Ion Creanga

Fata babei si fata mosneagului



******************




Era odata un mosneag s-o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tīfnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era fata mamei, se alinta cu s-alinta cioara-n lat, lasīnd tot greul pe fata mosneagului. Fata mosneagului īnsa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima. Dumnezeu o īmpodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si de mama cea vitriga; noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare; caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul īn spate la moara, ea, īn sfīrsit, īn toate partile dupa treaba. Cīt era ziulica de mare, nu-si mai strīngea picioarele; dintr-o parte venea si-n alta se ducea. S-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cīrtitoare si nemultamitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului era peatra de moara īn casa; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.
Cīnd se duceau amīndoua fetele īn sat la sezatoare sara, fata mosneagului nu se īncurca, ci torcea cīte-un ciur plin de fuse; iar fata babei īndruga si ea cu mare ce cīte-un fus; s-apoi, cīnd veneau amīndoua fetele acasa noaptea tīrziu, fata babei sarea iute peste pīrleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga īn casa la baba si la mosneag, spuind ca ea a tors acele fuse. Īn zadar fata mosneagului spunea īn urma ca acela este lucrul mīnelor sale; caci īndata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecīt sa ramīie pe-a lor. Cīnd venea duminica si sarbatorile, fata babei era īnpopotonata si netezita pe cap, de parc-o linsese viteii. Nu era joc, nu era claca īn sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi, cīnd venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita: ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soiu rau... ca-i laie, ca-i balaie; si ca s-o alunge de la casa; s-o trimita la slujba, unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poate sa īnnaraveasca si pe fata ei.
Mosneagul, fiind un gura-casca, sau cum īti vre sa-i ziceti, se uita īn coarnele ei, si ce-i spunea ea sfīnt era. De inima, bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cīte ceva; dar acum apucase a cīnta gaina la casa lui, si cucosul nu mai avea nici o trecere; s-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa se īntreaca cu didiochiul; caci baba si cu fiica-sa īl umpleau de bogdaprosti.
Īntr-una din zile, mosneagul, fiind foarte amarīt de cīte-i spunea baba, cheama fata si-i zise:
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca esti rea de gura si īnnaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea; de-aceea du-te si tu īncotro te-a īndrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atīta gīlceava la casa asa din pricina ta. Dar te sfatuiesc, ca un tata ce-ti sunt ca, orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina si harnica; caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o; c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!... dar prin straini, Dumnezeu stie peste ce soiu de samīnta de oameni īi da; si nu ti-or putc rabda cīte ti-am rabdat noi.
Atunci biata fata, vazīnd ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mīna tata-sau si, cu lacrimi īn ochi, porneste īn toata lumea, departīndu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de īntoarcere!
Si merse ea cīt merse pe-un drum, pana ce, din īntīmplare, īi iesi īnainte o catelusa, bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele; si cum o vazu pe fata, īi zise:
- Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma grijeste, ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata!
Atunci fetei i se facu mila si, luīnd catelusa, o spala si-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multamita fiind īn suflet ca a putut savīrsi o fapta buna.
Nu merse ea tocmai mult, si numai iaca ce vede un par frumos si īnflorit, dar plin de omizi īn toate partile. Parul, cum vede pe fata, zice:
- Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata!
Fata, harnica cum era, curati parul de uscaturi si de omizi cu mare īngrijire si apoi se tot duce īnainte sa-si caute stapīn. Si, mergīnd ea mai departe, numai iaca ce vede o fīntīna mīlita si parasita. Fīntīna atunci zise:
- Fata frumoasa si harnica, īngrijeste-ma, ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata!
Fata rīneste fīntīna si-o grijeste foarte bine; apoi o lasa si-si cauta de drum. Si, tot mergīnd mai departe, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice:
- Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata!
Fata, care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui, īsi sufleca mīnicile, calca lut si lipi cuptiorul, īl humuli si-l griji, de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi īsi spala frumusel mīnile de lut si porni iarasi la drum.
Si mergīnd ea acum si zi si noapte, nu stiu ce facu, ca se rataci; cu toate aceste, nu-si pierdu nadejdea īn Dumnezeu, ci merse tot īnainte pana ce, īntr-una din zile, des-dimineata, trecīnd printr-un codru īntunecos, da de-o poiana foarte frumoasa, si īn poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase; si cīnd s-apropie de acea casa, numai iaca o baba īntīmpina fata cu blīndete si-i zice:
- Da' ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti?
- Cine sa fiu, matusa? Ia, o fata saraca, fara mama si fara tata, pot zice; si numai Cel-de-sus stie cīte-am tras de cīnd mama care m-a facut a pus mīnile pe piept! Stapīn caut si, necunoscīnd pe nime si umblīnd din loc īn loc, m-am ratacit. Dumnezeu īnsa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire.
- Sarmana fata! zise batrīna. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a īndreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sīnt sfīnta Duminica. Slujeste la mine astazi si fii īncredintata ca mīne n-ai sa iesi īn mīinile goale de la casa mea.
- Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac.
- Ia, sa-mi lai copilasii, care dorm acum, si sa-i hranesti; apoi sa-mi faci bucate; si, cīnd m-oiu īntoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici fierbinti, ci cum īs mai bune de mīncat.
Si, cum zice, batrīna porneste la biserica, iara fata suflica mīnicile si s-apuca de treaba. Īntai si-ntai face lautoare, apoi iese afara si īncepe a striga:
- Copii, copii, copii! Veniti la mama sa va leie!
Si, cīnd se uita fata, ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! Īnsa, tare īn credinta si cu nadejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie; ci le ia pe cīte una si le la si le īngrijeste cīt nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate, si cīnd a venit sfīnta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie; si dupa ce-a sezut la masa, a zis fetei sa se suie īn pod si sa-si aleaga de-acolo o lada, care a vrc ea, si sa si-o ieie ca simbrie; dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. Fata se suie īn pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urīte, altele mai noua si mai frumoase. Ea īnsa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai veche si mai urīta dintre toate. Si cīnd se da cu dīnsa jos, sfīnta Duminica cam īncreteste din sprincene, dar n-are īncotro. Ci binecuvīnteaza pe fata, care īsi ic lada si se īntoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul de unde venise.
Cīnd, pe drum, iaca cuptiorul grijit de dīnsa era plin de placinte crescute si rumenite... Si manīnca fata la placinte, si manīnca, hat bine; apoi īsi mai ic cīteva la drum si porneste.
Cīnd, mai īncolo, numai iaca fīntīna grijita de dīnsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum īi lacrima, dulce si rece cum īi gheata. Si pe colacul fīntīnei erau doua pahare de argint, cu care a baut la apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit īnainte.
Si mergīnd mai departe, iaca parul grijit de dīnsa era īncarcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. Parul, vazīnd pe fata, si-a plecat crengile-n jos; si ea a mīncat la pere si s-a luat la drum cīte i-a trebuit.
De-acolo mergīnd mai departe, iaca, se īntīlneste si cu catelusa, care acum era voinica si frumoasa, iara la gīt purta o salba de galbeni pe care a dat-o fetei, ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. Si de aci, fata, tot mergīnd īnainte, a ajuns la tata-sau. Mosneagul, cīnd a vazut-o, i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatīne-sau; apoi deschizīnd lada īmpreuna, nenumarate herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi iese din ea, īncīt mosneagul pe loc a īntinerit, vazīnd atītea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis:
- Las', mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma duc sa-ti aduc eu si mai multe.
Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. Merge si ea cīt merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului; se īntīlneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava; da si ea de parul cel ticsit de omide, de fīntīna cea mīlita si seaca si parasita, de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca; dar cīnd o roaga si catelusa, si parul, si fīntīna, si cuptiorul sa se īngrijeasca de dīnsele, ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc:
- Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu mīnutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine?
Atunci, cu toatele, stiind ca mai usor ar putc capata cineva lapte de la o vaca stearpa decīt sa te īndatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o sa-si urmeze drumul īn pace si n-au mai cerut de la dīnsa nici un ajutor. Si mergīnd ea tot īnainte, au ajuns apoi si ea la sfīnta Duminica; dar si aici s-a purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. Īn loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine, ea i-a oparit pe toti, de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. Apoi bucatele le-au facut afumate, arse si sleite, de nu mai era de chip sa le poata lua cineva īn gura... si cīnd a venit sfīnta Duminica de la biserica, si-a pus mīnile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. Dar sfīnta Duminica, blīnda si īngaduitoare, n-a vrut sa-si puie mintea c-o sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta; ci i-a spus sa se suie īn pod, sa-si aleaga de-acolo o lada, care i-o placea, si sa se duca īn plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa; caci īi placea sa ieie cīt de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar sa faca slujba buna nu-i placea. Apoi, cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvīntare de la sfīnta Duminica, ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce īnainte; si mergea de-i pīrīiau calcīiele, de frica sa nu se razgīndeasca sfīnta Duminica sa porneasca dupa, dīnsa, s-o ajunga si sa ieie lada.
Si cīnd ajunge la cuptior, frumoase placinte erau īntr-īnsul! Dar cīnd s-apropie sa ieie dintr-īnsele si sa-si prinda pofta, focul o arde si nu poate lua. La fīntīna, asisderea: paharutele de argint, nu-i vorba, erau, si fīntīna plina cu apa pana-n gura; dar cīnd a vrut fata sa puie mīna pe pahar si sa ieie apa, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fīntīna īntr-o clipa a secat, si fata de sete s-a uscat!... Cīnd prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu, caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile la nouri! S-atunci... scobeste-te, fata babei, īn dinti! Mergīnd mai īnainte, cu catelusa īnca s-a īntīlnit; salba de galbeni avea si acum la gīt; dar cīnd a vrut fata sa i-o ieie, catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mīna pe dīnsa. Īsi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine, dar n-avea ce face. Īn sfīrsit, cu mare ce a ajuns ea si acasa, la ma-sa, dar si aici nu le-au ticnit bogatia. Caci, deschizīnd lada, o multime de balauri au iesit dintr-īnsa si pe loc au mīncat pe baba, cu fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot.
Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii; el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. Cucosii cīntau acum pe stīlpii portilor, īn prag si īn toate partile; iar gainile nu mai cīntau cucoseste la casa mosneagului, sa mai faca a rau; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atīt, ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat īn spatele lui cociorva, daca-i copt malaiul.
SFĪRSIT