Petre Ispirescu

Tinerete fara batrīnete si viata fara de moarte





A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar povesti; de cīnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cīnd se bateau ursii īn coade; de cīnd se luau de gīt lupii cu mieii de se sarutau, īnfratindu-se; de cīnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca īn slava cerului de ne aducea povesti.
De cīnd se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un īmparat mare si o īmparateasa, amīndoi tineri si frumosi, si, voind sa aiba copii, a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta; a īmblat pe la vraci si filosofi, ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii; dar īn zadar. Īn sfīrsit, auzind īmparatul ca este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme; dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta, sa vie la dīnsul. S-au sculat deci īmparatul si īmparateasa si, luīnd cu dīnsii vro cītiva boieri mari, ostasi si slujitori, s-au dus la unchias acasa. Unchiasul, cum i-a vazut de departe, a iesit sa-i īntīmpine si totodata le-a zis: 
- Bine ati venit sanatosi; dar ce īmbli, īmparate, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca īntristare.
- Eu nu am venit sa te īntreb asta - zise īmparatul - ci, daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai. 
- Am, raspunse unchiasul; dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie Fat-frumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el. 
Luīnd īmparatul si īmparateasa leacurile, s-au īntors veseli la palat si peste cīteva zile īmparateasa s-a simtit īnsarcinata. Toata īmparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta īntīmplare.
Mai-nainte īnsa de a veni ceasul nasterii, copilul se puse pe un plīns, de n-a putut nici un vraci sa-l īmpace. Atunci īmparatul a īnceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.
- Taci, dragul tatei - zicea īmparatul - ca ti-oi da īmparatia catare sau cutare; taci, fiule, ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de īmparat, si alte multe d-alde astea; īn sfīrsit, daca vazu si vazu ca nu tace, īi mai zise: taci, fatul meu, ca ti-oi da Tinerete fara batrīnete si viata fara de moarte.
Atunci copilul tacu si se nascu; iar slujitorii detera īn timpine si īn surle si īn toata īmparatia se tinu veselie mare o saptamīna īntreaga.
De ce crestea copilul, d-aceea se facea mai istet si mai īndraznet. Īl detera pe la scoli si filosofi, si toate īnvataturile pe care alti copii le īnvata īntr-un an, el le īnvata īntr-o luna, astfel īncīt īmparatul murea si īnvia de bucurie. Toata īmparatia se falea ca o sa aiba un īmparat īntelept si procopsit ca Solomon īmparat. De la o vreme īncoace īnsa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si dus pe gīnduri. Iar cīnd fuse īntr-o zi, tocmai cīnd copilul īmplinea cincisprezece ani si īmparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii īmparatiei si se chefuiau, se scula Fat-frumos, si zise:
- Tata, a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere.
Auzind aceasta, īmparatul s-a īntristat foarte si i-a zis: 
- Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te īmpac.
- Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pīna voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut.
Atunci toti boierii si īmparatul detera īn genunchi, cu rugaciune sa nu paraseasca īmparatia; fiindca, ziceau boierii:
- Tatal tau de aci īnainte e batrīn, si o sa te ridicam pe tine īn scaun, si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa īmparateasa de sub soare de sotie.
Dar n-a fost putinta sa-l īntoarca din hotarīrea sa, ramīnīnd statornic ca o piatra īn vorbele lui; iar tata-sau, daca vazu si vazu, īi dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuie.
Apoi, Fat-frumos se duse īn grajdurile īmparatiei unde erau cei mai frumosi armasari din toata īmparatia, ca sa-si aleaga unul; dar, cum punea mīna si apuca pe cīte unul de coada, īi trīntea, si astfel toti caii cazura. Īn sfīrsit, tocmai cīnd era sa iasa, īsi mai arunca ochii o data prin grajd si, zarind īntr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab, se duse si la dīnsul; iar cīnd puse mīna pe coada lui, el īsi īntoarse capul si zise:
- Ce poruncesti, stapīne? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mīna pe mine un voinic. 
Si īntepenindu-si picioarele, ramase drept ca lumīnarea. Atunci Fat-frumos īi spuse ce avea de gīnd sa faca si calul īi, zise:
- Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tata-tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cīnd era flacau; iar pe mine sa ma īngrijesti cu īnsuti rnīna ta sase saptamīni si orzul sa mi-l dai fiert īn lapte.
Cerīnd īmparatului lucrurile ce-l povatuise calul, el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acela care īi va placea. Fat-frumos, dupa ce rascoli trei zile si trei nopti, gasi īn sfīrsit, īn fundul unui tron vechi, armele si hainele tatīne-sau de cīnd era flacau, dar toate ruginite. Se apuca īnsusi cu mīna lui sa le curete de rugina si, dupa sase saptamīni, izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Totodata īngriji si de cal precum īī zisese el. Destula munca avu; dar fie, ca izbuti.
Cīnd auzi calul de la Fat-frumus ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite, odata se scutura si el, si toate bubele si rapciunea cazura de pe dīnsul si ramase īntocmai cum īl fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi; vazīndu-l Fat-frumos astfel, īi zise:
- De azi īn trei zile plecam.
- Sa traiesti, stapīne; sunt gata chiar azi, de poruncesti, īi raspunse calul.
A treia zi de dimineata, toata curtea si toata īmparatia era plina de jale. Fat-frumos, īmbracat ca un viteaz, cu palosul īn mīna, calare pe calul ce-si alesese, īsi lua ziua buna de la īmparatul, de la īmparateasa, de la toti boierii cei mari si cei mici, de la ostasi si de la toti slujitorii curtii, carii, cu lacramile īn ochi, īl rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau; dar el, dīnd pinteni calului, iesi pe poarta ca vīntul, si dupa dīnsul carale cu merinde, cu bani si vreo doua sute de ostasi, pe care-i orīnduise īmparatul ca sa-l īnsoteasca.
Dupa ce trecu afara de īmparatia tatalui sau si ajunse īn pustietate, Fat-frumos īsi īmparti toata avutia pe la ostasi si, luīndu-si ziua buna, īi trimise īnapoi, oprindu-si pentru dīnsul merinde numai cīt a putut duce calul. si apucīnd calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti, pīna ce ajunse la o cīmpie īntinsa, unde era o multime de oase de oameni.
Stīnd sa se odihneasca, īi zise calul :
- Sa stii, stapīne, ca aici suntem pe mosia unei gheonoaie, care e atīt de rea, īncīt nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorīt. A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta, ci īi tot necajea, a facut-o sa fie gheonoaie; īn clipa aceasta este cu copiii ei, dar mīine, īn padurea ce o vezi, o s-o īntīlnim venind sa te prapadeasca; e grozava de mare: dara sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi, iar palosul si sulita sa le tii la īndemīna, ca sa te slujesti cu dīnsele cīnd va fi de trebuinta.
Se detera spre odihna; dar pīndea cīnd unui, cīnd altul. 
A doua zi, cīnd se revarsa zorile, ei se pregateau sa treaca padurea. Fat-frumos īnsela si īnfrīna calul, si chinga o strīnse mai mult decīt alta data, si porni; cīnd, auzi o ciocanitura groaznica. Atunci calul īi zise:
- Tine-te, stapīne, gata, ca iata se apropie Gheonoaia.
Si cum venea ea, nene, dobora copacii; asa de iute mergea; iar calul se urca ca vīntul pīna cam deasupra ei si Fat-frumos īi lua un picior cu sageata si, cīnd era gata a o lovi cu a doua sageata, striga ea:
- Stai, Fat-frumos, ca nu-ti fac nimic!
Si vazīnd ca nu o crede, īi dete īnscris cu sīngele sau. 
- Sa-ti traiasca calul, Fat-frumos - īi mai zise ea - ca un nazdravan ce este, caci de nu era el, te mīncam fript; acum īnsa m-ai mīncat tu pe mine; sa stii ca pīna azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pīna aicea; cītiva nebuni carii s-au īncumes a o face d-abia au ajuns pīna īn cīmpia unde ai vazut oasele cele multe.
Se dusera acasa la dīnsa, unde Gheonoaia ospata pe Fat-frumos, si-l omeni ca p-un calator. Dar pe cīnd se aflau la masā si se chefuiau, iara Gheonoaia gemea de durere, deodata el īi scoase piciorul pe care īl pastra īn traista, i-l puse la loc si īndata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu masa trei zile d-a rīndul si ruga pe Fat-frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea, frumoase ca niste zīne; el īnsa nu voi, ci īi spuse curat ce cauta; atunci ea īi zise:
- Cu calul care īl ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. 
Dupa trei zile, se pregatira de drum si porni. Merse Fat-frumos, merse si iar merse, cale lunga si mai lunga; dara cīnd fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de o cīmpie frumoasa, pe de o parte cu iarba īnflorita, iara pe de alta parte pīrlita. Atunci el īntreba pe cal:
- De ce este iarba pīrlita? Si calul īi raspunse:
- Aici suntem pe mosia unei scorpii, sora cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca la un loc; blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au facut lighioi, asa precum le vezi; vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap, vor sa-si rapeasca una de la alta pamīnt; cīnd Scorpia este necajita rau, varsa foc si smoala; se vede ca a avut vro cearta cu sora-sa si, viind s-o goneasca de pe tarīmul ei, a pīrlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea decīt sora-sa si are trei capete. Sa ne odihnim putin, stapīne, si mīine dis-de-dimineata sa fim gata.
A doua zi se pregatira, ca si cīnd ajunsese la Gheonoaie, si pornira. Cīnd, auzira un urlet si o vījīietura, cum nu mai auzisera ei pīna atunci!
- Fii gata, stapīne, ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie.
Scorpia, cu o falca īn cer si cu alta īn pamīnt si varsīnd flacari, se apropia ca vīntul de iute; iara calul se urca repede ca sageata pīna cam dasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. Fat-frumos o sageta si īi zbura un cap; cīnd era sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte, ca nu-i face nimic si, ca sa-l īncredinteze, īi dete inscris cu sīngele ei. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decīt Gheonoaia; iara el īi dete si dīnsei īnapoi capul ce i-l luase cu sageata, carele se lipi īndata cum īl puse la loc, si dupa trei zile plecara mai departe.
Trecīnd si peste hotarele Scorpiei, se dusera, se dusera si iara se mai dusera, pīna ce ajunsera la un cīmp numai de flori si unde era numai primavara; fiecare floare era cu deosebire de mīndra si cu un miros dulce, de te īmbata; tragea un vīntisor care abia adia. Aicea statura ei sa se odihneasca, iara calul īi zise:
- Trecuram cum trecuram pīna aci, stapīne; mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare; si, daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de dīnsa, apoi suntem voinici. Mainainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batrīnete si viata fara de moarte. Aceasta casa este īncongiurata cu o padure deasa si īnalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume; ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte; cu dīnsele nu este chip de a te bate, si ca sa trecem prin padure e peste poate; noi īnsa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe dasupra.
Dupa ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi; atunci calul, tinīndu-si rasuflarea, zise:
- Stapīne, strīnge chinga cīt poti de mult, si, īncalecīnd, sa te tii bine si īn scari, si de coama mea; picioarele sa le tii lipite pe līnga suptioara mea, ca sa nu ma zaticnesti īn zborul meu.
Se urca, facu proba, si īntr-un minut fu aproape de padure. 
- Stapīne - mai zise calul - acum e timpul cīnd se da de mīncare fiaralor padurei si sunt adunate toate īn curte; sa trecem.
- Sa trecem - raspunse Fat-frumos - si Dumnezeu sa se īndure de noi.
Se urcara īn sus si vazura palatul stralucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dīnsul ba. Trecura pe dasupra padurii si, tocmai cīnd erau sa se lase īn jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vīrful unui copaci si dodata toata padurea se puse īn miscare; urlau dobitoacele, de ti se facea parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara īn jos; si de nu era doamna palatului afara, dīnd demīncare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure), īi prapadea negresit.
Mai mult de bucurie ca au venit, īi scapa ea; caci nu mai vazuse pīna atunci suflet de om pe la dīnsa. Opri pe dobitoace, le īmblīnzi si le trimise la locul lor. Stapīna era o zīna īnalta, suptirica si dragalasa si frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu Fat-frumos, ramase īncremenit. Dara ea, uitīndu-se cu mila la dīnsul, īi zise:
- Bine ai venit, Fat-frumos! Ce cauti pe aici?
- Cautam, zise el, Tinerete fara batrīnete si viata fara de moarte.
- Daca cautati ceea ce zisesi, aci este.
Atunci descalica si intra īn palat. Acolo gasi īnca doua femei, una ca alta de tinere; erau surorile cele mai mari. El īncepu sa multumeasca zīnei pentru ca l-a scapat din primejdie; iara ele; de bucurie, gatira o cina placuta si numai īn vase de aur. Calului īi dete drumul sa pasca pe unde va voi dīnsul; pe urma īi facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau īmbla īn tihna prin padure.
Femeile īl rugara sa locuiasca de aci īnainte cu dīnsele, caci ziceau ca li se urīse, sezīnd tot singurele; iara el nu astepta sa-i mai zica o data, ci primi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta.
Īncet, īncet, se deprinsera unii cu altii, īsi spuse istoria si ce pati pīna sa ajunga la dīnsele, si nu dupa multa vreme se si īnsoti cu fata cea mai mica. La īnsotirea lor, stapīnele casei īi detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o si aratara, īi zisera sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plīngerii.
Petrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese tot asa de tīnar, ca si cīnd venise. Trecea prin padure, fara sa-l doara macar capul. Se desfata īn palaturile cele aurite, traia īn pace si īn liniste cu sotia si cumnatele sale, se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului, ca un fericit. Iesea adesea la vīnatoare; dar, īntr-o zi se lua dupa un iepure, dete o sageata, dete doua si nu-l nimeri; suparat, alerga dupa el si cu a treia sageata, cu care īl si nimeri; dara nefericitul, īn īnvalmaseala, nu bagase de seama ca, alergīnd dupa iepure, trecuse īn Valea Plīngerii.
Luīnd iepurele, se īntorcea acasa; cīnd, ce sa vezi d-ta? deodata īl apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre; dara ele īl cunoscura dupa īntristarea si neodihna ce vedea īntr-īnsul.
- Ai trecut, nefericitule, īn Valea Plīngerii? īi zisera ele, cu totul speriate.
- Am trecut, dragele mele, fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie; si acum ma topesc d-a-n piaioarele de dorul parintilor mei, īnsa si de voi nu ma īndur ca sa va parasesc. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plīng de nici o mīhnire. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi īntoarce, ca sa nu ma mai duc niciodata.
- Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, si chiar tu, ducīndu-te, ne temem ca nu te vei mai īntoarce; ramīi cu noi: caci ne zice gīndul ca vei pieri.
Toate rugaciunile celor trei femei, precum si ale calului, n-a fost īn stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe d-a-ntregul. Īn cele mai de pe urma, calul īi zise:
- Daca nu vrei sa ma asculti, stapīne, orice ti se va īntīmpla, sa stii ca numai tu esti de vina. Am sa-ti spui o vorba si, daca vei primi tocmeala mea, te duc īnapoi.
- Primesc - zise el cu toata multumirea - spune-o! 
- Cum vom ajunge la palatul tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma īntorc, de vei voi sa ramīi macar un ceas.
- Asa sa fie, zise el.
Se pregatira de plecare, se īmbratisara cu femeile si, dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul, porni, lasīndu-le suspinīnd si cu lacramile īn ochi. Ajunsera īn locurile unde era mosia Scorpiei; acolo gasira orase; padurile se schimbasera īn cīmpii; īntreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei; dar īi raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.
- Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-frumos, mai alaltaieri am trecut pe aici; si spunea tot ce stia.
Locuitorii rīdea de dīnsul, ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca īnainte, fara a baga de seama ca barba si parul īi albise.
Ajungīnd la mosia Gheonoaiei, facu īntrebari ca si la mosia Scorpiei, si primi asemenea raspunsuri. Nu se putea domiri el: cum de īn cīteva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pīna la brīu, simtind ca īi cam tremurau picioarele, si ajunse la īmparatia tatīne-sau. Aici alti oameni, alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. Īn cele mai de pe urma, ajunse la palaturile īn cari se nascuse. Cum se dete jos, calul īi saruta mīna si zise:
- Ramīi sanatos, stapīne, ca eu ma īntorc de unde am plecat. Daca poftesti sa mergi si d-ta, īncaleca īndata si aidem! 
- Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma īntorc peste curīnd.
Calul pleca ca sageata de iute.
Vazīnd palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dīnsele, ofta si, cu lacrami īn ochi, cata sa-si aduca aminte cīt era odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria īn ele; ocoli de vreo doua-trei ori, cercetīnd fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul īn care gasise calul; se pogorī apoi īn pivnita, gīrliciul careia se astupase de daramaturile cazute.
Cautīnd īntr-o parte si īn alta, cu barba alba pīna la genunchi ridicīndu-si pleoapele ochilor cu mīinele si abia umblīnd, nu gasi decīt un tron odorogit; īl deschise, dara īn el nimic nu gasi; ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit īi zise:
- Bine ai venit, ca de mai īntīrziai, si eu ma prapadeam. 
O palma īi trase Moartea lui, care se uscase de se facuse cīrlig īn chichita, si cazu mort, si īndata se si facu tarīna.
Iar eu īncalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa.
SFĪRSIT