Unchiului meu Sache Soiculescu al carui glas il imprumut aici. Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, Numai eu rasad mai rau Dintr-atatia (prin ce har?) Ma brodisem sui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Cand Paresim da prin lunci Cu pietrisul de albine, Ne parea la toti mai bine: Tanci ursuzi, Desculti si uzi Fetiscane (Cozi plavane) Infasate-n lungi zavelci O porneau in turma bleaga Sa culeaga Ierburi noi, craite, melci... Era umed la bordei Si tuleam si eu cu ei. I Tot asa o data, iar, La un sfant prin Faurar Ori la sfintii Mucenici Tarla noastra de pitici Odihnea pe creasta, sus, - Eu voinic prea tare nu-s. Rupt din fuga Subt o gluga De aluni, pe buturuga Odihnii Si eu curand.. Vezi, atunci mi-a dat prin gand Ca tot stand si alegand Jos pe vraful de foi ude Prin lastari si vrejuri crude, S-ar putea sa dau de el, Melcul prost, incetinel... In ungher adanc, un gand Imi soptea ca melcul bland Din mormant de foi, pe-aproape Cheama Omul sa-l dezgroape... Si pornii la scotocit (Cu noroc, caci la-m gasit) Era tot o mogaldeata Ochi de bou, dar cu albeata: Intre el si ce-i afar' Strejuia un zid de var. -Ce sa fac cu el asa? Sa-l arunc nu imi venea... Vream sa vad cum se dezghioaca Pui molatic, din ghioaca : Vream sa vad cum iar invie Somnoros, din colivie... Si de-a lungul, pe pamant M-asezai cuacest descant : - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vargat Si ferecat; Lasa noaptea din gaoace, Melc natang si fa-te-ncoace Nu e bine sa te-ascunzi Sub paretii grei si scunzi Printre vreacuri cerne soare, Colti de iarba pe razoare Au zvacnit iar muguri noi Pun pe ramura altoi. Melc, melc, Cotobelc, Iarna leapada cojoace Si tu singur in gaoace! Hai, iesi, Din cornoasele camesi! Scoate patru firisoare Stravezii, tremuratoare, Scoate umede si mici Patru fire de arnici; Si agata la festile Ciufulite de zambile Sau la fir de margarint Inzauatul tau argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei si mai la vale, In tarlale -Tipareste brau de bale..." Dupa ce l-am descantat L-am pus jos Si-am asteptat... Inserase mai de-a bine Crengi uscate peste mine, Bazaind la vantul stramb Imi ziceau rastiti din dramb... Nazdravana de padure Jumulita de secure, Scurt, furis Inghitea din luminis. Din lemnoase vagauni, Capcauni Ii vedeam piezisi cum casca Buze searbade de iasca; Si intorsi Ochi bubosi Innoptau sub frunti pestrite De parose Si barboase Joimarite. Si cum stau sub vant si frig Strans carlig, -Iscodind cu ochii treji Mai de sus de brana, drumul Unde seara tese fumul Multor mreji; De sub vreascuri vazui bine Repezita inspre mine O gusata cu gateji. Chiondoras Cata la cale: De pe sale, Cand la deal si cand la vale, Curgeau betele taras. Iar din plosca ei de gusa De matusa Un taios, un aspru: hârrsi.. Plans prelung cum scoate fiara, Plans dogit, Cand un sarpe-i musca ghiara, Muget aspru si largit De vuia din funduri seara... -Mi-a fost frica, si-am fugit! II Toata noaptea viscoli... Inca bine n-ajunsesem Ca porni duium, sa vie O vifornita tarzie De Paresemi. Vântura, stârnind gâlceava Alba pleava; Si cadeau si maruntei Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei). In bordei Foc vârtos mânca napraznic Retevei. Pe coliba singur paznic M-au lasat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Mosul Iene Razbatea de prin poiene Sa-mi dea genele prin gene. Si trudie, Langa vatra prigonit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese, Ca paunii, Imi roteau pe hornul sui Leasa ochilor verzui. Si-mi ziceam în gand: "Dar el, Melcul, prost, incetinel? Tremura-în ghioaca, varga, Nu cumva un vant sa-l sparga: Roagă vantul sa nu-l fure Si sa nu mai biciuiasca Barbi de muschi, obraji de iasca, Prin padure. Roaga vantul sa se-ndure" De la jarul straveziu, Mai tarziu, Somnoros venii la geam. (Era-înalt, nu ajungeam.) Dar prin sticla petecita, Dar prin ghiata încâlcita, Fulgera sul lung de har, Prapadenia de-afar': Podul lumii se surpase Iar pe case, Pana sus, peste colnic, Albicioase Ori foioase Cadeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte. Ce-auzisem inainte, De o noapte intre toate Urgisita, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vapt Sa dărâme Din pamant... Când, pe-un sloi, rupând din pita, Baba Dochia-învălită Cu opt sarici Sta covrig, Sta, înghite Si sughite Si se vaicara De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Inapoi La fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gandul, sus, la-el, Soptii: "Melc incetinel, Cum n-ai vrut sa iesi mai iute! Nici vifornită, nici mute Prin paduri nu te-ar fi prins... Iar acum, cand focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene Si alene Sa chemam pe mosul Iene Din poiene, Sa ne-nchida: Mie, gene; Tie, Cornul drept, Cel stâng, Binisor, Pe cind se frâng Lemne-n crâng, Melc natâng, Melc natâng!" III Dintre pene si cotoare Gata nins, Cum mija un pic de soare Pe întins (In câmpie Colilie Razboind cu lunecusul Din tăpoi saltând urcusul), Inaltat la dâmbii prinsi, Ma-intorsei subt alunis,... Il zarii langa culcusu-i De frunzis. Era, tot, o scorojita Limba vanata, sucita, O nuia, ea un hengher Il tinea în zgarzi de ger! Zale reci, Aspre benti ce se-întretaie, Sus, pe vreascurile seci, Il prindeau: O frunza moarta, cu pastaie. Si pe trupul lui zgarcit M-am plecat Si l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai facut Din somn cum te-ai desfacut? Ai crezut in vorba mea Prefacuta... Ea glumea! Ai crezut ca ploua soare, C-a dat iarba pe razoare, Ca alunul e un cantec... - Astea-s vorbe si descantec! Trebuia sa dormi ca ieri, Surd la cânt si imbieri, Sa tragi alt oblon de var intre trup si ce-i afar'... - Vezi? Iesisi la un descantec; Iarna ti-a muscat din pântec... Ai pornit spre lunci si crâng, Dar pornisi cu cornul stâng, Melc natâng, Melc natâng!" Iar cand vrui sa-l mai alint Intinsei o mâna-amara De plans mult.... si, dârdâind, Doua coarne de argint Rasucit, se fărâmară. Ca e ciunt, nu m-am uitat... Ci, in punga lui cu bale, Cu-insutite griji, pe cale L-am purtat Leganat: Punga mica de matasa... Iar acasa L-am pus bine Sus, in pod (Tot langa mine), Ca sa-i cânt din când în când Fie tare Fie-n gând: "Melc, melc, Cotobelc, Ploua soare Prin fâneturi si razoare, Lujerii te-asteapta-in crâng Dar n-ai corn Nici drept, Nici stang; Sunt in sân la mosul Iene Din poiene: Cornul drept, Cornul stang... - Iarna coarnele se frâng, Melc natâng, Melc natâng!" Ion Barbu Domnisoara Hus Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiasi Zodii, Prea-turburatei Pena Corcodusa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri si alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului. a) Cheagul alb, lăsat din seară, Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subtioara, Cel cu plisc întors de ceara rosie, Incovrigat, Peste inimi Catre seară Atârnat: Chipul coabe, S-a-îmbuibat in seara grasa Ca-ntr-o banită a cu boabe Si-a sburat. S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rau, Ceasul tau, Domnita Hus! b) Este - Domnisoara Hus (Carnaksi, Masala!) Cu picioare ca pe fus, Largi salvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiti (ah! beizadele), Au taiat alti cinci feciori Ce-i faceau la bezele. Si-au dantat cinci feciori Pricopsiti, la streangul furcii; Ea danta Acana Cu muscalii si cu turcii: Pasi agale Cu pasale Pasi batuti Cu arnăuti, Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni De tot sus De strigau, pierduti, ibovnici: -- Isala, Domnita Hus! c) S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rau, Ceasul tau, Domnita Hus! Svelt acum, Taie-ti drum... - Undă, undelemn călâi, Vântul luneca, inmoaie. - Haide, salta-ti din călcâi Pintenii, toli câinii droaie, Si la drum, pe uliti mici, Lânga gropi, printre casoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iedera de zdrente, soaie, Mână tot către Apus! El te schimba-in humă verde El milos de lin si-a pus Mâna-i verde Sa-ti desmierde Si grumajii tai umflati (Ce serpi tari, cocliti de bale, Mai cocliti ca serpii frati Din fântâni municipale) Si picioarele in coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani si ger, raboj Incrustară: cu satâre! d) Suna noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, incaleci zidul, Scoti din traistă trei lăptuci, Pâinea oachesa, ca blidul. Peste mlastini somnul spulberi. Duhul mlastinii adie, Un oras se-îngroapa-în pulberi Departat, ca de hârtie. - Si tu plângi ca Cel-de-sus N-are grijă de sărace, Ca ti-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni sa-l imbrace, Lacrimi mari îti prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasa, nu mai plânge-atât, Sterge-ti ochii, te imbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul si pojarul In răsad aprins si des Intesat e Pălimarul; Uite, cerul a miscat Plecăciuni îti face tie. Fruntea Cerul ti-a-închinat Ametit, ca de betie; Cercuitii - ochii tai - Gem ca pietre-în tăvăluge! Pe când guri de gol, in Văi Instelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânat cer Impacat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge si se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt indraznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; - Prin Târziu si înalt - In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt Hai in sbor de soarec sur. La ăl ciur Des si rar Clatinat la râul noptii De Tiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-în azur stravechi întinge Ingălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pân'la el, Usurel Pe arc tors fara cusur Indoieste si întinde Sborul tau de soarec sur... Si cu pumnul dus mosor Pân' la sita din tarie, Treiera suierator Spart descântec din fetie! f) Buhuhu la luna suie, Pe gutuie sa mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Sa-l întoarca d-a-îndarate, Sa nu-i rupă vrun picior Câine ori Sagetator! - Ai vazut? Muri o stea. - Ca o smieură mustea; Stea turtita, - în hauri supta, Adu-mi-l pe-o coada rupta, Rupta si de lingura, Sa colinde singura, Toate vamile pustii Unde fierb, la pirostrii, In ceaun cu apa vie, Naravitii la curvie; In zemi acre si amare Câti au râs de fată mare; In grăsime si colastră, Câtii smintiră vreo nevastă. Buhuhu, uhu, de zor Si-înc-o data, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-întoarce berbeleac Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Sloată se porni, haină; Aruncai si cu pîsat, Pâclă deasa s-a lasat; Presărai atunci mălai, Si tot cerul îI spălai, Doar pe plai Cît un scai Mai juca un nour mic, Sgriburit si de nimic; Luai din sân tărâte coapte! Si tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlca obrinti, In tărână se trânti, Inflori, crăpă in sapte Nori la fel: De sub nori si câmpuri - El Subtirel Varuit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de soapte, Din bici ud si din tăpoi Hăituit de Miaza Noapte. "Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann" La vreo Dunare turceasca, Pe ses vested, cu tutun, La mijloc de Rău si Bun Pân'la cer frângându-si treapta, Trebuie sa înfloreasca: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas gales, de unsoare, Ce te-ajunge-asa de lin Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuisor, la zâna-în fuga... * - Isarlîk, inima mea, Data în alb, ca o raia Intr-o zi cu var si ciuma, Cuib de piatra si leguma - Raiul meu, ramâi asa! Fii un tîrg temut, hilar Si balcan - peninsular... La fundul marii de aer Toarce gâtul, ca un caer, In patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Beată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin * Colo, cu doniti in spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii si gogosari, Guri casca când Nastratin La jar alb topeste in, Vinde-în leasă de copoi Catei iuti de usturoi, Joaca, si-în cazane suna Când cadâna curge-în Luna. * Deschideti-va, porti mari! Marfa-aduc, pe doi magari, Ca sa vând acelor case Pulberi, de pe luna rase, Si-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealîk - Deschide-te, Isarlîk! Sa-ti fiu printre foi un mugur S-aud multe, sa ma bucur La rastimpuri, când Kemal Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime, în zecime, Taie-în Asia grecime; Când noi, a Turchiei floare, Intr-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! Din ceas, dedus adancul acestei calme creste, Intrata prin oglindă in mantuit azur, Taind pe inecarea cirezilor agreste, In grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică insumarea De harfe resfirate ce-in sbor invers le pierzi Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea, Meduzele cand plimba sub clopotele verzi. In văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pamantiu la piele: Un spic de-argint, in stanga lui, Craciunul, Rusalii ard in dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-as vrea sa curat, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, ranile - tamaie? - Sfant alterat, neutru, nepereche. Ion Barbu Timbru Cimpoiul vested luncii, sau fluierul in drum, Durerea divizata o suna-incet, mai tare... Dar piatra-in rugaciune, a humei despuiare Si unda logodita sub cer, vor spune - cum? Ar trebui un cantec incapator, precum Fosnirea matasoasa a ma~rilor cu sare; Ori lauda gradinii de ingeri, cand rasare Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum.