SIMION TODORESCU

STRĂFULGERĂRI ÎN MIEZ DE NOAPTE

Editia a II-a
revăzută si completată




Copiilor mei,
Simona si Silviu





PREFATĂ


"... gânditorul nu trebuie să trăiască decât în profunzimile meditatiei sale" (Dumitru Ghise), iată un aforism la puterea a doua, asezat ca moto unui nou volum de aforisme, programatic menit să ducă un pas mai departe gradul de impersonalizare, de detasare, al autorului. Îi reuseste oare d-lui Simion Todorescu acest demers, este acesta mai nemuritor si rece decât în volumul Politice, atât de personalizat militant? Rămâne să dati dumneavoastră răspunsul la această întrebare, noi mărginindu-ne acum să vă oferim doar câteva repere.
Capitolele Filosofice; Generale, etice, literare.... vă vor vorbi dialectic despre bine si rău, adevăr si minciună, despre dreptate si nedreptate, despre bucurie si tristete, fericire si nefericire, păcat si penitentă, dar si metafizic despre iubire, prietenie, sperantă, morală, singurătate, geniu, destin, sublim, infinit, absolut, gândire-cunoastere, logică-întelepciune, viată, artă, vis si, evident, filosofie.
"Cu cât simti mai mult că esti om, cu atât esti mai asemănător cu zeii" (J.W. Goethe) - iată un moto ce sintetizează fericit unghiul vizual si perspectiva capitolelor Despre viată si moarte; Despre muncă si Despre om, capitole ce aduc temele de mai sus mai aproape de pământul fiilor acestuia si ai cerului. Să îndrăznim a semnala palpitatia fraternă cu slăbiciunea noastră, si ea omenească, rar apărând la suprafată, ca în nu mai putin virtuosul si stoicul Zădărnicie: Mă uit la televizor, mănânc si plâng, mă sting încet ca un nătâng, mă sting si plâng, nu mai mănânc...
Moartea beneficiază de un capitol, ce se deschide liric prevenitor cu adagio-ul eminescian Nu credeam să-nvăt a muri vreodată. Iar pentru a încheia în ton mai intens realist, dar prin aceasta nu si mai prozaic, d-l Simion Todorescu deschide capitolul dedicat celui de-al cincilea element, femeia, citându-l pe cel cu adevărat mare expert în temă, vigurosul renascentist timpuriu Geoffroy Chaucer. Care, beneficiind de inexistenta la acea dată a secolelor ulterioare de succesive varii romantisme, spune pe sleau, oameni buni: Ce oare e mai bun decât întelepciunea? Femeia. Si ce oare ar putea fi mai bun decât femeia bună? Răspunsul e: Nimic.
Aceasta fiind oferta, frunzăriti si decideti în conformitate.

VAL POPA,
Academician "Société des Poètes
et Artistes de France"

Absolut
[1]. Filosofii n-au găsit absolutul pentru că sunt obositi de atâta căutat.
*
Absolut-infinit
[2]. Absolutul si infinitul nu sunt creatii umane, ele sunt un dat ce creează ispite.
*
Adevăr
[3]. Adevărul nu trebuie dovedit, el există; doar trebuie înfătisat asa cum este.
*
[4]. Cunoasterea înseamnă adevăr.
*
[5]. Mai toti oamenii caută adevărul si-l doresc din toată fiinta lor. Mai toti cred că l-au găsit. Fiecare detine un adevăr care este numai al lui.
*
[6]. Suma adevărurilor nu reprezintă adevărul absolut, nici adevărul general, de fapt, nu reprezintă vreun adevăr.
*
[7]. Adevărul reprezintă însăsi ratiunea cunoasterii.
*
[8]. Adevărul ori mângâie, ori doare.
*
[9]. Uneori, interesul meschin, lasitatea sau ignoranta ne împiedică să aflăm adevărul.
*
[10]. Adevărul este ca oxigenul, nu se poate trăi fără el.
*
Adevăr-dreptate
[11]. Fiecare dintre noi detine un adevăr, adevărul lui, sau cel putin crede că îl detine. Dreptatea însă este una singură.
*
Adevăr-minciună
[12]. Câteodată, mai mult doare adevărul decât minciuna; dorim totusi adevărul, luptăm pentru el.
*
[13]. Adevărul se naste din ratiune, iar minciuna din ipocrizie.
*
Apreciere
[14]. Păcat că ne-a rămas atât de putin de la SOCRATE. Poate am fi învătat să gândim profund si întelept, să fim mai curati si mai buni.
*
[15]. Când taci, ori nu stii, ori nu vrei, ori nu poti, ori esti întelept, ori esti în extaz.
Artă
[16]. Este o artă să pozezi o naivitate prefăcută. Cât despre efecte...
*
Bucurie-tristete
[17]. Atât bucuria, cât si tristetea se manifestă prin ratiune, ele fiind elemente de manifestare ale omului, ale existentei lui.
*
Căutare
[18]. "Caută si vei găsi". Cu cât cauti mai mult, cu atâta găsesti mai multe întrebări.
*
[19]. Nu te poti rătăci pe cărări cunoscute, bătătorite în timp. Te poti rătăci însă, căutând în labirintul virgin al cunoasterii. Si vai!, ce admirabilă este această căutare.
*
[20]. Nu caut nimic în exterior, răspunsurile sunt în mine.
*
Contradictie
[21]. Petele albe si petele negre din viata omului sunt într-o permanentă contradictie si asa vor rămâne până la moarte.
Creare-procreare
[22]. Ceea ce se creează, se creează în lumină. În întuneric se pro-creează.
*
Curcubeu
[23]. Din curcubeu coboară pe pământ toate culorile vietii.
*
Cuvânt
[24]. Si cuvintele fac valuri; încă ce valuri?!...
*
Dreptate
[25]. Dreptatea nu se împarte cu nici o unitate de măsură. Oamenii încearcă doar...
*
Dreptate-adevăr
[26]. Nu poate fi dreptate fără adevăr.
*
Duh
[27]. Duhul blândetii este însotit, totdeauna, de Duhul întelepciunii si ca urmare a acestuia.
*
Eternitate
[28]. Trecutul, prezentul si viitorul se vor întâlni undeva, într-un spatiu necunoscut, în eternitate.
Fericire
[29]. Fericirea, atunci când vine, este virtutea mintii, încântarea ochiului si satisfactia simtirii.
*
[30]. Bucuriile, satisfactiile sunt manifestări temporare ale fericirii. Fericire permanentă si definitivă nu există.
*
[31]. Fericirea se manifestă în mai multe feluri, dar necesită o deschidere totală către viată.
*
Fericire-nefericire
[32]. Numai fericirea dă sens vietii. Nefericirea te învată să lupti si să trăiesti, îti dă vointă si putere.
*
Filosofie
[33]. Obiectul filosofiei, în general, este Universul, cu tot ce cuprinde el, iar în centrul său este omul, cu tot ce stie, cu tot ce poate si cu tot ce vrea el să făptuiască.
*
[34]. Filosofia este o încântare pentru cel ce stie să o pretuiască.
Gândire
[35]. Nici un gânditor, nici un filosof nu le-a gândit pe toate. Toti au lăsat si pe altii după ei, să mai gândească. Si-au rămas, slavă Domnului, destule de gândit. Si, mai ales, totul si toate, de regândit.
*
[36]. Speculatia filosofică este gândire. Ea scoate la lumină, incită si creează posibilităti pentru formularea unor noi teorii.
*
[37]. Gândim fapte, situatii, sensuri. Nu-i asa că încercăm, uneori, să gândim gândiri?
*
[38]. Toate fenomenele si faptele gândite ne revelează noi străluciri de existentă si străluminări de cuget.
*
[39]. Păcat că nu reusim întotdeauna să facem tot ce gândim; mai cu seamă atunci când gândim îndrăznet, inspirati de lumină.
*
Gândire-actiune
[40]. În gândire, sunt liber ca pasărea cerului. În actiune, mai depind si de altii, de multe ori, numai de altii.
Gândire-artă
[41]. Pentru că toti gândim (mai mult sau mai putin) nu înseamnă că toti suntem si artisti. Ne-am născut să fim artisti, dar ne-am pierdut în hătisul încurcat al vietii.
*
Gând-cuvânt
[42]. De n-ar fi gândul, n-ar fi nici cuvântul!
*
Gând-idee
[43]. Îti torturezi gândul până ce îti dă ideea si până o slefuiesti să strălucească.
*
Gândire-limită
[44]. Gândirea are spectru larg, depăseste limitele potentialului faptic uman. Aceste limite se modifică permanent în favoarea omului, dar rămân, totusi, limite. În viată, totul are o limită; chiar si viata.
*
Gânditor
[45]. Gânditorul nu creează idei, nici personaje. El le descoperă.
*
Idee
[46]. Ideea apare din gând ca o străfulgerare în miez de noapte, ca o rază de lumină în întuneric.
*
[47]. Asa cum prin plămâni trece aer si prin vene curge sânge, din creier izvorăsc idei.
*
[48]. Ideile trebuie să fie privite dinafară si analizate dinăuntru.
*
[49]. O idee genială pe care unii o venerează, altii, mai devreme sau mai târziu, o neagă. Timpul îi va confirma valoarea.
*
Idee-lege fundamentală
[50]. Între o idee si o lege fundamentală, creierul transpiră.
Infinit
[51]. Infinitul a fost, este si va fi nevăzut si necunoscut. Totusi, tendinta de a atinge infinitul a dus si duce la dezvoltarea gândirii, la dezvăluirea unor genii.
*
[52]. Scrutează infinitul, nu încerca să-l sfidezi, altminteri te striveste cu imensitatea si necuprinsul lui.
*
[53]. Infinitul nu este divizibil, nici vizibil si nici mărginit, nu are început si sfârsit, nu prezintă nici o delimitare, nu se percepe si nu se pricepe. El doar se imaginează.
*
Infinit-absolut
[54]. Infinitul se poate confunda cu absolutul, pentru că ne lipsesc elementele ce pot demonstra contrariul. De fapt, nu avem nici un element care să le distingă.
*
Inspiratie
[55]. Inspiratia? Între echilibru si dezechilibru, dar niciodată aceeasi.
*
[56]. Momentul inspiratiei nu se alege si nu se încearcă. El este determinat de cresterea sau scăderea febrei în cutia craniană, influentată de o emotie, determinată si ea de o actiune, de un fapt ce sensibilizează plăcerea ori neplăcerea venind dinăuntru sau din exterior.
*
Inteligentă-întelepciune
[57]. Inteligenta si întelepciunea sunt surori, au aceleasi rădăcini, se dezvoltă pe acelasi trunchi. Inteligenta se poate manifesta fără întelepciune, însă întelepciunea fără inteligentă, niciodată. Totusi, întelepciunea este plasată la un nivel superior.
*
Îndemn
[58]. Scrie despre gândirea celorlalti, dar scrie si un gând al tău! Scrie despre cei care scriu adevăruri, ca si despre cei care scriu neadevăruri. Scrie din dorinta lucidă a încercării de a te apropia de adevăr.
*
[59]. Nu lăsa frâu liber sentimentului, urmăreste îndeobste ratiunea, spiritul înăltător.
*
Întrebare
[60]. A întreba, a te întreba este un necesar pus în demersul spre mai bine al conditiei umane.
Lămurit-luminat
[61]. Nu toti lămuritii sunt lămuriti, precum nu toti luminatii sunt complet luminati.
*
Logică
[62]. Multe se pot câstiga în viată si multe se pot pierde. Dacă, însă, ai pierdut logica, tu însuti esti pierdut.
*
Lume
[63]. Lumea există... de când e lumea. Toti trăim în aceeasi lume, dar fiecare o vede altfel. Putem spune, de fapt, că nu trăim în aceeasi lume?
*
[64]. Lumea rămâne aceeasi; doar indivizii se preschimbă.
*
Lumină-puritate
[65]. Nici o lumină nu e curată ca lumina zilei; în fond, nici ea nu e pură. Puritatea este un act neîmplinit încă. Ce poate fi pur în această lume, dacă si lumina este impură?
*
Mărginire-nemărginire
[66]. Mărginirea este umană. Nemărginirea este dumnezeiască, iar omul nu poate ajunge la ea.
Minciună
[67]. Minciuna este un delict verbal.
*
Mister
[68]. Misterul este valoarea metafizică sau religioasă a omului.
*
Nimic-tot
[69]. "Nimic" nu e suficient si "totul" e prea mult "totul", fiind doar o notiune abstractă.
*
Orizontul cunoasterii
[70]. Orizontul cunoasterii este atât de mare, încât nu poate fi imaginat, decât, poate, doar de cei care au orizont.
*
Perfectiune-desăvârsit
[71]. Desi stim că nu putem atinge perfectiunea, desăvârsitul, merită toată osteneala noastră.
*
Principiu
[72]. Principiile vietii le găsim în noi, nu trebuie să le căutăm în altă parte.
*
Pur - simplu
[73]. Nimic nu este pur, nimic nu este simplu; nici măcar expresia...
Ratiune
[74]. Tu să nu domini niciodată, dar nici să nu te lasi dominat. În tot ce faci să domine ratiunea.
*
Ratiune-minciună
[75]. Când ratiunea frizează minciuna, se anulează efectele adevărului.
*
Record-infinit
[76]. Zilnic, sunt doborâte recorduri, de către alte recorduri. Cel mai mare record, care nu cred că va fi doborât vreodată, va fi obtinut de acela care va atinge infinitul.
*
Retoric
[77]. Ieri, "ceva" a fost o necesitate, azi, a devenit un lux, mâine, oare ce va fi?
*
Sens
[78]. Dă vietii tale un sens bun si ea te va răsplăti după merit!
*
Sfat
[79]. E bine să întelegi, dar cel mai bine este să si cunosti.
Spirit
[80]. Spiritul fiecăruia este o proprietate obtinută prin vointă divină. El nu moare niciodată.
*
Spirit-infinit
[81]. Prin spirit poti fi în armonie cu infinitul, dar nu-l poti atinge niciodată.
*
Spirit superior
[82]. Religia, filosofia, poezia si arta sunt cele patru fiice ale spiritului superior. Prin ele te poti înălta spre infinit. Fără ele, usa eternitătii nu se va deschide.
*
Sublim
[83]. Sublimul întrece frumosul, pe care, de fapt, îl maximizează, depăsind cele mai înalte cote ale gingăsiei, iesind întru totul din firesc.
*
[84]. Sublimul este ridicarea frumosului la pătrat. Sublimul nu a întrunit niciodată toate sufragiile.
*
Tot
[85]. Nu poti gândi niciodată necuprinsul, nu poti exprima totul, nu poti face totul si nu poti avea totul. Acest incomensurabil "Tot" presupune conditii ce nu pot fi onorate.
Trăire
[86]. A trăi înseamnă a gândi si a actiona, a te bucura si a suferi. Si nu numai...
*
Umanitate
[87]. Pământul este conditia sine qua non a vietii si a umanitătii. Faptul că toate-s trecătoare nu justifică nebunia distrugerii casei temporare.
*
Vesnicie
[88]. Totul are un început si un sfârsit. Există însă vesnicia; tocmai ea naste speranta.
*
Viată
[89]. Decât să faci filosofia vietii, pare că este mai usor si mai plăcut să o trăiesti.
*
[90]. În alternanta dintre noapte si zi, învinge viata.
*
Viată-sens
[91]. Afirmatia că viata nu are sens se poate justifica doar prin drama trăirii interioare la un moment dat.
*
[92]. Prin împlinirea marelui spirit, eu voi afirma că viata are sens si cred că îl voi găsi. Merită să lupt si să sper. Dacă, totusi, nu-l voi găsi, i-l voi da eu. Toate trebuie să aibă un sens!
*
Viitor-infinit
[93]. Viitorul este ca infinitul spre care tinzi si pe care ti l-ai dori cât mai aproape.
*
Virtute
[94]. Virtutea este cel mai profund act de binefacere cunoscut si recunoscut. Este act de cea mai înaltă onoare. Este factotum superior, spre binele general din care se poate desprinde cel particular.
*
[95]. Succesul obtinut prin trudă, cu încredere si cu pasiune, este virtute.
*
[96]. Si prietenia este o virtute, însă multi pun în fată interesul.
*
[97]. Virtutea nu se poate naste din ignorantă.
*
[98]. Prin cinste, dreptate si întelepciune se poate ajunge la virtute.
Adevăr
[99]. Trist, dar adevărat; până si o adeverintă tine loc de adevăr.
*
[100]. Te poti bucura sau întrista de adevăr, doar dacă este dezvăluit. Dacă este ascuns, pur si simplu te intrigă.
*
[101]. Adevărul este ca aerul curat al diminetii. Poti respira si în preajma unui cos ce fumegă înecăcios, dar care-i diferenta?
*
Admiratie-sentiment
[102]. Pentru un lucru care merită să fie admirat, dacă îl admiri prea mult, dacă la un moment dat nu stii să-ti frânezi sentimentele, pari a fi naiv sau chiar esti.
*
Amintiri
[103]. Amintirile-s plăcute, uneori senzationale. Nu putem trăi însă numai din amintiri.
*
Apreciere
[104]. Nu oricare trei insi la un loc formează o "Sfântă Treime".
*
[105]. "Niciodată nu-i târziu!" Oare? Cineva spunea: "Mai bine mai târziu, decât deloc!". Asta se poate, numai să nu fie prea târziu. Cel mai bine este "toate la timpul lor".
*
[106]. Mi-aduc aminte când cineva l-a făcut pe un altul "profet mincinos". Ca să aibă dreptate, trebuia să-l facă "profet", el nefiind, în fond, decât... mincinos.
*
[107]. Oricât ai iubi o fiintă sau un lucru, cel mai mult iubesti ceea ce nu poti avea. Cel mai mare pret are ceva ce nu ai.
*
[108]. Nu vocabularul sofisticat dă sigurantă întelegerii problematicii expuse.
*
[109]. Nu-i sfida pe cei mai prosti ca tine. Cu atât mai mult pe cei mai inteligenti. Acordându-le, totusi, prea multă importantă, îi faci să se creadă ceea ce nu sunt.
*
[110]. Nu tot ce este scuzabil este si acceptabil.
*
[111]. Nu tot ce e lumină e si bucurie, precum nu tot ce e întuneric e si suferintă.
*
[112]. Dacă ai trecut pe sub o boltă, nu înseamnă că ai trecut pe sub un arc de triumf.
*
[113]. Pentru a te convinge că apa e fluidă, nu e nevoie să-ti torni o găleată-n cap.
*
[114]. A  te  uda  nu  e  una  si  aceeasi  cu  a intra  la  apă.
*
Apostol
[115]. Dacă se numeste APOSTOL, nu înseamnă că este apostolul nostru nu înseamnă că neapărat trebuie să-l urmăm.
*
Ascultare-desăvârsire
[116]. Ascultă-ti strigătul interior. El îti indică principii legate de spiritul uman, cărora le poti da viată, dar fii atent la sens: desăvârsirea!
*
Asteptare
[117]. Asteptarea este un examen practic, dar nu unul activ, ci pasiv, este o probă de răbdare, de încercare a nervilor.
*
[118]. Să sapi pe cineva, asteptând să cadă, e scandalos de trist. Uneori, e chiar scandalos de adevărat.
*
[119]. Asteptarea moarte n-are, decât doar dacă îti astepti trecerea în eternitate.
*
Avansare
[120]. Fii atent la treptele pe care le urci. Dacă nu esti pregătit, nu ai conditia necesară, după efortul depus, repede o să obosesti si s-ar putea să te împiedici si să cazi rostogolindu-te.
*
A vedea
[121]. Ochiul ciclopului nu vede ce văd ochii lumii.
*
A vrea
[122]. Oricât ai avea, totdeauna ti se pare că nu e suficient, ai vrea mai mult.
*
Banul
[123]. Preocuparea ce acaparează, cel mai mult, mintea oamenilor este banul. Într-atât încât uită să mai si trăiască.
Ban-minte
[124]. De plăcere, de bucurie, de necaz, oamenii mai beau. Unii beau într-atât încât îsi beau si banii, îsi beau si mintea.
*
Binefacere
[125]. Facerea de bine se manifestă astăzi tot mai putin si tot mai greu. Atunci când totusi se manifestă, onorează. Vivat binefăcătorii!
*
Bine-rău
[126]. După ce ai fost obisnuit cu binele, greu te mai obisnuiesti cu răul, dar viceversa foarte repede.
*
Bucurie
[127]. Bucurati-vă de fiecare clipă a vietii si căutati sâmburele de existentă ca pilon pe care să vă ziditi bucuria de a trăi.
*
[128]. Bucurati-vă azi pentru ce vă mai puteti bucura, pentru că mâine s-ar putea să nu mai aveti chiar nici un motiv, cât de mic, să vă mai bucurati.
*
Calităti
[129]. Nu oricare Ion este slugă, nu oricare Vasile este prost, precum nu oricare John este lord.
Caracter
[130]. Poti obiecta cu privire la anumite neajunsuri ale caracterului unui om, dar nu i-l nega.
*
[131]. Si-n probleme mai mărunte pot fi descoperite caractere mari.
*
Celebritate
[132]. Celebritatea îti conferă respect, dar si invidii.
*
Certitudine
[133]. M-am născut crestin si sunt crestin, dar nu sunt un bun crestin. Sunt un păcătos, la fel de păcătos ca si cei mai multi dintre noi. Nu e o scuză, ci o certitudine.
*
Colectiv-individual
[134]. Putem face multe în colectiv, începând cu o hotărâre colectivă, dar nu putem gândi colectiv, ci individual.
*
Comentariu
[135]. Orice comentariu se interpretează si, la rândul tău, comentând faptele cuiva, ajungi să fii comentat.
Comportament
[136]. Constiinta, opinia publică si legea ne îndrumă pasii în comportament.
*
Conducător (manager)
[137]. A fi un om bun sau/si a fi un bun specialist nu înseamnă a fi si un bun conducător (manager).
*
Convingere
[138]. Nici pe pământ, nici în iad, nici în rai, nu e domnie pentru tine, om de rând. Pe pământ ai văzut, esti lămurit. Dincolo... te vei convinge!
*
Credintă-ratiune
[139]. Multi oameni operează cu jumătăti de măsură, nu sunt prea siguri de credintele lor, iar ratiunea este partizană.
*
Cultură
[140]. Pictura este un act de cultură, nu o coloratură politică.
*
Cultură-bogătie
[141]. Dacă esti incult sau sărac, nimeni nu te respectă. Atunci fă ceva să înlături măcar una din aceste deficiente. Cultura si bogătia rar se întâlnesc pe acelasi tărâm, e mai greu să le ai pe amândouă, dar nu imposibil.
Datorie
[142]. Plăteste-ti datoriile oricare ar fi ele. Cei ce nu si le plătesc, nu o fac fie din neputintă, fie din lene, fie din lasitate. Înseamnă că sunt vrednici de dispret.
*
Demnitate
[143]. Atunci când a modelat Coloana Infinitului, BRÂNCUSI a avut, ca inspiratie, coloana vertebrală verticală a omului. Această verticalitate înseamnă demnitate.
*
Destin
[144]. Oricum ar fi, viata ne-a fost dăruită si trebuie să fim recunoscători atotputernicei Forte Creatoare. Că putem trăi "mai bine"? Să încercăm a forta destinul.
*
Destul
[145]. Omul moare cu nemultumirea că nu a făcut destul. Cât să însemne acel "destul", oare? Poate că atât a fost planificat să facă si nimic mai mult. Si-a împlinit o misiune si, de-acum, se îndreaptă spre necuprins.
*
Devotament
[146]. Devotamentul - ce cuvânt admirabil, dar ca fapt e tot mai rarisim. Ce păcat!
*
Disperare
[147]. Disperarea este sentimentul ce pleacă de la dorinta de a trăi mai bine si ajunge la vointa de a trăi mai mult.
*
[148]. Nu dispera în nefericirea că esti sărac. Si cei fericiti în bogătie pot dispera si disperarea lor poate fi mult mai mare. În fata disperării oamenii sunt egali.
*
Dorintă
[149]. Câteodată suntem ca niste copii, care, oprindu-se în fata unei vitrine si văzând obiecte interesante, le vor si-si frământă mintea cum să le obtină.
*
Dreptate
[150]. Sunt frânt de-atâta alergat după dreptate. Am căzut si m-am lovit, mă doare. Nu mai alerg, nu pot, mă odihnesc putin si-astept o-ncurajare. Sper să pot, din nou, s-alerg, dreptatea s-o ajung.
*
Dusman
[151]. Nu trebuie să-ti faci dusmani. Ti se fac ei sigur, chiar dacă nu o declară.
*
Echilibru
[152]. Echilibrul în comportament se mentine dacă vointa atârnă mai greu decât dorinta, dacă îti poti frâna sentimentele si dacă datoria este mai presus decât plăcerea.
*
Egoism
[153]. Pentru multi, "scopul scuză mijloacele" - o meteahnă bună pentru a-si atrage anumite foloase. Aici este si locul crimei.
*
Eveniment milenar
[154]. E pe sfârsite si cel de-al doilea mileniu. El ne-a adus mai multă nefericire decât ne-am fi asteptat. De s-ar sfârsi si suferintele si nelinistile... La multi ani fericiti, frati români!
*
[155]. Dacă sfârsitul de an se marchează cu revelionul, finalului de mileniu ce onoare i s-ar cuveni? Am putea sărbători milenionul.
*
Fericire
[156]. Fericirea are ca punct de sprijin educatia si forta de a te înălta prin cuget si vis. Cât mai sus să te înalti. Să te apropii mult de tot de Bunul DUMNEZEU. Aceasta-i fericirea! 
*
[157]. Sunt fericit că trăiesc. Doar că trăiesc. Dar asta nu-i suficient spre a simti că sunt într-adevăr fericit.
*
[158]. Fericirea este înteleasă diferit si nu are aceeasi încărcătură morală pentru fiecare individ. Ce înseamnă aceeasi fericire pentru toti? 
*
[159]. Proiectia fericirii îti umple fiinta de bucurie, te îmbie spre întelepciune si cunosti, în fine, starea de trezire, de receptare. Împlinirea ta, ca trăitor, este să trăiesti fericirea.
*
[160]. Iluzia fericirii se compune prin conjugarea iluziei vederii cu iluzia simtirii. Clipa este importantă. Să trăiesti cu pasiune, cu înfocare, mistuindu-te în plinătatea acelui crâmpei de existentă.
*
[161]. Fiecare om trăieste doar frânturi de fericire, diferite de la o perioadă la alta. El năzuieste să dobândească pentru sine, fericirea toată.
*
[162]. Asa cum fericirea nu se înmagazinează, oamenii nu pot fi tot timpul la fel de fericiti. Fericirea rămâne mereu în stadiul de ideal.
*
[163]. Unii se simt fericiti doar prin faptul că pot dormi mult. Cu cât dorm mai mult, cu atât văd mai putine fapte dezgustătoare, cu atât sunt mai linistiti si mai fericiti. Asta e!
*
Fidelitate
[164]. Fidelitatea în prietenie nu o găsesti deseori la prietenii tăi. La ei găsesti doar ideea de prieten, fără a se măsura în fapte. Fidelitatea este pentru cei mai multi, banalul ce nu obligă.
*
Gând
[165]. Numai gândurile înfrâng somnul.
*
Generos
[166]. Unde nu există generozitate, nici umanitate nu este; nici dragoste nu este, nimic nu este.
*
[167]. Fii generos! nu oneros. Consideră generozitatea o datorie de onoare, astfel te vei putea bucura din plin de succesele tale.
*
Geniu
[168]. După multă muncă si sudoare, după o lungă si îndârjită luptă pentru a identifica si demonstra un nou adevăr, necunoscut până în prezent, chiar poate fi zărită strălucirea geniului.
*
[169]. Oamenii de geniu sunt descătusati de legi date.
*
[170]. Geniului nu-i poti da si nu-i poti cere niciodată nimic. El este cel care dă tot ce-i mai bun în el, fără să ceară si fără să i se ceară nimic.
*
[171]. Există multe genii, dar nici unul nu detine adevărul absolut.
*
[172]. Geniul izvorăste din luciditate si se finalizează în adevăr.
*
[173]. Geniile nu cataloghează mediocritătile. Fenomenul se manifestă tocmai invers.
*
[174]. Nu toate geniile au fost cândva copii minune, precum nu toti cei care au fost copii minune s-au dovedit genii.
*
Glorie
[175]. Cununa de lauri a gloriei se constituie în timp, acumulând petală cu petală. Pierzând gloria, cununa se ofileste într-un timp neasteptat de scurt si cade.
*
[176]. Cine nu cunoaste gloria, o urăste. Poate tocmai pentru că nu ajunge la ea.
*
Grandios
[177]. A avea gust pentru grandios e ceva nobil, a fi megaloman e o boală. Să nu le confundăm.
Grădina zoologică
[178]. DUMNEZEU, când a făcut vietuitoarele, inclusiv omul, nu s-a gândit că, mai târziu, va apărea si Grădina Zoologică. Mare-i grădina Ta, Doamne! Cu toată evolutia, pe zi ce trece, parcă-i tot mai mare.
*
Gust
[179]. Cineva spunea cum că "gusturile nu se discută". Dar cine nu le discută? De ce totusi se discută? În fond, se discută.
*
Himeră
[180]. Cu cât trec anii, himerele sunt tot mai putine, dar până în ultima clipă visezi ceva ce nu poti avea.
*
Idei geniale
[181]. Ideile geniale, în general, sunt acceptate. Ele pot fi si neacceptate de către unii... pot fi chiar si strangulate pentru moment, dar nu vor muri niciodată.
*
Iertare
[182]. Când ai gresit si recunosti, cel întelept te iartă, cel prost, niciodată.
Iluzie
[183]. Când vezi toate faptele "în roz", te iluzionezi, de fapt, că îti merge bine. Privind atent, vei observa că viata apare într-o paletă largă de culori.
*
[184]. De câte ori ne iluzionăm că ceea ce facem e magnific, precum copiii, atunci când fac baloane de săpun.
*
Incultură
[185]. Incultura nu se poate obtine în scoli, nu sunt instituite cursuri pentru a o învăta. Dacă o ai, caută să scapi de ea ca de o măsea stricată. Astfel si durerile dispar.
*
Insistentă
[186]. Cine dă din coate îsi face loc, înaintează si ajunge în fată.
*
Instantă
[187]. În instantă, intelectul e mijlocul, gândirea e calea si dovada - atuul.
*
[188]. E nedrept să judeci pe altii, căci intervin sentimentele de simpatie si antipatie, de interes sau orice altă natură... umană care strică impartialitatea.
Instinct-comportament
[189]. Atât ne-a mai rămas de la animale; instinctele si unora câteodată, comportamentul.
*
Inteligentă-pregătire
[190]. A fi mai inteligent, mai cultivat decât un altul nu înseamnă a fi si mai bun decât el, decât, doar în domeniul în care esti mai pregătit si ai demonstrat sau poti demonstra acest fapt.
*
Interes
[191]. Sunt oameni care doresc puterea pentru a se umple de bani, iubesc banii, iar altii care doresc a se acoperi de glorie. Acestia din urmă ar trebui căutati si pusi în functii.
*
Istorie
[192]. Istoricii dacă nu exagerează meritele unui popor, atunci sigur dramatizează viata lui. Unde-i adevărul?
*
Iubire
[193]. Fără iubire, viata ar fi un dezastru, un colaps fără margini.
*
Izbăvire
[194]. Nu ne-a întrebat nimeni dacă dorim să ne nastem, unde, când, cum, din cine, de ce? Acum, degeaba ne tânguim de ce ne-am mai născut. Poate doar spre a suferi. Suferinta înseamnă de cele mai multe ori, izbăvire.
*
Încredere-sperantă
[195]. Atât încrederea, cât si speranta sunt adevărate întăritoare ale inimilor noastre răvăsite. De aceea si eu cred si sper.
*
Îndemn
[196]. Deschide-ti sufletul, dar nu da ce-i numai al tău. Dă tot ce poti, dar nu si ceea ce se rupe din tine.
*
[197]. Ridică-te ca norul ce prevesteste ploaia, dar nu te lăsa dus de vânt.
*
Îngâmfat
[198]. Umblând cu nasul pe sus, risti să ajungi cu capul în nori; crengile s-ar putea să-ti scoată ochii.
*
Întelept
[199]. Poti fi întelept atunci când recunosti că nu esti singurul întelept si nu esti cel mai întelept.
Întelepciune
[200]. Ce păcat că întelepciunea vine abia în anii maturitătii, la cei la care vine, pentru că nu vine la oricine. De ar veni în tinerete, s-ar schimba lumea radical.
*
Învătătură
[201]. Ziceau bătrânii: "Ai carte, ai parte; n-ai carte, n-ai parte". Acum s-ar putea spune altfel: "Ai carte, n-ai parte; n-ai carte, ai parte".
*
Lege
[202]. Să trăim în spiritul legii, dar să nu uităm că legea însăsi a fost determinată de spiritul vremii. Viata trebuie să primeze, iar legea să o sustină.
*
[203]. Orice normă juridică este lipsită de suflet. De aceea avem nevoie si de legi nescrise.
*
Lene
[204]. Pe unde trece un puturos, spălati repede caldarâmul, să nu se molipsească si altii.
*
Lenes
[205]. Lenesul munceste ca un zeu si mănâncă precum un leu si câtiva bani mărunti, acolo...
Libertate
[206]. Singura libertate reală pe care o avem este libertatea de a gândi, libertatea spiritului.
*
Lume
[207]. Orice se face se poate si desface. Numai lumea nu se poate desface. În cel mai rău caz, se poate distruge.
*
Mediocru
[208]. Nu există om mediocru; atâta doar că nu si-a pus în valoare toate calitătile. Cel putin asa ne place să credem.
*
Menire
[209]. A nu avea vocatie, a nu te adapta la situatie, a fi nonconformist, a nu avea prieteni e similar cu a nu-ti fi găsit menirea.
*
Minciună
[210]. Dusmanul virtual al omului este minciuna. Totusi se practică la cele mai înalte niveluri, fără frică si fără rusine.
*
[211]. Ah!... de câte ori nu ne mintim chiar pe noi însine. Si chiar ne place. Dar când îi mintim pe altii?
Moartea virtutilor
[212]. Când primează interesul pentru bani, valorile si virtutile mor fără regrete.
*
Modestie-eternitate
[213]. Odată ajuns în eternitate, ai obtinut totul. Până atunci, însă, trebuie să te multumesti cu ce ai si cu ce mai poti obtine.
*
Morală
[214]. Morala tine de trăirea socială si de conditia umană.
*
[215]. Nu ne nastem morali, ci pentru a fi morali. Învătăm a fi morali pe tot parcursul vietii, dar cel mai mult în primii ani de la nastere. Mai târziu învătăm să încălcăm normele morale în raport de... exigentele civilizatiei.
*
[216]. Comportamentul oamenilor nu e în totalitate moral, desi s-ar cuveni a fi astfel. Fiecare colectivitate are legea ei morală, tot asa cum fiecare individ are moralitatea lui sau nu o are, în raport de circumstante.
*
Mostenire
[217]. La întrebarea: "Ce lasi mostenire copiilor tăi?", cineva a răspuns - o casă. Un altul mai modest a zis - o carte. Dar dumneavoastră ce lăsati drept bunuri după moarte?...
*
Natură
[218]. Natura este artă monumentală, capodopera lui DUMNEZEU, este ceea ce putem noi numi "Marele Tot".
*
Nebun
[219]. Nebunii nu se înspăimântă niciodată, pentru că nu sunt constienti de viata pe care o trăiesc.
*
[220]. Doar nebunii si bogatii pot fi fericiti. Nebunii sunt cu totii fericiti, iar bogatii, doar o parte.
*
[221]. Dintr-o minte bolnavă nu pot izvorî idei sănătoase.
*
[222]. Sunt oameni care fac pe grozavii si faptele lor ne îngrozesc cu temeritatea de a-si pune în aplicare nebunia. Ei nu sunt constienti de nebunia lor, ba chiar cred că asta-i onorează.
*
Necaz-durere
[223]. Necazul si durerea sunt surori gemene, au aceeasi mamă, se nasc odată si cresc împreună.
Nefericire
[224]. Lacrimile vin din plâns si plânsul din nefericire, din durere. Tot din nefericire apare si îngândurarea, încruntarea, crisparea, care-ti produc cute pe frunte. În timp ce lacrimile se sterg, cutele rămân.
*
Nemultumire
[225]. Oricât am trăi de bine, oricât am fi de fericiti, tot nemultumiti si nerecunoscători suntem. Credem că viata nu ne-a oferit suficient, credem că merităm mai mult.
*
Nemuritor
[226]. A dori este un sentiment. A trăi este o luptă. A muri este un fapt. A rămâne nemuritor este un privilegiu al geniului bun, al eroului, al sfântului, dar si o chemare a tuturor! Cine îi răspunde?
*
Nume-renume
[227]. Trebuie să ai calităti, să muncesti mult pentru a fi cunoscut, pentru a-ti face un nume. Pentru a-ti face un renume, trebuie si mai mult.
*
Oameni diferiti
[228]. Unii oameni sunt într-adevăr mari. Unii sunt numai înalti, iar altii sunt doar voluminosi. Sunt însă si oameni mici. E trist ca acestia să ajungă în dregătorii înalte.
*
Om-destin
[229]. O dată cu disparitia omului dispare si destinul. Dispar si aspiratiile si regretele.
*
Onoare-demnitate
[230]. Onoarea si demnitatea nu ti le poate conferi cineva. Trebuie să ti le câstigi singur.
*
Original
[231]. Oricât ai crede că esti original sau ai vrea să fii original, nu se poate ca nimeni si nimic să nu-si fi pus amprenta pe gândirea ta.
*
Păcat
[232]. DOAMNE, la câte retineri si renuntări suntem supusi si nu suntem nici mai buni, nici mai răi, decât asa cum ne-ai lăsat să fim: niste păcătosi! Dar ne-ai dat si calea dumnezeirii.
*
Păcat-prostie
[233]. Avem mai multe păcate, le stim cu totii. Prostia însă este mai mult decât un păcat, ea le depăseste pe toate.
Pământ
[234]. Pământul este locul si totodată suportul sustinător al vietii. Toti oamenii răspund la chemarea pământului. Mă întreb, totusi, cum si până când îi suportă pământul pe unii?
*
Penitentă
[235]. Trăim în astă lume într-o meritată penitentă. Ne luptăm permanent pentru a iesi din ea. Unii chiar reusesc.
*
Perfectiune
[236]. Fiecare om (inteligent) tinde spre perfectiune. A atins cineva perfectiunea? Când un om va atinge perfectiunea, el va deveni, imediat, un  model. Oare când vom avea si cum va arăta un asemenea model?
*
[237]. Perfectiunea este ca orizontul la apusul soarelui. Cu cât te străduiesti să ajungi la el, să-l atingi, cu atât îti dai mai bine seama ce distantă mai ai de parcurs. Devii constient, practic, că nu poti împlini această dorintă.
*
[238]. Ceea ce îti pare azi că este perfect, mâine arată ca si cum nu ar servi acelorasi pretentii. Perfectiunea rămâne un deziderat. De-a dreptul o iluzie.
Perseverentă
[239]. Perseverenta este cheia reusitei, dacă perseverezi în ceea ce stii să faci, în ceea ce esti pregătit. Perseverenta în rău este malefică.
*
Popularitate
[240]. Odată obtinută popularitatea, îti dă încredere, sigurantă de sine. Pe cât de greu se câstigă popularitatea, pe atât de usor se poate pierde.
*
Posibilitate
[241]. Teoretic, ne stau la dispozitie toate posibilitătile. Am rămas, însă, la acest nivel.
*
Prefăcut
[242]. Unii fac pe prostii si nici măcar nu le e frică de faptul că pot rămâne asa. Altii fac pe desteptii, pentru că asa ar dori să fie.
*
Prieten
[243]. Ajuns în vârful unei piramide, poti deveni un idol pentru cei de la bază ori un renegat. Oricum, merită să ajungi în vârf. Abia după ce vei cădea îti vei cunoaste cu adevărat prietenii.
*
[244]. Acela nu ti-e prieten căruia i se pare că a făcut  mai  mult  pentru  tine  decât  ai  făcut  tu pentru el.
*
[245]. De esti bogat sau sărac, în viată e bine să ai cât mai multi amici si prieteni. În mormânt te vei plictisi singur.
*
[246]. Prietenilor nu le convine să sufere alături de voi atunci când sunteti nefericiti. Pentru acest lucru nu trebuie să-i părăsiti. Vă părăsesc ei mai înainte.
*
Prietenie
[247]. Prietenia este un legământ nescris între oameni si se bazează pe simpatie si chiar interes.
*
Probe în instantă
[248]. Nu toate afirmatiile sunt adevărate, nu toate adevărurile sunt dovedite, precum nu toate dovezile sunt cinstite.
*
Problemă
[249]. Problemele mărunte, adunate, pot forma o mare problemă.
*
Promisiune
[250]. Promisiunea impresionează, iar realizarea ei onorează. Neonorarea promisiunii dezonorează, urâteste lumea.
Prudentă-lasitate
[251]. Prudenta este temperarea curajului înspre bine. Lasitatea depăseste prudenta până la extremis, înspre dezonoare.
*
Publicatie
[253]. Explozia informatională ne striveste prin abundenta a ceea ce se scrie si se aruncă pe piată. Numai aurul străluceste în mocirlă. Caută-l, găseste-l, pretuieste-l!
*
Putere
[253]. Este firească tendinta unor oameni de a accede la putere, totodată si necesară. Ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu ar dori acest lucru?
*
Râs
[254]. Râzi când ai de ce râde, nu te abtine, dar râzi cu bun simt si plângi când ai de ce plânge, nu-ti fie rusine. Atât râsul, cât si plânsul te descarcă, te linistesc, îti pot fi la fel de binevenite. Depinde de situatie. Neexcluzând variantele.
*
[255]. Râsul alungă tristetea, luminează chipul, te face volubil, agreat, plăcut tie si celorlalti.
Răi-buni
[256]. Adesea suntem răi. Câteodată suntem mai răi decât credem. Nu înseamnă că nu putem fi si buni.
*
Rău-bine
[257]. Nu este o formulă a convertirii răului în bine. Ea trebuie căutată si găsită prin învătătură, prin sacrificii, prin întelepciune.
*
Regret
[258]. Rămâne mereu câte ceva nerezolvat si regretăm. Mereu ne propunem ceva peste puterile noastre sau poate numai noi credem că nu putem mai mult.
*
Renuntare
[259]. În viată renunti la multe lucruri la care nu ai vrea să  renunti. Dar ce să-i faci? Vorba cântecului: "Asa e viata".
*
Ridicol
[260]. Viata e presărată cu ridicol. Din tot ceea ce e omenesc, o parte e ridicol. Acceptat sau nu, el există.
*
[261]. Incompetenta încearcă si uneori chiar reuseste să anuleze competenta, rostind un "nu" hotărât sau printr-o miscare strâmbă de condei. Se răstoarnă, iată, ordinea de valori a unei societăti.
*
Satisfacere
[262]. Satisfacerea pasiunilor ne face să ne simtim fericiti, atâta doar pe timpul satisfacerii lor. Apoi apar alte necesităti, alte pasiuni, pe care tindem a le satisface.
*
Satisfacere-vulgaritate
[263]. Satisfactiile oamenilor sunt vulgare. Toti simtim nevoia să ne satisfacem aceste simtiri. S-ar putea spune, deci, că suntem vulgari, proportional cu satisfacerea acestor simturi care este necesară.
*
Sărac
[264]. Sunt "săraci" si săraci, ori săraci cu duhul.
*
Sărac-bolnav
[265]. Ce poate fi mai dramatic, în viată, decât sărăcia? Boala. Cei săraci pot răspunde corect la această întrebare. Dar dacă sunt si bolnavi?
Scop
[266]. Fiecare are un scop. Ce faci pentru a-l atinge? Aceasta-i întrebarea.
*
Secret
[267]. Un secret nu-l poti păstra o vesnicie. Din fericire sau nefericire, mai devreme sau mai târziu, îl vei dezvălui, iar acest fapt va fi tratat ca atare.
*
Sensibilitate
[268]. Laudele ne miscă, serviciile ne bucură, realizările ne multumesc, ironiile ne irită, nedreptătile ne scârbesc, abandonările ne miră si ne dor.
*
Sfat-ajutor
[269]. Sunt multi sfătuitori, multi care cred că stiu si nu se sfiiesc să îti dea sfaturi. Dar prea putini îti întind o mână.
*
Sfinti
[270]. Unde sunt sfintii de astăzi? Dar sfintele? Cunoastem doar sfintii din timpuri de demult. Pe cei contemporani nu-i cunoastem. Dar asta e greseala noastră.
*
Simt
[271]. Si animalele simt atât durerea, cât si plăcerea, numai că si-o exprimă în mod diferit de noi, oamenii.
*
Simulacru
[272]. A cădea în picioare nu este o cădere, e un simulacru, ce tie îti provoacă un sentiment de bucurie, iar celorlalti le poate provoca vreo părere de rău.
*
Sinceritate
[273]. Culoarea ochilor nu reflectă sinceritatea.
*
[274]. Poate fi sinceritate totală când e vorba despre altii, dar când e vorba despre tine?...
*
[275]. Azi sinceritatea este mai rară decât "Capra Neagră" si poate fi declarată monument al naturii (umane).
*
Singurătate
[276]. În viată, nu esti niciodată singur. Niciodată nu vei fi singur sub soare. Credinta în DUMNEZEU îti dă tăria de a nu te simti niciodată singur.
*
Soare
[277]. Soarele, dacă tot răsare în fiecare zi pentru noi, sper să mai răsară o dată si pentru mine.
*
[278]. Soarele luminează peste toti oamenii, dar nu toti se comportă ca si cum ar fi luminati!
*
Somn
[279]. Somnul odihneste organismul si-l face pe om, pentru moment, să uite atât bucuriile, cât si suferintele.
*
[280]. Somnul este odihna în perioada căruia constiinta omului este întreruptă. Este o stare de nemiscare, nesimtire, act necesar, indispensabil vietii umane.
*
[281]. Somnul te desparte, pentru moment, de lumea frământată si te trece în lumea viselor...
*
[282]. Unii au un spor la somn încât atunci când se scoală, nu se uită la ceas, se uită la calendar. Odihnă plăcută!
*
Sperantă
[283]. M-am născut pe ploaie, pe furtună, dar trăiesc sperând s-ajung si vreme bună.
*
[284]. Când ti-ai pierdut speranta, esti ca un marinar fără busolă. Atentie la vânt, ai grijă de valuri! Dar cum?
*
Stea
[285]. Fiecare dintre noi are steaua lui. Cu timpul, toate stelele devin căzătoare. Asa se văd ele de pe pământ si nimic mai mult. Restul e imaginatie si adevăr ceresc.
*
Stejari
[286]. Din ghindele ce au scăpat, pe care nu le-au mâncat mistretii, au răsărit stejari; dintre care, câtiva ajung seculari.
*
Succes
[287]. Reusesc în viată cei consecventi si ambitiosi. În pisc ajung nonconformistii, cei care îndrăznesc să iasă din sabloane.
*
Supărare
[288]. Atunci când ti se pune ceata pe ochi, vezi negru înainte-ti. Fii atent că s-ar putea să vezi si cai verzi!...
*
Sansă
[289]. Apropie-ti sansa, nu astepta să-ti cadă ceva din cer. Sansa este credinta neatinsă că vei reusi. Restul e desertăciune.
Sapte ani de-acasă
[290]. Pentru cei sapte ani de-acasă nu se dă diplomă, nici măcar una de bună-purtare. Dacă însă nu-i ai (cei sapte ani), celelalte diplome sunt fără valoare.
*
Trai
[291]. Învătati să trăiti bine ajutându-i si pe altii să trăiască, astfel veti fi multumiti de două ori.
*
Tratament
[292]. Dacă sunt boli ce pot fi tratate cu nămol nu înseamnă că orice mocirlă este tămăduitoare.
*
Urcus-cădere
[293]. Cu cât reusesti să urci mai sus, cu atât mai multe vezi. La o cădere însă, singurul aspect pozitiv este acela de a nu uita ceea ce ai văzut.
*
Viată
[294]. În viată, nu este suficient să fii inteligent; este necesar să fii si întelept.
*
[295]. În viată este bine să înveti, să cunosti, dar mai ales, să ai curajul să pui întrebări.
Vicii
[296]. În general, ne irită doar viciile descoperite, care stârnesc valuri. În rest, toate bune!
*
Vis
[297]. A visa nu înseamnă a-ti trăi viata; înseamnă doar că doresti să o trăiesti.
*
[298]. Visul este ca un blitz. Îti luminează un crâmpei din peisajul vietii, o fractiune de secundă, după care se instalează iarăsi întunericul.
*
[299]. Visul este imaginatia omului într-o lume trăită într-o clipă de lumină din somnul adânc si întunecat al noptii.
*
[300]. Visul este rezultatul activitătii creierului în timpul somnului; este un gând nedeslusit, o iluzie, o vointă neîmplinită, care uneori devine realitate.
*
Vulgaritate-intimitate
[301]. Cu cât sunt mai multe intimităti, cu atât mai multe vulgarităti. Vai! Cât sunt de plăcute si câte bucurii nu exaltă în noi. Asta nu este o motivatie plauzibilă să trăim doar într-o vulgaritate.
*
Zei
[302]. Zeii greci au murit de mult. Alti zei nu s-au mai născut. Poate în viitor se vor naste sau poate vor fi creati. Oricum, nu vor mai semăna cu cei demult uitati.
Absolut-individualitate
[303]. Desi omul nu e singur în spatiul absolut, este absolut sigur că cel mai mult tine la individualitatea sa.
*
Adevăr
[304]. Adevărul nu este superior omului, el îi apartine, conturându-i destinul.
*
Adevărati oameni - monumente
[305]. În curând oamenii adevărati vor fi si ei declarati monumente ale naturii (umane). În natura asta, pe zi ce trece, se înmultesc monumentele si totusi, în acelasi tempo, se degradează.
*
Adevăr-minciună
[306]. Omul prost poate spune adevărul, dar si cel cuminte poate minti sau se poate însela.
*
Animal
[307]. Oricât de evoluat e omul, animalul din el tot nu dispare.
*
[308]. Un animal, oricare ar fi el, nu poate să devină om. Omul însă poate deveni o brută, un animal.
*
[309]. Uneori suntem mai răi decât animalele sălbatice, altfel de ce ne-ar sti de frică?
*
Apreciere
[310]. Omul este ca un cântec, ca o lumină, ca o ploaie sau ca o furtună.
*
Artă
[311]. Omul este o artă superioară concepută de puterea Divină. Când DUMNEZEU a creat omul, nu a luat drept model o statuie. Când omul a modelat o statuie, a luat drept model omul. Omul primează.
*
Aspiratie
[312]. Oamenii au la îndemână toate aspiratiile, însă unii le păstrează până ce expiră.
*
Avansare
[313]. Sunt, vai, atât de multi cei care s-au ridicat prin "revolutie" sau evenimente sau lovitură sub centură sau cine mai stie cum? Nu se vede cumva venind masina salubritătii?
*
Ban
[314]. E adevărat că omul face banul, nu banul pe om. Dar cum exceptia întăreste regula, când te trezesti că ai intrat în posesia unei mari sume de bani, om te-a făcut.
*
Bucurie
[315]. Mai lăsati-i si pe ei să se bucure. Si ei sunt oameni, nu-i întristati. Nu le luati si ultima mângâiere a sufletului.
*
Bucurie-plăcere
[316]. Pentru cei mai multi, marea bucurie este să trăiască bine; bucurie ce în general nu si-o pot împlini; si cea mai mare plăcere este să fie satisfăcuti, ceea ce este posibil.
*
Ce este omul
[317]. Omul este o motivatie, o scânteie, un adevăr, un fapt.
*
Constiintă
[318]. Constiinta este trează numai când individul este treaz.
*
Contrariul
[319]. Fiecare om poate fi contrazis, chiar contestat. Vorba lui SOCRATE: "Spune orice si eu îti demonstrez contrariul!".
Creator
[320]. Omul este creator de valori si erori.
*
Credintă
[321]. Omule, fii tu însuti, cu ideile tale, cu faptele tale si cu nădejdile tale, dar nu-ti pierde si nu-ti perverti credinta în DUMNEZEU!
*
Cuget
[322]. Când omul îsi pune capul între mâini si priveste fix, nu vede, uită de cei din jur si de el; ar fi bine dacă atunci ar cugeta.
*
Curaj
[323]. Curajos e omul care spune ce gândeste, dar mai curajos e omul care scrie ce gândeste pentru că scrisul rămâne.
*
Curaj-frică
[324]. Curajul nu e întotdeauna piatra de hotar a demnitătii, la fel cum nici frica nu reprezintă, negresit, postamentul lasitătii.
*
Demonstratie
[325]. Omul nu trebuie lăsat să facă ce vrea, doar pentru a afla ce-i poate capul.
Dorintă
[326]. Dacă nu era omul, cine dorea nemărginirea? Cine tindea să atingă infinitul? Cine tânjea după iubire, după fericire si după virtute?
*
Dorintă-incompetentă
[327]. Dorinta omului este de a ajunge cât mai sus, de a atinge limita lui de incompetentă. Dar oricât ar vrea, niciodată nu ajunge în vârf. Totdeauna mai rămâne drum de străbătut spre mai sus.
*
Dumnezeu-credintă
[328]. Omul a fost creat de bunăvointa Domnului pentru a-si însusi o credintă, să slăvească generozitatea si măretia divină, să fie demn de el si de credinta lui.
*
Dumnezeu-îngăduintă
[329]. DUMNEZEU le-a dat oamenilor posibilitatea de decădere sau înăltare, în raport de credinta, inteligenta si demnitatea fiecăruia, El a lăsat oamenilor îngăduintele la care să aspire, neîngrăditi de oprelisti.
*
Echilibru
[330]. Fiecare om, prin atitudinea sa, participă la mentinerea unui echilibru, mai devreme sau mai târziu, contestat, desi absolut necesar momentului.
Eu-cruce
[331]. Fiecare om îsi poartă Eul, precum fiecare om îsi poartă crucea, precum fiecare îsi are locul lui sub soare si va avea locul lui pe pământ si, poate, în ceruri.
*
Faptă
[332]. Vorba zboară, faptele rămân. Omul, după ce înfăptuieste, se duce, trece în vesnicie.
*
Fiară
[333]. Pentru om nu e nici o fiară mai periculoasă decât omul.
*
Fierbere
[334]. Si oamenii  fierb, dar în suc propriu.
*
Gând
[335]. Omul nu se înclină ca pomul, după cum îl bate vântul, ci după cum îl bate gândul.
*
Ideal
[336]. Si oamenii mici pot avea idealuri mari.
*
Imaginatie
[337]. Imaginatia omului este atât de bogată încât nu poate fi depăsită decât de o altă imaginatie, mai bogată si mai profundă, care este tot omenească si, de aceea, ea chiar ne poate distruge.
*
Independentă-dependentă
[338]. Omul, si nu numai el, nu poate avea o independentă totală. Cu cât doza de dependentă a membrilor colectivitătii este mai mare, colectivul este mai unit, mai puternic.
*
Individualitate
[339]. Omul este o individualitate complexă, ce tinde spre înăltimi, ca o simfonie în Do major.
*
Informatie
[340]. Ceea ce îi diferentiază pe oameni, este chiar numai si capacitatea de pătrundere în jungla informatiei.
*
Instinct
[341]. Instinctele omului sunt animalice, dar tu esti om. Deci poartă-te omeneste, fii om!
*
Istetime
[342]. Fiecare om se crede si vrea să pară mai istet decât este si mai istet decât ceilalti. Uneori, chiar reuseste.
Început-sfârsit
[343]. Nu se poate vorbi de un "sfârsit", dar putem purcede la un început. Să începem să redevenim oameni.
*
Înselare
[344]. De prea multe ori am fost înselat si de tot atâtea ori m-am înselat în privinta oamenilor. Chiar si în privinta mea... câteodată.
*
Întelepciune
[345]. Unii oameni abia în pragul mortii încep a deveni întelepti, când practic lor nu le mai foloseste, dar le poate folosi altora. Altii, nici atunci.
*
Lume-neajuns
[346]. Luati oamenii asa cum sunt, nu după cum ati vrea voi să fie, pentru că această lume este creată si pentru ei, cu regulile si neregulile ei. Folositi-vă de tot ce au bun în ei si întelegeti-le neajunsurile, doar sunt si ei oameni.
*
Lumină
[347]. Să facem lumină în jurul nostru pentru a vedea ce fac cei din apropierea noastră; dar si pentru a fi văzuti, la rându-ne.
*
[348]. Dintr-o frunte întunecată pot apărea izvoare de lumină.
*
Lumină-întuneric
[349]. Un om aflat în lumină nu este neapărat si luminat. Îl vezi de la depărtare, dar când se apropie si deschide gura, se pierde în întuneric.
*
Lene
[350]. Nu-i cere omului să facă ceea ce nu stie, dar nici nu-l lăsa să se afunde-n lene până-n gât; ajută-l să se scuture de ea. Îi va fi mai usor până si la mers.
*
Manifestare
[351]. Suspinele, tristetea si suferinta îi dau tărie omului, îl otelesc, dar îl si amărăsc.
*
Mod de exprimare
[352]. Desi sunt oameni care cunosc multe, într-o discutie nu se pot face întelesi. Artistii, desi se exprimă într-un anume fel, pot fi întelesi în mai multe feluri.
*
Model
[353]. Oamenii obisnuiesc să-si aleagă modele spre înăltimea, si curătenia, si altruismul, si scânteierea mintii spre care să tindă. Depăsind maestrul, un alt maestru, însemnând un nou ideal, apare spre a lumina destine. Vivat, crescat, floreat!
*
Monstru
[354]. Omul stie să fie si monstru atunci când îsi clădeste fericirea pe nefericirea altora.
*
Monument
[355]. Omul este un monument de mofturi si pretentii.
*
Moral-puritan
[356]. Omul moral nu este numai omul pretins a fi puritan.
*
Morală
[357]. Fiecare om îsi asumă anumite norme morale, pe care le respectă; dar îsi asumă si anumite libertăti individuale.
*
Natură
[358]. Omul face parte din natură si se foloseste de binefacerile ei; mai mult decât toate fiintele din natură, el stie, ar putea si ar trebui să o ocrotească, nu să o distrugă.
Natură-transformare
[359]. Omul este un element al naturii; el este si un instrument de calcul, de gândire si actiune în transformarea ei.
*
Nebunie
[360]. De n-ai fi nebun, în viată ai putea face mult mai multe fapte bune.
*
Nemultumire
[361]. În toată viata si activitatea sa, omul este mereu nemultumit, chiar dacă în anumite momente, are senzatia de multumire. Esentială este starea de nemultumire propulsivă, creatoare.
*
Nemurire
[362]. Mai sunt si oameni, of, ce bine, pentru care steaua nu apune niciodată, ajutându-i să străbată veacurile, să străpungă prejudecăti si să intre în nemurire.
*
Neom
[363]. Omul este om, de când e om si va fi om pân-va fi om, de nu va fi din om, neom.
*
Oglinda vietii
[364]. Nu poti avea oricând, o imagine reală despre tine, întrucât nu te poti vedea, în acelasi timp, din toate unghiurile. De fapt, nimeni nu te poate vedea vreodată din toate unghiurile în afară de DUMNEZEU.
*
Perfectiune
[365]. Perfectiunea este un ideal, nu o himeră, e motivarea zborului.
*
Prietenie-demnitate
[366]. Să fii demn de prietenia cuiva, dar în primul rând să fii demn de tine. Astfel poti fi un adevărat prieten, un adevărat om.
*
Privire
[367]. În privirea unui om poti citi afectiune, pasiune sau compasiune.
*
Ratiune-credintă
[368]. Omul este o fiintă care poate să gândească si mai mult decât atât stie să făptuiască ceea ce gândeste. Este singura vietuitoare dotată cu ratiune, singura vietuitoare cu credintă în DUMNEZEU.
*
Renuntare
[369]. În mod normal, omul poate renunta la orice, numai la viată nu! Nu renuntă si totusi pe pământ o pierde.
*
Salvator
[370]. Într-un incendiu, un om a fost cuprins de flăcări. Pentru a-l salva, un altul îl aruncă într-o fântână. Până să aducă o scară, omul s-a înecat.
*
Secret
[371]. O dată cu omul se sting multe secrete.
*
Sigurantă
[372]. E bine ca omul să fie sigur pe situatie si sigur pe sine; nu atunci însă când este singur, când nu are cui demonstra siguranta sa si când nici lui nu-i foloseste.
*
Servicii
[373]. Aducând servicii oamenilor, spre binele lor, aducem servicii tării, spre binele ei.
*
Soartă
[374]. Fiecare om îsi merită soarta, pentru că în cea mai mare măsură, aceasta depinde de el.
Societate-progres
[375]. Dacă faci pentru altii doar cât au făcut ei pentru tine, înseamnă că societatea stă pe loc, nu progresează. Dar dacă faci mai putin?
*
Spirit
[376]. În orice om există o natură vie, asemănătoare între indivizi, dar niciodată identică, fiecare om având spiritul său, care nu se confundă.
*
Sprijin-omenie
[377]. Cel mai mare sprijin pentru om, după DUMNEZEU, este omul si cea mai apreciată virtute a lui este omenia. Nu cunoastem o fiintă superioară omului, o fiintă ce tinde spre virtute.
*
Studiu
[378]. Asa cum nu putem trăi fără să mâncăm, de ce-am putea supravietui fără să citim, zilnic, precum înfulecăm, măcar o pagină de carte sau ziar?
*
Suflet
[379]. Sunt oameni cu suflete mari, cu suflete tari, dar sunt si oameni fără suflet. Si ei au un suflet... hain.
*
[380]. Sufletul oamenilor este nemuritor. Da, dar numai al celor care au suflet.
Univers
[381]. Omul este un univers între nastere si moarte.
*
[382]. Omul este un univers, dar Universul nu se rezumă doar la om.
*
[383]. Fiecare om are universul lui, cu care, având un dram de credintă, mută muntii din loc si asaltează cerul arzând după nemurire.
*
Viată
[384]. Omul este o viată pe pământ.
*
Viată-curs
[385]. Omul îsi urmează cursul vietii, până ce intră în negura mistuitoare, precum fluviul îsi urmează cursul, până ce se pierde-n mare, precum soarele răsare, străluceste si la apus dispare.
*
Viată-nemurire
[386]. Născându-te, ai câstigat o viată, trăind-o, o vei pierde sau vei fi nemuritor.
*
Viată-nevoi
[387]. Dacă stăm bine si ne gândim, oricâte bucurii am avea, viata omului este o viată de nevoi.
*
Viată-sens
[388]. Viata are sens în măsura în care omul îi dă acest sens, în măsura în care el întelege să-l si împlinească. Plinească-se!
*
Viată-tolerantă
[389]. Ceea ce-si face omul cu mâna lui... îsi iartă repede, în vreme ce altora nici vorbă c-ar putea accepta să le tolereze.
*
Virtute
[390]. Cu cât faci mai mult bine semenilor tăi, cu atât te îmbogătesti mai mult cu virtute.
*
[391]. Virtutea te plasează într-un centru de lumină, unde toti te văd, te apreciază, te stimează, transmitându-le  si  lor  o  rază  de  lumină,  din lumina ta.
*
Vis
[392]. Toti oamenii visează, numai că pentru unii, viata e un vis frumos, în timp ce pentru altii e doar o sperantă.
*
[393]. Oamenii visează noaptea în somn. Unii, mai mult, visează cu ochii deschisi. Acestia rămân mereu visători.
Zâmbet
[394]. Zâmbetul curat, senin si cinstit este benefic si pentru tine si pentru ceilalti.
*
Zbucium
[395]. În om există un zbucium - acela de a se întrece pe sine.
Binefacere
[396]. De n-ai fi tu, muncă, m-as plictisi de moarte, as intra în datorii, as sărăci mai tare si-asa sunt sărac. Mi-as pierde onoarea, respectul, ce-as mai putea să fac?
*
Cinste
[397]. Munca este o cinste, deci, cinsteste-te!
*
Consolare
[398]. Adeseori îmi reprim năduful pentru câte se întâmplă si-mi găsesc consolare în muncă. Munca îmi conferă un plus de nădejde că visele se pot împlini.
*
Dragoste-silire
[399]. Dragoste cu forta nu se face, dar muncă cu de-a sila se face.
*
Efectele muncii
[400]. Prin muncă te definesti ca om, îti conturezi caracterul, îti împlinesti existenta cu fapte utile, rostul tău se împleteste cu nestemate de cuget, cu bucurii de suflet întru deplină armonie socială. As vrea să cred că putem împreună construi destine.
Efort-valoare
[401]. Nu totdeauna ceea ce obtii fără efort e fără valoare. Dar totdeauna ce obtii cu efort are valoare.
*
Hărnicie
[402]. Să luăm exemplu de la furnică. Ea nu se tânguie niciodată că nu are sau că are prea multe de făcut. Ea caută si munceste de zor si-apoi tot ei îi foloseste.
*
Hotărâre
[403]. A fi hotărât nu înseamnă a te hotărî să lasi pe altul să facă ceea ce trebuie să faci tu.
*
Idee
[404]. Se spune că unii oameni "au murit pentru o idee", dar cei mai multi au trăit pentru o idee, au luptat pentru ea si s-au trudit pentru ca ea să prindă viată.
*
Iluzie
[405]. Muncesc si mă hrănesc cu iluzia sublimată-n fiinta mea, de atâta vreme, încât arcul multicolor al curcubeului, îmbrăcând o viată fremătândă, pare că-mi va revela clipa. Cum, a si sosit?!
Liniste sufletească
[406]. Dacă nu obtii o mângâiere în dragoste, în prietenie, măcar în muncă să îti poti linisti sufletul. Uneori nici măcar acest suflu de viată nu ti-a mai rămas. Ce-i de făcut?
*
Lux
[407]. Astăzi, unii îsi permit orice. Altii îsi permit doar să muncească. Mai sunt însă destui care nu-si pot permite nici măcar acest "lux".
*
Motivatie
[408]. Motivăm ceea ce facem si cum facem, dar mai ales ceea ce nu facem. În loc să facem, motivăm, desi stim că motivatiile nu tin de cald, de foame si de sete.
*
Paria socialis
[409]. Din când în când, citim prin ziare că s-a mai produs un accident, într-o gură de canal, într-un mare oras, având drept cauză faptul că si-au încălzit "culcusul" niste paria socialis. Si viata curge parcă iesită din matcă.
*
Perfectionare-sperantă
[410]. A crea înseamnă a te perfectiona si a lansa o rază de lumină din speranta ta, pentru ceilalti.
Plăcere
[411]. Cu timpul, munca înlocuieste toate plăcerile vietii. Când ai pierdut-o si pe aceasta, îti mai rămân doar visele.
*
Plictiseală
[412]. Plictiseala se naste în golul din inima ta, otrăvind-o picătură cu picătură. Parcă înoată deja într-un ocean de suferintă si de neputintă.
*
Protectie socială
[413]. Cea mai bună si cea mai sigură protectie socială este munca.
*
Satisfactie
[414]. Tot ceea ce spun, fac; nu si ceea ce spun la supărare. Acest fapt îmi dă satisfactie si mă linisteste, e balsamul cu continut de credibilitate si cu adaos de sigurantă si împlinire.
*
Sărăcie
[415]. Trebuie să ai ce să mănânci ca să ai după ce bea apă. De foame, multi beau apă. Să nu dea Domnul să ajungă să nu-si mai permită nici să bea apă!
*
Sigurantă
[416]. Munca îti creează un sistem de sigurantă, pe care, dacă nu-l ai, te poti pierde în hătisul slăbiciunilor, al actelor reprobabile.
*
Temelie
[417]. Munca este temelia societătii, ea trebuie să primeze, să onoreze, să înnobileze, să sfintească, apoi celelalte preocupări ti le poti alege.
Tristete-vis
[418]. Sunt atât de tristi oamenii astăzi, încât se multumesc să fie fericiti doar pentru că au un loc de muncă. Idealul lor este atât de străin până si celui mai putin visător dintre vagabonzi.
*
Visător
[419]. Dacă în timp ce visătorii alunecă în castele de clestar, deschid câte putin ochii, ei ne apropie cu harul lor, de stele, ne apropie pe toti de DUMNEZEU.
*
Vis-concretete
[420]. Nu este suficient să vrei si să speri. E nevoie să dai visului concretete, e nevoie de muncă. Omul e măsura tuturor lucrurilor prin ceea ce face din ceea ce e posibil în sperantele sale.
*
Vis-tristete
[421]. Încerc un simtământ de bucurie atunci când visez că s-a mai împlinit un ideal, dar mă întristez cumplit când mă trezesc si îmi dau seama că năzuinta mea s-a spulberat asemenea trecutei flori de păpădie.
*
Vointă
[422]. Desigur... tu multe vrei să faci. Poti face ce vrei cu viata ta?!
Vointă-putintă
[423]. În viată, important este să vrei. De obicei, vrei mai mult decât poti obtine si asta nu-i rău. Totodată, nu faci suficient pentru a obtine tot ce vrei, si asta nu-i bine.
*
[424]. Să nu dezarmezi atunci când vrei si nu poti, căci chiar atunci când nu poti, dar vrei, poti.
*
Zădărnicie
[425]. Mă uit la televizor, mănânc si plâng, mă sting încet ca un nătâng, mă sting si plâng, nu mai mănânc...
Clipa de fericire
[426]. Cineva recită ESENIN iubitei si te întrebi cutremurat de bucurie: Unde sunt? În ce veac? Dar oare, atunci sau si mai demult, oamenii nu tânjeau după fericire? O, nu! Oare chiar să fim condamnati la o singură clipă de fericire? Mă hrănesc cu o iluzie?
*
Dorintă
[427]. Doresc să-mi aduc în minte si-n suflet imaginea minunatei făpturi care să merite să împartă cu mine splendoarea clestarului mângâiat de Lumina Divină.
*
Dor-grijă
[428]. Femeii care te-a înselat si pe care o iubesti cu ardoare, decât să-i duci grija, mai bine să-i duci dorul.
*
Dragoste
[429]. Dragostea este luceafărul de noapte al inimii, deliciul vietii.
*
[430]. A face dragoste nu este păcat. Cum DUMNEZEU îi iubeste pe oameni si oamenii se pot iubi între ei si pot face dragoste.
*
[431]. Dragostea este mai mult decât necesară, este un fapt, o trăire dumnezeiască. Si nimic din ceea ce e dumnezeiesc nu e păcat.
*
[432]. Si a face dragoste este un act de cultură si se poate face cult pentru dragoste.
*
[433]. Dragostea este izvor de lacrimi si frumuseti. Ea se furisează ca o nălucă, îti învăluie sufletul cu nectar si-ti adumbreste viata cu ispite, cu păcate si cu suferinti.
*
[434]. Fără participatie, fără sinceritate, fără dorintă si fără putină actorie nu poate exista dragoste.
*
Dragoste curată
[435]. Numai o dragoste curată poate vindeca o rană sufletească.
*
Dragoste timidă
[436]. O dragoste ascunsă este o dragoste timidă si n-are sorti de izbândă.
*
Drept-atu
[437]. Femeia are toate drepturile, pentru că cele mai multe atuuri, ea le detine.
Ecuatie
[438]. Femeia, eterna ecuatie cu mai multe necunoscute, acceptă un element cunoscut spre a-si dezvălui fatetele ascunse, sporind farmecul clipei.
*
Femeie morală
[439]. Fiecare femeie se crede, se vrea si se pretinde a fi morală. Putine sunt cele care spun altfel. Noi, bărbatii, le vedem si le apreciem  adesea după cum credem si, vai, cum am vrea noi să fie.
*
Femeie-vis
[440]. E, Doamne, doar un vis sau mi se întâmplă, chiar mie, păcătosului, să contemplu si să strivesc, de plăcere, sânii ce zvâcnesc de dorintă pătimasă, neîmpărtăsită. E dimineată. Ce păcat că m-am trezit!
*
Femeie-zână
[441]. Zânele sunt umbre ale frumusetii imaculate, cu chip de femeie, plăsmuite cu har creator, în scris, pe peliculă sau pe sevalet.
*
Fericire
[442]. Sorbiti din nectarul zeilor, hrăniti-vă cu iubire si veti dobândi fericirea, aici, pe Pământ.
Fiică a Evei
[443]. Fiică a Evei, dacă toate perlele mării le-am aduna si ti le-am oferi, dacă luna ti-am coborî-o la fereastră si dacă glastrele ti le-am îmbogăti cu florile alese ale pământului, ei bine, toate aceste daruri n-ar echivala cu nestemata de suflet a iubirii.
*
Flacăra dragostei
[444]. Spre a mentine aprinsă flacăra dragostei, e nevoie să întretii focul, să nu pângăresti dragostea cu fleacuri care ard, e drept, dar nu durează.
*
Idol
[445]. Orice-ar face femeia pe care o iubesti (mai putin dacă te însală) ti se pare extraordinar, chiar magnific, o privesti ca pe un idol.
*
Iertare
[446]. Iertarea este dovada certă că iubirea este adevărată.
*
Instinct sexual
[447]. Instinctul sexual, când se manifestă, nu tine seamă nici de pregătire, nici de functie, nici de bârfă.
Iubire
[448]. Iubirea este cel mai sublim si mai complex act al vietii.
*
[449]. Iubirea prin iubire se stâmpără.
*
[450]. Când iubesti, nu este nevoie să-ti exprimi iubirea. E suficient să te comporti în asa fel încât să faci să se înteleagă acest fapt.
*
[451]. Iubirea este hrana de suflet ce se prelinge, ca un balsam, în trup. Ea este ideal si splendoare împlinită, ca o compensatie pentru tot chinul ce-l îndurăm adesea, aici, pe Pământ.
*
Iubire cersită
[452]. Dacă cersesti iubirea unei femei, aceasta este nulă de drept.
*
Izvor sublim
[453]. Femeia, acest izvor de sublim necontestat, îmbracă adesea hlamida păcatului spre a ne oferi, ca dar regesc, bucuria clipei. E mult, e putin?
*
Încoronat-încornorat
[454]. Pe unii bărbati, femeile i-au încoronat si tot ele i-au încornorat.
Îndrăgostiti
[455]. Atât bărbatul, cât si femeia, îndrăgostiti fiind, ating momentul când renuntă la pudoare, dacă o mai au.
*
Labirint
[456]. Femeia este asemenea unui labirint a cărui profunzime ajungi să o cunosti, de cele mai multe ori, când e prea târziu.
*
Luceafăr
[457]. Iubirea este luceafărul de noapte al inimii, este farmec, savoare si sublim. Multi uită că luceafărul de noapte este si cel de dimineată.
*
Magnet
[458]. Femeia - un magnet ce te atrage si a cărui ispită nu-i poti rezista.
*
Minune a lumii
[459]. Femeia este cea mai desăvârsită minune a lumii. Cum ai putea să n-o iubesti?
*
Mister
[460]. Fiecare femeie, cu misterele ei. Iubirea este cheia.
Mister-taină
[461]. În fiecare femeie există un mister, o taină pe care bărbatii vor s-o afle. Femeii poti să-i dezlegi vreo taină, vreun mister, doar dacă o iubesti.
*
Motive
[462]. O femeie se lasă cucerită ori din dragoste, ori din interes; o face în mod sportiv sau pur si simplu din curiozitate.
*
Muză
[463]. Femeia are un permanent rol de muză în creatia unui poet, a unui pictor, a unui sculptor, iar pentru ceilalti este o muză a sufletului.
*
Nud
[464]. Si nudul este provocarea voluptătii, chiar si atunci când transpare, nevinovat, de sub penelul de "zugrav" priceput, al maestrului.
*
Paradis-iubire
[465]. Paradisul este o structură cu mai multe trepte. Pe cea mai înaltă treaptă se află iubirea.
*
Pasiune
[466]. Trupul femeii, chiar în piatră cioplită, naste pasiune.
Părere
[467]. Cea mai întâlnită temă în discutie si cea mai controversată este femeia. Câte femei sunt, tot atâtea si păreri despre ele.
*
Poezie-proză
[468]. Poezia o încântă pe femeie, dar ea mai are nevoie si de proză, care o si satisface.
*
Suflet mare
[469]. Sunt bărbati cu suflet atât de mare încât încap în el iubirile mai multor femei.
*
Terapie
[470]. Iubind o femeie care apoi te părăseste, simti cum încet te dezintegrezi. Te poti consola, desigur, aducându-ti la piept o altă femeie. E ca o terapie intensivă. Îti poti satisface acest capriciu, însă nu te lecuieste de iubire; aceasta doar te anesteziază.
*
Vârstă
[471]. Fiecare vârstă are farmecul ei, numai să stii să îl dai.
Vis
[472]. Visul neîmplinit al femeii este bărbatul total. Visul mai putin împlinit al bărbatului este femeia loială.
*
Voluptate-extaz
[473]. Doar într-un moment de voluptate, de extaz, poti vedea cu ochii închisi.
Asa e viata
[474]. Viata este zbucium, luptă, vointă, satisfactie si suferintă.
*
[475]. Cu greutăti si cu neajunsuri, cu ispite si cu neîmpliniri, ei bine, chiar si asa, viata e frumoasă, dacă stii să te bucuri de ea, biruind neputinta.
*
Căintă
[476]. În mare parte viata este o căintă. Nu de putine ori te căiesti că nu reusesti să faci ceea ce-ti doresti.
*
Căutare
[477]. Viata este o permanentă căutare.
*
Competitie
[478]. Viata este o competitie fără arbitru si fără câstigător.
*
Cunoastere
[479]. Despre viată, cu cât cunosti mai mult, cu atât îti poti da seama cât de putin cunosti din câte ar putea fi cunoscute.
Desăvârsire
[480]. Viata este un dar, dar nu unul desăvârsit. Doar omul ar putea să-si facă viata desăvârsită.
*
Descifrarea vietii
[481]. A descifra viata înseamnă a gândi, a studia, a judeca si a medita, a răspunde prin fapte ideilor care compun strategia de a fi.
*
Dorinta de a fi
[482]. Viata omului este nu atât precum si-o doreste, cât este după cum nu se împotriveste a fi ceea ce trebuie să fie.
*
Experientă de viată
[483]. Foloseste-ti experienta de viată, dar nu o ignora pe a celorlalti.
*
Fenomen
[484]. Viata este un fenomen al trăirii.
*
Fluviu
[485]. Viata este un fluviu pe care unii navighează cu pânzele sus, iar altii trag la vâsle.
*
Interval
[486]. Viata omului este intervalul dintre nastere si moarte, si mai mult decât atât.
Izvor
[487]. Viata este izvorul tuturor posibilitătilor.
*
Judecăti
[488]. Când suntem nedrepti în judecătile noastre? Atunci când ne plângem că viata e un chin si nu merită trăită sau când ne amăgim că este cel mai de pret dar ce ni s-a făcut - acela de a trăi?
*
Limită
[489]. Viata omului nu e stationară, e doar limitată.
*
Lumină-viată
[490]. În viata noastră domină lumina, nu întunericul, si ca timp, si ca valoare. Putem afirma că avem o viată luminată. Noi avem datoria de a o face strălucitoare.
*
Nemultumire
[491]. Viata, în general, e frumoasă, câteodată chiar superbă, si totusi mă nemultumeste.
*
Ofertă
[492]. Viata îti oferă si nopti albe, dar si zile negre.
Pretuire
[493]. Noi cunoastem o singură viată. De aceea, o pretuim atât de mult. Poate prea mult!
*
Privire
[494]. Viata privită de pe turnul Eiffel se vede altfel decât cea privită de pe turnul Televiziunii Române.
*
Soartă
[495]. Viata este ironia soartei.
*
Spatiu
[496]. Viata este un spatiu între credintă si îndoială.
*
Spectacol
[497]. Viata este un spectacol, fără regizor.
*
Trandafir
[498]. Viata este ca un trandafir. Dacă îl privesti, e frumos, îti place. Dacă îl iei în mână si nu esti atent, te înteapă si te doare.
*
Traseu
[499]. Nu întotdeauna curgerea noastră prin viată urmează traseul pe care ni l-am dori. Acesta nu e cel mai tragic fapt ce ni se întâmplă.
*
Trăire
 [500]. Viata omului pe pământ este un bun trăit, între un bun câstigat si un bun pierdut.
*
Vesnicie
[501]. Viata vesnică pe pământ ar incomoda. Mai bine o lăsăm asa... trecătoare. Chiar de-am vrea, altfel nu poate fi.
*
Viată
[502]. Viata întruneste atât calitătile, cât si viciile omului.
*
[503]. Viata trebuie ocrotită, dar si trăită.
*
Zbatere
[504]. Viata este o zbatere utilă sau inutilă.
*
Zbucium
[505]. Viata e un zbucium, nu o asteptare. Cine asteaptă, trândăveste, nu simte că trăieste.
*
Zenit
[506]. Viata este totul si nimic ce tinde spre zenit.
Adevăr
[507]. Multi oameni au murit pentru adevăr, numai că adevărul nu se află prin moarte si pentru moarte. Adevărul se află în viată pentru viată, chiar si pentru viata vesnică.
*
Altă trăire-aceeasi moarte
[508]. Fiecare om are o viată pe care o trăieste în felul său. Moartea în sine, pentru fiecare dintre noi, este aceeasi.
*
Asa cum este
[509]. Moartea nu este nici mai bună, nici mai rea decât viata si este la fel de inevitabilă.
*
A sti
[510]. În ciuda strădaniei, despre viată nimeni nu va sti totul, cât despre moarte...
*
Blestem
[511]. Toate blestemele omului sunt împotriva vietii, încât ajunge să-si blesteme viata, nu moartea. De fapt, moartea este blestemul însusi.
*
Certitudine-incertitudine
[512]. Viata omului pe pământ este trăirea între certitudine si incertitudine. Moartea este o certitudine ce duce spre o nouă trăire, spre o nouă viată.
Conditie
[513]. Viata este o conditie pentru moarte.
*
Culori
[514]. Viata reprezintă toate culorile. În schimb, moartea este neagră.
*
[515]. Culorile vietii sunt culorile zilei, lumina cu spectrul ei. Culoarea mortii este culoarea noptii: întunericul.
*
Cunoastere-trăire-moarte
[516]. Viata nu poate fi cunoscută decât dacă o trăiesti, precum moartea nu poti să o cunosti fără să mori.
*
Delegatie-renuntare
[517]. Oricât de mare ai fi, nu poti să delegi pe un altul să-ti trăiască viata. Nu poti renunta la tot în timpul vietii, doar dacă renunti la viata însăsi.
*
Destin
[518]. Pentru viată trebuie să te pregătesti, să-ti influentezi destinul. Tocmai aceasta este si pregătirea pentru moarte, chiar si pentru adevărul mortii.
Diferente
[519]. Ziua - cu soarele cald, strălucitor si benefic. Noaptea - întunecată si rece. Viata - cu căile ei cunoscute si necunoscute, moartea - cu o singură cale, într-un singur sens si fără întoarcere.
*
Dincolo...
[520]. O viată-ntreagă omul învată, gândeste si munceste, munceste si trăieste si dincolo... nu ia cu el nimic material de pe pământ, nu mai are nevoie. Ia, probabil, doar ceea ce a acumulat din sfera spiritualului. Restul e desertăciune.
*
Duh
[521]. Fiecare purtăm în noi duhul vietii si al mortii, dar mai întâi duhul vietii. El ne face fericiti sau nefericiti.
*
Experientă
[522]. În ceea ce priveste moartea, experientă nu are nimeni, însă fiecare are o anumită viziune asupra ei. Tocmai absenta experientei mortii naste frica.
*
Flacără
[523]. Orice greutăti ai avea, prin orice ai trece, nimic nu-ti poate stinge flacăra vietii. Doar moartea reuseste.
Flux-deznodământ
[524]. Fluxul vietii este diferit pentru fiecare om în parte; mai devreme sau mai târziu deznodământul însă e acelasi - moartea.
*
Inspiratie
[525]. Viata cel putin îmi inspiră neîncredere, nesigurantă. Moartea îmi inspiră teamă.
*
Izvoare
[526]. Izvoarele mortii nu pot fi decât în viată.
*
Însemnătate
[527]. Pentru om, viata înseamnă totul. Moartea este doar un intermediar.
*
[528]. Chiar si pentru aceia pentru care viata nu înseamnă mare lucru, moartea este înfricosătoare. Nu le este indiferent când vine si sunt la fel de nepregătiti, atât pentru viată, cât si pentru moarte.
*
Însusire
[529]. Viata are toate însusirile, o vezi, o simti, o gusti, o doresti, o iubesti... Nu stiu ce însusiri are moartea.
Întrebare
[530]. Ce este viata? Crede că stii! Ce este moartea? Crede că vei afla! Sigur vei afla!
*
Întelegere-cunoastere
 [531]. Oricât te-ai strădui, nu vei putea întelege si nu vei cunoaste în totalitate actul mortii (decât poate după moarte), chiar dacă ai înteles si ai cunoscut fenomenele vietii.
*
Luare-vesnicie
[532]. Viata nu-i poate lua mortii nimic. Moartea pare să-i ia vietii de pe pământ, totul. Doar viata de după moarte este vesnică si moartea nu o mai poate atinge.
*
Luptă
[533]. Viata e o luptă în care câstigă cei întelepti, nu cei puternici. Cu moartea însă, nu ai nici o sansă; ea îl va învinge pe fiecare.
*
Moarte-vesnicie/trăire-constiintă
[534]. Moartea te aruncă în neant si plutesti spre vesnicie. Dacă ai mai trăi o dată pe pământ, dacă ai ajunge din nou să ai o constiintă, ti se pare că ai sti să trăiesti.
Nemurire
[535]. Putem să ne prelungim viata până la a fi nemuritori.
*
[536]. O dată cu aparitia mortii, omul îsi pierde numai viata, nu si numele, titlurile, rangurile, meritele reflectate în fapte care durează. De aici, nemurirea. Cine poate crede că GOETHE a murit?
*
Obisnuintă-dare-luare
[537]. Cu viata asta prăpăstioasă ne mai putem obisnui. Cu moartea, însă... e cu totul altceva. Ce viata ne dă cu o mână tremurândă, bun sau rău, moartea ne ia cu o seninătate ce nu e caracteristică omului, vietii în general. Moartea nu ne dă nimic, doar ne facilitează trecerea în vesnicie.
*
Ofertă
[538]. Viata oferă omului si bucurii, si tristeti, si regrete. Moartea nu oferă nici o bucurie. Ea aduce numai tristeti si regrete.
*
Proces
[539]. Viata beneficiază de procesul cunoasterii. Moartea nu beneficiază de nici un proces.
*
Proces-fapt
[540]. Viata este o multitudine de procese: de dezvoltare, de stagnare, de regres. Moartea este doar un fapt - clipa trecerii spre vesnicie.
Progres-regres
[541]. Viata omului are un progres si un regres. Moartea poate avea o sansă ce duce la un necunoscut progres.
*
Spatiu
[542]. Trăim în spatiu si murim în spatiu, după care ne detasăm de el, aruncându-ne în vesnicie.
*
Sansă
[543]. Marea sansă a vietii pe pământ este moartea. Dacă oamenii n-ar avea această sansă, ar ajunge să fie huliti, detestati chiar de ei însisi. Si-ar blestema zilele. Si asa ajungem, uneori, să ni le blestemăm.
*
Trăire-clipă
[544]. Viata te îmbie la viată. Trăiesti astfel multe si fericite clipe ale vietii. Moartea nu te îmbie la nimic. Ea asteaptă si te întâlnesti cu ea o singură clipă.
*
Trecere-apropiere
[545]. Trecând prin viată fără să ne dăm seama, ne apropiem de moarte cu pasi repezi.
*
Vrednicie
[546]. Cine e vrednic de viată e păcat să moară. Totusi moare.
Apartenentă
[547]. Moartea nu apartine nimănui, pentru că nimeni nu si-o doreste si atunci când nechemată vine, sălăsluieste în sufletul omului doar o clipă.
*
Atribute
[548]. După moarte, aluneci în abisul necunoscut, în absolut, în devenire; acestea fiind cunoscute ca atribute ale nefiintei.
*
Ceea ce este
[549]. Moartea este totodată un fapt, o enigmă, un mister, un adevăr.
*
Corelare-gând
[550]. Viata este într-o corelare cu moartea. Omul tânjeste după viată si se îngrozeste de moarte. Gândul mortii te face să te întâlnesti mai repede cu ea. Deci, nu te mai gândi!...
*
Datorie-libertate
[551]. Moartea te scapă de toate datoriile de pe pământ, în afară de datoria sacră fată de DUMNEZEU. El te face într-adevăr liber, total liber.
Dedicatie
[552]. Mortii nu-i dedicăm imnuri, de fapt nu-i dedicăm nimic. La timpul potrivit sau nepotrivit, ea o să ni se dedice fiecăruia dintre noi.
*
Despărtire
[553]. Moartea te desparte de orice zbucium. Ea linisteste.
*
[554]. Moartea te desparte definitiv de cei pe care îi iubesti, de prieteni, de bucurii, de necazuri, de amintiri, de tot.
*
Detasare
[555]. Moartea este detasarea definitivă si ireversibilă fată de această viată.
*
Deznodământ
[556]. Oricât ar fi oamenii de fericiti sau nefericiti, deznodământul fiecăruia e acelasi - moartea.
*
Drept
[557]. Despre nebunie pot să vorbească si cei nebuni. Cât despre moarte, nu pot vorbi mortii si nimeni nu-si poate aroga dreptul că ar avea experientă în domeniu.
*
Efect
[558]. Dacă prin absurd s-ar evita întâlnirea cu moartea, s-ar ajunge la situatia ingrată ca oamenii să nu mai aibă loc pe pământ. Si asa sunt oameni pe care nu stim cum îi rabdă pământul.
*
Egalitate-liniste
[559]. O dată cu împlinirea mortii se produce egalitatea si tăcerea tuturor. Acolo nu există ranguri, nici avutie, nici fericire si nici nefericire. Nu există nimic, doar liniste deplină.
*
Episod
[560]. Moartea este ultimul si cel mai scurt episod al vietii pe pământ.
*
Extremitate
[561]. Moartea este a doua extremitate a omului pe pământ.
*
Fapt
[562]. Moartea este un fapt pe cât de simplu, pe atât de dramatic, de înspăimântător.
*
[563]. Moartea este un fapt exact, confirmat, dar necunoscut.
*
[564]. Moartea este un fapt permanent, dar la fiecare se manifestă o singură dată. Te poti bucura dacă acest fapt nu se manifestă, încă, la propria-ti persoană sau la o persoană iubită.
*
[565]. Moartea este un fapt ce delimitează sfârsitul unui proces cunoscut, care este viata pe pământ, de începutul vietii eterne, care este necunoscută.
*
[566]. Moartea este un fapt, nu este o durere pentru tine, cel ce mori; poate pentru ceilalti rămasi în viată.
*
[567]. Moartea este un fapt pe cât de firesc, pe atât de banal, este, paradoxal, un fapt rational si, totodată, irational, un fapt ordinar si, totodată, unul extraordinar.
*
[568]. Moartea este un fapt ce ignoră, în totalitate si definitiv, viata de pe pământ, o si distruge.
*
[569]. Moartea este supremul fapt de trecere a vietii spre absolut.
*
[570]. Moartea poate fi si accidentală, cu voia Domnului. Moartea normală nu este un accident, este un fapt, dar trist.
*
[571]. Moartea este, totusi, un fapt curat. Murdăriile vietii, omul le lasă, nu le ia cu el în mormânt.
*
[572]. Moartea este cel mai monstruos fapt de aici, de pe pământ; un drum fără întoarcere, un adânc fără iesire.
*
Fapt-blestem
[573]. Moartea nu este o boală. Ea este un fapt inevitabil, deci un blestem.
*
Fără salut
[574]. Mortii nu-i dai bună ziua la venire si nici nu poti să-i spui la revedere.
*
Frică
[575]. Ne este frică de infern? De ce? Infernul este viata trăită acum. Nimic si niciunde nu poate fi mai rău. De aceea multi îsi doresc moartea.
*
Gust
[576]. Uneori se cunoaste gustul mortii.
*
Imaginatie
[577]. Dacă tot nu stii nimic despre moarte, îti poti  permite  să-ti  imaginezi  si  să  spui  orice despre ea.
*
Imagine
[578]. Moartea, atunci când o să o cunoastem cu adevărat, nu o vom putea face cunoscută si celor rămasi în viată. Ea va rămâne pentru ceilalti o imagine tristă.
*
Insensibilitate
[579]. Că trăiesti bine sau trăiesti rău, că esti puternic sau slab, că esti istet sau mai prost, pentru moarte e totuna. Pe ea nu o sensibilizează nimic.
*
Îmbrătisare
[580]. Moartea, când te îmbrătisează, o face pentru totdeauna, nu mai scapi din a ei îmbrătisare.
*
Încurcătură
[581]. Din orice încurcătură se poate iesi. Când te-ai încurcat însă cu moartea, nimeni nu te mai descurcă, nu mai iesi, ci rămâi în vesnicie.
*
Întâlnire
[582]. Lumina, întâlnindu-te în cale, lasă umbră pe pământ. Moartea întâlnindu-te, lasă umbră în sufletul apropiatilor tăi, al celor care te-au iubit.
*
Învătare
[583]. Omul drept si demn învată să moară, însă nu poate oferi nimănui din experienta mortii sale.
Lumină-întuneric
[584]. Moartea îti ia lumina si intri în întunericul ce pare a fi vesnic. Doar DUMNEZEU te mai poate scoate la lumină într-o nouă lume.
*
Necesitate
[585]. Nu dispretuiti moartea! Ea este la fel de necesară ca si viata.
*
Nemurire
[586]. De vrei să fii nemuritor, asterne gânduri menite să dureze. Dăltuieste în existentă trepte spre înalt.
*
[587]. Nemurirea e mai mult decât o răsplată a virtutii, e virtutea însăsi.
*
[588]. Pentru cei mai multi dintre noi, nemurirea rămâne o dorintă neîmplinită.
*
Numitor
[589]. Moartea echilibrează si egalizează, ea aduce totul la acelasi numitor.
*
Paradox
[590]. Fiecare om cunoaste amenintarea absolută, care nu este alta decât moartea. Este un paradox, o amenintare care nu amenintă, ci vine neanuntată.
*
Pas
[591]. Moartea este primul pas făcut spre o lume necunoscută.
*
Păreri
[592]. Cele ce s-au scris despre moarte sunt doar păreri. O filosofie a mortii nu s-a scris, încă. Moartea rămâne un subiect permanent deschis spre noi păreri si spre filosofare.
*
Popas
[593]. Moartea nu este sfârsitul, "... ci un popas de odihnă înaintea Nemuririi...".* Scurt popas!
*
Producere
[594]. Moartea produce pentru tine o usurare, o liniste totală, iar pentru cei dragi produce numai dureri si păreri de rău.
*
Punte
[595]. Moartea este puntea spre viata vesnică.
Sacrificiu
[596]. Nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a amâna venirea mortii, dar multe sacrificii sunt desarte.
*
Savanti-muritori de rând
[597]. Si marii savanti mor, dar lasă ceva în urma lor. De fapt si muritorii de rând lasă ceva în urma lor, uneori chiar si datorii.
*
Schimbare
[598]. Moartea e prima schimbare după viată, este puntea de trecere spre nemurire.
*
Secret
[599]. Moartea este unul din secretele ce nu a răsuflat încă.
*
Sens
[600]. Moartea are sensul ei unic si ireversibil. Noi nu-l putem schimba, oricât ne-am strădui si orice am face.
*
Sfârsit
[601]. Oamenii îsi asteaptă cu înfrigurare, moartea. Din egoism, ei ar accepta-o mai usor dacă ar sti că este sfârsitul întregii lumi.
*
Simtire-presimtire
[602]. Nu toti cei care vorbesc si scriu despre moarte îsi simt apropierea trecerii în vesnicie, după cum nu toti cei care-si presimt moartea, vorbesc despre ea.
*
Stingere
[603]. Moartea este stingerea focului organic definitiv si ireversibil.
*
Trecere
[604]. Moartea este trecerea de la simtire la nesimtire, de la fiintă la nefiintă, de la lumină la întuneric, de la căldură la frig, de la nevesnicie la vesnicie. Este drumul fără întoarcere.
*
Utilitate
[605]. Atât viata, cât si moartea au utilitatea lor, nu pot fi ignorate si nici evitate.
*
Valori negative
[606]. După moarte, totul rămâne fără semnificatie, pentru noi, cei de pe pământ.
Venire
[607]. Moartea nu vine nici din iubire, nici din ură. Ea vine pur si simplu.
*
Victoria mortii
[608]. Moartea învinge destinul vietii si pe noi o dată cu el.





INDICE TEMATIC
A
Absolut, 
Absolut-individualitate, 
Absolut-infinit, 
Adevăr, 
Adevăr-dreptate, 
Adevăr-minciună, 
Adevărați oameni monumente, 
Admirație-sentiment, 
Altă trăire-aceeași moarte, 
Amintiri, 
Animal, 
Apartenență, 
Apostol, 
Apreciere, 
Artă, 
Ascultare-desăvârșire, 
Aspirație, 
Așa cum este, 
Așa e viața, 
Așteptare, 
A ști, 
Atribute, 
Avansare, 
A vedea, 
A vrea, 
B
Ban, 
Ban-minte, 
Banul, 
Binefacere, 
Bine-rău, 
Blestem, 
Bucurie, 
Bucurie-plăcere, 
Bucurie-tristețe, 

C
Calități, 
Caracter, 
Căință, 
Căutare 
Ceea ce este, 
Ce este omul, 
Celebritate, 
Certitudine, 
Certitudine-incertitudine, 
Cinste, 
Clipa de fericire, 
Colectiv-individual, 
Comentariu, 
Competiție, 
Comportament, 
Condiție, 
Conducător (manager), 
Consolare, 
Conștiință, 
Contradicție, 
Contrariul, 
Convingere, 
Corelare-gând, 
Creare-procreare, 
Creator, 
Credință, 
Credință-rațiune, 
Cuget, 
Culori, 
Cultură, 
Cultură-bogăție, 
Cunoaștere, 
Cunoaștere-trăire-moarte, 
Curaj, 
Curaj-frică, 
Curcubeu, 
Cuvânt, 

D
Datorie, 
Datorie-libertate, 
Dedicație, 
Delegație-renunțare, 
Demnitate, 
Demonstrație, 
Desăvârșire, 
Descifrarea vieții, 
Despărțire, 
Destin, 
Destul, 
Detașare, 
Devotament, 
Deznodământ, 
Diferențe, 
Dincolo, 
Disperare, 
Dor-grijă, 
Dorința de a fi, 
Dorință, 
Dorință-incompetență, 
Dragoste, 
Dragoste curată, 
Dragoste-silire, 
Dragoste timidă, 
Drept, 
Dreptate, 
Dreptate-adevăr, 
Drept-atu, 
Duh, 
Dumnezeu-credință, 
Dumnezeu-îngăduință, 
Dușman, 

E
Echilibru, 
Ecuație, 
Efect, 
Efectele muncii, 
Efort 
Egalitate-liniște, 
Egoism, 
Episod, 
Eternitate, 
Eu-cruce, 
Eveniment milenar, 
Experiență, 
Experiență de viață, 
Extremitate, 

F
Fapt, 
Fapt-blestem, 
Faptă, 
Fără salut, 
Femeie morală, 
Femeie-vis, 
Femeie-zână, 
Fenomen, 
Fluviu, 
Fericire, 
Fericire-nefericire, 
Fiară, 
Fidelitate, 
Fiică a Evei, 
Fierbere, 
Filosofie, 
Flacăra dragostei, 
Flacără, 
Flux-deznodământ, 
Frică, 

G
Gând, 
Gând-cuvânt, 
Gând-idee, 
Gândire, 
Gândire-acțiune, 
Gândire-artă, 
Gândire-limită, 
Gânditori, 
Generos, 
Geniu, 
Glorie, 
Grandios, 
Grădina zoologică, 
Gust, 

H
Hărnicie, 
Himeră, 
Hotărâre, 

I
Ideal, 
Idee, 
Idee-lege fundamentală, 
Idei geniale, 
Idol, 
Iertare, 
Iluzie, 
Imaginație, 
Imagine, 
Incultură, 
Independență-dependență, 
Individualitate, 
Infinit, 
Infinit-absolut, 
Informație, 
Insensibilitate, 
Insistență, 
Inspirație, 
Instanță, 
Instinct, 
Instinct-comportament, 
Instinct sexual, 
Inteligență-înțelepciune, 
Inteligență-pregătire, 
Interes, 
Interval, 
Istețime, 
Istorie, 
Iubire, 
Iubire cerșită, 
Izbăvire, 
Izvoare, 
Izvor, 
Izvor sublim, 

Î
Îmbrățișare, 
Început-sfârșit, 
Încoronat-încornorat, 
Încredere-speranță, 
Încurcătură, 
Îndemn, 
Îndrăgostiți, 
Îngâmfat, 
Însemnătate, 
Însușire, 
Înșelare, 
Întâlnire, 
Întrebare, 
Înțelegere-cunoaștere, 
Înțelepciune, 
Înțelept, 
Învățare, 
Învățătură, 

J
Judecăți, 

L
Labirint, 
Lămurit-luminat, 
Lege, 
Lene, 
Leneș, 
Libertate, 
Limită, 
Liniște sufletească, 
Logică, 
Luare-veșnicie, 
Luceafăr, 
Lume, 
Lume-neajuns, 
Lumină, 
Lumină-întuneric, 
Lumină-puritate, 
Lumină-viață, 
Luptă, 
Lux, 
M
Magnet, 
Manifestare, 
Mărginire-nemărginire, 
Mediocru, 
Menire, 
Minciună, 
Minune a lumii, 
Mister, 
Mister-taină, 
Moartea virtuților, 
Moarte-veșnicie/trăire-conștiință, 
Mod de exprimare, 
Model, 
Modestie-eternitate, 
Monstru, 
Monument, 
Moral-puritan, 
Morală, 
Moștenire, 
Motivație, 
Motive, 
Muză, 

N
Natură, 
Natură-transformare, 
Nebun, 
Nebunie, 
Necaz-durere, 
Necesitate, 
Nefericire, 
Nemulțumire, 
Nemurire, 
Nemuritor, 
Neom, 
Nimic-tot, 
Nud, 
Nume-renume, 
Numitor, 

O
Oameni diferiți, 
Obișnuință-dare-luare, 
Ofertă, 
Oglinda vieții, 
Om-destin, 
Onoare-demnitate, 
Original, 
Orizontul cunoașterii, 

P
Paradis-iubire, 
Paradox, 
Paria socialis, 
Pas, 
Pasiune, 
Păcat, 
Păcat-prostie, 
Pământ, 
Părere, 
Păreri, 
Penitență, 
Perfecțiune, 
Perfecțiune-desăvârșit, 
Perfecțiune-speranță, 
Perseverență, 
Plăcere, 
Plictiseală, 
Poezie-proză, 
Popas, 
Popularitate, 
Posibilitate, 
Prefăcut, 
Prețuire, 
Prieten, 
Prietenie, 
Prietenie-demnitate, 
Principiu, 
Privire, 
Probe în instanță, 
Problemă, 
Proces, 
Proces-fapt, 
Producere, 
Progres-regres, 
Promisiune, 
Protecție socială, 
Prudență-lașitate, 
Publicație, 
Punte, 
Pur-simplu, 
Putere, 

R
Rațiune, 
Rațiune-credință, 
Rațiune-minciună, 
Răi-buni, 
Rău-bine, 
Râs, 
Record-infinit, 
Regret, 
Renunțare, 
Retoric, 
Ridicol, 

S
Sacrificiu, 
Salvator, 
Satisfacere, 
Satisfacere-vulgaritate, 
Satisfacție, 
Savanți-muritori de rând, 
Sărac, 
Sărac-bolnav, 
Sărăcie, 
Schimbare, 
Scop, 
Secret, 
Sens, 
Sensibilitate, 
Servicii, 
Sfat, 
Sfat-ajutor, 
Sfârșit, 
Sfinți, 
Siguranță, 
Simț, 
Simțire-presimțire, 
Simulacru, 
Sinceritate, 
Singurătate, 
Soartă, 
Soare, 
Societate-progres, 
Somn, 
Spațiu, 
Spectacol, 
Speranță, 
Spirit, 
Spirit-infinit, 
Spirit superior, 
Sprijin-omenie, 
Stea, 
Stejari, 
Stingere, 
Studiu, 
Sublim, 
Succes, 
Suflet, 
Suflet mare, 
Supărare, 

Ș
Șansă, 
Șapte ani de-acasă, 

T
Temelie, 
Terapie, 
Tot, 
Trai, 
Trandafir, 
Traseu, 
Tratament, 
Trăire, 
Trăire-clipă, 
Trecere, 
Trecere-apropriere, 
Tristețe-vis, 

U
Umanitate, 
Univers, 
Urcuș-cădere, 
Utilitate, 

V
Valori negative, 
Vârstă, 
Venire, 
Veșnicie, 
Viață, 
Viață-curs, 
Viață-nemurire, 
Viață-nevoi, 
Viață-sens, 
Viață-toleranță, 
Vicii, 
Victoria morții, 
Viitor-infinit, 
Virtute, 
Vis, 
Vis-concretețe, 
Vis-tristețe, 
Visător, 
Voință, 
Voință-putință, 
Voluptate-extaz, 
Vrednicie, 
Vulgaritate-intimitate, 

Z
Zădărnicie, 
Zâmbet, 
Zbatere, 
Zbucium, 
Zei, 
Zenit, 





CUPRINS


Prefată
Filosofice
Generale, etice, literare 
Despre om
Despre muncă
Despre femeie si dragoste
Despre viată si moarte 
Viata 
Viata si moartea 
Moartea 
Indice tematic