Ion Creanga

Soacra cu trei nurori




********************




Era odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute, dar slabi de minte.
O razesie destul de mare, casa batrīneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe līnga acestea mai avea strīnse si paralute albe pentru zile negre; caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe līnga sine, mai dura īnca doua case alature, una la dreapta si alta de-a stīnga celei batrīnesti. Dar tot atunci lua hotarīre nestramutata a tine feciorii si viitoarele nurori pe līnga sine - īn casa batrīneasca - si a nu orīndui nimic pentru īmparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu; si-i rīdea inima babei de bucurie cīnd gīndea numai cīt de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mīngīiata de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea īn sine: "Voiu priveghea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni si nu le-oiu lasa nici pas a iesi din casa, īn lipsa feciorilor mei. Soacra-mea - fie-i tarīna usoara! - asa a facut cu mine. Si barbatu-meu - Dumnezeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plīnge ca l-am īnselat, sau ca i-am risipit casa; ... desi, cīteodata erau banuiele ... si ma probozea... dar acum s-au trecut toate!"
Tustrei feciorii babei umblau īn carausie si cīstigau multi bani. Celui mai mare īi veni vremea de īnsurat, si baba, simtind asta, umbla valvīrtej sa-i gaseasca mireasa; si īn cinci-sese sate, abic-abie putu nimeri una dupa placul ei; nu prea tīnara, nalta si uscativa, īnsa robace si supusa. Feciorul nu iesi din hotarīrea maica-sa, nunta se facu, si baba īsi lua camesa de soacra, ba īnca netaiata la gura, care īnsemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot cīrteasca de toate cele.
Dupa ce s-a sfīrsit nunta, feciorii s-au dus īn treaba lor, iar nora ramase cu soacra. Chiar īn acea zi, catra sara, baba īncepu sa puie la cale viata nurori-sa. Pentru baba, sita noua nu mai avea loc īn cuiu. "De ce mi-am facut cleste? ca sa nu ma ard", zicea ea. Apoi se suie iute īn pod si scoboara de acolo un stiubeiu cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa, niste chite de cīnepa si vreo doua dimerlii de pasat.
- Iata ce am gīndit eu, noro, ca poti lucra noptile. Piua-i īn casoaia de alature, fusele īn oboroc sub pat, furca dupa horn. Cīnd te-i satura de strujit pene, vei pisa malaiu; si cīnd a veni barbatu-tau de la drum, vom face plachie cu costite de porc, de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom mīnca! Acum deodata, pana te-i mai odihni, ic furca īn brīu, si pana mīni dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de pisat. Eu ma las putin, ca mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastra. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste; si, pe līnga isti doi ochi, mai am unul la ceafa, care sede pururc deschis si cu care vad, si noaptea si ziua, tot ce se face prin casa. Ai īnteles ce ti-am spus?
- Da, mamuca. Numai ceva de mīncare...
- De mīncare? O ceapa, un usturoiu s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tīnara ca tine... Lapte, brīnza, unt si oua de-am pute sclipui sa ducem la tīrg ca sa facem ceva parale; caci casa s-a mai īngreuiat cu un mīncau si eu nu vreu sa-mi pierd comīndul.
Apoi, cīnd īnsera, baba se culca pe pat, cu fata la perete, ca sa n-o supere lumina de la opait, mai dīnd a īntelege nurori-sa ca are s-o privegheze; dar somnul o cuprinse īndata, si habar n-avea de ce face nora-sa. Pe cīnd soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa; acus la strujit pene, acus īmbala tortul, acus pisa malaiul si-l vīntura de buc. Si daca Enachi se pune pe gene-i, ea īndata lua apa rece si-si spala fata, ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Asa ca munci biata nora pana dupa miezul noptii; dar, despre ziua, somnul o doborī, si adormi si ea īntre pene, caiere, fusele cu tort si bucul de malaiu. Baba, care se culcase odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si īncepu a trīnti s-a plesni prin casa, īncīt biata nora, care de-abic atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se scoale, sa sarute mīna soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Īncet-īncet, nora s-a dat pe brazda, si baba era multamita cu alegerea ce-a facut. Peste cīteva zile, carausii sosesc si tīnara nevasta, vazīndu-si barbatelul, mai uita de cele necazuri!
Nu trece mult, si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu, si-si ie un suflet de nora īntocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire numai ca aceasta era mai īn vīrsta si ceva īncrucisata, dar foc de harnica. 
Dupa nunta, feciorii se duc iarasi īn carausie si nurorile ramīn iar cu soacra acasa. Dupa obiceiu, ea le da de lucru cu masura si, cum se-nsereaza, se culca, spuind nurorilor sa fie harnice si dīndu-le de grija ca nu cumva sa adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.
Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator, si asa, una pe alta se īndemnau la treaba, si lucrul iesea gīrla din mīnile lor. Iara soacra huzurea de bine.
Dar binele, cīteodata, asteapta si rau. Nu trece tocmai mult, si vine vremea de īnsurat si feciorului celui mic. Baba īnsa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori... de aceea si chitise una de mai īnainte. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste, ce-i si cum se nimereste. Īntr-o buna dimineata, feciorul mamei īi si aduce o nora pe cuptor. Baba se scarmana de cap, da la deal, da la vale, dar n-are ce face, si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si pace buna !
Dupa nunta, barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile ramīn iar cu soacra acasa. Baba iarasi le da de lucru cu masura si, cum vine sara, se culca dupa obiceiu. Cele doua nurori, vazīnd pe cea mai tīnara codindu-se la treaba, īi zic:
- Da' nu te codi, ca mamuca ne vede.
- Cum? Eu o vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram, si ea sa doarma?!
- Nu cauta ca horaieste, zise cea mijlocie, mamuca are la ceafa un ochiu neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai mīncat niciodata moarea ei.
- La ceafa?... vede toate? n-am mīncat moarea ei?... Bine ca mi-am adus aminte... Dar ce mīncam noi, fetelor hai?
- Ia, rabdari prajite, draga cumnatica... Iar daca esti flamīnda, ic si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si manīnca.
- Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mīncat asa bucate! Da' slanina nu-i īn pod? unt nu-i? oua nu sunt?
- Ba sunt de toate, zisera cele doua, dar sunt a mamucai.
- Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru, si ce-i al nostru e s-al ei. Fetelor hai! S-a trecut de saga. Voi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mīncarii; stii, colc, ceva mai omeneste ; s-acus va chem si pe voi.
- Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Vrei sa ne-aprindem paie īn cap? sa ne zvīrla baba pe drum?
- Las' daca v-a durc capul! Cīnd v-a īntreba pe voi, sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.
- Apoi dar... da!... fa cum stii; numai sa nu ne bagi si pe noi īn belea. Hai, fetelor, taceti, gura va mearga; ca nu-i buna pacea, si mi-e draga gīlceava. Si iese cīntīnd:
Vai, saracu omul prost, 
Bun odor la cas-a fost!
Nu trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptor de placinte, cītiva pui pīrpīliti īn frigare si prajiti īn unt, o strachinoaie de brīnza cu smīntīnā si mamaliguta erau gata. Apoi iute cheama si pe celelalte doua īn bordeiu, si se pun la masa cu toatele.
- Hai, fetelor, mīncati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma rapad īn crama s-aduc si un cofael de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gīt.
Dupa ce-au mīncat s-au baut bine, le-au venit a cīnta, ca rusului din gura gīrliciului:
Soacra, soacra, poama acra,
De te-ai coace cīt te-ai coace, 
Dulce tot nu te-i mai face; 
De te-ai coace toata toamna, 
Esti mai acra decīt coarna; 
De te-ai coace-un an s-o vara, 
Tot esti acra si amara;
Iesi afara ca o para, 
Intri-n casa ca o coasa;
Sezi īn unghiu ca un junghiu.
S-au mīncat, s-au baut, s-au cīntat pana au adormit cu toatele pe loc. 
Cīnd se scoala baba īn zori de ziua, ia nurori daca ai de unde. Iese afara sparieta, da īncolo, da pe dincolo, si cīnd īntra īn bordeiu, ce sa vada: bietele nurori jaleau pe soacra-sa... Pene īmprastiete pe jos, farmaturi, blide aruncate īn toate partile, cofaelul de vin rasturnat, ticalosie mare!...
- Da' ce-i acolo? striga baba īnspaimīntata.
Nurorile atunci sar arse īn picioare; si cele mari īncep a tremura de frica, cum e varga, si lasa capul īn jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunde:
- Da' bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca, si le-am facut de mīncare, si le-am scos un cofael de vin, si de aceea ne-am chefaluit si noi oleaca. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.
- Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? 
- D-apoi cum sa nu te vaza, mamuca!
- S-apoi de ce nu m-ati sculat? Mīnca-v-ar ciuma sa va manīnce! 
- D-apoi da, mamuca, fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot; si de aceea am gīndit ca esti mīnioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si ei erau asa de mīhniti, de mai nu le-a ticnit mīncarea.
- Ei, lasa, ticaloaselor, ca va voiu dobzala eu de acum īnainte !
Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna īn casa cu baba. Cīnd īsi aducea ea aminte de puicele cele nadolence si boghete, si de vinisorul din crama, de risipa ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum era, crapa de ciudā si rodea īn nurori, cum roade cariul īn lemn.
Se lehametisisera pana si cele doua de gura cea rea a babei; si cea mai tīnara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa orīnduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum:
- Cumnatelor, zise ea īntr-o zi, cīnd se aflau singure īn vie. Nu putem trai īn casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de hīrca de baba.
- Ei, cum ?
- Sa faceti cum v-oiu īnvata eu, si habar sa n-aveti. 
- Ce sa facem? īntreba cea mai mare.
- Ia, sa dam busna īn casa la baba, si tu s-o iei de cīnepa dracului si s-o trasnesti cu capul de paretele cel despre rasarit, cīt īi putc; tot asa sa faci si tu cu capul babei, de paretele cel despre apus s-apoi ce i-oiu mai face si eu, veti vedea voi.
- D-apoi cīnd or veni ai nostri ?
- Atunci, voi sa va faceti moarte-n popusoi, sa nu spuneti nici laie, nici balaie. Oiu vorbi eu si cu dīnsii, si las' daca va fi ceva !...
Se īnduplecara si cele doua, intrara cu toatele īn casa, luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pareti pana i-l dogira. Apoi cea mai tīnara, fiind mai sugubata decīt cele doua, trīnteste baba īn mijlocul casei s-o framīnta cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe dīnsa; apoi īi scoate limba afara, i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piperi, asa ca limba īndata se umfla, si biata soacra nu mai putu zice nici cīrc! si, slaba si stīlcita cum era, cazu la pat bolnava de moarte. Apoi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina, asezara baba īntr-un asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cīnd era mireasa; si dupa aceasta īncepura a scoate din lada babei valuri de pīnza, a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre stīrlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mīna mortului, despre gainele ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cīte alte nazdravenii īnfioratoare, īncīt numai aceste erau de ajuns, ba si de īntrecut, s-o vīre īn groapa pe biata baba.
Iaca fericirea visata de mai īnainte cum s-a īmplinit !
Pe cīnd se petreceau aceste, iaca s-aud scīrtīind niste care: barbatii veneau. Nevestele lor le ies īntru īntīmpinare si, dupa sfatuirea celei mai tinere, de la poarta s-arunca īn gītul barbatilor si īncep a-i lua cu vorba si a-i dizmerda care de care mai magulitor.
- Da' ce face mamuca ? īntrebara cu totii deodata cīnd dejugau boii. 
- Mamuca, le lua cea mai tīnara vorba din gura, mamuca nu face bine ce face; are de gīnd sa ne lese sanatate, sarmana !
- Cum ? zisera barbatii īnspaimīntati, scapīnd resteiele din mīna. 
- Cum ? Ia, sunt vreo cinci-sese zile de cīnd a fost sa duca viteii la suhat, si un vīnt rau pesemne a dat peste dīnsa, sarmana !... ielele i-au luat gura si picioarele.
Fiii se raped atunci cu totii īn casa la patul mīne-sa; dar biata baba era umflata cīt o bute si nici nu putea blesti macar din gura; simtirea īnsa nu si-o perduse de tot. Si, vazīndu-i, īsi misca putin mīna si arata la nora cea mare si la paretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si paretele despre apus; pe urma pe cea mai tīnara si jos īn mijlocul casei; dupa aceea de-abic putu aduce putin mīna spre gura si īndata cazu īntr-un lesin grozav.
Toti plīngeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tīnara zise, prefacīndu-se ca plīnge si ea:
- Da' nu īntelegeti ce vrea māmuca ? 
- Nu, zisera ei.
- Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ieie locul si casa cea despre rasarit; cel mijlociu, cea despre apus; iara noi, ca mezini ce suntem, sa ramīnem aici, īn casa batrīneasca.
- Ca bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau.
Atunci ceilalti nemaiavīnd īncotro sovai, diata ramase buna facuta. Baba muri chiar īn acea zi, si nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste doua zile, o īngropara cu cinste mare, si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau : "Ferice de dīnsa c-a murit, ca stiu ca are cine-o boci!"
SFĪRSIT