Vasile Alecsandri Doina, doinita ! De-as avea o puiculita Cu flori galbine-n cosita, Cu flori rosii pe gurita ! De-as avea o mindrulica Cu-ochisori de porumbica Si cu suflet de voinica ! De-as avea o balaioara Nalta, vesela, usoara Ca un pui de caprioara ! Face-m-as privighitoare De-as cinta noaptea-n racoare Doina cea dismierdatoare ! Doina, doinita ! De-a, avea o pusculita Si trei glonti in pungulita S-o sorioara de bardita ! De-as avea, pe gindul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca pacatul greu De-as avea vro septe frati, Toti ca mine de barbati Si pe zmei incalecati ! Face-m-as un vultur mare, De-as cinta ziua, la soare, Doina cea de razbunare ! Doina, doinita ! Si i-as zice: "Mindrulita, Ma jur p-asta crucilita Sa te tin ca un badita !" Si i-as zice: "Voinicele, Sa te-ntreci cu rindunele Peste dealuri si valcele !" Si le-a, zice: "Septe frati, Faceti cruce si jurati Vii in veci si nu va dati tu Hai, copii, cu voinicie, Sa scapam biata mossie De pagini si de robie ! Vasile Alecsandri Strunga In padurea de la Strunga Sint de cei cu pusca lunga Care dau chioris la punga ! Sint de cei ce-mpusca-n luna, Care noaptea-n frunze suna, Feciori de lele nebuna ! Fa-te-n laturi, mai crestine, Daca vrei sa mergi cu bine, Sa ramii cu viata-n tine ! In potica fara soare Ei te-asteapta la strimtoare Sa te prade, sa te-omoare !... In dumbrava cea vecina, Unde buhna greu suspina Vezi cea zare de lumina ? Opt voinici cu spete late Si cu minici suflecate, Stau cu pustele-ncarcate. Trei saruta crucea sfinta Trei se lupta greu la trinta, Unul drege, unul cinta: Oliolio, ciocoi bogate ! Ici de-ai trece, din pacate, Sa-ti arunc doi glonti in spate. Oliolio, mindra fetica ! De-ai veni cole-n potica Sa te fac mai frumusica. Ca mi-i pusca hultuita, Si mi-i ghioaga tintuita Si mi-i inima-ncollita. Oliolio, mai Taie-Baba ! Caci nu suieri mai degraba Sa sarim voinici, la treaba ! Pusculita-mi rugineste, Tinta-n ghioaga se toceste, Murgul sare, nechezeste !... In padurea de la Strunga Ce slujeste pusca lunga Fara lupta, fara punga ? Vasile Alecsandri Andrii-Popa Cine trece-n Valea-Seaca Cu hamgerul fara teaca si cu peptul dezvalit ? Andrii-Popa cel vestit ! Septe ani cu voinicie Si-au batut joc de domnie Si tot prada nencetat Andrii-Popa, hot barbat ! Zi si noapte, de calare, Trage bir din drumul mare, Si din tara peste tot ! Fug neferii cit ce pot, Caci el are-o pusca plina Cu trei glonti la radacina, S-are-un murg de patru ani, Care musca din dusmani. S-are frati de cruce sapte, Care-au supt singe cu lapte Si nu-i pasa de nimic, Andrii-Popa cel voinic ! Capitane, fratioare, Ce se vede despre soare ? Sa zaresc vro patru cai !... N-auzisi tu de-un Mihai ? Capitane, te gateste, Mihai mindrul te goneste. Iata-l, vine ca un zmeu ! Fa trei cruci la Dumnezeu. Cum ii vede-n departare, Popa striga-n gura mare: "Hai la goana de neferi ! Hai la hora de muieri !" Au zis ! tipa, se arunca Trece ses, piraie, lunca Cu fugarul sprintinel Si cu hotii dupa el. Mihai mindrul vine iara Falnic ca un stilp de para, Pe-un cal alb ce n-are loc Si din ochi arunca foc. Fug cum fuge-o rindunica Fug ca fulgerul cind pica Si se duc voinicii, duc, Cu urgie de haiduc ! Pept in pept !... cimpul rasuna, Toti de tot dau impreuna. Toti la lupta-s inclestati, Toti in singe incruntati. "Ura, frati !" caii necheaza, Sus vazduhul scinteiaza. "Ura !" moartea s-au ivit ! Vulturu-n zbor s-au oprit ! Zi de vara pan-in seara Dau voinicii sa se peara, Si cu ferul ascutit, Si cu pumnul amortit. Singele-n rani gilgiieste, Glasu-n gura se sfirseste. Zece-s morti ! doi inca vii, Mihai mindrul si Andrii. Andrii fuge far' de-o mina. Prinde murgul la fintina, Da peptis, sare pe sa Si din gura zice-asa: "Zbori, copile sprintinele, Sa ma scapi de chinuri grele, Ca ma jur, de ma-i scapa, Ca pe-un frate te-oi cata." Murgul sprinten se rapede. In zadar ! Mihai mi-l vede ! "Stai, hot-popa, dragul meu, Sa-ti arat cine sint eu !" Si cum zice, mi-l chiteste, Drept in frunte mi-l loveste ! "Ura !" Vulturul din nori Racni falnic de trei ori, Vasile Alecsandri Iata ! hora se porneste Sub stejar, la radacina. Iata ! hora se-nvirteste... Vina, puico, vina. Linga mine vin', draguta, Sa te pot stringe de mina Ca ieri seara, la fintina; Mario, Mariuta ! Duh-de-Spaima ! Pei-Naluca ! Suna bine-n cobza, suna, Sa nu-ti fac spetele struna Si chica maciuca. Tu, Fes-Ros cu giubea lunga ! Din arcus trage mai tare, Caci in gard am un par mare Si multi bani in punga ! Tot asa pan-in deseara ! Mult frumoasa-mi e puicuta, Ca o zi de primavara Maria, Mariuta ! Tot asa, tot voiniceste ! Nu ma dati, mai, de rusine, Caci gurita ce-mi zimbeste Vira dracu-n mine. Mi-am pus flori la palarie, Mi-am pus flori, mi-am pus margele, Sa se uite cu mindrie Puicuta la ele. Am camesa cu aItita, Tot de fir si de matasa, Am pe spate-o durdulita... De nime nu-mi pasa ! Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vraja ciocoiasca, Nici de turc, nici de cazacul... Tara sa traiasca ! Bateti toti intr-o lovire Sa vuiasca-n fund pamintul; Lumea-ntreaga sa se mire Si Dumnezeu Sfintul ! Sint satul de biruri grele Si de plug si de lopata, De ciocoi, de zapciele Si de sapa lata. Astazi horele sint pline ! Crape-mi sure opincuta, Si sa mor in joc cu tine, Mario, Mariuta ! Vasile Alecsandri Baba Cloanta Sede baba pe calcaie In tufarul cel uscat, Si tot cata nencetat Cind la luna cea balaie, Cind la focul cel din sat. Si tot toarce, cloanta toarce, Din masele clantanind Si din degite plesnind. Fusu-i rapide se-ntoarce, Iute-n aer sfiriind. "Fugi, Urite ! baba zice, Peste codrul cel frunzos, In pustiu intunecos ! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mindrei Fat-Frumos. De-a veni el dupa mine Sa-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Sa-i se-ntoarca tot in bine, Cum se-ntoarce fusul meu ! Iar de n-a vrea ca sa vie, Dare-ar Duhul necurat Sa fie-n veci farmecat Si de-a Iadului urgie Vecinic sa fie-alungat ! In cap ochii sa-i se-ntoarca Si sa-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fer aprins Din pept inima sa-i stoarca Si s-o arda-n foc nestins ! Fiara-Verde sa-l goneasca Cit va fi cimp de gonit Si lumina de zarit. Noaptea inca sa-l munceasca Singe-Ros si Hraconit !" Toarce baba, mai turbata ! Fusu-i zboara nevazut, Caci o stea lunga-au cazut, Pe luna s-au pus o pata S-in sat locul au scazut: "Draga puiule, baiete, Trage-ti mina din cel joc Ce se-ntoarce linga foc, S-ochii de la cele fete, Cu ochi mari, far' de noroc. Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi cinta, Ca pe-o floare te-oi cata, De diochi, de soarte rele, Si de serpi te-oi descinta. Vai ! din ziua cea de vara Cind, prin lunca ratacit, Cintai Doina de iubit, Cu-a mea inima amara Sufletu-mi s-au invrajbit ! Ada-mi fata ta voioasa S-ai tai ochi de dismierdat, Ca ma jur in ceas curat Sa-ii torc haine de matasa, Haine mindre de-mparat. Vircolaciul se lateste Sus pe luna, ca un nor, Vin' ca pasarea-ntr-un zbor Pan' ce viata-mi se sfirseste Ca si lina din fuior." Baba Cloanta geme, plinge, Caci fuiorul s-au sfirsit Iar voinicul n-au venit ! Minele cumplit isi fringe Crunt strigind spre rasarit: "Sai din hau far' de lumina Tu, al cerului dusman ! Tu, ce-n veacuri schimbi un an Pentr-un suflet ce suspina, Duhul raului, Satan ! Tu, ce stingi cu-a ta aripa Candela de pe mormint, Unde zac moaste de sfint, Cind incungiuri intr-o clipa De trei ori acest pamint ! Vin' ca-n ceasul de urgie Cind zbori noaptea blastemind, Ca sa-mi faci tu pe-al meu gind, Ca de-acum pe vecinicie Tie sufletul imi vind !" Abie zice, si deodata Valea, muntele vuiesc, In nori corbii croncaiesc, Si pe-o creanga ridicata Doi ochi dusmani stralucesc ! "Eu pe mindru-ti l-oi aduce (Zbeara-un glas ce da fiori), Pintre serpi si pintre flori, La cea balta de ma-i duce Si-mpregiuru--i de trei ori !" Baba Cloanta se porneste Fara grija si pacat. Cu Satan incalecat, Ce din dinti grozav scrisneste Si tot blestema turbat. Salta baba, fuge, zboara Cu sufletul dupa dor Ca o buhna la izvor, si-n urma-i se desfasoara Toata lina din fuior. Fuge baba despletita, Ca virtejul fioros, Sus, pe malul lunecos, Si-n tacerea adincita Satan urla furios. Mii de duhuri ies la luna, Pintre papurii zburind, Si urmeaza suierind Baba Cloanta cea nebuna Care-alearga descintind . Codrul suna, clocoteste De-un lung hohot pan-in fund. Valea, dealul ii raspund Prin alt hohot ce-ngrozeste, Dar pe dinsa n-o patrund ! Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge nencetat Ca un duh inspaimintat, Caci Satana o rapede Catra telul departat. Zece pasuri inca grele... Mindrul ca si-a dismierda, Ca pe-o floare l-a cata, De diochi, de soarte rele Si de serpi l-a descinta. Doi pasi inca... Vai ! in lunca Tipa cucosul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfa se arunca In baltoiul mucezit ! Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult in urma clocoti, In mari cercuri se-nvirti, Si de trestii, si de maluri Mult cu vuiet se izbi. Iara-n urma linistita Dulce unda-si alina Si in taina legana Fata lunei inalbita Ce cu ziua se-ngina... Cind pe malu-i trece noapte Calatorul suierind, Pintre papuri cind si cind El aude triste soapte Si-un glas jalnic suspinind: "Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi cinta, Ca pe-o floare te-oi cata, De diochi, de soarte rele, Si de serpi te-oi descinta !" Vasile Alecsandri Steluta Tu, care esti perduta in neagra vecinicie, Stea dulce si iubita a sufletului meu! Si care-odinioara luceai atit de vie Pe cind eram in lume tu singura si eu! 0! blinda, mult duioesa si tainica lumina! In veci pintre stelute te cata al meu dor, S-adeseori la tine, cind noaptea e senina, Pe plaiul nemurirei se-nalta c-un lung zbor. Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca Din ora de urgie in care te-am perdut! Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adinca Ca trista vecinicie e fara de trecut! Placeri ale iubirei, placeri incintatoare! Simtiri ! marete visuri de falnic viitor! V-ati stins intr-o clipala ca stele trecatoare Ce las-un intuneric adinc in urma lor. V-ati stins! si de atunce in cruda-mi ratacire N-am alta mingiiere mai vie pe pamint Decit sa-nalt la tine duioasa mea gindire, Steluta zimbitoare dincolo de mormint ! Caci mult, ah ! mult in viata eu te-am iubit pe tine, O dulce dismierdare a sufletului meu! Si multa fericire ai ravarsat in mine Pe cind eram in lume tu singura si eu! Frumoasa ingerela cu albe aripioare! Precum un vis de aur in viata-mi ai lucit, Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare, Te-ai dus, lasindu-mi numai un suvenir iubit. Un suvenir, comoara de visuri fericite, De scumpe, si ferbinte, si dulce sarutari, De zile luminoase si indumnezeite, De nopti venetiane si pline de-ncintari. Un suvenir poetic, corona vietii mele, Ce mingiie si-nvie duioasa-inima mea, Si care se uneste cu harpele din stele Cind ma inchin la tine, o ! draga, line stea! Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai desteptat in mine poetice simtiri, Primeste-n alta lume aceste lacrimioare Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri! Vasile Alecsandri Gondoleta Cu Ninita-n gondoleta Cind ma primblu-ncetisor, Trecatorul din Piateta Ne priveste-oftind de dor, Atunci cerul se-nsenina, Lucind vesel l-amindoi, S-Adriatica s-alina, Se alina pentru noi. In laguna de ne place A pluti pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a lui Lido verde mal, Si sub lunga sa lopata Gondoleta salta lin, Cu Ninita leganata Leganata pe-al meu sin. Mina vesel, lopatare, De la Lido la San-Marc. Ia de-alung Canalul Mare Ce se-ndoaie ca un arc. Mergi cIt draga mea Ninita, Stind la peptu-mi infocat, Mi-a da dulcea sa gurita, Mi-a da dulce sarutat. Cit va fi in ceruri luna, Cit va fi senin pe cer, La Gindeca, spre laguna, Zbori, voinice gondolier. Du-ne, Toni,-n linistire Pan' ce, stind gondola ta, Viata noastra de iubire Cu iubire va-nceta ! Vasile Alecsandri Pe marea Ah! viata pentru mine, Scump inger! fara tine Nu are nici un bine, Nu are nici un dar. In cer fie lumina, Sau nori, sau noapte lina Sufletul meu suspina, Suspina cu amar! Oricare nalucire L-a omului simtire Aduce-nsufletire Cu glasu-i incantat Se perde-n neagra ceata Ce-ntuneca-a mea viata Si glasu-i se ingheata De mine departat. Acum cerul zambeste, Natura-ntinereste Si tot care traieste Se simte fericit; Dar mie ceru-mi pare Cuprins de-ntunecare; Vad lumea-n intristare Ca sufletu-mi cernit! Zadarnic cat placere, Zadarnic mangaiere, S-alin a mea durere, Sa curm al meu suspin. Trecuta fericire Izvor e de jalire, Si dulcea-i suvenire Hraneste jalea-n san! O, valuri mari de spume! Purtati-ma prin lume Ca frunza fara nume Ce o plutiti usor, Si m-aruncati din mare Perdut, fara suflare, Pe malul cu uitare Adancului Bosfor! Vasile Alecsandri Pe un album In zadar vuieste Cerna si se bate De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate, Si-n cascade albe salta pe-a lor san... Apa-i trecatoare, pietrele raman! In zadar si anii s-adun cu grabire, Trecand peste inimi ce-au gustat iubire! Suvenirul dulce de-un minut slavit Pintre-a vietii valuri sta-n veci neclintit! Vasile Alecsandri Adio Moldovei Scumpa tara si frumoasa 0, Moldova, tara mea ! Cine pleaca si te lasa E patruns de jale grea, Caci, plutind in visuri line Pe-al tau sin ca intr-un rai, Dulce-i viata de la tine Ca o dulce zi de mai ! Eu te las, tara iubita, De-al tau cer ma departez Dar cu inima cernita Pling amar, amar oftez ! Trist, acum la despartire De fiori ma simt cuprins. S-orice draga nalucire Pentru mine-acum s-au stins ! Cine stie, cine stie Daca-mpins de-al soartei vint, M-oi intoarce-n veselie Sa sarut al tau pamint ! De-oi videa inca vrodata Muntii tai rasunatori Ce cu-o frunte inaltata Se perd falnic pintre nori; Si-ai tai codri de verdeata, Unde curg, soptesc usor Reci izvoare ce dau viata, Doine care zic de dor, Si-al tau cer care zimbeste Sufletului romanesc Si oricare ma iubeste S-ori pe care eu iubesc ! Iata ceasul de pornire ! Iata ceasul mult amar ! Veselie, fericire, Eu le las pe-al tau hotar, S-a mea inima iti zice: O ! Moldovo ce jalesc, Adio ! ramii ferice, Ferice sa te gasesc ! Vasile Alecsandri Hora Unirei Hai sa dam mina cu mina Cei cu inima romana, Sa-nvirtim hora fratiei Pe pamintul Romaniei! Iarba rea din holde peara! Peara dusmania-n tara! Intre noi sa nu mai fie Decit flori si omenie! Mai muntene, mai vecine, Vina sa te prinzi cu mine Si la viata cu unire, Si la moarte cu-nfratire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi si la durere. Unde-s doi puterea creste! Si dusmanul nu sporeste! Amindoi suntem de-o mama, de-o faptura si de-o sama, Ca doi brazi intr-o tulpina, Ca doi ochi intr-o lumina. Amindoi avem un nume, Amindoi o soarta-n lume. Eu ti-s frate, tu mi-esti frate, In noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grabire Sa-l secam dintr-o sorbire, Ca sa treaca drumul mare Peste-a noastra vechi hotare. Si sa vada sfintul soare Intr-o zi de sarbatoare Hora noastra cea frateasca Pe cimpia romaneasca! Vasile Alecsandri Stelele De la mine pin' la tine Numai stele si lumina! Dar ce sunt acele stele? Sunt chiar lacrimile mele Ce din ochii-mi au zburat Si pe cer s-au aninat Cum se-anina despre ziori Roua limpede pe flori!... Varsat-am multe din ele Pentru soarta tarii mele! Multe pentru cei ce sunt Pribegiti de pe pamint! Multe lacrimi de jalire... Iar de dulce fericire Ah! varsat-am numai doua, Si-s luceferi amindoua! Vasile Alecsandri Mezul iernei In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par inghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare. Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios Ca inaltele coloane unui templu maiestos, Si pe ele se aseaza bolta cerului senina Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina. O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintii In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii. Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare. Totul e in neclintire, fara viata, fara glas; Nici un sbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas; Dar ce vad?... In raza lunii o fantasma se arata... E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata! Vasile Alecsandri Sus pe culme bradul verde Sub zapada albicioasa Pintre negura se perde Ca o fantasma geroasa. Si priveste cu-ntristare Cum se primbla prin rastoace Iarna pe un urs calare, Iarna cu septe cojoace. El se scutura si zice: ,,In zadar, tu, vrajitoare~ Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fara soare. In zadar ingheti pamintul, Ucizi florile si stupii Si trimiti moartea cu vintul Si trimiti foamea cu lupii In zadar a ta suflare Apa-n riuri o incheaga, Sterge urma pe carare Si de mine turturi leaga. In zadar aduci cu tine Corbul negru si pradalnic, Si din codrii cu jivine Faci sa iasa urlet jalnic. In zadar, urgie cruda, Lungesti noaptea-ntunecoasa Si, rizind de-a lumei truda, Scurtezi ziua luminoasa. In zadar imi pui povara De zapada si de gheata. Fie iarna, fie vara, Eu pastrez a mea verdeata ! Trei calatori fantastice cutiera pamintul: Soarele splendid, gerul ingrozitor si vintul. Unul da viata, altul da moarte, aparind, Al treile mingiie cu aripa-i, zburind. Ei intilnesc o fata, voioasa caprioara, Ca soarele de vie, ca vintul de usoara. Si-i zic: "Copila draga, alege din noi trei, De vrei sa fii mireasa, pe care tu il vrei!" Romanca le raspunde cu o vesela zimbire: "Sunt sprintena ca vintul, pe dinsu-l vreau de mire!" "Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am sa-mi razbun la vara cu focul meu nestins." "Cum? zice gerul aspru, m-ai departat pe mine? Am sa inghet la iarna si inima din tine." "Nu-mi pasa, mindre soare, de focu-ti arzator Cit mi-a sufla in fata un vint racoritor. Nici de-al tau frig nu-mi pasa, o gerule de gheata, Cit vintu-n mezul iernii nu mi-a sufla in fata." Vasile Alecsandri Cuza Vodă Vazutu-te-am in pace suind scara marirei Si-n pace luand calea augusta-a nemurirei, O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O clipa aparut-ai in planul veciniciei Si vecinice mari fapte lasat-ai Romaniei, Naltand din parasire antica-i demnitate Prin magica Unire si sacra Libertate. Ca norul plin de mană ce trece si revarsa O ploaie roditoare pe brazda care-i arsa, Si, stand apoi deoparte, in urma lui priveste Cum brazda se deschide si campul infloreste, Asa si tu din ceruri ai dulcea mangaiere Si vezi a tarii tale frumoasa renviere, Tu, ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire, Din suflete si campuri samanta de serbire, Acum te odihneste gustand eterna pace In taina maiestoasa a mortii care tace, Lasand o lume-ntreaga la tine sa gandeasca S-a ta legenda, Cuza! cu fală s-o rosteasca... Sunt nume destinate, ca numele tau mare, Sa steie neclintite pe-a Timpului hotare Si vecinic sa raspânda o falnica lumina Pe seculii ce-n umbra, trecand, li se inchina! Vasile Alecsandri Sergentul Pe drumul de costise ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicind in gindul lui: "Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa... As vrea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!" Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt Si o camesa rupta bucati pe dedesupt, Pasea tragind piciorul incet, dar pe-a lui fata Zbura ca o lumina de glorie mareata, Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari Trecea lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era sparta, caciula desfundata, Dar fruntea lui de raze parea incoronata. Calica-i era haina, dar straluceau pe ea Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea". Romanul venea singur pe drumul plin de soare, Cind iata ca aude fanfare sunatoare Si vede nu departre in fata lui venind Un corp de oaste mindra in aur stralucind. Erau trei batalione de garda-mparateasca Mergind voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca. In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag, La bravii sai tovarasi privea ades cu drag, Si inima in pieptu-i batea cu foc, desteapta, Caci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta. Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrin, Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede Cind crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede. S-opreste regimentul, iar bravul colonel Se-nchina la drumetul, s-apropie de el. Si-i zice cu blindeta: "De unde vii straine?" "Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine." "Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?" "Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat." "Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?... Cica drept plata Ca am luat eu steagul redutei... si pe data Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit in sant..." "Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!" Atunci colonelul, dind mina cu sergentul, Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor Romanul care pleaca tragind a lui picior. Vasile Alecsandri Hora de la Plevna Colo-n Plevna si-n redute Stau paganii mii si sute Stau la panda tupilati Ca zavozi de cei turbati. Las' sa seada mari si mici... Trageti hora, mai voinici! Sus, in tabara turceasca Dat-au tusa magareasca. Rapciugosii crunt tusesc, Cu ghiulele-n noi stropesc. Las' sa crape, mici si mari... Trageti hora, mai tunari! Jos in vale, pe campie, Basbuzuci de casapie Si cercheji merei cumpliti Rup cu dintii din raniti. Las' sa rupa... rupe-i-as! Trageti hora, calarasi! Ziua, noaptea, glontii ploua, Tot pamantu-i ud de roua. Nu e roua din senin, Ci e sange de crestin. Las' sa ploaie ca din nori. Trageti hora, rosiori! Iaca, ma!... din parapete Vine-o scroafa ca sa fete Opt godaci s-un godacel, Toti cu ratul de otel. Las' sa fete mii de mii... Trageti hora, mai copii! Ne-a veni si noua-odata Zi de plata si rasplata Sa-l aducem la aman Pe Gaziul de Osman. Vie!... ura!... la Balcani! Trageti hora, mai curcani! Cat e negru, cat e soare, Moartea sede panditoare Si prin santuri si prin rapi, Si tot bate din aripi. Las' sa bata pana mani... Trageti hora, mai romani! Vasile Alecsandri Din umbra deasa-a norului Intins pe tari straine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! tara luminoasa, Comoara-a nalucirilor, Gradina mea frumoasa! S-avantul tineretelor Ce-n sanu-mi se trezeste, Prin lumile poetilor Zburand ma rataceste. Si-n farmecul avantului Tot ce sub ochi rasare In poalele pamantului Mai dragalas imi pare; Intinderea campiilor In zari mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeata e mai verde. Mai nalte sant inaltimile, Mai cald e mandrul soare, Mai limpezi limpezimile De rauri si izvoare. Iar fetele cu florile Mai viu rad intre ele, Si spun privighetorile Mai tainic viers la stele. Aice-i tara basmelor Ce-ngana-a noastra minte Prin freamatul fantasmelor Din timpi de mai nainte. Aice-i vestea Doamnelor Din lumea legendara, S-a prelungirii toamnelor Sub cerul de primavara. Aice-i tara tarilor S-a doinelor de jale Ce-n linistirea serilor Te tin uimit in cale. Aici cu lacrimioare Bujori se prind in hora. Aice insusi soarele Are-ntre flori o sora, Si-n stancele Carpatilor Cresc paseri nazdravane, Si-n sufletul barbatilor, Mandriile romane! O! gura dulce-a raiului, Tu dai prin o zambire Si fericire traiului, Si mortii fericire. Luceferii eterului Ravnind privesc la tine, Si toti ingerii cerului Te-au indragit ca mine! Vasile Alecsandri Fluierul In poiana verde am gasit un fluier Si i-am zis in treacat: ,,O! Fluier perdut, Ai avut odata mult maestru suier Care uimea lumea, s-acuma esti tacut. Astfel si poetul viu in tinereta Gingas, cu iubire, dulce a cantat, Dar i-a plecat fruntea trista batraneta Si i s-a stins glasul s-a ramas uitat." Fluierul raspunde: ,,Frate, fratioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastra soarta e multumitoare; Am cantat o doina, si e de ajuns." Vasile Alecsandri Zi cu soare, ger cu stele!...Hai, iubita, la primblare, Caii musca-a lor zabale, surugiul e calare; Saniuta, cuib de iarna, e cam stramta pentru doi... Tu zambesti?... Zambirea-ti zice ca e buna pentru noi. Caii scutura prin aer sunatoarele lor salbe, Rapind sania usoara care lasa urme albe. Surugiul chiuieste; caii sboara ca doi smei Prin o pulbere de zare, prin un nour de scantei. Pe campia inalbita, neteda, stralucitoare Se vad insule de codri, s-aud câni de vânatoare; Iar in lunca pudruita cu marunt margaritar Salta-o veverita mica pe o creanga de stejar. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zavoaie; Crengile-aninate-n cale ning stelute si se-ndoaie. Iat-o gingasa mladita cu sirag de martisori... Tu o rupi?... Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori. De-as fi-n a tineretii floare, Cand toate zilele sunt bune, Pe cand din inima cu soare In veci lumina nu apune, Multe-as avea in taina-a-ti spune Ca sa devii tu ganditoare. De-as fi ce-am fost pe lume-odata, Privind in fata viitorul, Cand ma-ndrageam de orice fata Ce-mi parea sora cu amorul, As destepta in tine dorul Cu-a mea cantare infocata Dar nu-s in floarea tineretii, Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice! Mergi dar, copila,-n calea vietii Intimpinand zimbiri amice. Eu te-oi privi oftand, ferice, Rapit de farmecul frumusetii. Si insa de-ai vrea sa ai parte... Dar ce zic? Timpul ne disparte. Tu esti sosind, eu in plecare, A ziorilor vie lucire Nu poate, ah! avea-ntilnire Cu-apusul palid ce dispare!