A vita di i Santi è e Feste http://www.adecec-corsica.com GHJENNAGHJU 1.I. Maria Vergine, Madre di Diu. Maria, in Ebreu Miriam, era figliola di Ghjuvacchinu è d'Anna. Cù Ghjiseppu, u so sposu, chì ùn l'avia ancu "cunnusciuta", stavanu in Nazaret di Galilea quandu ella ricevì a visita di u Spiritu Santu, è si truvò incinta. Dopu, durante trè mesi, si ne và à stà ind'è a so cucina Lisabetta, a mamma di u Precursore. Quandu i Rumani facenu u censimentu di a pupulazione, Maria è Ghjiseppu sò arregistrati in Bettelemme, à ottu chilometri da Ghjerusalemme. Custì, Maria parturisce di Ghjesù. Per salvà u criaturu da u massacru di i Nucenti, cumandatu da Erode, i genitori u si portanu in Egittu. Rivenuti in Bettelemme à a morte d'Erode, Maria ci stà torna vinticinque anni. Dopu avè assistitu à a crucifissione, a Madre addulurata si ne và à stà ind'è Ghjuvanni. Hè forse morta in Ghjerusalemme. Etimolugia: da l'ebraicu "Myriam", significatu incertu, forse "vidente", forse "signora". In Corsica, in u 1981, u nome Maria, solu o accuppiatu à un altru, era purtatu da 264 donne nantu à 100O. In più, era datu à certi maschji, accuppiatu à un altru nome: Petru Maria, Filippu Maria, ecc. Nomi: Maai, Maaike, Mae, Maei, Mair, Maire, Maja, Mall, Mally, Mamie, Manioussa, Manon, Mara, Marei, Mareïa, Märge, Mari, Maria, Mària, Mariam, Marica, Marichka, Marie, Mariedel, Marieke, Mariekje, Mariella, Marielle, Marietta, Mariette, Marig, Marija, Marinette, Mariola, Mariouchk, Mariquita, Marisa, Marise, Mariska, Marita, Marite, Marja, Marjelle, Maroussia, Maruja, Maruska, Maryse, Maureen, May, May, Mia, Miempie, Mietta, Mikke, Mimi, Minnie, Miriam, Mirzel, Mitzi, Moira, Moire, Moll, Molly, Molly, Moyra, Muire, Myra. Nomi traversi: Assunta, Carmel, Carmen, Cuncetta, Nunziata. 2.I. Santu Basiliu Magnu. Santu Gregoriu di Nazianzu. Basiliu hè natu versu l'annu 330 in a cità turca di Cesarea. Ellu, Gregoriu di Nazianzu (festighjatu u listessu ghjornu) è Ghjuvanni Crisostomu, sò i trè duttori ecumenichi di a Chjesa ortodossa, è i megliu scrittori di i Patri grechi. Basiliu hà lasciatu scritti chì provanu ch'ellu hè statu u regulatore di a vita munastica in Oriente. Dopu à avè passatu cinque anni à e scole d'Attene è à u munasteru d'Anessi, hè statu fattu vescu di a cità nativa. Custì ebbe à scumpete cù l'imperatore chì vulia impone l'arianisimu in a Cappadocia. Fece di manera chì ci volse à discute è à neguzià cù u papa di Roma per ristabilì l'unità di a Chjesa cristiana. Issa lotta ruvinò a so salute, è morse à 49 anni, u primu ghjennaghju di l'annu 379. Cunsideratu tantu da i pagani chè da i cristiani, u chjamavanu Basiliu Magnu. Etimolugia: da u grecu "basileus" (rè). Nomi: Basil, Basile, Basileo, Basilide, Basiliu, Basilius, Vassil, Vassily. Paesi è cità: Parigi (31 marzu). Litteratura: Basilea, hè u capilocu di l'Atlantide di Platone. Basile hè u calunniatore in u "Barbier de Sévile" (1775) di Beaumarchais. Gregoriu avia un annu di più chè Basiliu. Eranu stati inseme à e scole d'Attene è à u munasteru d'Anessi. L'omu ùn era fattu per vive in sucietà. Ciò chì li piacia era a sulitutine. Avia 33 anni quandu u babbu, chì ghjera vescu di Nazianzu, l'ubligò à fassi prete. Nove anni dopu, Basiliu u cunvincia di lasciassi cunsacrà vescu. Per qualchì annu, ebbe a rispunsabilità di e dioccesi di Sasime è Nazianza. Fù ancu, per qualchì settimana, patriarca di Custantinopuli. A' 54 anni, cù a scusa chì i Cristiani ùn temianu più nisun disturbu, si ritirò in una pruprietà di a famiglia per pregà è scrive. E' cusì, hà lasciatu 400 puesie. Hè mortu l'annu 389, dece anni dopu à Basiliu 3.I. Santa Ghjenuveffa. Ghjenuveffa hè nata "in vicu Nemptu doro", l'attuale cità di Nanterre in u dipartimentu di i Hauts-de-Seine. Dopu à a morte di i genitori, si ne hè andata à stà cù a cumare in a capitale gallica di i Parisii. Custì, pè u più, campava rinchjusa. Avia u donu di leghje in e cuscenze, è di tranquillizà l'esaltati. U rè Childericcu, è u figliolu Clodoveu, avianu, per ella, assai cunsiderazione. U miraculu hè chì, issa donna, senza appartene à una famiglia di signori, abbia avutu tanta influenza nantu à l'evenimenti di l'epica. Pretendenu chì sì Attila, u rè di i Uni, fù battutu, fù grazia à ella. In l'annu 451, Attila avia invasu a Gallia, è i Parisii vulianu abandunà a capitale. Ghjenuveffa l'hà impediti di parte dicendu: "in altrò ùn serete micca più preservati". E' si messe à pregà. I Uni cambionu strada, andetenu versu Aurelianoru, l'attuale Orléans, è funu disfatti à i Campi Catalonichi. Ghjenuveffa hè morta à 80 anni, versu l'annu 500. Etimolugia: da u germ. "gen" (giovana?) è "waiba" (donna). Nomi: Geneviève, Genevièvre, Genovefa, Genoveva, Genovevo, Geva, Ghjenuveffa, Gina, Ginette, Ginou, Guenia, Guenièvre, Guenovefa, Veni, Veno. Paesi è cità: Nanterre, Parigi (trasl. 28 uttobre). Prutezzione: pulizzeri, gendarmi, accuglitrici in l'aviazione. 4.I. Santa Anghjula di Foligno. Nata in u 1248, in a cità taliana di Foligno, pruvincia di l'Ombria, Anghjula hè morta in issa cità u 4 ghjennaghju 1309 U racontu ch'ella hà dettatu di e so sperienze spirituale, hè unu di i più belli di a litteratura mistica. Quandu ella perde tutti i soi, prova à fà un acconciu di issu sconciu. Si cunverte, face penitenza, è campa da povera. Era favurizata da e grazie e più strasurdinarie, ma dinù oppressa da e suffranze è da e persecuzioni. Pocu nanzu di more e suffranze stancionu, è campò l'ultimi ghjorni in una altissima felicità. U so mudellu era San Francescu d'Assisi, è fece parte di u Terzu Ordine franciscanu. Di tantu in tantu, andava in pelegrinaggiu nantu a tomba di u Santu. Intornu à ella, ùn vulia chè Franciscani spirituali, quelli chì praticavanu e regule prime di San Francescu, secondu u testamentu di u Poverellu. Quelli chì avianu cambiatu isse regule, cum'è San Bonaventura è i prelati rumani, ùn i pudia pate. Etimolugia: da u grecu "eggelos" (messageru). Nomi: Ange, Angela, Angèle, Angelica, Angélina, Angéline, Angélique, Angelo, Anghjula, Anhjulu. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 5.I. Santu Eduardu. Santu Simeone u Stilitu. Eduardu, dettu u Cunfessore, hè natu in Westminster versu l'annu 1004. Figliolu d'Ettelred u Malaccortu, guvernò l'Inghilterra da l'annu 1042 à quandu ellu hè mortu, u 5 ghjennaghju 1066. Fù l'ultimu rè anglosassone avanti à a cunquista di l'Inghilterra da Guglielmu di Nurmandia, dettu u Cunquistadore. Era pacificu, assai devotu è s'interessava à i poveri. U so populu u tenia caru, ma ùn era fattu per fà u rè. Etimolugia: da u germ. "ed" (bebi, patrimoniu) è "ward" (guardianu). Eduardu hè unu di i rari nomi anglosassoni à avè francatu u mare per diventà à a moda nantu à u cuntinente eurupeu, forse per via d'opere literarie, di Jean-Jacques Rousseau, Goethe è d'altri. Nomi: Duarte, Eddy, Edoardo, Edouard, Edouarda, Edouardik, Edouardine, Eduarda, Eduardo, Eduardu, Edvard, Edward, Edwarda, Ned, Odoardo, Orward, Ted, Teddy. Paesi è cità: Inghilterra, Westminster. Simeone hè natu in Turchia versu l'annu 390. Avia 13 anni è facia u pasturellu cù u babbu quand'ellu intese e parulle di Santa Lucia chì dicenu: "Guai à voi chì oghje ridite, dumane pianghjerete". Fù tandu ch'ellu decise di fassi frate. Dopu à avè girandulatu quindi è culandi cù d'altri rimiti, stete dece anni à u munasteru di Teleda. Per via di certe murtificazioni bizare, fù cunsideratu cum'è un uriginale è l'anu messu fora. Allora, si ne hè andatu in Antiocca è si hà fattu una cellula. U mercuri di e Cenere murava a so porta è ùn l'apria chè u ghjornu di Pasqua, stendu senza manghjà. Diventò tantu celebre chì venianu à vedelu da ogni locu. Numerosi eranu quelli chì si strappavanu un pezzu di i so panni per tenelu cum'è reliquia. Per evità issi strazi, decise di campà in cima di un stile, vene à dì: di una culonna. Fù u primu à avè issa idea. Dopu à ellu ci ne fù d'altri in Oriente sinu à u dodecesimu seculu. Nantu à issa culonna, passava u tempu à pregà è à dà cunsigli. Ancu l'imperatore di Bizanziu vense à vedelu. Volse fughje issa ghjente nuiosa è andassine in altrò, ma u vescu d'Antiocca ùn u lasciò parte. Hè mortu u 24 lugliu di l'annu 459. Contanu chì, un ghjornu, fù visitatu da pelegrini gallichi. Simeone li dumandò chì, di ritornu in i so lochi, passendu per duv'ella hè ohje a cità di Parigi, li salutessinu à Santa Ghjenuvefa. 6.I. Santu Melaniu. A Beata Raffaella. Melaniu, mortu versu l'annu 530, era u vescu di a capitale gallica di i Redoni, l'attuale cità di Rennes, in u dipartimentu di l'Ile-et-Vilaine. In i tempi, i Brettoni u festighjavanu trè volte à l'annu. Etimolugia: da u grecu "melas" (neru, moru, scuru). Nomi: Malania, Mel, Melania, Melânia, Mélanie, Melanija, Melanio, Melaniu, Melanius, Melany, Mélas, Melina, Mellie, Melloney, Mellony, Melltje, Meloney. Paesi è cità: Rennes. Raffaella Maria Porras era una Spagnola nata in Cordoba in u 1850. Hè morta in Roma u 6 ghjennaghju 1925. A' 27 anni, cù a surella Maria del Pilar, avia fundatu l'Ancille di u Sacru Core, vene à dì e Serve di u Sacru Core di Ghjesù. Si occupavanu di l'educazione di i zitelli poveri, o passavanu u so tempu à adurà u Santissimu Sacramentu. Durante 14 anni, Raffaella fù a superiora è Maria del Pilar l'economa. Raffaella rimpruverava à a surella di troppu scurrizà. Allora, in u 1893, Maria face di manera chì Raffaella sia destituita è piglia u so postu. Per dece anni, hè stata a superiora di a Cungregazione. Issi dece anni, è torna vintidui, Raffaella i passò in un catagnone, disprezzata, ma cuntenta di ùn avè altru à fà chè di pregà. Quand'ella hè morta, u papa hà sappiutu ciò chì si era passatu è urdinatu un prucessu in beatificazione. Vintisette anni dopu, in u 1952, era messa nantu à l'altari. 7.I. Santu Raimondu di Pennafort. Raimondu, un Catalanu natu à Pennafort, accantu à Barcellona, versu l'annu 1175, era un frate di San Dumenicu. Avia 55 anni quandu u papa Gregoriu IX li dumandò di redige i decreti puntificali. Issi decreti, publicati u 5 sittembre 1234, anu guvernatu a Chjesa sinu à l'annu 1917 quandu elli anu stampatu u Codice di Dirittu canonicu. Finitu issu travagliu, Raimondu si hè spicciatu di riturnà in u so cunventu duminicanu di a Catalogna. Quattru anni dopu, i so cunfratelli u facenu Generale di l'Ordine. Tene issa funzione dui anni è po dà a so demissione, pressatu ch'ellu era di cuntinuvà e so prediche in lingua catalana. Cum'è scusa, disse ch'ellu era troppu vechju. Ellu, chì camperà un centu d'anni, n'avia tandu 65. Hè mortu in Barcellona u 6 ghjennaghju 1275. Di San Raimondu, contanu un miraculu chì ghjè una maraviglia: era andatu in l'isula Maiorca cù u rè d'Aragona. Quandu ellu s'avvede chì u rè avia purtatu cun ellu a so cuncubina, li dumanda di rinvialla. U rè ricusa. Allora decide d'andassine. Cerca un battellu, ma ùn ne trova chì u rè avia datu i so ordini. Chì face Raimondu? Stende u so mantellu nant'à u mare, rialza un angulu per fà vela, è l'appicca à u so bastone. Dece ore dopu era in Barcellona. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) è "mund" (prutettore), cù u significatu: "prutezzione divina". U nome Raimondu hè statu difusu à u medievu in Spagna è in u meziornu di a Francia duv'ellu hè statu quellu di sette conti di Tolosa. In Alemagna hè statu rimessu à a moda à u seculu scorsu. In Inghilterra si hè spartu assai da u 1925 à u 1950. U più ch'ellu usa hè in Spagna cù a forma "Ramon". Casate: Raimondi. Nomi: Moncho, Raimo, Raimo, Raimond, Raimonda, Raimondo, Raimondu, Raimund, Raimunde, Raimundo, Raimunds, Rajmond, Ramon, Ramona, Ramuncho, Ray, Raymond, Raymonde, Reamonn, Reemt, Rehm, Reim, Reime, Reime, Reimund, Reinmund, Remus, Remus, Reum, Reum. Paesi è cità: Barcellona, Toledo. Pruteszzione: ghjuristi. 8.I. Santu Lucianu. Santu Severinu. Lucianu serebbi statu un prete rumanu mandatu per evangelizà a Gallia. Hè statu marturiatu, versu l'annu 300, accantu à Bellovacum, l'attuale cità di Beauvais, dipartimentu di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "lux" (luce). Casate: Luciani, Lucciani. In u 1981, in Corsica, a casata Luciani venia à u terzu rangu, dopu à Casanova è Albertini. 17% di i Luciani eranu in Niolu-Omessa, 9% in Aiacciu, 8% in Bastia è 7% in Corti. Paesi è cità: Beauvais (tras. 1u maghju) Nomi: V. Lucca (18 uttobre). Severinu di i Norici hè mortu in l'annu 482. Issu famosu apostulu austriaccu, ùn si sà da duv'ellu surtia. Affaccò un ghjornu in a cità d'Astura annunziendu chì i Barbari ghjunghjianu. U si ghjuconu à a risa. Qualchì settimana dopu, a cità era distrutta. Certi storichi pretendenu chì Severinu era l'amicu secretu d'Odoacru, u rè d'Italia chì, in l'annu 476, scacciò l'ultimu imperatore rumanu d'occidente. Durante trenta anni, Severinu predicò u Vangellu longu à l'Altu Danubiu, da Vienna à Passau. Cunvertia i paisani, ma dinù i barbari ghjunghjiticci. Facia chjese è munasteri. U volsenu fà vescu, ma ricusò dicendu ch'elli si cuntentinu ch'ellu abbii abandunatu a so vita di rimitu per dalli succorsu... Forse dinù chì ùn era mai statu prete. Etimolugia: da u lat. "severus" (severu, fermu). Casate: Severi, Severoni, Sevieri. Nomi: Frein, Freng, Frin, Frin, Frings, Saverina,Saverinu, Seva, Sevariane, Seve, Sévéra, Sévère, Severianka, Severiano, Sévérien, Sévérienne, Severijn, Séverin, Severina, Séverine, Severinu, Severinus, Sevir, Sören, Sövrin, Vira. Paesi è cità: Austria, Baviera, Vienna, San Severino. 9.I. Santu Ghjulianu. Santu Adrianu di Canterbury. L'antichi martirologhi ci facenu sapè chì Ghjulianu è Basilissa, dui omi maritati, avianu decisu d'ùn onurà più e so moglie per megliu onurà u Signore. Cunsacravanu u so tempu è i so rivenu ti à sullevà i poveri è i malati. Avianu un casamentu in Egittu chì ghjera diventatu una specia d'uspidale cù appartamenti pè e donne è appartamenti pè l'omi. Basilissa s'occupava di e donne. Era sempre abbastanza giovanu quandu ellu hè mortu marturiatu. Ghjulianu hè invechjatu. A so casa era u rifugiu di i cristiani persecutati. Hè mortu marturiatu versu l'annu 304, ùn si sà induve: Egittu, SIria, o Tebaide. Etimolugia, casate, nomi: V. Ghjuliu (12 aprile) Adrianu era natu in Africa, è ghjera abate di Nerida, accantu à Roma. Hè mortu in Inghilterra u 9 ghjennaghju di l'annu 710. Quandu morse l'arcivescu di Canterbury, u papa Vitalianu (657-672) u volse sustituì da Adrianu. Adrianu ricusò dumandendu chì a carica sia data à u so amicu Teodoru. A pruposta fù accettata da u papa, à cundizione chì Adrianu andessi cù Teodoru per assistelu. I dui amichi partenu. Adrianu fù messu à a testa di l'abbazia di i santi Petru è Paulu di Canterbury. A guvernò trenta anni è ne fece un centru di fede ardente è d'umanisimu. Insegnava u grecu è u latinu, è parechji di i so frati parlavanu isse duie lingua cum'è a lingua materna. Teodoru, chì fù vintunu annu arcivescu di Canterbury, è Adrianu, chì hà campatu torna dece anni dopu a morte di u so amicu, anu datu vita è forza à a Chjesa anglicana. Etimolugia: da u lat. "Adrianus", da Adria, cità creata da l'Etruschi nantu à u mare Adriaticu. Nomi: Adrian, Adriana, Adriane, Adriano, Adrianu, Adrien, Adrienne, Adrion, Hadrien. 10.I. Santu Guglielmu. Guglielmu era u figliolu di u conte di Niverni (l'attuale cità di Nevers) è u nipote di Petru u Rimitu chì predicò a prima Cruciata. Hè statu fattu vescu di Biturigi (l'attuale cità di Bourges (dipartimentu di u Cher) u 23 nuvembre 1200, è sceltu cum'è prutettore di l'Università di Parigi. Hè mortu u 18 ghjennaghju 1209. Hè statu vescu à casu. L'arcivescu di Parigi avia messu trè nomi in un scartellu postu nant'à l'altare. Dopu a messa ne surtì u nome di Guglielmu. In ottu anni di guvernu di a so dioccesi, i strazi ùn li manconu. I so canonichi li ne vulianu, chì Guglielmu tenia à ch'elli fussinu più credenti è menu suldai. E' po hè statu persecutatu da Filippu Augustu, rè di Francia, per via chì l'avia rimpruveratu d'avessi lasciatu a moglia per spusà a figliola di u duca di u Tirolu. A' Guglielmu, i so più cari eranu i poveri, i prigiuneri è i malati abbandunati. Fece una vita tantu santa chì u papa u messe nant'à l'altari ottu anni dopu a so morte. Etimolugia: da u germ. "wil" (vuluntà) è "helm" (prutezzione, elmu). A' u seculu IX, u nome Gugliemu - Wilhelm in alemanu, William in inglese, Guillaume in Francia - spartu soprattuttu da i Nurmani, era pupulare in tutta l'Europa. Hè statu quellu di una massa di persunagi celebri, cum'è Guglielmu u Cunquistadore, Guglielmu Tell (l'eroe di l'indipendenza elvetica), Villiam Shakespeare, ecc. Casate: Guglielmi, Gugliermi, Guglielmini, Guglielmucci, Guglielmoni, Guglielmacci. Nomi: Bill, Billie, Elma, Guglielma, Guglielma, Guglielmo, Guglielmu, Guilherme, Guillaume, Guillaumette, Guille, Guillelmina, Guillemet, Guillemette, Guillemin, Guillen, Guillerme, Guillermo, Guillou, Guilmot, Gulielma, Gwilhu, Gwylim, Helm, Helma, Helmet, Helmina, Helmke, Liam, Mina, Minella, Minka, Minnie, Mintgen, Vilguelm, Vilherlmina, Villerme, Villiam, Vilma, Vilmos, Wiley, Wilhelm, Wilhelmina, Wilhelmine, Wilkes, Wilkie, Wilko, Will, Willa, Willabelle, Willem, Willème, Willemintje, Willemtien, William, Williamson, Willie, Willis, Willy, Wilmette, Wilmot, Wilson, Wiltz, Wylma, Wymke. Paesi è cità: Bourges. 11.I. Santu Paulinu d'Aquilea. Santu Vitale di Gaza. Paulinu hè unu di i veschi i più celebri di l'epica di Carlumagnu. Era un omu assai cultivatu. Srivia cù assai facilità, tantu in prosa chè in rima. Alcuinu, unu di i principali cullaburatori di l'Imperatore, u cunsiderava cum'è u so maestru. L'annu 776, Carlumagnu fece vene à Paulinu à a Corte, cum'è cunsiglieru per affari di Religione è di Chjesa. Ondeci anni dopu, l'hà fattu patriarca d'Aquilea, in u Friuli, oghje mezu à l'Italia è a Iugoslavia. Era un omu di fede è di pace. Tutti l'anni, à i cuncilii aduniti da l'Imperatore, si facia rimarcà cum'è nimicu di l'eresia è guida di l'umanità. Hè mortu l'annu 802 o 804. Avia una settantina d'anni. Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Casate: Paolini, Polini. Nomi: Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Päule, Paulette, Paulien, Paulienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot, Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel,Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia, Pavlik,Pavlina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawl, Pèl, Pleins, Pol, Polu, Poul, Poulus. Paesi è cità: Friuli (28 ghjennaghju). Cf. Paulu (29 Ghjugnu) Vitale hè mortu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 625. Avia 60 anni quand'ellu si ramintò chì, secondu u Vangellu di San Matteu, e prustitute, ancu elle, avianu dirittu à u Paradisu. Allora, partì da Gaza di Palestina, duv'ellu campava cum'è un rimitu, è si ne andò in Alessandria duv'ellu ci era da fà. Quallà, u ghjornu, dumandava a limosina in casa di i ricchi. Fattu notte, andava in u quartieru duve isse donne facianu u so travagliu. Tutte e sere, sceglia a più malavviata è a si purtava in una cameruccia ch'ellu avia appegiunatu, dopu à avelli datu u doppiu di ciò chì l'altri pagavanu. Custì, li cuntava u stalvatoghju di a pecura persa, cum'ellu hè statu contu da San Lucca, pregava cun ella è, à le volte, li riescia à falli cambià vita. U vescu truvò e so fatture scandalose è u fece imprigiunà. Li rese a liberttà dopu chì tutte e prustitute sianu venute sottu à e so finestre à falli u campanacciu. Un ghjornu, un rofianu, chì avia persu e donne ch'ellu sfruttava, li dete una cultellata. A' Vitale li riescì à rientre in a so camera è, nanzu di more, scrisse nantu à una tavuletta: "Citatini d'Alessandria, ùn aspettate à dumane per cunvertevi, ma, per ghjudicà, aspettate u ghjudiziu finale". Etimolugia: da u lat. "vitalis" (chì hà vita, pienu di vita, chì dà vita). Casate: Vitali, Vitani, Viale, Viali. Paesi è cità: Bologna, Ravenna. Cf. San Vitu. 12.I. Santa Tassiana. A Beata Margherita. Si sà pocu è nunda di issa Santa Tassiana chì ghjera venerata da i Latini, i Grechi, è i Slavi. Secondu una legenda scritta in grecu, tradutta in latinu, è po attribuita à Santa Martina, serebbi stata marturiata in Roma in i primi seculi di u Cristianisimu. Certi pretendenu chì Santa Tassiana, festighjata u 12 ghjennaghju, Santa Prisca, festighjata u 18, è Santa Martina, u 30, serebbinu a listessa persona. Etimolugia: forse da u lat. "Tatius", nome di persona. Nomi: Tagra, Talna, Tana, Tanaïs, Tanaquil, Tania, Tanja, Tany, Tanya, Tassiana, Tassianu, Tatia, Tatiana, Tatiane, Tatien, Tatienne, Tatjana, Tiana. Margherita Bourgeoys, nata in Troyes, dipartimentu di l'Aube, morta à u Canadà in u 1700, era a figliola di un cummerciante sciampagninu, babbu di dodeci figlioli. A' 33 anni, francò u mare Atlanticu cù unipochi di migranti chì andavanu à pupulà u campu militare di Ville-Marie, a futura cità di Monreale. Quallà, fece a stitutrice. Fù a prima stitutrice laica di u Canadà francese. In u 1676, fece a Cungregazione di a Madonna, una cungregazione chì ùn serà ricunnusciuta da u vescu chè una vintina d'anni dopu. E sore avianu assai libertà è ùn facianu micca u votu perpetuu cum'è l'altre sore. Surtianu, facianu scola à e zitelle, denduli più educazione chè struzzione, fendune future moglie è mamme cumu si deve. Una di isse sore fù un castigu per Margherita. Avia cunversazioni cù certe anime di u Purgatoriu chì li cuntavanu chì a superiora era in peccatu murtale. Isse discursate cù l'anime dannate duronu quattru anni sinu à ch'ella fù rimandata in Francia. Allora Margherita ritruvò a pace è guvernò u so istitutu torna tredeci anni. In u 1693, dete a so demissione è passò l'ultimi sette anni di a so vita à pregà. Etimolugia: da u persianu "margiritis" (perla). U fiore hè statu chjamatu cusì per via chì, avanti di apresi, si assumiglia à una perla. Nomi: Daisy, Greda, Gredel, Greet, Greta, Gretal, Gretchen, Grete, Gretel, Grethel, Gretus, Grietje, Guite, Madge, Mag, Magali, Magerete, Maggi, Maggy, Maguelonne, Maguerie, Maidie, Mairead, Mairghread, Maisie, Marga, Margalo, Margaret, Margareta, Margaretha, Margarethe, Margarethus, Margaretta, Margarette, Margaride, Margarita, Margaritka, Margarte, Marge, Margerie, Margery, Marget, Märget, Margette, Margherita, Margie, Margit, Margo, Margory, Margot, Margotton, Margoucha, Margrethus, Margrieta, Margrit, Marguerita, Marguerite, Marhaïd, Marharid, Marjorie, Marjory, Maroussia, Meg, Mergit, Meta, Mog, Pag, Pegg, Peggie, Peggy, Rita, Ritocha. 13.I. Santu Ilariu. Ilariu hè natu versu l'annu 315 in Pictavi (l'attuale cità di Poitiers, dipartimentu di a Vienne) in una famiglia nobile è pagana. Era maritatu è avia una figliola. Studiendu a filosufia, è punendusi quistioni, hà trovu e risposte in a Bibbia. E' ghjè cusì ch'ellu s'hè fattu cristianu. Dopu battizatu, hà vulsutu cunverte a moglia è a figliola. Elettu vescu di Pictavi à 35 anni, si stacca fisicamente da a moglia per ùn scuntralla più chè à l'altare. Cù San Martinu - chì avia abbandunatu l'armata per esse u so elevu - cumbattianu per una vera fede cristiana. A' l'epica, l'Imperatori pruvavanu à impone l'arianisimu cù a speranza di ristabilisce a tranquilità in l'Imperu. L'arianisimu era una duttrina comuda. Ci era Diu... è po ci era Ghjesù, un omu chì avia assai qualità divine, allora chì a Chjesa latina, pè u più, addimettia a Santissima Trinità. Santu Ilariu, omu d'azzione è scrittore di valore, cumbattì l'arianisimu cù accanimentu. E' cusì fù esiliatu per quattru anni in Frigia. Fù in issa regione di l'Asia minore ch'ellu hà cumpostu u so famosu libru "De Trinitate" chì diventò u vademecum di i partitanti di l'ortodussia. S'ellu hè vultatu in i do lochi, hè chì i veschi ariani di l'Asia minore ùn dumandavanu chè à sbarazzassine. Rivenutu in a so dioccesi l'annu 360, hè mortu sette anni dopu. Dicenu chì Santu Ilariu era un omu caritatosu, bravu è assai simpaticu. A' chì u vedia una volta diventava u so amicu. Etimolugia: da u lat. "hilaris" (alegru). Nomi: Allaire, Glares, Guilarka, Hélier, Hilar, Hilaria, Hilarie, Hilario, Hilarion,Hilarius, Hilary, Hillary, Hillery, Ilari, Ilaria, Ilarion, Ilarione, Ilariouchka, Ilariu, Ilarka, Ilaro, Kläres, Lariocha. Paesi è cità: Parma, Poitiers, Luçon. 14.I. Santa Nina. Nina serebbi una giovana cristiana fatta prigiunera è purtata in a capitale di a Georgia versu l'annu 337. Custì campava ritirata. Nimu sapia da duve ella venia, ne mancu cume ella si chjamava. L'avianu cugnumata Cristianina, per via di a so religione, è, à l'accorta, Nina. Per fà penitenza, Nina purtava una camisgia di pilone nantu à a pelle. Un ghjornu guerì un zitellu cuprendulu cù issa camisgia. A regina, chì si ne muria di un male stranu, ebbe nova di u fattu, è a mandò à circà. A risposta di Nina fù chì un era fatta per entre in un palazzu. Allora a regina s'hè fatta purtà in casa di Nina, è ghjè guerita. Hè certa chì a vulia ricumpensà, ma Nina ùn volse nunda è disse: "S'è vo vulite fammi piacè, fatevi cristiani, voi è u rè". E' a regina si fece cristiana. Si cunvertì ancu u rè, ma più tardi. Un ghjornu ch'ellu era à caccia si trova in periculu mezu à animali salvatichi, è prumette, s'ellu ci sorte vivu, di fassi battizà. Contanu dinù chì, dopu, l'imperatore Custantinu Secondu (337-340) li mandò dui veschi per battizà tutti l'abitanti di a capitale. Hè cusì chì a Georgia hè diventatu un paese catolicu, cù Santa Nina cum'è patrona. Etimolugia: da u lat. "christianus" (cristianu) Casate: Christiani, Cristiani. Nomi: Carsta, Carsten, Chrétien, Chrétienne, Chris, Chrissy, Christe, Christel, Christelle, Christiàn, Christian, Christiana, Christiane, Christie, Christina, Christine, Cristiano, Karsten, Kerst, Kerstin, Khristocha, Kirsten, Kristian, Kristiane, Kristina, Kristine, Nina, Stijn, Stina, Stinke, Tina. 15.I. Santu Remigiu. Santu Mauru. Remigiu hè un santu d'urigine gallica, mortu versu l'annu 530. Durante settanta anni fù vescu di u capilocu di a tribù di i Remi, l'attuale cità di Reims, in u dipartimentu di a Marne. Hà cunvertitu à Clodoveu, u rè di i Franchi, è l'hà battizatu a notte di Natale di l'annu 496. Remigiu era un omu assai eloquente è d'alta virtù. Un' si sà s'ellu si chjamava veradimente Remigiu o s'ellu hè statu chjamatu cusì per via di a cità di Remi. Ci sò chì pretendenu ch'ellu si chjamava Remediu. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) è "waldan" (dirige, cumandà). Nomi: Miek, Rehm, Rem, Remey, Rémi, Remies, Remigia, Remigio, Remigiu, Remigius, Rémy. Paesi è cità: Reims (trasl. 1u uttobre). Mauru avia una trentina d'anni di menu chè San Benedettu (u celebre fundatore di l'Ordine benedittinu di Monte Cassinu) chì u cunsiderava cum'è u megliu di i so discepuli. U mandò à fà un cunventu à Castellu Fossatu, l'attuale Saint-Maur-des-Fossés, à sette chilometri da Parigi. Hè mortu u 15 ghjennaghju 584. In u 1618, quandu Dom Bernardu, direttore di u cullegiu di Cluny, hà vulsutu rifurmà l'Ordine di i Benedittini, hà creatu una cungregazione è l'hà datu u nome di San Mauru. Etimolugia: da u lat. "Maurus" (Africanu di a Mauritania), da una parulla greca chì vole dì "scuru". Casate: Maurizi, Moracchini, Moraccini, Morelli, Morellini, Moreschi, Moretti, Mori, Moroni. Nomi: Maolmuire, Maur, Maura, Maurelius, Maurice, Mauricette, Mauricia, Mauricio, Maurie, Maurilia, Maurille, Maurin, Maurino, Maurita, Maurits, Maurizia, Maurizio, Mauriziu, Mauro, Mauru, Maurus, Maury, Mavr, Mavra, Mavriki, Meurig, Meurisse, Moor, More, Moric, Morics, Moris, Moritz, Morrell, Morris, Morus, Seymour. 16.I. Santu Marcellu. Marcellu hè statu papa in l'anni 308 è 309, trè anni dopu à a fine di a persecuzione di Dioclezianu. Tandu, i cristiani chì, dopu à avè rinnegatu a so fede, dumandavanu u perdonu, eranu numerosi. Marcellu l'hà impostu penitenze tantu dure chì si sò rivultati è anu messu u disturbu in a cità di Roma. Per ristabilisce a pace, l'imperatore Massenziu hà scacciatu u papa, chì ghjè mortu pocu tempu dopu. L'anu sepoltu in u cimiteriu di Balbine, via Adreatina. A celebrità di Marcellu vene soprattuttu da a "Messa di papa Marcellu", cumposta da Palestrina à u seculu XVI. Etimolugia: da u nome lat."Marcus", cù u significatu: dedicatu à u diu Marte. Casate: Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Sammarcelli. Nomi: V. Marcu (25 aprile). Paesi è cità. In Corsica: Aleria, Barbaghju.- Aregnu, Belgudè, Bigornu, Brusticu, Corti, a Croce d'Ampugnani, Santa Lucia di Moriani, Zalana... Prutezzione: palafrineri o stallieri. 17.I. Santu Antone abbate, dettu dinù Antone Magnu, o Antone di u porcu, o Antone di mezu ghjennaghju per ùn cunfondelu cù Antone di Paduva, festighjatu u 13 ghjugnu. Antone hè natu in Egittu versu l'annu 255. A' l'età di vinti anni, leghjendu u Vangellu di San Lucca, truvò ste parulle di Ghjesù: "Vendi ciò chè tù ai, dallu à i poveri, è seguitami". Cusì fece. Si n'andò in u desertu, dentru un castellu abbandunatu. Ci passò una vintina d'anni cù un porcu chì l'avia raghjuntu. Quandu ellu pregava, u porcu facia u tazzu; a notte li facia vede bellissime donne. Era u diavule. Quand'ellu ebbe cinquanta anni, Antone hè statu raghjuntu da altri chì vulianu campà sulitarii. E' cusì sò nati munasteri di rimiti, d'omi spernucciati nantu à un certu reghjone, ma cuntrullati da un abbate. Sette anni dopu, l'hè chjappa torna a voglia di campà solu, è ghjè partutu versu u Mare Rossu. Hè mortu u 17 ghjennaghju di l'annu 356; avia più di centu anni. Etimolugia: forse da "Antonius", casata rumana. Casate: Antognetti, Antonelli, Antonetti, Antoni, Antonietti, Antonini, Antonioli, Antoniotti, Tognati, Tognetti, Togni, Tognini, Tognoli, Tognotti, Tonelli, Toniati, Toninelli, Tonioli . Nomi: Anthony, Antoine, Antoinet, Antoinette, Antoinon, Anton, Antone, Antonella, Antoni, Antonia, Antonien, Antonienne, Antonin, Antonine, Antunietta, Tognu (V. Santu Tognumaria Zaccaria, 5 lugliu, è Santu Tognumaria Claret, 24 uttobre), Toinette, Toinon, Toni, Tonies, Tonia, Tonio, Toniu, Tony, Tugnu, Tunietta. In Corsica, in u 1981, u nome Antone venia à u secondu rangu di i nomi maschili dopu à Ghjuvanni. Era quellu di 68 omi nantu à mille. Antunietta era à u quartu rangu di i nomi feminili dopu à Maria, Ghjuvanna, è Francesca. Era quellu di 23 donne nantu à mille. Paesi è cità: Ampurias in Sardegna. In Corsica: Aiacciu, Aregnu, Campumoru, Casalabriva, Figarella, u Lucu di Venacu, Mezavia, Partinellu, i Pughjali di Muru, a Riventosa, San Gavinu di Fiumorbu, Serra di Ferru, Siscu. Prutezzione: Santu Antone prutegge l'animali dumestichi. U preganu pè e malatie di a pelle è pè e malatie appigliaticcie. Pruverbii: San Lurenzu gran calura, Sant'Antone gran friddura, l'una è l'altra pocu dura. Santu Antone di Paduva, cf u 13 ghjugnu. 18.I. Santa Priscilia. Santa Liberata. Santu Leobardu. Di Liberata ùn si sà nunda; di Priscilia, pocu, ancu s'ella hè cunsiderata da certi cum'è a prima martira cristiana. Ma quandu ella hè stata marturiata ùn si sà. A' chì dice trà l'annu 45 è l'annu 54, à l'epica di Claudiu Tiberiu Primu, à chì dice trà l'annu 268 è l'annu 270 à i tempi di Claudiu Secondu dettu u Gotticu. U cultu vene da ciò chì, in Roma, nantu à a via Salaria nova, ci hè una catacomba detta catacomba di Santa Priscilia. Etimolugia: da u lat. "priscus" (anticu). U nomer era assai in usu in Roma, à i primi seculi. Si trova in l'Atti di l'Apostuli è in a lettera di San Paulu à Timoteu. Hè statu rimessu à a moda da i puritani inglesi. Nomi: Illa, Pris, Prisca, Priscilia, Prisciliano, Priscilla, Priscillian, Priscillien, Priscillienne, Priscilo, Prisco, Priscu, Priscus, Prisk,Priska, Priskilla, Prisque, Prissie. Leobardu era di famiglia ricca è passò a so giuventù à studià e Belle Lettere. U so primu frastornu fù quandu u babbu li disse ch'ellu li avia buscu una zitella cumu si deve. Ellu, chì ùn tenia à maritassi, ùn disse micca di nò, ma si ingeniò à fà pazientà u babbu, preghendu u Signore ch'ellu li venga in aiutu. L'aiutu l'ebbe, chì u babbu si morse. Allora, dete a zitella à un fratellu più giovanu è si ne andò in Turone, l'attuale cità di Tours, à pregà nantu à a tomba di San Martinu. In Turrone fece a cunnuscenza di San Gregoriu, u famosu autore di una storia di i Franchi, un Alvergnese cum'è ellu. E' diventonu amichi. Leobardu tenia à a sulitutine. Cumprò una grotta, a ingrandò, ci fece dui finestrini, è campò custì 22 anni preghendu è studiendu e Sante Scritture. Per vive, fabricava carta pecura è a vendia. Gregoriu li purtava libri. U decesimu mese di l'annu 592, Leobardu si ammalò. A' Gregoriu chè venia à cumunicallu, disse: "ùn ghjunghjeraghju micca à Pasqua". U 18 ghjennagghju cullava in Paradisu. Nanzu di spirà, avia dettu, à u frate chì u curava, di sorte... è morse mezu à l'anghjuli. Etimolugia: da u lat. tardiu "leopardus", da u gr. "leopardos" da "leon" (leone) è pardos (pantera). Casate: Leopardi. 19.I. Santu Appianu. Santu Canutu. Appianu era vescu in l'Africa di u Nordu quandu, in l'annu 428, ghjunsenu i Vandali. Fù esiliatu in Corsica cù San Fiurenzu è San Vendemiale. Tutti è trè sò stati impiegati à fà a legna in e fureste sopra à Sagone, ma truvonu ancu u tempu d'evangelizà u paese. Quand'elli sò vultati in Africa sò stati marturiati. Etimolugia: ? Paesi: Sagone, u Borgu di Marana. Appianu avia una chjesa in a pieve di Verde è, in Niolu, sopra à Corscia, ci hè un locu dettu Sant'Appianu. Canutu, natu in u 1040, era u rè di u Danimarca. I primi anni di u so regnu tuttu andava bè è megliu. Ma, quandu Guglielmu u Cunquistadore si stabilì in Inghilterra, partì per cacciaccilu. A spedizione fù un disastru... è ghjera custata caru. Allora Canutu creò un impositu nantu à a nubiltà. I nobili si sò rivultati è n'anu ancu prufittatu per ùn pagà e decime ecclesiastiche. Un ghjornu chì u rè era à a messa in a chjesa Santu Albanu, l'avertenu di a ghjunta di i ribelli. Invece di preparassi à l'attaccu, s'hè cumunicatu, a dichjaratu ch'ellu perdunava à i so nimichi, s'hè stracquatu, e braccie in croce, è s'hè messu à pregà. I cunghjurati sò entrati in chjesa è l'anu massacratu. Era u 10 lugliu 1086. Etimolugia: forse da u bassu lat. "canutus" da "canus" (biancu). Forse dinù da u german. "knutr" (arditu, risulutu), u nome Knut essendu assai adupratu in u nordu di l'Europa. Paesi è cità: Canutu (Knut in Danese) hè u Santu Patrone di u Danimarca. Nomi: Canudo, Canute, Canuto, Canutu, Knud, Knut. 20.I. Santu Bastianu. Santu Fabianu Bastianu serebbi un Milanese marturiatu in Roma un 20 ghjennaghju è sepoltu in e catacombe di a via Appia. Era digià onuratu da dui seculi quandu, à u seculu sestu, hè nata una legenda. Secondu issa legenda, Bastianu era un bellu ufficiale chì passava u so tempu à succorre e vittime cristiane di a persecuzione urganizata da l'imperatore Dioclezianu. Da a stizza, l'imperatore l'hà datu à l'archeri chì l'anu matraversatu di frezze. A veduva, Irena, vense à piglià a salma di Bastianu per dalli una sepultura. U martiru respirava sempre. U si hà purtatu in casa, l'hà gueritu, è l'hà dumandatu di stassine piattu. Ma Bastianu, più decisu chè mai, s'hè impustatu per vede l'imperatore è dumandalli a libertà pè i cristiani. Quellu l'hà fattu tumbà à bastunate, cum'è un cane. A legenda hà piaciutu tantu chì si ne sò servuti pittori, musicanti è pueti. Etimolugia: da u grecu "sebastos" (carcu d'onori, venerabile). Casate: Bastianacci, Bastianaggi, Bastianelli, Bastianesi, Bastiani, Bastianini, Sebastiani. Nomi: Basch, Bast, Bästel, Basten, Bastiaan, Bastian, Bastiana, Bastiano, Bastianu, Bastiat, Bastien, Bastienne, Bastin, Bastina, Baustian, Sebass, Sébastian, Sebastiana, Sebastiane, Sebastiani, Sebastiano, Sébastien, Sébastienne, SebestyenSeva, Sevastiana, Sevastiane, Wastel. Paesi è cità: Roma, Mannheim, Palma, Soissons, Oetting, Chiemsée (trasl. 9 dicembre). In Corsica: Arbellara, Castineta, Chigliacci di Campulori, Munticellu, u Silvarecciu, a Verdese. Prutezzione: pulizzeri. Fabianu era un laicu fattu papa in 236, mortu martiru u 20 gjhjennaghju 250. Etimolugia: da "Fabius", casata rumana, da "faba" (a fava). Cugnomi simili eranu assai in usu in l'Antichità: Ciceru venia da "u ceciu" è Lentulu da "a lentichja". U nome Fabianu s'hè spartu in Inghilterra à i seculu XIII. A u seculu XIX ci hè nata a "Fabian Society", creata in l'onore di Fabiu Cuntactor, un omou puliticu rumanu di u seculu terzu nanzu à Cristu, sucietà chì ghjè diventata u Partitu travaglistu. Ne facianu parte i rumanzeri B. Shaw è H.Ghj. Wells. Casate: Fabiani. Nomi: Faba, Fabia, Fabian, Fabiana, Fabiane, Fabiano, Fabianu, Fabianus, Fabie, Fabien, Fabienne, Fabiola, Fabion, Fabis, Fabiu, Fava. Litteratura: u feminile Fabiola hè statu messu à a moda da u rumanzu di Wiseman in u 1845. 21.I. Santu Fruttuosu. Santa Gnese. Fruttuosu era u vescu di Tarragona, in Spagna, quandu ellu hè statu marturiatu, u 21 ghjennaghju di l'annu 259. D'ellu n'anu parlatu u puetu Prudenziu è Santu Agustinu, è po, in u 1935, anu publicatu a so passione chì serebbi stata scritta da un testimone di l'epica. Fruttuosu era statu arrestatu cù i so dui diacuni, è avianu passatu a nuttata in prigiò à pregà. U lindumane, u ghjudice li disse: - Sì dunque vescu? - Iè, rispose Fruttuosu, sò vescu. - Dì piuttostu chè tù ere vescu, disse u ghjudice. E' u cundannò à esse brusgiatu cù i so diacuni. Quandu elli funu messi nantu à u legnaghju, un suldatu cristianu s'avvicinò è li disse: - Prega per mè. - Pregheraghju per tutta a Cristianità, da l'Oriente à l'Occidente, disse Fruttuosu. Nantu à u legnaghju, i trè omi eranu stati liati arritti. I canapi funu i primi à brusgià. Allora si sò indinuchjati è sò morti preghendu. U lindumane, i cristiani di u paese eranu venuti per racoglie e cendere di Fruttuosu è dalli una sepultura quandu elli anu intesu a voce di u Santu chì dicia: - Lasciatele stà, chì un omu fidu à Ghjesù ùn pò avè un onore particulare. Etimolugia: ? Paesi è cità: Segovia, Tarragona. In Corsica: Cagnanu. Gnese era una zitella di tredeci anni, marturiata in Roma trà l'annu 250 è l'annu 306. Hè morta vuluntaria pè a so fede, curaggiosa davanti à u boia. U martiriu d'issa zitella hà cumossu tutti i cristiani di l'Imperu, è Gnese hè diventata un persunagiu di legenda. A legenda conta in l'Occidente ùn hè micca a listessa chè quella conta in l'Oriente. Secondu i Latini, Gnese ricusa i sacrifizii à i dii pagani. A leganu à un piottulu, è li solcanu e carni cù unghje in ferru. A ghjente pianghje. Ella hè tutta gioia. Parechji giuvanotti si prisentanu per liberalla è spusalla. Gnese li dice: "Fidanzatu n'aghju digià unu, Ghjesù". E' po dice à u boia: "Spicciatevi chì m'aspetta". E' u boia li taglia u capu. Secondu i Grechi, Gnese era di famiglia nobile, è u guvernatore avia decisu di falli rinnegà a fede cristiana. A porta in una casa cù e prustitute. Quella zitella pare un anghjulu è nisunu omu hà u curaggiu di prufittanne. For di unu chì a li prova è casca seccu. "Stà à sente, dice Gnese à u guvernatore, sì l'anghjulu mandatu da Diu hà fulminatu istu omu bestiale, hè chì ùn ci era altra manera per preservà a mio virginità; ma eiu u vogliu risuscità". E' cusì face, prima d'esse brusgiata. Etimolugia: da u grecu "agnê" (pura, casta). U lat. "agnus" (agnellu) hà fattu cunfusione è a santa hè aspessu riprisentata cù un agnellu in collu. Nomi: Agnès, Agnese, Agneta, Agnete, Gnese. Litteratura: U nome francese Agnès, utilizatu da u Medievu, si hè spartu ancu più dopu à a pezza di Molière: "L'Ecole des Femmes", scritta in u 1662, è duve Agnès hè una niscentre. Arricurdatevi a frasa: "Le petit chat est mort". 22.I. Santu Vincensiu. Vincensiu era un diacunu spagnolu natu in Huesca, mortu in Valenzia l'annu 304. Era un oratore tremendu. U vescu di Saragossa, chì ghjera tartagliulu, l'avia fattu diacunu è incaricatu di fà e prediche. Arrestati tramindui, i mandanu in Valenzia. U guvernatore di a pruvincia principia per interrugà u vescu. Quellu, da a paura, ùn pudia caccià una parulla. U guvernatore si rallegrava digià, persuasu chì i dui omi accettavanu di rinnegà a fede cristiana. Allora, Vincensiu intervene, eloquente cum'è sempre, incuraggitu da i sguardi pietosi di u vescu, è spiega chì nunda i impediscerà d'esse fidi à a duttrina di u Cristu. Vincensiu hè messu à a tortura. Mentre ch'elli u sgranfigneghjanu cù unghje di ferru, ch'elli u brusgianu à picculu focu, ellu stà intrepidu. Hè mortu pianu pianu, cantendu salmi. Etimolugia: da u lat. "vincentius" (chì vince). Casate: Vincensini, Vincentelli, Vincenti. Nomi: Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sensen, Sent, Uinsionn, Vicencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vikacha, Vikenti, Vin, Vince, Vincensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, Vincenz, Vincenza, Vinzene, Zens, Zenzel, Vikentia. Paesi è cità: Vicenza, Cortona, Lisbona, Oporto, Leon, Valenza, Saragozza, Berna. 23.I. Santu Ghjuvanni u Limusinariu. Ghjuvanni hè mortu in 619 o 620, in l'isula di Cipru duve ellu era natu. Era un anzianu funziunariu imperiale, veduvu, digià attempatu, quandu elli u fecenu patriarca d'Alessandria... è parte. -"Quantu sò quì i mio patroni?" disse ghjunghjendu. U fighjavanu imbasgialiti: "Iè quantu ci hè poveri in stu paese? Sò elli i mio patroni. Sò elli chì riprisentanu u Signore nantu à sta terra". Poveri n'anu trovu settemila è cinquecentu chì, oramai, ogni ghjornu, ebbenu a so limosina. Quandu elli dicianu à Ghjuvanni: "Attenti! ci sò chì vi burlanu. Facenu i poveri, ma ùn sò!", Ghjuvanni rispundia: "Sè vo ùn erete cusì curiosi, ùn sapereste s'elli mi burlanu o nò. Gueritevi di issa curiosità, è lasciate fà, sinnò vi ghjunghjerà u zimbu. Eiu preferiscu esse burlatu centu volte, piuttostu chè di trasgredisce una volta a legge di a carità." U miraculu era chì u bursellu ùn viutava mai. Avia datu una barca nova à un piscadore, chì a vechja si n'andava in pezzi, è quellu ùn sapia cumu ringraziallu. "Ringraziemu inseme u Signore" disse Ghjuvanni. In chjesa, ci eranu chì si ne surtianu nanzu à a fine di l'uffiziu. Un ghjornu, Ghjuvanni lasciò l'altare è, vestutu da vescu, pasturale in manu, si n'andò fora cun elli. "O zitelli, u pastore deve stà cù e so pecure. Ma ci vurebbi ch'o mi sparti in dui, chì ci sò chì sò restati dentru". Più nimu escì nanzu à a fine di a messa. Scacciatu da Alessandria durante l'invasione di u 619, Ghjuvanni rientrò in l'isula nativa, è morse qualchì mese dopu. Etimolugia: da l'ebraicu "Yohanân" (Diu ti hà aggraziatu). Paesi è cità: Roma, Parigi (9 aprile), in Oriente (11 nuv.), Monacu. V. Ghjuvanni (27 dicembre). 24.I. Santu Francescu di Sales. Francescu, figliolu di u marchese di Sales, hè natu in u 1567 à u castellu di Thorens (in l'attuale dipartimentu di Haute-Savoie). Hà fattu i so studii, da chjucu in Annecy, da 14 à 21 annu in Parigi, da 21 à 24 anni in Paduva. A' 26 anni hè urdinatu prete da u vescu du Ginevra chì, l'annu dopu, u manda à circà di cunverte i Calvinisti di u Chablais. A' 32 anni hè cuaghjutore di u vescu chì l'hà fattu prete è, trè anni dopu, li succede. A so dioccesi era chjuca è avia pochi catolichi; Arrigu Quartu di Francia, chì cunsiderava ch'ellu avia tutte e qualità, li prupunia megliu in i so Stati. Francescu rispose: "Un' rinnegu micca a donna povera ch'o aghju spusatu per piglianne una altra più ricca è più bella". Un' impedisce micca chì, aspessu, andava in Francia à predicà. In u 1604 - hà tandu 37 anni - scontra, in Digione, duve ellu era andatu à predicà a Quaresima, Jeanne de Chantal (a mammone di a futura Madame de Sévigné), è creanu inseme a Cungregazione di e sore di a Visitazione. U 28 dicembre 1622, more in Lione duve ellu avia accumpagnatu u duca di Savoia cum'è cunsiglieru puliticu. San Francescu dicia: "U peghju di i vigliacchisimi hè u scuraggimentu". Hè cunsideratu cum'è unu di i megliu scrittori di l'epica. U so capu d'opera hè l' "Introduction à la Vie dévote", scrittu in u 1607 è u 1608 pè a so cucina, Madame de Charmoisy, per spiegalli e virtù chì una donna nobile pò acquistà cù una vera fede. Etimolugia: forse da u german. "frank" (curaggiosu), forse da u nome etnicu di i Franchi. Paesi è cità: Annecy, Chambéry. Prutezzione: scrittori è ghjurnalisti. 25.I. A cunversione di San Paulu San Paulu, l'Apostulu, natu in Turchia, era un Ghjudeiu di citatinanza rumana chì avia studiatu in Ghjerusalemme. A so cunversione hè stata conta da ellu stessu è da San Lucca. "A' mè - dice San Paulu - mi si paria un duvere d'avè à cumbatte à Ghjesù u Nazareu. In Ghjerusalemme, aghju messu in prigiò una massa di i so discepuli, è mi rallegrava quandu ch'elli eranu cundannati à morte. Aspessu, in e sinagoghe, l'aghju marturiati per ch'elli rinneghinu a so fede. Era talmente furiosu chì andava à circalli in e cità strangere. "Fù cusì chì sò andatu in Damascu per incatenanne unipochi è purtalli in Ghjerusalemme. "Ci avvicinavamu da a cità, eiu è i mio cumpagni, quandu, versu meziornu, una luce più forte chè u sole ci accecò, è cascheimu in terra." "E' tandu, una voce disse: - Perchè mi persecuteghji? "E' eiu dissi: - Quale sì, signoru? "A voce rispose: - Sò Ghjesù, u Nazareu, quellu chè tù persecuteghji. T'aghju sceltu per esse u mio testimone davanti à i Ghjentili, per annunzialli qualcosa, per ch'elli credinu in mè, è passinu da e tenebre à a luce, è ottenghinu, cù u perdonu di i so peccati, a lascita di Diu. Alzati, entri in cità, ti spiegheraghju. Paulu era sempre cecu. I cumpagni u guidonu tenendulu pè a manu, è ghjunsenu in un certu Ghjuda. Un omu, chì si chjamava Amania, li disse: - U Signore mi manda per rendeti a vista è datti u Spiritu Santu. L'hà impostu e mani, è l'hà battizatu. E squame chì ghjeranu nantu à l'ochji casconu. Ellu chì ghjera statu dui ghjorni senza manghjà è senza beie, si messe à tavula è manghjò. E', dui ghjorni dopu, si n'andò à sparghje a duttrina di Ghjesù Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Paesi è cità: Roma, Bologna, Massa, Lombardia, Berlinu, Avignone, Cluny, Brema, Londra, Saragozza, Valladolod (trasl. 16 aprile), V. Paulu (29 ghjugnu). Nanzu, u 25 ghjennaghju, si celebrava a memoria di frate Franceschinu di Ghisoni. Si chjamava Orsu Francescu. Era natu u 17 dicembre 1777, figliolu du Martinu Mucchielli è d'Anna Gregori. Da chjucu, hà persu u babbu, è po, à 11 anni, a mamma. U si anu pigliatu i frati di u cunventu di Ghisoni. A' 21 annu, si ne hè andatu in Roma duv'ellu avia un ziu medicu. U 24 uttobre 1800 hè entratu ind'i Franciscani è, u 26 uttobre 1801, facia prufessione di voti munastichi. Hà dumandatu à u Signore a grazia di ùn esse prete è u Signore l'hà statu à sente danduli u mal cadutu. Hà campatu in u ritiru di Civitella, l'attuale Bellagra, accantu à Subiacco, cum'è u so cumpatriotu San Teofilu di Corti. Hè mortu à 54 anni, u 25 ghjennaghju 1832. Franceschinu avia u donu di fà i miraculi è di prufetizà. U patre superiore l'avia dumandatu quand'ellu vulia more. Ellu rispose: "Aspettu i vostri ordini". Allora, mentre ch'elli cantavanu u salmu "Laetatus sum", à e parulle: "in pace in idipsum dormiam et requiescam", hà resu a so anima à Diu. A Sacra Cungregazione di i Riti l'hà dichjaratu Venerabile in u 1848. 26.I. Santa Paula. I Santi Timoteu è Tittu. Paula era una signora rumana nata l'annu 347. A' 17 anni s'era maritata è avia avutu cinque figlioli, quattru femine è un maschju. A' trentadui anni perde u maritu ch'ella tenia assai. Cerca rifugiu in a religione è frequenta un circulu di donne di l'aristocrazia creatu da Santa Marcella è direttu da San Ghjilormu L'annu 385, Ghjilormu parte pè a Terra santa. Certe donne si ne vanu cun ellu. Paula u seguita, purtendusi una di e figliole chì si chjamava Eustacchia. A' Bettelemme, Paula face dui munasteri, unu per Ghjilormu è i so discepuli, l'altru per ella è e so cumpagne. Ghjilormu facia travaglii di scrittura, traducendu a Bibbia. Ella li dava di chè campà, è circava di tranquillizallu, chì ghjera un omu assai suffisticu. Hè morta u 26 ghjennaghju di l'annu 404. Avia 57 anni. A figliola, chì serà canunizata ancu ella, l'hà chjusu l'ochji è l'hà interrata accantu à a casa duve ellu era natu Ghjesù. V. Paulu (29 ghjugnu) Paesi è cità: Roma, Parigi (22 ghjugnu). Timoteu è Tittu eranu dui cullaburatori di San Paulu l'Apostulu. Timoteu, figliolu d'un babbu grecu è d'una mamma ghjudeia, San Paulu l'avia trovu in l'Asia minore, l'avia cunvertitu è battizatu. Da tandu, u s'avia purtatu cun ellu da a Macedonia à Roma. Tittu, ellu, era digià cunvertitu quandu San Paulu l'hà scontru in Antiocca. U si hà purtatu in Ghjerusalemme, , è po l'hà mandatu in Grecia, è in altrò, à sparghje a duttrina di Ghjesù. Hè mortu in l'isula di Creta duve ellu avia intruduttu u Cristianisimu. Etimolugia: Timoteu:da u grecu "timaô" (aghju rispettu) è "theos" (Diu). Tittu: da u nome latinu di persona, Titus. Casate: Timotei. Nomi: Theus, Thiemo, Tim, Timetheus, Timmie, Timms, Timmy, Timo, Timofej, Timotea, Timoteo, Timoteu, Timothée, Timothy, Tiomoid. Paesi è cità: Roma (24 ghjennaghju), Parigi (31 marzu), Custantinopuli (trasl. 24 ferraghju). 27.I. Santa Divota. Santa Anghjula Merici. Divota hè a santa patrona di a Corsica è di a principalità di Monacu. Secondu vechji scritti, tradizioni è legende, eccu ciò chì pò esse a so storia: Divota serebbi nata nantu à l'attuale territoriu di a cumuna di Lucciana, in un locu chjamatu Querciu, à quattru chilometri da l'antica cità di Mariana, versu a muntagna. Hè stata allevata da una balia cristiana è, cù d'altre cristiane, andava à pregà in a grotta di a Nepiticcia chì si trova accantu à u paese di u Borgu. Era prutetta da un certu Ticchiu, patriziu è senatore. Tandu - simu à u principiu di u seculu Terzu - a Corsica dipendia da u prefettu rumanu di a Sardegna, chjamatu Barbaru. Quandu Barbaru ghjunse in Mariana, dumandò chì omu li metti in manu i cristiani. Ticchiu ricusò è fù avvelenatu. Divota more marturiata. Tandu, un prete è un diacunu arrubanu u so cadaveru, u imbalsameghjanu, u mettenu nantu à una barca per purtallu in Africa, ma una culomba guida a barca versu u portu d'Ercule, l'attuale Monacu, trà Nizza è Vintimiglia. E' cusì hè stata sepolta culà. A' u XVIImu seculu, i Ghjesuiti di Bastia anu ottenutu qualchì reliquia di a santa. In u 1731, i patrioti corsi in guerra contru à Genuva, aduniti in u cunventu di u Boziu, anu pruclamatu à Santa Divota prutettrice di u Regnu di Corsica. U 14 marzu 1820, a Sacra Cungregazione di i Riti hà fattu di Santa Divota a Patrona principale di a Corsica, cù festa doppia è uttava. Etimolugia: da u lat. devotus" ( fidatu, divotu). Casate: Devoti. Nomi: Devote, Divota, Divotu. Paesi è cità: Monacu. In Corsica: Petranera. Anghjula Merici hè una santa taliana nata in Desenzano in u 1474, morta in Brescia in u 1540. Orfana à sedeci anni, bella è ricca, avia decisu di cunsacrassi à l'educazione di e zitelle. Passò trentacinque anni à amparalli a duttrina cristiana è po, cinque anni nanzu di more, riescì à creà un istitutu ch'ella dedicò à Santa Orsula. Nascì cusì a prima cungregazione insegnante d'Europa. L'Ursuline eranu sore libere, senza nisunu ingagiamentu. Nè mancu purtavanu una vestura particulare cum'è l'altre sore. Ricevianu e zitelle in i so munasteri, è andavanu dinù à fà scola in e case. Dopu à a morte d'Anghjula Merici, a Chjesa ubligò l'Ursuline à avè una disciplina... è una vestura. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 28.I. Santu Tumasgiu d'Aquino. Tumasgiu era un frate di San Dumenicu natu versu l'annu 1225 à a Roccasecca d'Aquino. Quandu i genitori u mandanu in Napuli per studià, decide di fassi frate è principia u nuviziatu. A famiglia si oppone. Prova à scappà per andassine in Parigi, ma dui fratelli u raghjunghjenu in Siena è u chjudenu in un castellu. Un ghjornu, provanu à metteli una prustituta in lettu. Ellu chjappa un tizzone infiaratu è a ci caccia. Quandu ellu hè liberatu, secondu l'ordini dati da l'imperatore Federiccu Secondu, Tumasgiu ritorna à u cunventu di Napuli. Avia una vintina d'anni. A' vintiquattru anni hè fattu sottudiacunu in Parigi. A' vinticinque anni hè fattu prete in Cologna. U so prufessore, tantu in Parigi chè in Cologna, era u famosu Santu Alibertu, un frate duminicanu assai sapiente, unu di i maestri di a scolastica. Tumasgiu hè diventatu prufessore ancu ellu è hà fattu scola in Parigi, in Roma, in Bologna è in Napuli. Di ghjennaghju 1274, parte per andà à u Cunciliu di Lione. Per istrada s'ammala, è more u 7 marzu in l'abbazia di Fossanova. A' San Tumasgiu, u chjamavanu u "duttore angelicu". Hà scrittu assai, è ghjè cunsideratu cum'è unu di i grandi maestri di a scolastica. A so opera principale, intitulata "Somma teologica", s'hè restata da finì. Quandu u so secretariu li dicia di compiela, ellu rispundia: Innò chì tuttu ciò ch'o aghju scrittu, avà mi pare paglia è fenu". Etimolugia: da l'aramaicu "toma'" (picciaiu). Casate: Masi, Masia, Masetti, Masini, Masotti, Toma, Tomasi, Tomasini, Tomei, Tomi, Tommasi, Tommasini. Nomi: Dehmel, Foma, Foma, Fomaïda, Khoma, Maas, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thomé, Thömel, Thomelin, Thoms, Thum, Tom, Tomas, Tomàs, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tomé, Tommie, Tommy, Toms, Tumasgiu, Tumasina. Paesi è cità: Napuli, Roma (7 marzu), Parigi (18 marzu) Prutezzione: università 29.I. Santu Gilda. Santu Ghjulianu l'Uspitalieru. Gilda, dettu u Saviu, era un Scuzzese fattu prete versu l'annu 518, mortu in u 570. Hà esercitatu u so ministeru in Irlanda, in Inghilterra, è in Brettagna. Hà creatu parechji munasteri. In a penisula di Rhuis (in l'attuale dipartimentu di u Morbihan) si vedenu sempre e ruine di quellu ch'ellu avia fattu avanti di ritirassi in l'isula di Huat, chì ghjè in faccia, una isula chì deve u so nome à a so forma ("huad", in brettone, vulendu dì "anatra"). Gilda era assai struitu. Da giovanu avia studiatu a filosufia è a litteratura. Etimolugia: da u nome latinu di persona "Gildo" (?) Nomi; Gilda, Gildas Di Ghjulianu ùn si sà nunda for di una legenda. Vultendu da viaghju, u signoru Ghjulianu entre in a camera cunghjugale per basgià a moglia. Spuntava u ghjornu. Chì vede in lettu? A moglia cù un omu. Tira a spada è taglia u capu à tramindui. E' parte. Per istrada, trova a moglia chì ghjera andata à a messa è chì li conta chì, avendu ricevutu a visita di u soceru è a socera, l'avia datu u so lettu. Addisperatu di avè tombu u babbu è a mamma, Ghjulianu parte cum'è un scemu, senza sapè duve andà. A moglia u seguita. E' viaghjanu, è viaghjanu... Un ghjornu entrenu in una furesta è sò arrestati da un fiume grossu. Facenu una capanna per elli è un picculu uspiziu pè i pelegrini è l'andacciani. Ghjulianu si face barcaiolu per chì a ghjente possi francà u fiume. Moglia è maritu campanu cusì una trentina d'anni. Disgraziati ùn eranu, chì si tenianu caru. Ma, di tantu in tantu, Ghjulianu si ramintava a so malfatta è u rimorsu li macinava u core. Un ghjornu, ghjunghje un vagabondu leparosu chì li dumanda di fallu passà nantu à l'altra sponda di u fiume. Sbarcandu da culandi, l'andaccianu era diventatu un anghjulu, vistutu di biancu, bellu cum'è u sole. - "Sie in pace - li disse. Hè un pezzu chì u Signore ti hà perdunatu. Hè ellu chì mi manda per dittila. Addiu... o piuttostu à prestu." Qualchì ghjornu dopu Ghjulianu è a moglia murianu è, inseme, cullavanu in Paradisu. 30.I. Santa Martina. Martina, vergine è martira, campava in Roma à u seculu terzu. Altru ùn si sà. Ci sò chì a chjamanu Tassiana. In Parigi, à u museu di u Louvre, Santa Martina hè riprisentata in trè pitture di Berettini, più cunnusciutu cù u nome di Petru di Cortona. In una, a principale, pinta in u 1634, forzanu a santa à entre in u tempiu d'Appollu. Ella face u segnu di a croce, è u tempiu si ne fala. Etimolugia: V. Martinu (13 aprile). 31.I. Santa Marcella. Santu Ghjuvanni Bosco. Marcella era una signora rumana nata versu l'annu 345. Veduva dopu à sette mesi di matrimoniu, custruisce, nantu à l'Arentinu, un palazzu, una specia di munasteru, un circulu di donne. Era bella, ricca, struita, assai cultivata. Era à paru à l'omi i più distinti, i più sapienti. E' nisunu si hè permessu di ridesine o di criticalla, malgradu d'esse stata a prima di e signore à mettesi in vista cum'è cristiana. Quandu, in l'annu 382, San Ghjilormu vultò da Custantinopuli, duve ellu avia studiatu e Sante Scritture, stete in u palazzu di Marcella per spiegà u Vangellu à isse donne. Trè anni dopu, i Barbari s'avvicinavanu da a cità. Ghjilormu si ne và in Palestina purtandusi l'amiche di Marcella: Santa Melania, Santa Paula, è d'altre. Marcella disse ch'ella era troppu vechja per parte. Avia una quarantina d'anni. A' l'età di ottantacinque anni, hà vistu entre in Roma l'armate di u rè di i Visigoti. Per sapè duve ella avia piattatu e so ricchezze, l'anu tantu pesta chì si n'hè morta. Ghjuvanni Bosco, un Piemuntese natu in u 1815 in Castelnuovo d'Asti, hè mortu in Turinu in u 1888. Quandu, à 26 anni, s'hè fattu prete, hà vistu un altru prete dà una frusta sulenne à un picculu sgaiuffu. U l'hà cacciatu da e mani, l'hà ammasgiulatu è l'hà preparatu pè a prima cumunione. Era tantu affettuosu, e so lezziò eranu tantu piacente, chì d'altri zitelli volsenu amparà a duttrina cun ellu. Ebbe una vintina d'elevi, è po un centu. Allora fù ublicatu di dispone d'un casamentu. A prima scola di Don Bosco venia di nasce. Pianu pianu, stabilimenti simili ne fece in l'altre cità d'Italia, è po in Sicilia, à u Tirolu, in Francia, in Belgica, è ancu in l'Ameriaca suttana. Per occupassine hà creatu duie cungregazioni: in u 1857, quella di i Salesiani, chì hà per Santu Patrone à Francescu di Sales è, in u 1872, quella di e sore di Maria Ausiliatrice. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre). FERRAGHJU 1.II. Santa Viridiana. U Beatu Andria di Segni. Viridiana hè una santa taliana nata in Castelfiorentino, vicinu à Firenze, versu l'annu 1178. Era a figliola di un signoru, Attavanti di casata. Da zitella li piacia di esse sola è di fà penitenza, ma i demonii a frasturnavanu. A' l'età di 30 anni, dopu à un pelegrinaggiu in Santiagu di Compostella è unu in Roma, si ritira in una cellula di u castellu paternu è ci stà chjusa 34 anni, sinu à a morte, u 1u ferraghju 1247, à l'età di 69 anni. In quella cellula chjusa, ci entrianu quantunque i demonii pigliendu a forma di dui serpi. I so paisani venianu à vedela è li purtavanu roba ch'ella dava à i poveri. In u 1221, hà avutu a visita di San Francescu d'Assisi. In Castelfiorentino, in u 1939, anu fattu una chjesa per riceve e so reliquie. Andria di Segni, natu in Anagni l'annu 1230, hè mortu in Roma in u 1302. Dopu à essesi fattu frate di San Francescu, ebbe u permessu di andà à vive in e grotte di l'Appennini, ciò chì piacì pocu à i soi chì tenianu à a vita in sucietà è à l'onori. Pensate chì, mentre ch'ellu facia u rimitu, un ziu è un nipote sò stati eletti papa, u primu: Lisandru IV (1354-1361), u secondu: Bonifaziu VIII (1294-1303). Tramindui averebbinu vulsutu fanne un cardinale, ma Andria ricusò. Purtantu ne era assai capace. Dicenu ancu ch'ellu serebbi statu un teologu famosu, à paru, o quasi, à San Tumasgiu d'Aquinu, chì avia 5 anni di più chè ellu, San Bonaventura, più vechju di 9 anni, o Duns Scot, più giovanu di 36 anni. Andria avia à fà cù u diavule, chì u persecutavanu, è cù l'anime di u Purgatoriu, chì venianu à contalli i so guai. E gioe di u Paradisu l'hà cunnusciute nanzu di more chì, ore è ore, ogni ghjornu, li si paria di esseci. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 30 nuvembre. 2.II. A Madonna di a Ciriola. A Prisentazione di u Signore. Si festighjeghja a Purificazione di Maria è a Prisentazione di Ghjesù à u Tempiu. Hè a festa di a luce, secondu e parulle di Ghjesù ramintate da u Vangellu secondu San Ghjuvanni: "Eiu sò a luce di u mondu; chì mi seguiterà ùn anderà micca in e tenebre, anzi, averà a luce di a vita". A vigilia, o nanzu messa, u prete benedisce e candele chì danu a luce. Pè u più, u nome di a festa ramenta issa benedizzione di e candele: Candelora o Candelera in talianu, Chandeleur in francese, Candlemess in inglese. In Alemanu, dicenu Lichtmesse, messa di a luce. In Corsica dicenu Candilera o Candilara, ma soprattuttu Ciriola (per via di a cera di e candele). Un pruverbiu dice: "Ciriola, Ciriola, s'ellu ci hè ventu o ragnola, di l'invernu simu fora; s'ellu face bellu tempu, per un mese simu dentru". A sera di a Ciriola usava chì i giuvanotti andessinu à fà u giru di e case per buscassi un spuntinu - e grazie di u Signore, cum'elli dicianu - è fà i galanti cù e giuvanotte. In Gjuncaghju, cantavanu da fora: O casa di lu Signore Aprite per carità, Or'aiò! fatevi onore Un' si pò più aspettà. E' ripigliavanu: O casa di lu Signore E' di santa carità. A' a Petra di Verde, secondu Simone Vinciguerra, cantavanu: Ciriola, Ciriola, noi dentru è voi fora. è po: Fubbe grassu lu purcellu, ci derete un figatellu. Per ista ghjente chì macina, un zanettu di farina. A' chì hà vigna in le Mezane, pò dà vinu à damisgiane. Ci sò chì si facianu precurà per apre a porta. Tandu, i zitelli minacciavanu: A Birba stà in punta Cù mille stacchette E' chere vendette A' chì dice di nò. Chì ghjera ista Birba? Era un bastone cù un spinzone, o un ancinu in punta. Quandu a ghjente chì ricevia uffria pocu, cù a Birba, à l'appiattu, si pudia spendicà un figatellu da a pertica, o azzingà una mostosa, o fichi secchi. Pè u più, a ghjente apria, chì ghjera l'usu. Ci sò chì preparavanu ancu una sbuglidicciata, ma certi ùn aprianu per crepà. Allora, i giuvanotti pregavanu maledizzioni: Chì casgiu o carne purcina, vi dianu u mal d'urina! O cù un parlà più grassu: Quante petre ci hè in istu muru, Quanti peli hà u vostru mulu, Tante zecche à u vostru c... ( a rima fatela da per voi). 3.II. A Gola. Santu Biasgiu. Biasgiu era un Armenu di u seculu quartu, fattu vescu di Sebbaste, l'attuale cità di Sivas, in Turchia. Certi pretendenu ch'ellu hè statu laceratu da un erpice in ferru. Cusì hè diventatu u Santu Patrone di i carminadori è di i tissaghjoli. D'altri dicenu chì u so palazzu viscuvile era una grotta à meza furesta. A' chì avia bisognu d'ellu, venia à vedelu custì. Venianu soprattuttu animali malati, è ellu i guaria cù un semplice gestu di benedizzione. Quand'ellu pregava, l'animali stavanu tranquilli aspettendu ch'ellu finisca. Un ghjornu, Agricola, u guvernatore di a Cappadocia, avendu bisognu di bestie feroce pè u circulu duv'elli lampavanu i cristiani, mandò i so cacciadori à batte a furesta. Issi cacciadori anu trovu un attruppamentu d'orsi, tigri è leoni... è à Biasgiu. Messu in prigiò, Biasgiu cuntinuveghja à fà i miraculi. Rende, à una povera donna, u purchettu pigliatu da u lupu. Caccia da a gola di una zitella a lisca ch'ella si avia ingullitu è chì a stufulava. Agricola prova à falli rinnegà a so fede, ma ùn ci riesce. Allora dà ordine di annegallu. Accantu, ci era un stagnu. Biasgiu s'avanza, è marchja nantu à l'acque sfidendu i pagani di fanne altr'è tantu. Un anghjulu u face vultà dicendu chì devia merità a curona di i martiri. Quand'ellu tocca terra, i suldati u inguantanu è u scapanu. Etimolugia: da a casata latina "Blaesus", cù u significatu: chì tartagliuleghja. Casate: Baggioni, Biaggi, Biaggini, Biaggioli, Biaggioni, Blasi, Blasini. Nomi: Biasginu, Biasgiolu, Biasgiu, Blaise, Blaisette, Blas, Blasius, Bleaz, Blésilla, Vlas. Paesi è cità: Cento, Cadogno. In Corsica: Calinzana, Cursoli (cumuna di Cambia), Ghjuncaghju, Fucichja, u Poghju Marinacciu. Prutezzione: mali di gola. 4.II. Santa Veronica. U Vangellu secondu San Lucca conta chì una donna avia una perdita di sangue da dodeci anni, ch'ella avia spesu tutti i so soldi in dernu cù i medichi, è ch'ella fù guarita tuccandu u vestitu di Ghjesù. Più tardi, à u prucessu di Ghjesù, issa donna vense à testimunià davanti à Pilatu. Serebbi Santa Veronica. Anu contu chì, à e Via Cruci, santa Veronica hà asciuvatu a faccia di Ghjesù cù un telu di linu, è chì u visu hè restatu stampatu nantu à u telu. U so nome ùn era micca Veronica. Era Berenice. Per via di quella stampa, l'anu cugnumata Veronica da una spressione latina chì vole dì "a vera imagine". In Francia contanu chì Veronica partì per Roma cù u maritu per fà vede quella pezza à l'imperatore Tiberiu. Da custì andonu in Gallia, è si stacconu per annunzià u Vangellu, ugnunu da parte soia. Veronica serebbi stata interrata in l'attuale Soulac (dipartimentu di a Gironde) è u maritu in l'attuale Rocamadour (dipartimentu di u Lot). Etimolugia: dau grecu "phéré" (purtà) è "nikè" (vittoria). Nomi: Bérénice, Berenike, Bernice, Bernie, Berny, Beronico, Bunny, Frenne, Fronika, Nixie, Ronia, Ronky, Ronnie, Ronny, Veron, Veronica, Veronik, Veronika, Veronike, Veroucha, Verounia, Vonnie, Vonny, Vroni, Vroon. 5.II. Santa Agata. Agata era una Siciliana marturiata in a cità di Catania à u seculu terzu. Pretendia chì a più grande libertà, a più grande nubiltà, era di fassi schjava di Ghjesù Cristu. Contanu chì, tandu, in Sicilia, ci era un ghjudice chì ghjera un omacciu, crudele è viziosu. Avia decisu di ingannà una vergine giovana è bella chì si chjamava Agata. A fece arrestà è a messe in manu à una ruffiana per ch'ella a scunvinci. Fù un fiascu. Ne mancu Agata cedì quandu u ghjudice a fece flagellà. Allora l'anu laceratu e carni cù sgrinfie di ferru è l'anu tagliatu i petti. Agata disse à quellu mostru: "Omu crudele, arricordati di mammata, è di i petti chì t'anu datu à sughje". Riturnata in prigiò, ebbe a visita di San Petru chì guarì e so ferite. Tandu l'anu messa nantu à a brusta infiarata . Hè morta ringraziendu à Diu d'avella assistita. Etimolugia: da u grecu "agatha" (brava donna). Nomi: Agata, Agathe, Agathon, Aggie. Paesi è cità: Catania, Mirandola. Prutezzione: Agata hè a santa patrona di e balie, di i tiradori à ghjocu di boccie (avanti di tirà, si incroscianu e dite è dicenu: "Sta Agata prega per mè!"). A preganu aquand'elli sentenu i petti è pè l'incendii. 6.II. Santa Dorotea. Santu Paulu Micchi. Dorotea era una giovana cristiana di Cesarea di Cappadocia, in Turchia. Campava à a fine di u secule terzu. Era stata marturiata attempu à un giovanu avucatu: San Teofilu. Etimolugia: da u gr. "dorôn" (donu, rigalu) è "theos" (Diu). A' l'urigine era soprattuttu in usu u nome maschile: Doroteu. In Corsica, esse un Doroteu vole dì esse un disgraziatu, un casca è pienghji. Nomi: Diorbhàil, Dodie, Doll (V. Shakespeare: "The Second Part of King Hanri IV), Doortje, Doralicia, Döreken, Doretta, Dorinda, Dorit, Dorotea, Doroteo, Doroteu, Dorothea (V. Goethe: "Hermann und Dorothea), Dorothée, Dorothy (V. Dorothy Carrington, scrittrice), Dörte, Dorthea, Dorthy, Dot, Duredle, Durl, Thea. Paesi è cità: Pescia. U 6 ferraghju, si celebreghja dinù a memoria di i santi Paulu Micchi, un ghjesuitu, Petru Battista, un franciscanu, è cumpagni, crucifissati in Nagasacchi, à u Giappone, u 5 ferraghju di l'annu 1597. Dece anni nanzu, l'imperatore Taicosama avia interdettu i so stati à i ghjesuiti. Quelli chì ghjeranu culà ricusonu di parte, è l'imperatore ùn fece nunda per scaccialli. Sei anni dopu, issi frati ricevianu in rinforzu una quindecina di franciscani, ghjunti in u paese à l'appiattu. L'imperatore entrò in e furie è dete l'ordine di arrestà tutti i predicadori cristiani è di tumballi. N'anu trovu 24: trè ghjesuiti, sei franciscani è quindeci terziarii di San Francescu. I ghjesuiti eranu Giapponesi, i franciscani, for di unu, eranu spagnoli. U superiore si chjamava Petru Battista. L'anu spassighjati settimane è settimane nant'à carretti, da une cità à l'altra, per intimurisce e pupulazioni. Ghjunti à Nagasacchi, l'anu purtati nantu à una culletta di punta à u mare, è l'anu crucifissati. 7.II. Santu Teodoru. Santu Parteniu. Teodoru d'Eraclea hè statu marturiatu versu l'annu 312. Hè festighjatu in Custantinopuli, in Ferrara è in Venezia. Etimolugia: da u grecu "dorôn (donu, rigalu) è "theos" (Diu). Dunque, u significatu hè "donu di Diu, cum'è Doroteu, è cum'è l'ebraicu Natanaellu. Hè quellu di 85 santi è martiri. Nomi: Dedi, Didi, Diounia, Dioussia, Door, Doorsie, Doortje, Dores, Döres, Dorle, Dorli, Dorus, Dures, Fedan, Fedia, Fediana, Fediouka, Fedor, Fedora, Fedorit, Fedorka, Fedoulia, Fedoussia, Feodor, Feodora, Feodorit, Fiodor, Fiodora, Fiodorka, Fjodor, Fjodora, Ted, Teddie, Teddy, Tedi, Teeke, Teodor, Teodora, Teodoreto, Teodoro, Teodors, Teodoru, Tewdwr, Thea, Thed, Thederl, Theo, Theodoor, Theodor, Theodora, Théodora, Théodoe, Théodoret, Théodorie, Théodorine, Théodorit, Théodorite, Theodoros, Theodorus, Theodosius, Thetje, Tiadora Tiadoru, Tijdoor, Toader, Todaro, Tudor, Tudyr. Paesi è cità: Custantinopuli, Ferrara, Venezia. Parteniu, chì campava à u seculu quartu, ùn avia nisuna struzzione. A prighera, u Vangellu, ch'ellu sapia à l'ammente, li bastavanu. Da zitellu, i so sciali eranu di andà à piscà. Più tardi, piscava per dà à manghjà à i poveri. Malgradu a so gnuranza, Parteniu hè statu elettu vescu di Lamsacque, in Turchia. Quallà, avianu più bisognu di un omu in accordu cù u Santu Spiritu chè di un sapiente. In Lamsacque, Custantinu li permesse di sciappà u tempiu paganu per fà una chjesa cristiana. Fendu i travagli, un muradore morse sottu à un trafalamentu. Parteniu u risuscitò. In a parlata aramaica, chjamanu Mammonu a persunificazione di e ricchezze male acquistate. Un ghjornu, Parteniu disse à u vescu d'Eraclea chì si ne muria: "Caru fratellu, Mammonu hè nentru à voi; date à i poveri i soldi chè vo avite accatastatu è si ne anderà". L'avaru si sfece di a so furtuna è ricuperò a salute. Miraculi, Parteniu ne fece d'altri, ma u so gran meritu hè di avè trovu una cità di pagani è di avella lasciata cù una pupulazione cristiana. 8.II. A Beata Ghjacumetta. Santu Ghjilormu Emilianu. Ghjacumetta era una veduva rumana, seducente, virtuosa, nata versu l'annu 1192. Avia 18 anni quandu u maritu, Grazianu Francipani, signoru di Marino, morse lascienduli dui figlioli chjuchi. In u so palazzu di Roma, ricevia à San Francescu d'Assisi chì a chjamava "fratellu Ghjacumetta". Per ellu, facia una pasta d'amandule chì ne era assai ingordu. San Francescu l'avia rigalatu un agnellu chì a seguitava dapertuttu, ancu in chjesa, è chì, a mane, venia à truvalla in lettu per discitalla. In puntu di morte, Francescu scrisse à Ghjacumetta di vene. A lettera ùn era ancu finita ch'ella ghjunghjia, cù i figlioli è tuttu u necessariu pè a sepultura di u so amicu: un velu per copreli a faccia, un cuscinu per mettelu sottu à u capu, un linzolu per ingutuppallu, è una cola di cera. Purtava ancu quella pasta d'amandule chì piacia tantu à u Poverellu, ma u Santu ùn a pobbe manghjà. Era l'annu 1226. Invece di vultassine in Roma, Ghjacumetta si stete in l'Umbria per visità aspessu a tomba di San Francescu. Hè morta tredeci anni dopu. L'anu interrata accantu à a basilica d'Assisi. Etimolugia è nomi: V. Ghjacumu (3 maghju) Ghjilormu Emilianu, natu in Venezia in u 1481, mortu in a cità lombarda di Somasca l'8 ferraghju 1537, era un giovanu nobile carcu à soldi, battaglieru, sfacciatu, libertinu, chì servia in l'armata veniziana quand'ellu fù fattu prigiuneru, accantu à Treviso, da e truppe imperiale. Tandu, si cunvertì è si disfece di a so furrtuna. Fattu prete, si messe à u serviziu di i malati, di l'orfani abbandunati, di e zitelle scunduttate, di i campagnoli gnuranti. Serebbi ellu chì hà messu à a moda l'amparera di a duttrina cristiana in chjama è rispondi. In u 1731, creò, in Somasca, un istitutu di clerici regulari - i Somaschi - è morse sei anni dopu curendu i malati da a pesta. Ghjilormu: Cf u 30 sittembre. Paesi è cità: Venezia, Treviso. Emilianu: Etimolugia: da u lat. "Aemilius", nome di una famiglia rumana. Casate: Emiliani, Emily. Nomi: Aemilia, Amilius, Emele, Emelius, Emil, Emilda, Emile, Emilia, Emiliaan, Emiliane, Emilianu, Emilie, Emilien, Emilienne, Emilio, Emiliu, Emilius, Emils, Emily, Emlyn, Emma, Emmeline, Mees, Mel, Melia, Meliocha, Migeli, Mil, Milia, Miliu, Millian, Milly, Milou, Miloud. Litteratura: Boccace: La Theseide, Chaucer: Knight's tale, J.-J. Rousseau: l'Emile, Gellert: Der kluge Emil, Lessing: Emilia Galotti, Verdi: Othello. 9.II. Santa Pullonia. U Beatu Miguel Cordero. Pullonia hè stata marturiata in Alessandria d'Egittu l'annu 249. Era à l'epica di l'imperatore Deziu (249-251). Tandu, i pagani persecutavanu i cristiani è, quelli chì cumandavanu in cità, i lasciavanu fà, i incuraggianu ancu. Un ghjornu, unipochi di sgaiuffi inguantanu un vechju, è li dumandanu di bestimià u nome di Cristu. Cum'ellu ricusa, u matraverseghjanu di pezzi di canna appinzati, è ne facenu un strascinu. Dopu si cozzanu à una cristiana chì ricusava di adurà l'idule, è a tombanu à petrate. A terza vittima fù Pullonia. Pullonia facia parte di e vergini cunsacrate. Li sciappanu tutti i denti, è minaccianu di brusgialla viva s'ella ùn ripete, dopu à elli, parullaccie contru à Cristu. Ella si scusa di ùn dalli suddisfazione, è corre à lampassi in u focu. Etimolugia: da Apollu, diu di a mitolugia greca rumana, da u grecu "apellos" (chì face nasce a creazione). Nomi: Apollinaire, Apollinaris, Apolline, Apollon, Apollonia, Apollonie, Apollonio, Apollonius, Apollos, Polly, Pullonia, Pulloniu. Prutezzione: Pullonia hè a santa patrona di i dentisti è ghjè pregata pè a pena di denti. Miguel Cordero, natu in u 1854 in Cuenca, cità di a Republica ecuaturiana, hè mortu in u 1910, in Spagna, à Premia de Mar. Quandu, in u 1863, i frati di e Scole Cristiane decisenu di stabilissi in l'Ameriaca suttana, principionu per l'Ecuator. Ebbenu cum'è elevu à Miguel chì hè diventatu stitutore è hà fattu scola à Quito, a capitale, durante una quaerantina d'anni. Hà cumpostu libri di scola chì anu servutu in tutti i paesi di lingua spagnola. In u 1907, Miguel fù ubligatu di spatriassi per via di a pulitica anticlericale di u guvernu. Si ne hè venutu in Europa: in Parigi, in Belgica, è in Spagna duv'ellu hè mortu trè anni dopu, accantu à Barcellona. In u 1930, e so osse sò state mandate in u so paese è poste nantu à u monte Cebollar, vicinu à Quito, duv'elli li anu fattu un bellu munimentu. 10.II. Santa Sculastica. Sculastica hè a surella di San Benedettu. Nata in Norcia, hè morta vicinu à Monte Cassino u 10 ferraghju di l'annu 543. Quandu Benedettu fece u famosu munasteru di Monte Cassino, Sculastica si ne vense in e vicinanze, decisa ancu ella à fà una vita santa. U fratellu è a surella si scuntravanu una volta l'annu. Passavanu una ghjurnata inseme in una casa chì dipendia di l'abbazia, à po "à vedeci à l'annu dopu". San Gregoriu Magnu conta chì, à u scontru di l'annu 543, Benedettu è Sculastica avianu fattu cena è u fratellu si appruntava à parte quandu Sculastica disse: - O fratè, stemuci inseme sinu à dumaitina, vi ne pregu. - Mancu ch'ella sia, o surè, ch'ellu m'accadi di ùn rientre à u munasteru! Sculastica si mette à pianghje, è po cala u capu è prega. In più bella, u celu si abbughja, principianu l'accendite, e tunate, è i rivocchi d'acqua. Si tuccavanu u celu cù a terra. Facianu certe sbuffulate di ventu chì paria ch'elle si avissinu da purtà a casa. - Diu vi perdonghi, o surè - dice Benedettu - ma... ch'avite fattu? - Aghju fattu chì aghju pregatu u Signore. Voi ùn mi state à sente, ellu sì. Ista sera ùn rientrerete micca à u cunventu. E' cusì, Benedettu è Scolastica passonu a nuttata inseme à parlà di Diu è di i santi. Trè ghjorni dopu, Benedettu era à u purtellu di a so cellula quand'ellu vide passà una culomba. Era l'anima di Sculastica chì si ne cullava in celu. Benedettu fece interrà a surella in a tomba ch'ellu avia fattu preparà per ellu. Quattru anni dopu, a raghjunghjia. Paesi è cità: Monte Cassino, Le Mans. 11.II. A Madonna di Lourdes. L'11 ferraghju 1858, in Lourdes, piccula cità di l'Alte Pirenee, a Madonna apparisce pè a prima volta à una zitella di ondeci anni, Bernardette Soubirous. L'apparizione si hè ripetuta diciottu volte. Secondu Bernadette, a Madonna era vestuta di biancu cù una cinta turchina è un paternostru appesu. Da tandu, in Lourdes, tutti l'anni venenu milioni di pelegrini. E' nantu à u calindariu, ci hè un ghjornu in più cunsacratu à Maria Vergine. Ricurdemu l'altre feste: . U spusaliziu di Maria Vergine, u 23 ghjennaghju. . A purificazione di Maria Vergine, o Madonna di a Ciriola, u 2 ferraghju. . A Madonna di a Misericordia, u 18 marzu. . A Nnnziata, u 25 marzu. . Maria addulurata, u venneri dopu à a dumenica di a Passione. . A Madonna di Pompei, l'8 maghju. . A Madonna ausiliatrice, u 24 maghju. . A Madonna di Caravaggio, u 26 maghju. . U purissimu core di Maria Vergine, a terza dumenica dopu à e Pentiscosti. . A Madonna di a Lettera, u 3 ghjugnu. . A Madonna di Cunsulazione, u 20 ghjugnu. . A Visitazione, u 2 lugliu. . A Madonna di u Carmine, u 16 lugliu. . A Madonna di l'Anghjuli, u 2 agostu. . A Madonna di a neve, u 5 agostu. . Maria Assunta, u 15 agostu. . A Madonna di Oropa, ultima dumenica d'agostu. . A Madonna di a Cintura, a dumenica dopu à u 28 agostu. . A Natività (detta in Bonifaziu: a Madonna di i Mirizani), l'8 sittembre. . A Madonna di a Salette, u 19 sittembre. . A Madonna di a Mercè, u 24 sittembre. . A Madonna di u Rusariu, a prima dumenica d'uttobre. . A Purità di Maria Vergine, a terza dumenica d'uttobre. . A Madonna di a Vittoria è u Santu nome di Maria Vergine, a seconda dumenica di nuvembre. . A Prisentazione à u Tempiu, u 21 nuvembre. . L'immaculata Cuncezzione, l'8 dicembre. . A Madonna di Loreto, u 10 dicembre. . A Madonna di a Guadaluppa, u 12 dicembre. . è L'aspettazione di u partu, u 18 dicembre. Paesi è cità: Lourdes. In Corsica: Bastia (parochja di e Capannelle). 12.II. Santu Filice. Filice appartenia à un gruppu di cristiani d'Abitene, in Tunisia, l'attuale Sciaùd, chì si adunianu tutte e dumeniche per pregà. Sò stati arrestati è marturiati in Cartagine u 12 ferraghju di l'annu 304. Etimolugia: da u lat. "felix" (felice). Casate: Felice, Felicelli. Nomi: Felice, Félice, Félicia, Felicidad, Félicie, Félicien Félicienne, Feliciola, Feliciolu, Felicità, Félicité, Félise, Félix, Félizon, Filice, Filiciana, Filicianu, Filiciola, Filiciolu. 13.II. A Beata Beatrice. San Martinianu. Beatrice hè nata in Ornaciaccum, l'attuale cità d'Ornacieux in u dipartimentu di l'Isère, versu l'annu 1260. A' 13 anni, hè entrata à a Certosa di Parmenia. Più tardi, a mandonu à fà un munasteru in un locu chjamatu oghje Eymieu, dipartimentu di a Drôme. Cù e cumpagne, campava in a miseria. Hè morta u 25 nuvembre 1303. Etimolugia: da u lat. "beatrix" ( felice, chì rende felice). Nomi: Bea, Beatrice, Béatrice, Béatrix, Beatriz, Beatty, Biche, Trixie. Litteratura: U nome Beatrice hè statu immurtalizatu da Dante chì, in a "Divina Comedia", canta a memoria di Beatrice Portinari, una amica di giuventù morta in u 1290, à 23 anni. Martinianu hè un santu assai pupulare di a Chjesa greca. A festa era digià celebrata in Custantinopuli à u seculu quintu, ma di l'omu ùn si sà duv'ellu campava, nè quandu. A legenda dice ch'ellu campava in una baracca quandu, una sera, una vechja, chì si chjamava Zoè, ghjunse è li dumandò l'uspitalità. Fora piuvia chì ne falava, è facia un freddu chì si seccava. A vechja paria tantu malavviata chì a lasciò entre è li dete u so lettu. Ellu passò a notte in un catagnone. A mane, Zoè avia cambiatu di faccia è di vestura. Era diventata una bellissima donna chì li prupunì u matrimoniu. Abbacciacatu, Martinianu disse di sì. Ma, prudente, chì quella li dumandava di signà un cuntrattu, dumandò tempu sinu à a sera. Nanzu sera, u Signore li fece capì qual'ella era issa donna. Allora, scappò, imbarcò nantu à un battellu chì partia pè a Grecia, è si fece dipone nantu à un scogliu à mezu mare. Custì, ci stete sei anni, passendu u so tempu à pregà. Un ghjornu, affaccò una giovana ancu più bella chè Zoè. Disse chì u battellu chì a purtava si era affundatu è chì, da un pezzu, ùn avia tastatu un buccone di pane. Martinianu li dete à manghjà è à beie, è disse: "Eccu ciò chì mi resta di ciò chì un marinaru mi porta trè volte l'annu. Vulterà da quì à dui mesi è vi n'anderete cun ellu. Avvedeci". A' sframbattuta, falò à bordu di mare, si lampò in l'acqua, è nota... è nota... è ghjunse in Grecia duv'ellu campò in bon Cristianu. 14.II. Santu Valentinu. I Santi Cirillu è Mettodiu. Valentinu hè statu più di cinquanta anni vescu di Terni, in Italia, mezu à Roma è Assisi. Avia a reputazione di fà i miraculi. Un ghjornu, ghjunghje in casa soia un filosofu rumanu chì u precura di andà à visità u figliolu chì ghjera murente. - Anderaghju, dice u vechju vescu ma, prima, prumettimi di fatti cristianu s'o u guariscu. Quellu fece a prumessa. U vescu guarisce u malatu, è tutta a famiglia si cunverte. U prefettu di Roma l'hà sappiuta è hà fattu scapà à Valentinu. Etimolugia: da u lat. "valens" (in salute, furzutu). Casate: Valenti, Valentini. Nomi: Bailintin, Bàlint, Feltes, Lalensia, Vaka, Val, Valeda, Valence, Valens, Valensia, Valent, Valente, Valentia, Valentik, Valentin, Valentina, Valentine, Valentino, Valentinu, Valention, Valentyn, Valiaka, Valida, Vallatina, Vallier, Valtin, Valtl, Velten. Paesi è cità. Terni. Cirillu è Mettodiu, figlioli di un ufficiale superiore grecu di Salonicchiu, si ne eranu andati in un munasteru. L'annu 862, l'imperatore è u patriarca li dumandonu di evangelizà a Moravia è a Pannonia occupate da l'Alemani, è di salvà cusì a Chjesa di Bizanziu. Amparonu à parlà slavu è, per traduce in slavu u Vangellu à parte da u latinu - chì u slavu ùn era mai statu scrittu - Cirillu inventò un alfabetu di 38 lettere. Si messenu à predicà in schiavonu - issa lingua artificiale creata à parte di l'anzianu slavu -, ma l'Alemani i trattonu d'eretichi per via ch'ùn dicianu micca a messa in latinu. Andonu in Roma duve u papa Adrianu Secondu (867-872) li dete ragiò. Tandu Cirillu morse. Era u 14 ferraghju di l'annu 869. Mettodiu fù fattu arcivescu di Moravia è Pannonia ma, Adrianu Secondu essendu mortu, u novu papa ricusò di signà a bolla chì li permettia di dì a messa in slavu. I germanichi u messenu in prigiò duv'ellu stete dui anni. Dopu, hà avutu à piattassi per cuntinuvà u so apustulatu. Quand'ellu hè mortu, u 6 aprile di l'annu 885, i so discepuli si rifugionu in Bulgaria, un paese chì accettò l'alfabetu cirillicu è a liturgia in lingua schiavona. Etimolugia: da u gr. "kurios" (cunsacratu à u Signore). Nomi: Ciril, Cirila, Cirilla, Cirillo, Cirillu, Cyrill, Cyrilla, Cyrille, Cyrillus, Girioel, Kyrill. Paesi è cità: Bremia, Moravia, Croazia, Bulgaria. 15.II. Santa Ghjurghjina Ghjurghjina, morta versu l'annu 500, era una vergine di Claromonte, l'attuale cità di Clermont-Ferrand, in u dipartimentu di u Puy-de-Dôme. In Claromonte, chì ghjera a capitale di l'Alvergna merovingia, Ghjurghjina ùn ci si piacia per via di u troppu ghjente è di u sussuru. Si ne andò à stà in campagna, in una tenuta ch'ella pussedia. Ci passò u restu di a so vita, preghendu è fendu penitenza senza esse disturbata. Hè custì ch'ella morse. U ghjornu di l'interru, un volu di culombe bianche li fece scorta da a casa à a chjesa, è po si ritirò. Dopu à l'uffiziu, affacconu torna, svulazzendu sopra à a salma, fin ch'ella ùn hè stata sepolta. Tandu, vultonu in Paradisu, chì ghjeranu anghjuli mandati da Diu per fà onore à a virginità di a so serva. Etimolugia: V. Ghjorghju (23 aprile) 16.II. Santa Ghjuliana. Santu Elia è cumpagni. Ghjuliana campava in Nicumedia, l'attuale Izmit, in Turchia, una marina di u mare di Marmara. A l'epica di l'imperatore Massiminu, dunque trà l'annu 286 è l'annu 310, serebbi stata marturiata per avè ricusatu di maritassi. Hè stata subitu celebre in Oriente è, in Italia, à parte da u seculu quintu. E so reliquie sò state purtate in Napuli u 25 ferraghju 1207. Etimolugia: V. Ghjuliu (12 aprile). Paesi è cità: Roma, Parigi (21 marzu). Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, sò stati scapati l'annu 309, in Cesarea Marittima, cità di a Palestina. A so morte l'hà conta Eusebiu di Cesarea chì ghjera prisente. Issu ghjornu, cinque giovani Egizziani si prisentonu à e porte di Cesarea di Palestina duv'ellu stava u guvernatore rumanu. Vultavanu da Turchia duv'elli avianu accumpagnatu, per dalli cunfortu è cunsulazione, unipochi di i so cumpatrioti cundannati à travaglià in e minere. A' e guardie, chì li dumandavanu da duv'elli venianu è duv'elli andavanu, fecenu risposte scusgite. Allora, i mandonu davanti à u guvernatore Firmilianu. - Quale site? li dumandò quellu. - Simu Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, disse Elia chì parlava pè i cinque. Firmilianu fù surpresu di sente issi nomi ch'ellu ùn cunnuscia chì mai avia lettu l'Anzianu Testamentu. - Di duve site? - Simu di a Ghjerusalemme suprana Assai sapia, u guvernatore, chì, dui seculi nanzu, avia esistitu una Ghjerusalemme suprana! - E' duve hè, issa Ghjerusalemme suprana? - Si trova - disse Elia - da e parti di l'Oriente, postu chì, à l'Oriente, si alza u sole, è chì Ghjesù hè, per noi, u sole di Ghjustizia, a luce chì splende in e tenebre. Firmilianu, chì ùn capia nunda à issu discorsu stranu, si dumandò s'elli ùn eranu micca nimichi di Roma venuti da Levante. - E' chì fate cum'è travagliu? - Simu Cristiani - disse Elia. U nostru travagliu hè di esse i servi di Cristu. Li avimu datu a nostra speranza è u nostru amore. Ista volta, u guvernatore capì... è i fece scapà. Elli ùn circavanu altru. Vulianu vive in un mondu migliore mentre chì i so amichi, mandati à travaglià in e minere di Turchia, campavanu cum'è e bestie. 17.II. I sette fundadori di l'Ordine di i Servi di Maria. Campavanu à u seculu XIII. Eranu sette omi ricchi di a cità taliana di Firenze. Si chjamavanu: Bonfiglio Monaldo, Giovanni Manetti, Benedetto dell' Antella, Bartolomeo Amidei, Gherardino Sostegni, Ricovero Uguccioni è Alessio Falconieri. Era l'epica chì, in cità, i preti eranu suldai è tenianu pocu contu di u Vangellu. Quand'elli ebbenu da 30 à 35 anni, i sette amichi fecenu cum'è San Francescu pocu nanzu, è cum'è u marcante lionese "Pierre de Vaux": si sfecenu di e so ricchezze, decisi à campà poveri, accettendu u risicu di passà per uriginali è eretichi. Ancu assai chì u cardinale di Castiglione si fece u so avucatu in Corte di Roma. In u 1234, u vescu di Firenze li dete un terrenu nantu à u monte Senariu. Custì ci fecenu e so baracche è passonu u so tempu à pregà. Per manghjà dumandavanu a limosina. A Chjesa si sfidava di issi omi ritirati da a sucietà è, in u 1249, l'ubbliconu à creà un ordine regulare. Cusì nascì a Cungregazione di i Servi di Maria per via di una devuzione particulare ch'elli avianu pè a Madonna. Ubbidienti, si fecenu preti, for di Alessio Falconieri chì volse restà frate laicu è morse assai dopu à l'altri, à l'età di 110 anni. 18.II. Santu Simeone. Santa Bernardina. Simeone era figliolu di Cleofassu è cuginu carnale di Ghjesù. Hè statu u secondu vescu di Ghjerusalemme dopu à San Ghjacumu u Minore. Quandu, in l'annu 70, a cità hè stata occupata è distrutta da Tittu, Simeone si hè rifugiatu in Pella, cità di a Palestina aldilà di u Giurdanu, accumpagnatu da tutti i cristiani. L'annu 107, ci fù un'altra persecuzione. Simeone fù mandatu in tribunale cum'è Cristianu, ma dinù cum'è essendu di a razza di Davide. U legatu cunsulare di a Palestina, chì u fece marturià ghjorni è ghjorni, fù stunatu di vede un vechjacone cum'è Simeone - avia tandu 120 anni - avè tamanta resistenza è tanta energia. Allora, u fece crucifissà. Facianu 43 anni ch'ellu era vescu di Ghjerusalemme. Etimolugia: V. Simone (28 uttobre). Paesi è cità: Moita, U Pughjolu. Bernardina Soubirous era una zitella di Lourdes, in l'Alte Pirenee, povera, gnurante è malaticciosa. A' 14 anni, l'11 ferraghju 1858, hà vistu a Madonna, vistuta di biancu, cinta turchina, cum'è nantu à e figure. Ella era cù a surella è una amica, in traccia di fassi un carcu di legne minute. In cinque mesi, Bernardina hà vistu a Madonna diciottu volte. Un ghjornu, a Madonna l'hà dettu di fà un tufone, è ghjè nata una surgente. Da tandu, in l'acqua di issa surgente, ci cionfanu i malati. E sore di a Carità si anu pigliatu a zitella cum'è piccula serva è l'anu amparatu à leghje. A' 22 anni, hè entrata in a Cungregazione è ghjè partuta per Nevers. Ci hè stata tredeci anni, sempre malaticciosa, maltrattata da e superiore è da e cumpagne. Hè morta u 16 aprile 1879. Avia 35 anni. Etimolugia, casate è nomi: V. Bernardu (20 agostu). 19.II. Santu Mansuetu. U Beatu Conradu. Mansuetu era un vescu di Milanu, mortu dopu à l'annu 680. Altru ùn si sà. Conradu era signoru di a cità taliana di Piacenza. Un ghjornu ch'ellu era à caccia cù a moglia, Frosina, picciò focu per fà parte un cignale chì si era intanatu in un machjone. A disgrazia fù chì si alzò una ventosa furibonda è l'incendiu fece gran divasti. Circonu u culpevule è truvonu un poveru omu chì si facia un carcu di legne minute in i cuntorni. Conradu u lasciò cundannà à morte è po, tanagliatu da u rimorsu, andò à dinunciassi prima chì a sentenza fussi eseguita. Per pagà i diguasti fatti da u focu, u signoru di Piacenza ebbe à sacrificà tutta a so ricchezza. Diventati poveri, ellu è a moglia decisenu di cunsacrassi à u serviziu di Diu. Frosina si fece sora di Santa Chjara. Conradu si ne andò cù i Terziarii di San Francescu chì facianu i rimiti in e vicinanze di a cità. Malgradu chì i Terziarii campessinu à meza furesta, ci eranu ammiratori chì ùn lasciavanu pace à Conradu. Allora, si ne andò in Sicilia è ci campò 36 anni, prima cum'è infirmieru à l'uspidale di Noto, dopu cum'è rimitu in un locu trà Noto è Hibla duv'ellu morse u 19 ferrazghju 1351. Etimolugia: da u germanicu "chuon" (arditu) è "rad" (cunsiglieru). Nomi: Conny, Conrad, Conrada, Conrade, Conradin, Conradine, Conrado, Conradu, Conrard, Conrart, Corradina, Corradino, Corrado, Curd, Curt, Keno, Koenraad, Koert, Koertsje, Kohn, Konrada, Kord, Kuno, Kunz, Kurt, Radel, Rädel, Räsch. Prutezzione: ernie, sfundature. 20.II. A Beata Amata. Santu Eucheriu. Amata, nata in Assisi versu l'annu 1200, era a nipote di l'amica è discepula di San Francescu, quella chì creò a Cungregazione di e Povere Donne: Santa Chjara. Amata avia, à pocu pressu, sette anni di menu chè a zia. Era di l'Offreducci d'Assisi, una famiglia di sgiò. Un' li mancava nunda è facia una vita di piaceri. Un ghjornu hè andata à vede a zia à u cunventu San Damianu, è ùn hè più vultata in casa. Sora Amata hè morta povera, versu l'annu 1252, dopu à anni è anni di privazioni è di prighere. Etimolugia: da u lat. "amare" (tene caru). Casate: Amati (da amatu: tenutu caru), Amadei (chì tene caru à Diu, o chì hè tenutu caru da Diu). Nomi: Aimé, Aimée, Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amata, Amatu, Amédée, Amie, Amy. Eucheriu hè natu versu l'annu 695 in Aurelianoru, l'attuale cità d'Orléans in u dipartimentu di u Loiret. Da sette anni, Eucheriu campava felice in l'abbazia di Gemmeticu (l'attuale Jumièges, in a Senna Marittima) quandu i so paisani u volsenu cum'è vescu. L'affare ùn li cunvenia è Charles Martel fù ubligatu di minacciallu di fallu purtà in Aurelianoru per forza da i so suldati. Eureliu piense è partì. Dopu à a famosa battaglia di Pittavi (l'attuale Poitiers), in l'annu 732, Charles Martel fece sbuttinà tutte e chjese, pigliendu soprattuttu i vasetti in oru. Dicia chì i so suldati avianu salvatu a Cristianità da l'Islam, è bisugnava à ricumpensalli. Tutti i veschi u lascionu fà, for di Eucheriu chì fù esiliatu in Cologna. In Cologna fù ricevutu in pompa, festighjatu, è allugiatu in un bellu palazzu. Charles Martel, chì temia ch'ellu si furmessi custì un centru di resistenza à una Chjesa cum'ellu a vulia, dete ordine à u guvernatore di Liegi, di andà à pigliallu è di chjodelu in qualchì locu. U guvernatore è Eucheriu diventonu amichi, è l'anzianu vescu d'Aurelianoru, vultatu semplice frate, passò l'ultimi anni di a so vita in l'abbazia belgica di Sarchiniu (l'attuale Saint-Trond). Hè mortu u 20 ferraghju di l'annu 738. Avia 43 anni. 21.II. Santu Petru Damianu. Petru hè natu l'annu 1007 in a cità taliana di Ravenna. Era u più chjucu d'una famiglia di povera ghjente. Pare chì a mamma abbia ricusatu di dalli à sughje. Dopu à a morte di i genitori, currò i porci d'un fratellu. Un'altru fratellu, Damianu, chì l'hà lasciatu u so nome, u racoglie è u manda à a scola. Diventa cusì prufessore in Faenza è Ravenna. A' 28 anni, Petru Damianu s'hè fattu frate camaldulese è, ottu anni dopu, era l'abbate di Fonte Avellano, u cunventu principale di l'Ordine. U papa u vulia fà cardinale, ellu ùn vulia. Hà finitu per accettà chì quellu avia minacciatu di scumunicallu. Per sei anni, Petru fù mandatu quindi è culandi cum'è legatu puntificale, ma sempre vulia demissiunà. Un ghjornu, u papa Lisandru Secondu (1061-1073) li disse: "Scegli! O resti cardinale o, dopu à a to morte, ferai centu anni di purgatoriu". Petru sceglì u purgatoriu è riturnò in Fonte Avellano per campà in a sulitutine è per scrive. Scrive, hà scrittu tantu è più. Ne resta più di duiecentu lettere, prediche, puesie, vite di santi, librucci è libroni. U so " Libru di Gomorra", duv'ellu cundanna u lussu è a lussuria di i preti è di i frati, cumpresi quelli di a Corte papale, hè u libru u più scabrosu chì un Santu abbia scrittu. Hè statu interdettu sinu à l'annu 1900. Petru Damianu hè mortu in Faenza, in a nuttata da u 22 à u 23 ferraghju di l'annu 1072. Nanzu di more, avia preparatu u so epitaffiu. Ecculu: "Sì ciò ch'o era, serai ciò ch'o sò. Ricordati di mè, ti ne pregu! Abbie pietà di e cenere di Petru chì sò quì. Prega, pianghji, è dumanda à u Signore di risparmiami." Etimolugia: V. Petru (29 ghjugnu) è Damianu (26 sittembre). 22.II. A Beata Isabella. A principessa Isabella avia ondeci anni di menu chè u fratellu, San Luigi, rè di Francia. Da chjuca, era digià fatta pè u celu. San Luigi hà contu chì, una mane, u camerieru avia imbucinatu a strapunta duv'ella durmia. In più bella, anu intesu una vuciuccia. Era ella chì pregava è si era lasciata ingutuppà senza avvedesine. Isabella hà riesciutu à francassi da u matrimoniu è hà campatu in una casetta, vicinu à un cunventu ch'ella avia fattu fà pè e sore parigine di santa Chjara. Hè morta u 22 ferraghju 1270 à l'età di 45 anni. Etimolugia è nomi: Cf Lisabetta di u Portugallu (4 lugliu). Paesi è cità: Parigi (12 sittembre), Longchamp (31 agostu). 23.II. Santu Lazaru u pittore. Santu Policarpu. Lazaru era un frate di Custantinopuli chì pinghjia figure secre à l'epica iconoclastica quandu, da 725 à 842, sciappavanu è brusgiavanu e riprisentazioni di Diu è di i santi. Versu l'annu 830, l'Imperatore Teofilu u fece arrestà è li fece brusgià e palme di e mani. L'imperatrice Teodora u piattò, u curò è u guarì, è Lazaru riprincipiò à pinghje. A' a morte di u maritu, l'annu 842, Teodora ebbe a regenza per quatordeci anni. Fece stancià a guerra di e figure chì durava da più di un seculu. Lazaru fù incaricatu di andà in Roma à danne a nova à u papa. Certi pretendenu chì, vultendu da Roma, u battellu si hè affundatu è Lazaru hè mortu annegatu. D'altri dicenu ch'ellu hè mortu in l'867, dopu à avè ricusatu di pregà pè u boia chì l'avia marturiatu. Etimolugia: V. Lazaru (17 dicembre). Policarpu hè u secondu di i martiri cunnusciuti, u primu essendu San Stefanu. Hè mortu in l'annu 155, in Smirne. Era statu un discepulu di San Ghjuvanni l'Evangelistu è avia cunnusciutu quelli chì avianu cunnusciutu à Ghjesù. Santu Ireneu conta chì Policarpu li dicia: "Iè, l'aghju po cunnusciutu benissimu à San Ghjuvanni. Mi pare di vedelu ancu avà. Si calava accantu à noi altri zitelli, è ci ripetia e parulle di l'apostuli è quelle di Ghjesù". Piolicarpu era vescu di Smirne quand'ellu fù ubbligatu di piattassi per via di e persecuzioni. Si era rifugiatu in u granaghju di una casetta, ma fù traditu da un giovanu servu torturatu da i suldati. L'anu purtatu davanti à u procconsule chì li prumettì di salvalli a vita s'ellu rinnegava a so fede. "Facenu 86 anni ch'appartengu à u Signore, disse Policarpu, ùn mi hà fattu nisun male, è vulite ch'o u rinneghi? Mancu à pensalla!" Allora u purtonu nantu à un legnaghju per brusgiallu vivu. Ricusò di lasciassi lià mani è pedi è si messe à pregà mentre ch'elli zingavanu focu. Ci hè vulsutu chì i suldati u difiniscanu à stilettate, chì e fiastare l'allisciavanu senza brusgiallu. Etimolugia: da u grecu "polus" (assai) è "karpos" (fruttu). 24.II. Santu Mudestu. Issu Santu hè citatu pè a prima volta in u Martirologu d'Usuardu. Usuardu era un frate chì campava à u seculu IX. U rè di Francia, Carlu u Pilatu, l'avia incaricatu di scrive una lista di i santi cù a vita d'ugnunu. L'uriginale si trova à a Bibliuteca naziunale di Parigi, ma hè statu stampatu parechje volte. Ci dice chì Mudestu era un vescu di Trevi, in Alemagna, à l'epica di l'invasione franca, è ch'ellu hè mortu l'annu 486. Etimolugia: da u lat. "modestus" (calmu, prudente). Nomi: Modesta, Modeste, Modestia, Modestine, Modesty, Mudesta, Mudestu. 25.II. U beatu Rumeu. In u 1830, dui frati carmelitani di Limoges (l'attuale capilocu di u dipartimentu di a Haute-Vienne) eranu partuti per Roma in pelegrinaggiu. Sò morti da a debulezza in l'uspidale di Lucca. Unu si chjamava Avertanu. Hè mortu u 26 ferraghju. L'altru si chjamava Arrigu. Hè mortu u 4 marzu. Dicenu chì, quandu Arrigu hè mortu, anu vistu affaccà à Avertanu chì venia à circallu per cunducelu in Paradisu. Da tandu, Avertanu chì ghjera prete, hè citatu cum'è Santu. Arrigu, chì ùn era chè frate cunversu, ùn hè chè beatu cù u nome di Rumeu, nome chì vole dì: "Pelegrinu chì và in Roma" è chì deve a so pupularità à a pezza si Shakespeare: "Rumeu è Ghjulietta", scritta in u 1595. Etimolugia: da u lat. medievale "romeo" (Vò in Roma, pelegrinu). Casate: Romei. Nomi: Romello, Roméo, Rumeu. 26.II. Santu Nestoriu. Santu Purfiriu. Nestoriu era vescu di Maghidos, in Turchia. Sottu à u regnu di l'imperatore Deziu, da l'annu 248 à l'annu 251, numerosi eranu i cristiani chì rinnegavanu a so fede per ùn esse tombi. Temendu chì quelli di a so dioccesi ne fessinu altr'è tantu, Nestoriu li cunsigliò di fughje è di piattassi. Ellu si n'hè statu in cità, è l'anu arrestatu. U guvernatore l'hà dettu: "Postu chè tù preferisci un omu crucifissatu à i nostri imperatori è à i nostri dii immurtali, murerai ancu tù nantu à una croce". E' Nestoriu fù crucifissatu. Era l'annu 250. Etimolugia: da u grecu "Nestôr", nome di persona. Nomi: Nestor, Nestora, Nestoria, Nestoriu, Stora. Purfiriu era un Grecu di Salonicchiu, natu l'annu 347, mortu in Gaza di Palestina l'annu 420. Marcu u Diacunu hà scrittu chì Purfiriu era un rimitu chì campava in una grotta ma, per via di un tumore à u fegatu, si ne era venutu in Ghjerusalemme duv'ellu vulia more. "L'aghju vistu pè a prima volta - dice Marcu -, andendu à u Santu Sepolcru, zimbu, magru fittu, faccia cerosa, appughjendusi nantu à un bastone per marchjà, è quasi ch'ellu ùn pudia movesi. "Un ghjornu, Purfiriu mi hà mandatu à u so paese per ricuperà una lascita. Quandu sò vultatu, era in piena salute. Mi hà contu ch'ellu avia vistu à Ghjesù cù u ladru bravu, è Ghjesù avia cumandatu à u ladru di guarillu." Purfiriu fù fattu prete, incaricatu di curà a Santa Croce, ma travaglichjava quantunque cum'è scarparu per fassi dui soldi. A' 49 anni, hè diventatu vescu di Gaza, una cità pagana duve i Cristiani eranu persecutati. Cù Marcu, andò à truvà l'imperatrice Eudossia per dumandalli di rompe i tempii è di fà una chjesa cristiana. Eudossia era incinta. Purfiriu li disse: "Parturiscerete d'un maschju". "S'ella accade, disse Eudossia, ùn averete à lagnabbi di mè". L'imperatrice ebbe un maschju, mandò i so suldati per sciappà l'ottu tempii di Gaza è dete i soldi per fà una bellissima chjesa, detta da tandu: a basilica eudossiana. Purfiriu hè mortu à 73 anni, dopu à esse statu 43 anni u vescu di Gaza è avè cunvertitu tutta a pupulazione. 27.II. Santa Unurina. Santu Leandru. Secondu a tradizione, Unurina fù marturiata è lamapata in a Senna, mezu à l'attuale cità di Lillebonne è Harfleur, dipartimentu di a Seine-maritime. L'anu trova è sepolta in Guerarvilla, l'attuale cità di Graville-Sainte-Honorine. In l'876, e so reliquie sò state purtate in Confluenziu, l'attuale Conflans-Sainte-Honorine, dipartimentu di l'Yvelines, à l'aghjunghjente di a Seine è di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "honoratus" (unuratu, ludatu). Nomi: Honor, Honorat, Honoratus, Honoré, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Onorio, Ratus, Unurata, Unuratu. Prutezzione: a navigazione fluviale. Leandru era un vescu di Siviglia mortu versu l'annu 600. Era natu in Cartagene 60 anni nanzu è l'avianu fattu vescu à l'età di 39 anni. Da un seculu, a Spagna era occupata da i Visigoti, chì ghjeranu ariani, vene à dì cristiani, ma senza addimette a Santissima Trinità, dunque a divinità di Ghjesù. L'annu 587, u so rè, Reccared, si fece catolicu è a Spagna fù guvernata da i catolichi sinu à a ghjunta di l'Arabi, in 711. Prima, Leandru avia participatu à l'intrecci religiosi di a famiglia reale: u babbu di Reccared era arianu, u so figliolu primu natu era catolicu è avia mandatu u vescu di Siviglia ind'è l'imperatore di Bizanziu per dumandà aiutu. U rè avia fattu tumbà u figliolu è, à Leandru, l'avia scacciatu di Spagna. In 586, u rè muria, è u so secondu figliolu, Raccared, li succedia. A cunversione di Reccared serebbi devuta à Leandru è ghjè per quessa chì a Chjesa catolica l'hà messu nantu à l'altari. Etimolugia: da u gr. "leandros" (omu di u so poupulu?). Casate: Leandri. Nomi: Léand, Leander, Leandra, Léandre, Leandri, Leandru. Paesi è cità: Siviglia ( 13 marzu). 28.II. Santu Rumanu abbate. A Beata Antonia. Rumanu hè natu versu l'annu 400 in e muntagne di u Giura. A' l'età di 35 anni, partì da u paese nativu, senza nunda, for d'un libru chì cuntava a vita di i Patri di u Desertu. Andendu à Levante, ghjunse in un locu magnificu cù belle terre è una funtana. Custì, campò solu qualch'annu, travagliendu è preghendu. Pianu pianu, ghjunsenu i discepuli, è fece un munasteru. U locu si chjamava Condadiscone. Hè diventatu l'attuale cità di Saint-Claude, dipartimentu di u Jura. In Condadiscone, i discepuli crescianu. Allora, Rumanu fece un altru munasteru trè chilometri più in dà. U fece guvernà da u fratellu, chì si chjamava Lupicinu, è chì l'avia raghjuntu dopu à avè persu a moglia. Oghje, custì, ci hè un paese chì si chjama Saint-Lupicin, per via di Lupicinu chì ghjè statu cannunizatu ancu ellu. Rumanu hè mortu in 463, Lupicinu in 480. Etimolugia: "da u lat. "romanus" (chì stà in Roma, cità o statu). Casate: Romanacce, Romanacci, Romanelli, Romanetti, Romani. Nomi: Mania, Manus, Rim, Rimoussia, Romain, Romaine, Roman, Romàn, Romana, Romane, Romania, Romania, Romanie, Romanka, Romano, Romanus, Rome, Rumana, Rumanu. Antonia, una Fiurentina sora di Santa Chjara, campava à u seculu XV. Era stata maritata una prima volta à l'età di 15 anni. Veduva duie volte, si ne era andata in un cunventu di a cità nativa. Custì averebbi gosu a so pace s'ella ùn avia un figliolu chì ghjera un omacciu, è ella ne suffria. Antonia avia per direttore u famosu San Ghjuvanni di Capestranu, un Abruzzese chì a mandò in i so lochi per guvernà u cunventu di u Corpu Cristi d'Aquila. Hè in issu cunventu, ch'ella avia rifurmatu, ch'ella hè morta u 29 ferraghju di l'annu 1472. 29.II. Santu Augustu Chapdelaine. Augustu hè natu à a Rochelle-Normande (dipartimentu di a Manche). A' 29 anni, hè prete. A' 37 anni, entre à e Missioni strangere di Parigi. L'annu dopu parte pè a China. Senpre solu, senza l'aiutu d'altri missiunarii, crea una cumunità cristiana in u Kuang Sì. E so lettere ci facenu cunnosce un omu eroicu, tranquillu, chì sà ch'ellu risicheghja d'esse marturiatu, è chì aspetta a morte senza temela. Quandu, campava tramezu à i so cristiani chì ghjeranu centinare, quandu, in prigiò, secondu l'estru di i funziunarii lucali. Unu di issi funziunarii u fece chjude in una gabbia duv'elli ghjustiziavanu i peghju criminali. U lindumane, Augustu respirava sempre. Allora u fece scapà. U capu, appesu à un arburu, fù pigliatu à petrate da i zitelli è, quand'ellu cascò, fù manghjatu da i cani. Era u 29 ferraghju 1856. Etimolugia, casate è nomi: Cf Agustinu (28 agostu) 1.III. Santu Albinu. Santa Eudossia. Albinu hè natu versu l'annu 469. Appartenia à a tribù gallica di i Veneti (in l'attuale dipartimentu di u Morbihan, capilocu Vannes). Hè mortu u 1u marzu 529 à u capilocu di a tribù gallica di l'Andecavi (l'attuale Angers, dipartimentu di u Maine-et-Loire), duve ellu era statu vescu. A' l'epica, parechji eranu i signori chì si maritavanu cù a surella, è ancu cù a figliola. I nobili eranu scunduttati è i veschi lasciavanu fà per ùn esse tombi, o almenu per ùn pigliassi l'osse in gola. Albinu, ellu, luttava contru à issi matrimonii incestuosi è, malgradu tutte e minaccie di morte, scumunicava i sposi chì ghjeranu in issu casu. Dicia: "State à vede chì mi anu da taglià u capu. Finisceraghju ancu eiu cum'è San Ghjambattista". U risicu ci era, ma hè quantunque mortu in u so lettu à l'età di 60 anni. Etimolugia: da u lat. "albus" (biancu). Issu nome era datu à i zitelli di pelle è capelli assai chjari. U veru "albinu" hà a pelle bianchiccia, tutti i peli bianchi, è l'ochji assai chjari Casate: Albini, Albano, Albanese. Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albe, Albin, Albinu, Aubaine, Auban. Eudossia era una prustituta libanese di u seculu secondu. Campava à Eliopoli, l'attuale Baalbech. Un ghjornu, un frate chì si chjamava Ghjermanu, ghjunse à Eliopoli è fù allugiatu da un amicu, un omu riccu chì mantenia à Eudossia. Ghjermanu avia una voce maravigliosa. Dopu cena, si affaccò à a finestra, è si messe à cantà, impruvisendu nantu à parulle di u Vangellu. Cantò l'infernu, a pecura sviata, è l'anime scelte da Diu per una eterna felicità. Eudossia, da nantu à u cacciafora, stava à sente. Quand'ella andò à chjinassi, piense. U lindumane, volse sapè quale era issu cantadore è fece a cunnuscenza di Ghjermanu. Partì cun ellu à vede u vescu chì a battizò. Un omu ghjelosu spanticò l'affare à u guvernatore rumanu chì a mandò in tribunale. U ghjudice, chì ghjera un bravu omu è campava felice cù una moglia bella è graziosa, li rese a libertà. Ma u ghjelosu fece di manera di mandalla torna in tribunale. Ista volta, u ghjudice era un omu azezu chì campava cù una moglia goffa è gattiva, è, à Eudossia, li fece taglià u capu. 2.III. U beatu Carlu. Carlu, dettu "u Bravu", natu versu l'annu 1081, serebbi u quartu figliolu di San Knud, rè di u Danimarca. Era conte di a Fiandria è hà participatu à a prima Cruciata. In i so stati, Carlu avia impostu a "tregua di Diu", istituita un seculu nanzu da Santu Odilone, un santu chì difendia di battesi in l'Avventu, in Quaresima è in Pasqua. Contanu chì, un ghjornu, Carlu essendu à a messa, una povera donna vense à dilli chì un suldatu l'avia arrubatu a so vacca. - Mi ne occuperaghju passatu l'uffiziu, disse Carlu. - Iè ma tandu - disse a donna - u suldatu serà luntanu, è quale hè chì u chjapperà? Carlu li dete u so mantellu: - Tè, piglialu, falatine in fondu di a chjesa è aspettami. O trovu a vacca, o ti teni u mantellu. Ci vole à dì chì u mantellu, tuttu ricamatu d'oru, valia parechje capite di vaccine. Dopu à a messa, Carlu dete ordini à i so ufficiali chì ritruvonu u suldatu è a vacca. E' ellu, ricuperò u mantellu. Carlu u Bravu hè statu assassinatu in una chjesa, mentre ch'ellu pregava, u 2 marzu 1127, mercuri di e Cenere, da un signoru disubidiente ch'ellu avia liticatu. Etimolugia, casate è nomi: Cf Carlu Boromeo (4 nuvembre). 3.III. Santu Marinu. Marinu era un legiunariu di a Cesarea Marittima, capilocu di a Palestina occupata da i Rumani. Era un bon suldatu, è l'avianu fattu cinturione, vene à dì ch'ellu avia u cumandu di centu fantacini. A regula vulia chì, nanzu d'occupà e so nove funzioni, devia sacrificà à i dii pagani. Ellu chì si era fattu cristianu, ricusò. U ghjudice li dete trè ore di riflessione. Isse trè ore, Marinu e passò à pregà. Dopu, cum'ellu era senpre decisu à ùn rinnegà a so fede, l'anu tagliatu u capu. Era versu l'annu 262. Un altru Marinu, chì campava à u seculu settimu, hè festighjatu u 4 sittembre in a cità è republica di San Marinu. Etimolugia: da u lat. "marinus" (di u mare). Casate: Marini Nomi: Marin, Marina, Marine, Marinetta, Marinette, Marini. Marinu. 4.III. Santu Casimiru. Casimiru hè natu u 3 uttobre 1458 in Craccovia. Era u secondu figliolu di Casimiru Secondu, rè di Polonia. Avia una bellissima educazione, chì u babbu l'avia preparatu à a carica reale, ma ellu ùn pensava chè à pregà è à soffre. A notte, cù a cumplicità di un camerieru assai fidu, durmia in terra, à u pede di u lettu, o andava à pregà davanti à e porte chjuse di a chjesa. U babbu, chì avia fattu rè di Boemia u primu figliolu, vulia fà di Casimiru u rè di l'Ungheria guvernata tandu da Mattiasu Primu. Dendu cum'è scusa chì u populu rinnegava u so rè, u manda cù una armata per occupà u paese. Ghjuntu à a fruntiera, Casimiru si trova davanti à Mattiasu inturniatu di suldati è, per ùn fà corre u sangue, si ne volta dicendu à u babbu chì l'Ungheresi tenianu sempre à u so rè. U babbu u chjude trè mesi in un castellu. Più bellu piacè ùn li pudia fà chì, custì, passava u so tempu à pregà. Quand'ellu hà 21 annu, li tocca à guvernà a Polonia, mentre chì u babbu passa quattru anni in a Lituania, tandu pruvincia polonese. E' guverna tantu bè chì u babbu prova à maritallu cù a figliola di l'Imperatore germanicu. Casimiru era digià tisicu. I duttori, scelti da u babbu, li dicenu chì issu matrimoniu pudia guariscelu. Ellu risponde chì u solu rimediu à a so malatia era a prighera. Hè mortu à 25 anni, u 4 marzu 1484. L'anu canunizatu 36 anni dopu è, in u 1602, hè statu pruclamatu Santu Patrone di a Polonia. Etimolugia: da u polonese "kasimierz" (paceru). Casate: Casimiri. Nomi: Casimir, Casimiro, Casimiru, Casper, Cass, Cassie, Cassy, Kasimir, Kasmira. Nazioni: Lituania, Russia. Prutezzione: ghjuventù. 5.III. Santa Uliva. Santu Ghjuvan Ghjiseppu di a Croce. Uliva serebbi stata marturiata in principiu di u seculu secondu. E so osse sò cunservate in a chjesa di Sant'Afra di a cità di Brescia, in Lombardia. Etimolugia: da u germanicu "anu" (denzanu) è "laib" (discendente) Casate: Oliva, Olivari, Olivetti, Olivi, Olivieri. Nomi: Lell, Liveriu, Noll, Ol, Olier, Oliva, Olive, Oliveiros, Oliver, Oliverio, Oliverius, Oliverus, Olivette, Olivia, Olivier, Ollie, Ollier, Ollier, Ollivier, Uliva, Uliveriu. Ghjuvan Ghjiseppu era natu in u 1654 in l'isulottu di Ischia, di punta à Napuli. Giovanu giovanu, si ne era andatu in Napuli in un cunventu di Minori Franciscani. A' 16 anni era frate. Durante una trentina d'anni si dete à sparghje a riforma fatta in Spagna da Santu Petru d'Alcantara, quella di i frati scalzi, poveri è mistichi. A' l'età di 52 anni, dopu à esse statu guardianu, definitore è superiore generale di u so Ordine, u papa li dete u permessu di ritirassi à u cunventu di Santa Lucia di Napuli per pregà, occupendusi di a salvazione di l'anime. Custì, campò torna 28 anni. Facia i miraculi. Prevedia l'avvene è pigliava à contu soiu e pene di l'altri, fisiche è murale, è ancu e piaghe. Vulava cum'è l'ocelli è, à le volte, u vedianu in dui lochi attempu. Un ghjornu, à unu chì criticava a Pruvidenza, disse, tucchendusi u capu: "Aghju misuratu istu ossu chè noi avimu nantu à e spalle. Face quattru pollici d'altu è trè di largu. E' voi, caru amiccu, avereste a pretensione di fà entre l'infinitu in un ossichjulu simile!". Ghjuvan Ghjiseppu (dettu di a Croce) hè mortu in Napuli u 23 marzu 1734. 6.III. Santa Niculetta. Niculetta hè nata u 13 ghjennaghju 1381 in Corbeia (l'attuale Corbie, in u dipartimentu di a Somme) duve u babbu era maestru d'ascia. I genitori ùn eranu più giovani ma avianu pregatu à Santu Niculaiu di dalli un figliolu. E' ghjera nata issa zitella, chjamata Niculetta in l'onore di Santu Niculaiu. Quand'ella hè nata, facianu trè anni chì i catolichi eranu in bisbigliu. Ci era un papa in Roma, unu in Avignone è ancu un terzu in Pisa. Orfana di babbu è di mammma à 18 anni, Niculetta decide di fassi sora. A li prova cù una cumunità di Bighine, cù e sore di San Benedettu, cù quelle di Santa Chjara ma, daperttuttu, trova chì ùn ci hè abbastanza disciplina. Allora si face fà una cellula mezu à i contraforti di a chjesa è ci stà trè anni. Custì campava felice, ùn fendu altru chè pregà, ma, di tantu in tantu, affaccava u diavule: "Quand'è tù stancerai di pregà - dicia Satanassu - stanceraghju di straziatti". Un ghjornu, appariscenu San Francescu è Santa Chjara è li dumandanu di preparà una riforma pè i so cunventi di sore. Niculetta parte in Avignone è và à truvà u papa Benedettu XIII. U papa hè statu impressiunatu da issa giovana è li dà u velu è u curdone di superiore generale di tutti i cunventi ch'ella creerà, o ch'ella rifurmerà. Quand'ella more, u 6 marzu 1447, à l'età di 66 anni, a riforma intrapresa era osservata in Francia, in Spagna, in e Fiandrie è a Savoia. Ancu oghje, sò parechje e sore di Santa Chjara chì campanu secondu e regule stabilite da Niculetta. Etimolugia: V. Niculaiu (6 dicembre). 7.III. E Sante Perpetua è Felicità. Santu Paulu u Semplice. U 7 marzu di l'annu 303, in Cartagine, unipochi di cristiani eranu lampati à e bestie è scannati. Frà elli, ci era Perpetua, chì avia un figliolu ch'ella venia di spuppà, è Felicità chì avia parturitu in prigiò trè ghjorni nanzu. Quandu Felicità era in partu è stridava, u guardianu disse: "Chì ne serà quand'è tù serai framezu à e bestie". - Avà sò eiu chì soffru - rispose Felicità - ma tandu Cristu suffrerà per mè. In issu mentre, Perpetua scrivia: "Diu hà fattu chì a mio criatura ùn dumandi più à sughje è chì i petti ùn mi sentinu". Perpetua hà lasciatu u figliolu à i soi. A criatura di Felicità hè stata aduttata da una cristiana. U 7 marzu, in l'anfiteatru, e duie donne, è trè cumpagni, sò stati ingutuppati in una reta, è anu fattu entre una vacca di e pessime. Una stonda dopu, i spettatori dumandavanu di ùn fà più soffre e giovane mamme. Allora, e duie donne si sò basgiate è si sò lasciate scannà senza fà un muvimentu è senza anscià. U gladiatore chì pulzava à Perpetua tremava cum'è una frasca è fù a vittima chì debbe guidà a spada. Etimolugia: V. Filice (12 ferraghju). Paulu campava à u seculu quartu. Era un simplicione. Li dicianu chì a moglia avia un omu, ellu ùn a credia. Un ghjornu, vultendu à bonora da u travagliu, l'hà trovi inseme. "Occupati d'ella è di i zitelli - disse à l'omu -, per mè, mai più mi viderete". E' partì. Si ne andò in u desertu à truvà u famosu Santu Antone. Quellu li disse: "A' 60 anni, sì troppu vecghju per fatti frate", è ùn ci fece più casu. Ma Paulu ùn si alluntanò. Quandu Antone si indinuchjava, ellu dinù si indinuchjava. Quand'ellu manghjava, o beia, ellu manghjava, o beia. E' quandu Antone vituperava contru à Satanassu, ellu mughjava ancu di più. Dopu à quindeci ghjorni di isse finzioni, Antone l'hà permessu di stassine in una grotta accantu à a soia è, durante un annu, u preparò à a vita spirituale. Paulu ricevì tante grazie da u Signore chì diventò u rimitu u più celebre di a Tebaide duv'ellu serebbi mortu u 10 ghjennaghju di l'annu 341. Etimolugia, Casate è nomi: cf u 29 ghjugnu. 8.III. Santu Ghjuvandiu (Ghjuvanni di Diu). Ghjuvanni hè natu à u Portugallu, in Montemoro Novo, l'8 marzu 1495. Hè mortu in Spagna, in Granada, l'8 marzu 1550. A' 8 anni si ne scappa da a casa paterna per ùn vultacci più. Un ghjornu, nantu à a strada di Madrid, si vene menu è ghjè racoltu da un omu chì avia una grossa banda di pecure è una figliola sola. Per parechji anni, face u pasturellu. Era tantu astutu chì u patrone li prumette di lascialli e pecure s'ellu spusava a figliola. Tandu, Ghjuvanni si ne và è si ingagia in l'armata di Carlu Quintu in guerra contru à i Francesi. Cundannatu à esse impiccatu per avè lasciatu arrubà roba ch'ellu avia in cura, prega a Madonna di salvallu, è a si franca. Scacciatu da l'armata, volta ind'u patrone pastore. Quellu era sempre decisu à maritallu cù a figliola. Allora Ghjuvanni riparte è si ne và in Ungheria à battesi contru à i Turchi. Finita a guerra, ellu chì, sinu à tandu, era statu un libertinu, decide di campà cum'è un santu, secondu i cunsigli di Ghjesù ch'ellu avia vistu in sognu. Volta in Spagna, si stabilisce in Granada, è si face passà per scemu. U chjudenu in un uspiziu è, per trè mesi, u frustanu à canapu crosciu. Tandu era cusì ch'elli curavanu i scemi. Surtitu da l'uspiziu, Ghjuvanni si mette à racoglie infermi abbandunati è à cunverte prustitute. Per nutrì tutta issa ghjente, facia è vendia carchi di legna minuta. Pian pianinu, fù tantu cunsideratu in cità chì i ricconi di Granada li fecenu fà un uspiziu pè i so malati. Cusì hè nata a Cungregazione di i Frati di San Ghjuvandiu. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre). Preutezzione: liatori di libri è persunale di l'uspidali. 9.III. Santa Francesca, detta a Rumana. Francesca nasce in Roma in u 1384. A' l'età di 13 anni, a maritanu cù Lurenzu di i Ponziani chì, cum'è ella, facia parte di a nubiltà rumana. Campanu inseme quaranta anni, sempre d'accordu, senza mai liticassi, è anu trè figlioli, ma ùn ne campa chè unu. Nimu si dubitava chì issa signora, chì campava cum'è tutte e signore di a cità favurite da a sorte, avia, in più, i favori di u Signore. In u giardinu di u palazzu Ponziani, Francesca avia fattu fà una grotta secreta, è ci passava ore è ore à pregà. In più di u maritu, Francesca avia un amicone chì ùn a lasciava mai sola. Era u so anghjulu custode chì nisunu, for di ella, pudia vede, un anghjulu chì a guidava, a cunsigliava, a cunsulava. I papa d'Avignone vultonu in Roma quand'ella avia 31 annu. Ne danu u meritu à Santa Catalina di Siena, ma certi storichi pensanu chì Santa Francesca ci era dinù per qualcosa. In u 1425, Francesca crea l'Istituzione di e Collatine (in francese: les Oblates bénédictines). Sò sore chì campanu in casa soia ma dipendenu da un munasteru di San Benedettu. A' 52 anni, Francesca perde u maritu è si ritira à u cunventu di Tor di Specchi. Quattru anni dopu, volta à u palazzu Ponziani per curà u figliolu chì ghjera malatu è custì si ne more. Era u 9 marzu 1440. Canunizata, hè diventata a Santa Patrona di a cità di Roma. Etimolugia: V. Francescu (4 uttobre). In u 1981, in Corsica, Francesca venia à u terzu rangu di i nomi feminili, dopu à Maria è Ghjuvanna. Era quellu di 29 donne nantu à 1000. Prutezzione: automubilisti è veduve. 10.III. Santa Nastasgia. I quaranta martiri di Sebaste. Nastasgia, nata in Custantinopuli versu l'annu 500, era di famiglia nobile. Era bella cum'è un fiore è l'imperatore Ghjustinianu si ne era innamuratu. L'imperatrice Teodora si ne era avvista è ghjera ghjelosa. Per ùn dispiaceli, Nastasgia si n'andò in Alessandria duv'ella fece un munasteru. A' a morte di Teodora, Ghjustinianu manda à circalla per fanne a so sposa. Ella scappa, vestuta da omu, è si ne và in u desertu d'Egittu, à Scettè, duv'ellu ci era una cumunità di rimiti. L'abbate Daniele, chì guvernava issa cumunità, li face vede una grotta chì nisunu cunnuscia. Ci stà piatta sei mesi. Dopu, durante dicennove anni, face a vita di i rimiti di u desertu, sempre fendusi passà per un omu. Ma a so voce ùn l'avia pussuta cambià, è l'altri rimiti a chjamavanu "Nastasgiu u castratu". Quand'ella hè morta, avia, à pocu pressu, 67 anni. L'abbate Daniele chì avia assistitu i so ultimi ghjorni, li fece una fossa accantu à quella grotta duv'ella era stata i primi tempi. Tandu, si hè sappiutu ch'ella era una donna è ch'ella avia preferitu u serviziu di Diu à u titulu d'Imperatrice d'Oriente. Etimolugia: da u nome grecu "Anastasius" cù listessu significatu chè Rinatu: natu una seconda volta à una vita spirituale. Nomi: Anastaise, Anastase, Anastasia, Anastasie, Anastasiu, Anastasy, Anasthase, Nastasgia, Nastasgiu, Stacey. U 10 marzu si festighjeghja dinù i quaranta martiri di Sebaste di Cappadoce, morti pè a so fede in l'annu 320. Facianu parte di a dodecesima Legione, detta a Fulminante, à l'epica di Liciniu, imperatore d'Oriente (317-324). Un ghjornu d'invernu li dissenu chì, u lindumane devianu assiste à un sacrifiziu in l'onore di i dii pagani. Elli ricusonu. Allora, l'anu fattu passà a nuttata nantu à un lagu cutratu. Accantu, ci era un stabilimentu di bagni caldi per quelli chì si penterebbinu. A' pentesi, ùn ci ne fù chè unu, ma un suldatu di quelli chì i curavanu si sustituì à ellu. U lindumane, quelli chì avia resititu à a cutrura sò stati ammazzati cù una stanga in ferru. I cadaveri, l'anu brusgiati nantu à un legnaghju. Ci ne era unu chì respirava sempre è u volsenu lascià campà cù a speranza ch'ellu rinneghi a so fede. A mamma, chì ghjera custì, è una amica, l'aiutonu à mettesi nantu à u carru chì purtava i morti à u legnaghju. 11.III. Santa Rusina. Santu Eulogiu. Di Santa Rusina ùn si sà nunda. Hè unurata da u XIVèsimu seculu in u paese alemanu di Venglingen, dioccesi d'Ausburgu, duv'ella hà una chjesa. Etimolugia: V. Rosa (23 agostu). U prete Eulogiu hè mortu in Cordoba l'11 marzu 859. Cordoba, tandu, avia un mezu milione di abitanti è ghjera a capitale di i Musulmani di Spagna. L'emiru ùn impedia micca à i Cristiani di cunservà a so fede è di celebrà u so cultu, ma li facia pagà impositi assai forti è li difendia di praticà u proselitisimu. Ciò chì face chì certi si cunvertianu à l'Islam. Eulogiu, chì ricusava issa disciplina, fù messu in prigiò. Surtitu da prigiò, fù fattu arcivescu di Toledo. Si fece torna arrestà per avè cunvertitu una giovana Musulmana è avella accettata in casa soia. A' u ghjudice disse: "Serebbi statu cuntentu di fanne altrettantu cù tè". Hè statu cundannatu à esse scapatu. 12.III. Santu Mamilianu. Un San Mamilianu hè statu marturiatu in Roma à u seculu terzu ma, in Corsica, si festighjeghja à San Mamilianu di Monte Cristu, chì serebbi un arcivescu di Palerma, esiliatu cù i cumpagni in Africa, à u seculu quintu. Da l'Africa, scappanu, passanu in Cagliari, è po si ne vanu in un'isula, à 45 chilometri da a Corsica. L'isula si chjamava Monte Giove: a battezanu Monte Cristu è ci facenu un'abbazia. In u 1110, e salme di San Mamilianu è cumpagni sò state purtate in Civita Vechja, u portu di Roma. In Corsica, l'abbazia di Monte Cristu era diventata, pocu à pocu, patrona di parechje chjese è terre: . l'abbazia di San Benedettu è San Zenobiu di u cavu d'Aleria, à a Petra di Verde; . a chjesa Santa Maria di Barcaia, in Linguizzetta; . a chjesa Santa Marione, di Corti; . l'abbazia San Benedettu, di Merusaglia; . l'abbazia Santa Maria di Canovaria, à u Prunu, cù e chjese di l'Ampugnani; . u castellu è a cappella San Martinu di Lumitu, in Scata; . a cappella San Mamilianu, in San Ghjuvanni di Moriani; . a chjesa di San Pancraziu è l'abbazia di Santa Barbara, à u Poghju di Moriani; . è d'altre, in Tavagna, in Casinca, è ancu in Pumonte. Una legenda conta chì, à e Valle di Campulori, tutte e dumeniche, un frate venia da Monte Cristu à dì a messa à a cappella di Santa Cristina. Forse chì Santa Cristina dipendia da l'abbazia di Santa Barbara, chì ghjera ghjustu sopra, nantu à u Pughjulacciu. In u 1232, l'abbazia di Monte Cristu, cù tuttu ciò ch'ella pussedia, hè stata data da u papa à u cunventu camaldulese di Pisa: San Michele in Borgu. Etimolugia: forse sfurmazione di Massimilianu. V. Massimu (14 aprile). Paesi: San Ghjuvanni di Moriani, Tagliu di Tavagna, a Munacia d'Orezza, a Scolca. 13.III. Santu Ruderigu. Ruderigu era un Spagnolu di Cordoba, scapatu u 13 marzu di l'annu 837, cù u cumpagnu, San Salomone. Avia dui fratelli, unu catolicu, l'altru musulmanu, chì passavanu u so tempu à liticassi per via di a religione. Un ghjornu ch'elli ne eranu venuti à e maniccie, Ruderigu prova à spiccialli. Si voltanu tramindui contru à ellu, li si cozzanu, è u lascianu cum'è mortu. U fratellu catolicu scappa, chì a pulizza di u califfu ùn burlava. U musulmanu mette à Ruderigu nantu à un catalettu è li face fà u giru di a cità pianghjendu è stritendu: "Fighjate u mio poveru fratellu tombu da un assassinu cristianu per ùn avè vulsutu rinnegà l'Islamu". Ruderigu risuscitò è guarì. E' si n'andete pè i carrughji di Cordoba, fendu sapè ch'ellu ùn era mai statu musulmanu, è chì, più chè mai, credia in Ghjesù Cristu. U capu di a pulizza u fece arrestà è mette in prigiò duv'ellu si trova in cumpagnia di un certu Salomone chjosu per avè pruvatu di sparghje a fede cristiana. Inseme, si cunsulavanu è pregavanu. U ghjudice i stacca è prova à cunverteli dicendu à ugnunu chì l'altru avia apostasiatu. I dui omi si ridenu d'ellu è ùn cedenu. Allora i caccia da prigiò è li taglianu u scapu. Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) è "ric" (putente). Nomi: Broderick, Rick, Ricky, Rod, Roddie, Roddy, Rodéric, Roderich, Roderick, Rodrick, Rodrigo, Rodrigue, Rodriguez, Rorich, Rörig, Ruaidhri, Ruderigu, Rurich, Rurik, Ruy. Litteratura: Corneille, "Le Cid" (1636), Victor Hugo "Ruy Blas". 14.III. Santa Mattilda. Mattilda hè nata in a Vestfalia versu l'annu 880, è morta in a Sassonia u 14 marzu 968. Maritata cù l'imperatore d'Alemagna, Arrigu u Primu, dettu l'Ocellaghju, anu cinque figlioli. U più grande di i maschji, Ottone, succede à u babbu. U secondu, Arrigu, diventa duca di a Baviera. A figliola Edvige hè a mamma di Hugues Capet, rè di Francia, u primu di una dinastia chì hà regnatu da u 987 à u 1328. Mattilda intrigava per chì a curona paterna vaghi à u secondu maschju, ma Arrigu debbe cuntentassi di a Baviera, mentre chì Ottone successe à u babbu, ebbe u regnu d'Italia in u 951, è fù, da u 962 à u 973, u primu Imperatore di u Santu Imperu. Si pudia pensà chì Arrigu fussi ricunnuscente cù a mamma, invece, i dui fratelli si sò intesi per spusessala di tuttu è chjudela in un cunventu. Fù in issu cunventu chì Mattilda ebbe a grazia di Diu. A' i principi, à i veschi chì cumpatianu, dicia: "Lasciate fà; soga hè u Signore chì vole cusì!". Quandu i figlioli li resenu a libertà è a so furtuna, fece fà chjese, munasteri è uspidali. A' u cunventu di Polden, ci stavanu 3000 frati. Ella si fece sora in quellu di Northausen è ci passò i cinque ultimi anni di a so vita. Nanzu di more, à l'età di 88 anni, si fece purtà in Quedlinburgu per esse sepolta accantu à u maritu, mortu 32 anni nanzu. Etimolugia: da u germanicu "maht" (putenza, forza) è "hild" (lutta, battaglia). U nome hè statu intruduttu in Inghilterra da i Nurmani cù Guglielmu u Cunquistadore, maritu di Mattilda di Fiandra, quella chì fece a famosa tappizzeria sposta oghje in Bayeux. Nomi: Machthild, Mafalda, Magteld, Mahaud, Mahault, Maitilde, Maltilde, Matelda, Mathilda, Mathilde, Matilda, Mattie, Mattilda, Mattis, Matty, Maud, Maude, Maudie, Mechel, Mechte, Mechtelt, Mechthild, Mechthilde, Meckele, Mectilde, Megtilda, Mektild, Mettelde, Mettild, Metze, Telia, Tidchen, Tilda, Till, Tillie, Tilly. 15.III. Santa Lucrezia. Santa Luisa. Lucrezia era una Spagnola nata in una famiglia musulmana di Cordoba. Si hè fatta cristiana contru à a vuluntà di i genitori. I cristiani di Cordoba a piattavanu quandu in una casa, quandu in un'altra. L'anu trova in casa di un prete chì si chjamava Sulogiu. Sulogiu, chì serà canunizatu, hè statu scapatu l'11 marzu 859; ella, quattru ghjorni dopu, u 15 marzu. Etimolugia: da a casata rumana "Lucretius". Casate: Lucrezi. Nomi: Crezia, Loukretsia, Lucrèce, Lucrecia, Lucrecio, Lucretia, Lucretius, Lucrezia, Lucrezio, Lucreziu, Lukretia. Luisa di Marillac hè nata in Parigi in u 1591. Era a figliola di Louis de Marillac, signoru di Ferrières, maritata à 22 anni, veduva à 34. Un annu nanzu à a morte di u maritu, avia scuntratu à San Vincensiu chì l'avia guarita di una massa d'idee fisse è avia furtificatu a so fede. Anu travagliatu inseme 35 anni per racoglie e criature abbandunate è per succorre i stroppii, i scemi, i vechji, è i malati chì ùn avianu à nimu. Per issa opera tamanta, anu creatu a Cungregazione di e Figlie di a Carità, cungregazione diretta da Luisa sinu à a so morte à 69 anni, u 15 marzu 1660. Etimolugia: V. Luigi (25 agostu). 16.III. Santa Benedetta. Benedetta successe à Santa Chjara cum'è abbatessa di San Damianu d'Assisi. Santa Chjara hè morta in u 1253, Benedetta in u 1260. Ricurdemu chì a Cungregazione di e sore di Santa Chjara hè stata creata in u 1212 da San Francescu d'Assisi, grazia à Chjara, una zitella chì si ne era scappata da u palazzu paternu è avia raghjuntu u santu à e Purziuncule. Benedetta era stata sette anni a prediletta di Santa Chjara, issa donna maravigliosa chì dicia chì u mondu era ben fattu è ringraziava u Signore d'avella fatta nasce. Benedetta hà guvernatu sette anni a Cungregazione, dopu à a morte di Santa Chjara. Cum'è Santa Chjara, hà fattu di manera chì a cumunità di San Damianu d'Assisi si sparghji in tutta l'Europa. Etimolugia: V. Benedettu (11 lugliu). 17.III. Santu Patriziu Patriziu hè natu in u paese gallese à a fine di u seculu quartu. U so babbone, d'urigine rumana, era prete. U so babbu era funziunariu civile è diacunu è avia un bellu casale accantu à u mare. A' 16 anni, Patriziu hè statu rapitu da pirati è vendutu à un cuntatinu irlandese. Hè statu sei anni à curà i porci è po si ne hè scappatu è ghjè vultatu in casa soia. Una notte hà sunniatu chì u Signore ne facia u so apostulu è li dumandava di cunverte l'Irlandesi vultati pagani. Allora, hà adestratu un rebulu di frati è sò partuti. L'Irlanda era guvernata da una massa di picculi rè è capipartiti. Patriziu l'hà cunvertiti è hà creatu unipochi di munasteri. U tenianu tantu caru chì, quand'ellu hè mortu, l'anu cunsideratu cum'è u megliu di tutti i santi. Dicianu chì, quandu un Irlandese muria, era ellu chì l'accuglia à a porta di u Paradisu. Ancu oghje, hè u Santu Patrone di l'Irlanda è dicenu chì u trifoliu hè u simbulu di u paese per via chì Patriziu l'avia sceltu cum'è simbulu di a Santissima Trinità. Etimolugia: da u lat. "patricius" (patriziu, nobile). Casate: Patrizi. Nomi: Paddy, Padraic, Padraig, Padrig, Padrigez, Padruig, Pat, Patria, Patric, Patrice, Patricia, Patricio, Patrick, Patrik, Patrika, Patrikei, Patriki, Patriz, Patrizia, Patrizio, Patriziu, Patrizius, Patsy, Patty, Tricia, Trick. Nazioni: Irlanda, Nigeria 18.III. A Madonna di a Misericordia. Ista festa hè stata istituita da u papa l'annu 1536. Contanu chì, in Savona, Riviera di Genuva, un brav'omu chì si chjamava Tugnu Botta zappava u so ortu quand'ellu hà vistu a Madonna, vistuta di biancu, curunata d'oru, nantu à un scogliu à mez'acqua. A Madonna fighjava u celu è tenia e mani aperte versu a terra. Hà dettu una