Alexandru Macedonski Rondelul lucrurilor Oh! lucrurile cum vorbesc, Si-n pace nu vor sa te lase: Bronz, catifea, lemn sau matase, Prin grai aproape omenesc. Tu le crezi moarte, si traiesc Imprastiate-n orice case.- Oh! lucrurile cum vorbesc, Si-n pace nu vor sa te lase. Si cate nu-ti mai povestesc In pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ti uitase Te-mbie sau te chinuiesc.- Oh! lucrurile cum vorbesc. Alexandru Macedonski Rondelul orasului mic Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade, Cu oameni prosti, dar cumsecade, Ce nici nu stiu ca sint poet. Cu centrul intim si cochet, Si fara case cu arcade; Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoara mascarade Si nu s-aud in el tirade Despre-al politicei secret. Orasul mic te fura-ncet. Alexandru Macedonski Rondelul de aur Caldura de aur topit, Si pulbere de-aur pe grane, Ciobani si oi de-aur la stane, Si aur pe flori risipit. In toti, si in tot, potopit, El bate din aripi pagane. Caldura de aur topit, Si pulbere de-aur pe grane. De-al soarelui jar cotropit, Pamantul, sub vraja, ramane, Si orice femei se fac zane, Cu suflet din flacari rapit- Caldura de aur topit. Alexandru Macedonski Rondelul lunei Desi pe cer e-aceeasi luna- Dar unde e cea de-altadata Minciuna vietei ce ma-mbata- E azi o altfel de minciuna. Ca si atunci, duios rasuna Cavale-n noaptea instelata, Si-n cer zambeste-aceeasi luna- Dar unde e cea de-altadata? A ei lumina argintata Cu roze albe ma-ncununa, Si canta tot pe vechea struna, Dar pentru mine e schimbata, Desi pe cer e-aceeasi luna. Alexandru Macedonski Rondelul crinilor In crini e betia cea rara: Sunt albi, delicati, subtiratici.- Potirele lor au fanatici- Argint din a soarelui para. Desi, cand atinsi sunt de vara, Mor palcuri sau mor singuratici, In crini e betia cea rara: Sunt albi, delicati, subtiratici. In moartele vremi, ma-mbatara, Cand fragezi, si primavarateci, In ei ma sorbira, extatici, Si pe aripi de rai ma purtara In crini e betia cea rara. Alexandru Macedonski Rondelul tiganilor Tiganii merg fara-ncetare- Nu stiu nici ei cand au pornit, Dar se tot duc necontenit, Impinsi de-o vecinica chemare. Cu galbeni ochi pierduti in zare,- De cand se stiu s-au pomenit- Tiganii merg fara-ncetare: Nu stiu nici ei cand au pornit. Mereu tigani, -cu mic, cu mare, Au tot nascut si-au tot murit- Si tot spre visul ne-mplinit, Rapiti de-aceeasi aiurare, Tiganii merg fara-ncetare. Alexandru Macedonski Rondelul cercetasilor Mai mari, mai mici, trec cercetasii Un print din suflet i-a desprins, Pe toti in ochi cu foc nestins, La tot spre-a fi cu el partasii. Ca maine ei vor fi ostasii Sub steagul tarii neinvins, Cu mici, cu mari, trec cercetasii- Un print din suflet i-a desprins. Oricat le suntem 'naintasii, De focul sfant ce l-am aprins, Ne este sufletul coprins, Si-ai noii tari vedem fruntasii Cand mari, sau mici, trec cercetasii. Alexandru Macedonski Rondelul plecarei Am sa ma calatoresc- Sunt furat ca de ispite, S-o voiesc, sa n-o voiesc, Spre tinuturi negandite. Vara este pe sfarsite. Flori in suflet vestejesc. Am sa ma calatoresc. Sunt furat ca de ispite. Luminisuri stralucite Viata mea o cuceresc. Aripi tainice imi cresc, Aripi zilnic mai grabite. Am sa ma calatoresc. Alexandru Macedonski Rondelul orasului din Indii Spart a fost orasul mare De a vremei vitregie: Peste moarta galagie Cresc copacii pana-n zare. S-a uitat ce-a fost urgie, Ce-a fost fala si-naltare: Spart a fost orasul mare De a vremei vitregie. Intr-a soarelui magie Stralucesc porfiruri rare, Urme sterse tot mai tare Din stravechea energie...- Spart a fost orasul mare. Alexandru Macedonski Rondelul morii Soptiri si cantece vrajite O-mpaciuire torc sub plute, Ca flaute si alaute La scocul morii parasite. Amaraciunile traite In stinse zari raman pierdute. Soptiri si cantece vrajite O-mpaciuire torc sub plute. Mucegairile-nverzite Imbraca jgheaburile mute Cu florile lor ne-ntrecute, Iar peste apele-adormite, Soptiri si cantece vrajite. Alexandru Macedonski Rondelul contimporanilor Acesti contimporani ai mei Fac ne-ncetat acelasi sport: De treizeci de ani imi tot zic mort Tot mai pizmasi si mai misei. Strigoi, adesea-mi zic tot ei- Batran, in ultimul resort: Acesti contimporani ai mei Fac ne-ncetat acelasi sport. Desi par lei si paralei, N-au cu talentul vreun raport. Si n-au nici sfinti, nici dumnezei, Trantiti in viata de-un avort... Dar sunt contimporanii mei. Alexandru Macedonski Rondelul meu Cand am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, ca ma simt iubire, Sunt mare, caci ma simt uitare. Esti mare cand n-ai indurare, Dar te ridici mai sus de fire Cand ti-este inima iubire, Cand ti-este sufletul iertare. Stiu: toate sunt o-ndurerare, Prin viata trecem in nestire, Dar mangaierea e-n iubire, De-ar fi restristea cat de mare, Si inaltarea e-n iertare.