Tudor Arghezi Zdreantă L-ati vazut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un caine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sa-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca, Parca-i scos din calti pe furca. Are insa o ureche De pungas fara pareche. Da tarcoale la cotet, Ciufulit si-asa laiet, Asteptand un ceas si doua O gaina sa se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul cand si-l face. De cind e-n gospodarie Multe a-nvatat si stie, Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis. Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul. -- "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. -- "L-a mancat!" "Stai nitel, ca te dezvat Fara matura si bat. Te invata mama minte." Si i-a dat un ou fierbinte. Dar decum I-a imbucat, Zdreanta l-a si lepadat Si-a-njurat cu un latrat. Cind se uita la gaina, Cu culcusul lui, vecina, Zice Zdreanta-n gandul lui "S-a facut a dracului!" Tudor Arghezi Stupul lor Stupul lor de pe valcea Sta pazit intr-o broboada De trei plopi innalti, de nea, Pe o blana de zapada. Prisacarul le-a uitat, Si-a cazut si peste ele Iarna, grea ca un plocat, Cu chenar de peruzele. Inlauntru insa-n stup Lucratoarele sunt treze Si facand un singur trup Nu-nceteaza sa lucreze. Ca niciuna n-a muncit Pentru sine, ci-mpreuna Pentru stupul implinit Cu felii de miere buna. Tudor Arghezi Iscoada Decum s-a ivit lumina. A iesit din stup albina, Sa mai vada, izma--creata A-nflorit de dimineata? Se-ngrijeste. gospodina De-nfloreste si sulfina, Caci plutise val de ceata, Asta-noapte, pe verdeata. A gasit toata gradina Inflorita, si verbina, Si s-a-ntors, dupa povata, Cu o proba de dulceata. Tudor Arghezi Paza bună S-a intors cercetatoarea Sa le spuie la surori Ca-i deschisa toata floarea Si campia, de cu zori. Si-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lasand vorba la nepoate Sa-ngrijeasca de copii. Caci muscoii si bondarii Si-alte neamuri de padure, Pe soptite, ca talharii, Umblau mierea sa le-o fure. Insa paza-n stupi e buna, Ca tarziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la luna, Ei zaceau cu burta-n sus. Intr-o zi, prin asfintit, Soaricele a-ndraznit Sa se creada in putere A prada stupul de miere. El intrase pe furis, Strecurat pe urdinis, Se gandea ca o albina-i Slaba, mica si putina, Pe cand el, hot si borfas, Langa ea-i un urias. Nu stiuse ca nerodul Va da ochii cu norodul Si-si pusese-n cap minciuna Ca da-n stup de cate una. Roiul, cum de l-a zarit C-a intrat, l-a coplesit. Sacoteala sa-i mai ceara Nu! L-au imbracat cu ceara, De la bot pana la coada Tabarate mii, gramada, Si l-au strans cu mestesug, Incuiat ca-ntr-un cosciug. Nu ajunge, vream sa zic, Sa fii mare cu cel mic, Ca puterea se aduna Din toti micii impreuna. Tudor Arghezi Fetica Ce duh ai si ce putere. Sa-mpletesti ceara cu miere, De la floarea din gradina, Ostenita de albina? Tu aduni de pe meIeaguri, Pentru stupi si pentru faguri, Pulberi, roua, stropi si leacuri, Poate ca de mii de veacuri. Ca din lana, ca din ace, Tesi reteaua de ghioace, De celule-n care pui Mierea dulce si un pui. Scule, numere, cantare Au pus la masuratoare Ca-ncaperea cea mai mare In gaoacea cea mai mica E ghiocul tau, fetica Esti, pe lumea de subt cer, Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, far' sa stii, Ai facut bijuterii Si minuni in toata clipa Cu musteata si aripa. Si, cum stii, muncind, sa taci, Nu te lauzi cu ce faci. Tudor Arghezi Testament Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, Decat un nume adunat pe o carte, In seara razvratita care vine De la strabunii mei pana la tine, Prin rapi si gropi adanci Suite de batranii mei pe brinci Si care, tinar, sa le urci te-asteapta Cartea mea-i, fiule, o treapta. Aseaz-o cu credinta capatai. Ea e hrisovul vostru cel dintai. Al robilor cu saricile, pline De osemintele varsate-n mine. Ca sa schimoam, acum, intaia oara Sapa-n condei si brazda-n calimara Batranii au adunat, printre plavani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Si leagane urmasilor stapani. Si, framantate mii de saptamani Le-am prefecut in versuri si-n icoane, Facui din zdrente muguri si coroane. Veninul strans l-am preschimbat in miere, Lasand intreaga dulcea lui putere Am luat ocara, si torcand usure Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure. Am luat cenusa mortilor din vatra Si am facut-o Dumnezeu de piatra, Hotar inalt, cu doua lumi pe poale, Pazand in piscul datoriei tale. Durerea noastra surda si amara O gramadii pe-o singura vioara, Pe care ascultand-o a jucat Stapanul, ca un tap Injunghiat. Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi. Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte Si izbaveste-ncet pedesitor Odrasla vie-a crimei tuturor. E-ndreptatirea ramurei obscure lesita la lumina din padure Si dand in varf, ca un ciorchin de negi Rodul durerii de vecii intregi. Intinsa lenesa pe canapea, Domnita sufera in cartea mea. Slova de foc si slova faurita Imparechiate-n carte se marita, Ca fierul cald imbratisat in cleste. Robul a scris-o, Domnul o citeste, Far-a cunoaste ca-n adancul ei Zace mania bunilor mei. Tudor Arghezi Ex libris Carte frumorsa . cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita Mainilor mele, care te-au deschis. Esti ca vioara, singura ce canta lubirea toata pe un fir de par, Si paginile tale, adevar, S-au tiparit cu litera cea sfanta. Un om de sange ia din pisc noroi Si zamliseste marea lui fantoma De reverie, umbra si aroma, Si o pogoara vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnica se pare, Pe cat e ghiersul cartii de frumos. Carte iubita, fara de folos, Tu nu raspunzi la nicio intrebare. Lacate, cine te-a inchis La usa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i pazitorul, Sa sfarame zavorul Si sa vedem in fundul noptii noastre Miscandu-se comorile albastre? Un pas din timp in timp, greoi Se-apropie, dar a trecut de noi Toti pasii se sfarsesc si pier Pentru urechea ta de fier. De-o vana-ntoarsa peste tine Cred ca atarna din vazduh glicine Si, de pe bolti, zorele Si muguri si ciorchini de stele. Cine va pune-n usa noastra cheie 0 singura scanteie? Lumina ochiul si-l aseaza, Si-n incapere cauta sa vaza. Lacatul simte si tresare Cu bezna mea, ca de o sarutare. Stea, nu potl tu intra-n veriga lui Si lacatul tacerii sa-l descui? Tudor Arghezi Psalmul de taină O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii, Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii. Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, batut in cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea. Pamant figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate. Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinde; Unde ti-s mainile sa-ntoarca in aer caile luminii? Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii? Si soldul tau culcat in iarba, pe care plantele-l cuprind Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe sesuri plopii cand treci din crestet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare. Tu ce scrutezf, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte, Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip, Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fara chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta, Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta. Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura; Ridica-ti din pamant urechea, in ora noptii, cand te chem, Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem. Tudor Arghezi Toamna Strabatem iaras parcul, la pas, ca mai nainte. Cararile-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani. Doi ingeri duc beteala fantanilor pe mani. Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins. Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins. Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut. Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii... Privirea intarzie pe panglicile rochii. Vreau degetui usure s-l iau sa i-l dezmierd... Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plinge? Apusul isi intoarce cirezile prin sange. O! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut -- Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut. Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data S-aplec la sarutare o frunte vinovata Sa-nvingem iaras vremea dintr-o-ntarire noua Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua. Si cum scoboara noaptea, al'data asteptata, Imi pare veche luna -- si steaua ce se-arata, Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat. Si fara glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.