Ion Creanga

Punguta cu doi bani




***************



Era odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, si mosneagul un cucos; gaina babei se oua de cīte doua ori pe fiecare zi si baba mīnca o multime de oua; iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul īntr-o zi perdu rabdarea si zise:
- Mai baba, maninci ca īn tīrgul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua, ca sa-mi prind pofta macar.
- Da' cum nu ! zise baba care era foarte zgīrcita. Daca ai pofti de oua, bate si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i mīnca; ca eu asa am batut gaina, si iacata-o cum se oua.
Mosneagul, pofticios si hapsīn, se ia dupa gura babei si, de ciuda, prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicīnd:
- Na ! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mīncarea degeaba.
Cucosul, cum scapa din mīnile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia īn clont si se īntoarna cu dīnsa īnapoi spre casa mosneagului. Pe drum se īntīlneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos, vede īn clontu-i o punguta si zice vezeteului:
- Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela īn plisc.
Vezeteul se da iute jos din capra trasurei, si c-un feliu de mestesug, prinde cucosul si luīndu-i punguta din clont o da boieriului. Boieriul o ia, fara pasare o pune īn buzunar si porneste cu trasura īnainte. Cucosul, suparat de asta, nu se lasa, ci se ia dupa trasura, spuind neīncetat:
Cucurigu! boieri mari, 
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, īnciudat, cīnd ajunge īn dreptul unei fīntīni, zice vezeteului: 
- Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da īn fīntīna ceea.
Vezeteul se da jos din capra, prinde cucosul si-l azvīrle īn fīntīna! Cucosul vazīnd aceasta mare primejdie, ce sa faca? Īncepe-a īnghiti la apa; si-nghite, si-nghite pana ce-nghite toata apa din fīntīna. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia īn urma trasurei, zicīnd:
Cucurigu! boieri mari, 
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, vazīnd aceasta, s-a mirat cumplit si a zis:
- Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei, las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala, mai crestatule si pintenatule !
Si cum ajunge acasa, zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul, sa-l azvīrle īntr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptiorului. Baba, cīnoasa la inima, de cuvīnt; face cum i-a zis stapīnu-sau. Cucosul, cum vede si asta mare nedreptate, īncepe a varsa la apa; si toarna el toata apa cea din fīntīna pe jaratic, pana ce stinge focul de tot, si se racoreste cuptiorul; ba īnca face s-o aparaie prin casa, de s-au īndracit de ciuda hīrca de la bucatarie. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptioriului, iesa teafar si de-acolo, fuga la fereastra boierului si īncepe a trīnti cu ciocul īn geamuri si a zice:
Cucurigu! boieri mari, 
Dati punguta cu doi bani!
- Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvīrle-l īn cireada boilor s-a vacilor; poate vrun buhaiu īnfuriat i-a veni de hac: l-a lua īn coarne, si-om scapa de suparare.
Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvīrle īn cireada! Atunci, bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum īnghitea la buhai, la boi, la vaci si la vitei; pan-a īnghitit el toata cireada, s-a facut un pīntec mare, mare cīt un munte! Apoi iar vine la fereastra, īntinde aripele īn dreptul soarelui, de īntuneca de tot casa boierului, si iarasi īncepe:
Cucurigu! boieri mari, 
Dati punguta cu doi bani!
Boierul, cīnd mai vede si asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, doar va scapa de cucos.
Mai sta boierul cīt sta pe gīnduri, pana-i vine iarasi īn cap una.
- Am sa-l dau īn haznaua cu banii; poate va īnghiti la galbeni, i-a sta vreunul īn gīt, s-a īneca si-oiu scapa de dīnsul.
Si, cum zice, umfla cucosul de-o aripa si-l zvīrle īn haznaua cu bani; caci boieriul acela, de mult banarit ce avea, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul īnghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. Apoi iesa si de-acolo, el stie cum si pe unde, se duce la fereastra boierului si iar īncepe:
Cucurigu! boieri mari, 
Dati punguta cu doi bani!
Acum, dupa toate cele īntīmplate, boierul, vazīnd ca n-are ce-i mai face, i-azvīrle punguta. Cucosul o ia de jos cu bucurie, se duce a treaba lui si lasa pe boier īn pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasca, vazīnd voinicia cucosului, s-au luat dupa dīnsul, de ti se parea ca-i o nunta, si nu altaceva; iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftīnd:
- Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici lucru curat n-a fost aici!
Cucosul īnsa mergea tantos, iar paserile dupa dīnsul, si merge el cīt merge, pana ce ajunge acasa la mosneag, si de pe la poarta īncepe a cīnta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!"
Mosneagul, cum aude glasul cucosului, iesa afara cu bucurie; si, cīnd īsi arunca ochii spre poarta, ce sa vada?! Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe līnga acest cucos; s-apoi īn urma lui veneau cīrduri nenumarate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. Mosneagul, vazīnd pe cucosul sau asa de mare si de greoiu, si īncunjurat de-atīt amar de galite, i-a deschis poarta. Atunci cucosul i-a zis:
- Stapīne, asterne un tol aici īn mijlocul ograzii.
Mosneagul, iute ca un prīsnel, asterne tolul. Cucosul atunci se asaza pe tol, scutura puternic din aripi si īndata se umple ograda si livada mosneagului, pe līnga paseri, si de cirezi de vite; iara pe tol toarna o movila de galbeni, care stralucea la soare de-ti lua ochii! Mosneagul, vazīnd aceste mari bogatii, nu stia ce sa faca de bucurie, sarutīnd mereu cucosul si dezmerdīndu-l.
Atunci, iaca si baba vine nu stiu de unde; si, cīnd a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau rautacioasei ochii īn cap si plesnea de ciuda.
- Mosnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!
- Ba pune-ti pofta-n cuiu, mai baba! Cīnd ti-am cerut oua, stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni; c-asa am batut eu cocosul, stii tu din a cui pricina... si iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce īn poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o ia la bataie, de-ti venea sa-i plīngi de mila! Biata gaina, cum scaps din mīnile babei, fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o margica s-o īnghite. Apoi rapede se īntoarce acasa la baba si īncepe de pe la poarta: "Cot, cot, cotcodac!" Baba iesa cu bucurie īnaintea gainei. Gaina sare peste poarta, trece iute pe līnga baba si se pune pe cuibariu; si, dupa vrun ceas de sedere, sare de pe cuibariu, cotcodacind. Baba atunci se duce cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina!... Si, cīnd se uita īn cuibariu, ce sa vada? Gaina se ouase o margica. Baba, cīnd vede ca s-a batut gaina joc de dīnsa, o prinde s-o bate, s-o bate, pan-o omoara īn bataie! Si asa, baba cea zgīrcita si nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamīntului. De-acu a mai mīnca si rabdari prajite īn loc de oua; ca bine si-a facut rīs de gāina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica, sarmana!
Mosneagul īnsa era foarte bogat; el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine; pe baba, de mila, a pus-o gainarita, iara pe cucos īl purta īn toate partile dupa dīnsul, cu salba de aur la gīt si īncaltat cu ciobotele galbene si cu pinteni la calcīie, de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cucos de facut cu bors.
SFĪRSIT