Ion Creanga

Mos Ion Roata
(anecdota)



********************




La 1857, pe cīnd se ferbea Unirea īn Iasi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogalniceanu si altii, au gasit cu cale sa cheme la adunare si cītiva tarani fruntasi, cīte unul de fiecare judet, spre a lua si ei parte la facerea acestui maret si nobil act national. Cum au ajuns taranii īn Iasi, boierii au pus mīna de la mīna, de i-au ferchezuit frumos si i-au īmbracat la fel, cu cheburi albe si cusme noua, de se mirau taranii ce berechet i-a gasit. Apoi, se zice ca i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri sa le tie cuvīnt, ca sa-i faca a īntelege scopul chemarii lor la Iasi.
- Oameni buni, stiti pentru ce sunteti chemati aici, īntre noi? zise boierul cu blīndete.
- Vom sti, cucoane, daca ni-ti spune, raspunse cu sfieala un taran mai batrīn, scarpinīndu-se īn cap.
- Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, doua tari surori, crestine si megiese, Moldova noastra si Valahia sau Tara munteneasca, de care poate-ti fi auzit vorbindu-se, se sfīsie si se manīnca īntre dīnsele, spre cumplita urgie si peire a neamului romānesc. Tari surori si crestine, am zis, oameni buni; caci precum ne īnchinam noi, moldovenii, asa se īnchina si fratii nostri din Valahia. Statura, vorba, hrana, īmbracamintea si toate obiceiurile cīte le avem noi le au īntocmai si fratii nostri munteni. Tari megiese, am zis, oameni buni; caci numai pīrauasul Milcov, ce trece pe la Focsani, le desparte. "Sa-l secam dar dintr-o sorbire" si sa facem sfīnta Unire, adica īnfratirea dorita de stramosii nostri, pe care ei n-au putut s-o faca īn īmprejurarile grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treaba crestineasca si frumoasa avem de facut. Numai Dumnezeu sa ne-ajute! Īnteles-ati, va rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Si daca aveti ceva de zis, nu va sfiiti; spuneti verde, moldoveneste, ca la niste frati ce va suntem; ca de-aceea ne-am adunat aici, ca sa ne luminam unii pe altii si Dumnezeu sa ne lumineze pe toti cum a sti el mai bine!
- Īntelegem, cucoane, asa a fi, raspunsera cītiva tarani mai rusinosi; ca, da, daca nu-ti sti dumneavoastra ce-i pe lume, noi, taranimea de la coarnele plugului, avem sa stim ce-i bine si ce-i rau?...
- Ba eu, drept sa va spun, cucoane, n-am īnteles! cica zise cu īndrazneala unul dintre tarani, anume Ion Roata. Si-apoi, chiar daca ne-am pricepe si noi la cīte ceva, cine se mai uita īn gura noastra? Vorba ceea, cucoane: "Taranul cīnd merge, tropaieste, si cīnd vorbeste, hodorogeste", sa ierte cinstita fata dumneavoastra. Eu socot ca treaba asta se putea face si fara de noi; ca, da, noi stim a īnvīrti sapa, coasa si secerea, dar dumneavoastra īnvīrtiti condeiul si, cīnd vreti, stiti a face din alb negru si din negru alb... Dumnezeu v-a daruit cu minte, ca sa ne povatuiti si pe noi, prostimea...
- Ba nu, oameni buni; se trecu vremea aceea, pe cīnd numai boierii faceau totul īn tara aceasta s-o storceau dupa plac. Astazi toti, de la vladica la opinca, trebuie sa luam parte la nevoile si la fericirea tarii. Munca si cīstig, datorii si drepturi, pentru toti deopotriva.
Le spuse boierul apoi despre originea romānilor, cum si de cine au fost ei adusi pe aceste locuri; despre suferintele lor si cum au ajuns a fi dezbinati si īmprastieti prin alte tari. Le da el pilde cīte si mai multe; cu smocul de nuiele, cu taurii īnvrajbiti si, īn sfīrsit, se sileste bietul crestin din rasputeri a-i face sa īnteleaga care sunt roadele binefacatoare ale Unirii, aducīndu-le aminte ca tot "pentru unirea tuturor" se roaga si sfīnta biserica īn toate zilele, mai bine de 1.850 de ani.
- Ei, oameni buni, cred ca acum ati priceput!
- Priceput, cucoane, cīt se poate de bine,. raspunsera mai toti. Dumnezeu sa va ajute la cele bune!
- Ba eu tot nu, cucoane, raspunse mosul Ion Roata.
- Dumnezeu sa ma ierte, mos Ioane, dar dumneata, cum vad, esti cam greu de cap; ia haidem īn gradina, sa va fac a īntelege si mai bine. Mos Ioane, vezi colo, īn ograda la mine, bolovanul cel mare?
- Īl vedem, cucoane.
- Ia fa bine si ada-l ici, līnga mine, zise boierul, care sedea acum pe jilt īn mijlocul taranilor.
- S-avem iertare, cucoane, n-om pute, ca doar acolo-i greutate, nu saga.
- Ia cearca si vezi.
Mos Roata se duce si vrea sa ridice bolovanul, dar nu poate.
- Ia du-te si dumneata, mos Vasile, si dumneata, bade Ilie, si dumneata, bade Pandelachi.
Īn sfīrsit, se duc ei vreo 3-4 tarani, urnesc bolovanul din loc, īl ridica pe umere si-l aduc līnga boier.
- Ei, oameni buni, vedeti? S-a dus mos Ion si n-a putut face treaba singur; dar cīnd v-ati mai dus cītiva īntr-ajutor, treaba s-a facut cu mare usurinta, greutatea n-a mai fost aceeasi. Povestea cīntecului:
Unde-i unul, nu-i putere,
La nevoi si la durere;
Unde-s multi, puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste.
Asa si cu Unirea, oameni buni! Credeti dumneavoastra ca, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia, avem sa fim numai atītia? Fratii nostri din Transilvania, Bucovina, Basarabia si cei de peste Dunare, din Macedonia si de prin alte parti ale lumii, numai sa ne vada ca traim bine, si ei se vor bucura si ne vor iubi, de n-or mai īndrazni dusmanii, īn vecii vecilor, a se lega de romāni. D-apoi fratii nostri de sīnge: francezii, italienii, spaniolii si portughezii, ce asteapta? La orice īntīmplare, Doamne fereste, stau gata sa-si verse sīngele pentru noi... Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ati īnteles si rasīnteles.
- Ba, eu, unul, sa iertati dumneavoastra, cucoane, īnca tot n-am īnteles, raspune mos Roata
- Cum se face asta, mos Ioane? Mai bine ce v-am talmacit, si un copil putea sa īnteleaga.
- Mai asa, cucoane, raspunsera ceilalti.
- Mos Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multa oboseala, ia spune dumneata, īn legea dumitale, cum ai īnteles, cum n-ai īnteles, de cīnd se face atīta vorba; sa auzim si noi!
- Da, cucoane, nu va fie cu suparare, dar de la vorba si pana la fapta este mare deosebire... Dumneavoastra, ca fiecare boier, numai ne-ati poruncit sa aducem bolovanul, dar n-ati pus umarul īmpreuna cu noi la adus, cum ne spuneati dinioarea, ca de-acum toti au sa ieie parte la sarcini: de la vladica pana la opinca. Bine-ar fi dac-ar fi asa, cucoane, caci la razboiu īnapoi si la pomana navala, parca nu prea vine la socoteala... Iar de la bolovanul dumneavoastra am īnteles asa: ca pana acum noi, taranii, am dus fiecare cīte-o peatra mai mare sau mai mica pe umere; īnsa acum suntem chemati a purta īmpreuna tot noi, opinca, o stīnca pe umerele noastre... Sa dea Domnul, cucoane, sa fie altfel, ca mie unuia, nu mi-a parc rau.
La aceste vorbe, taranii ceilalti au īnceput a strīnge din umere, a se uita lung unul la altul si a zice:
- Ia, poate ca si Roata al nostru sa aiba dreptate!...
Iar boierul, luīndu-i īnainte cu glume, a īnghitit galusca si a tacut molcom.
SFĪRSIT