trebuie sa începeti prin a lucra în planul spiritual: planul material se transforma atunci automat. Toti initiatii si-au bazat activitatea tocmai pe aceasta lege a corespondentei. Singura lor grija este de a lucra corect, armoinos. În rest, ei sînt absolut convinsi ca exista o fidelitate în legile stabilite de catre Inteligenta cosmica, si ceea ce este deja realizat prin gîndire în lumea spirituala va fi realizat într-o buna zi în planul fizic.
SFÎRSIT