A vita di i Santi è e Feste http://www.adecec-corsica.com GHJENNAGHJU 1.I. Maria Vergine, Madre di Diu. Maria, in Ebreu Miriam, era figliola di Ghjuvacchinu è d'Anna. Cù Ghjiseppu, u so sposu, chì ùn l'avia ancu "cunnusciuta", stavanu in Nazaret di Galilea quandu ella ricevì a visita di u Spiritu Santu, è si truvò incinta. Dopu, durante trè mesi, si ne và à stà ind'è a so cucina Lisabetta, a mamma di u Precursore. Quandu i Rumani facenu u censimentu di a pupulazione, Maria è Ghjiseppu sò arregistrati in Bettelemme, à ottu chilometri da Ghjerusalemme. Custì, Maria parturisce di Ghjesù. Per salvà u criaturu da u massacru di i Nucenti, cumandatu da Erode, i genitori u si portanu in Egittu. Rivenuti in Bettelemme à a morte d'Erode, Maria ci stà torna vinticinque anni. Dopu avè assistitu à a crucifissione, a Madre addulurata si ne và à stà ind'è Ghjuvanni. Hè forse morta in Ghjerusalemme. Etimolugia: da l'ebraicu "Myriam", significatu incertu, forse "vidente", forse "signora". In Corsica, in u 1981, u nome Maria, solu o accuppiatu à un altru, era purtatu da 264 donne nantu à 100O. In più, era datu à certi maschji, accuppiatu à un altru nome: Petru Maria, Filippu Maria, ecc. Nomi: Maai, Maaike, Mae, Maei, Mair, Maire, Maja, Mall, Mally, Mamie, Manioussa, Manon, Mara, Marei, Mareïa, Märge, Mari, Maria, Mària, Mariam, Marica, Marichka, Marie, Mariedel, Marieke, Mariekje, Mariella, Marielle, Marietta, Mariette, Marig, Marija, Marinette, Mariola, Mariouchk, Mariquita, Marisa, Marise, Mariska, Marita, Marite, Marja, Marjelle, Maroussia, Maruja, Maruska, Maryse, Maureen, May, May, Mia, Miempie, Mietta, Mikke, Mimi, Minnie, Miriam, Mirzel, Mitzi, Moira, Moire, Moll, Molly, Molly, Moyra, Muire, Myra. Nomi traversi: Assunta, Carmel, Carmen, Cuncetta, Nunziata. 2.I. Santu Basiliu Magnu. Santu Gregoriu di Nazianzu. Basiliu hè natu versu l'annu 330 in a cità turca di Cesarea. Ellu, Gregoriu di Nazianzu (festighjatu u listessu ghjornu) è Ghjuvanni Crisostomu, sò i trè duttori ecumenichi di a Chjesa ortodossa, è i megliu scrittori di i Patri grechi. Basiliu hà lasciatu scritti chì provanu ch'ellu hè statu u regulatore di a vita munastica in Oriente. Dopu à avè passatu cinque anni à e scole d'Attene è à u munasteru d'Anessi, hè statu fattu vescu di a cità nativa. Custì ebbe à scumpete cù l'imperatore chì vulia impone l'arianisimu in a Cappadocia. Fece di manera chì ci volse à discute è à neguzià cù u papa di Roma per ristabilì l'unità di a Chjesa cristiana. Issa lotta ruvinò a so salute, è morse à 49 anni, u primu ghjennaghju di l'annu 379. Cunsideratu tantu da i pagani chè da i cristiani, u chjamavanu Basiliu Magnu. Etimolugia: da u grecu "basileus" (rè). Nomi: Basil, Basile, Basileo, Basilide, Basiliu, Basilius, Vassil, Vassily. Paesi è cità: Parigi (31 marzu). Litteratura: Basilea, hè u capilocu di l'Atlantide di Platone. Basile hè u calunniatore in u "Barbier de Sévile" (1775) di Beaumarchais. Gregoriu avia un annu di più chè Basiliu. Eranu stati inseme à e scole d'Attene è à u munasteru d'Anessi. L'omu ùn era fattu per vive in sucietà. Ciò chì li piacia era a sulitutine. Avia 33 anni quandu u babbu, chì ghjera vescu di Nazianzu, l'ubligò à fassi prete. Nove anni dopu, Basiliu u cunvincia di lasciassi cunsacrà vescu. Per qualchì annu, ebbe a rispunsabilità di e dioccesi di Sasime è Nazianza. Fù ancu, per qualchì settimana, patriarca di Custantinopuli. A' 54 anni, cù a scusa chì i Cristiani ùn temianu più nisun disturbu, si ritirò in una pruprietà di a famiglia per pregà è scrive. E' cusì, hà lasciatu 400 puesie. Hè mortu l'annu 389, dece anni dopu à Basiliu 3.I. Santa Ghjenuveffa. Ghjenuveffa hè nata "in vicu Nemptu doro", l'attuale cità di Nanterre in u dipartimentu di i Hauts-de-Seine. Dopu à a morte di i genitori, si ne hè andata à stà cù a cumare in a capitale gallica di i Parisii. Custì, pè u più, campava rinchjusa. Avia u donu di leghje in e cuscenze, è di tranquillizà l'esaltati. U rè Childericcu, è u figliolu Clodoveu, avianu, per ella, assai cunsiderazione. U miraculu hè chì, issa donna, senza appartene à una famiglia di signori, abbia avutu tanta influenza nantu à l'evenimenti di l'epica. Pretendenu chì sì Attila, u rè di i Uni, fù battutu, fù grazia à ella. In l'annu 451, Attila avia invasu a Gallia, è i Parisii vulianu abandunà a capitale. Ghjenuveffa l'hà impediti di parte dicendu: "in altrò ùn serete micca più preservati". E' si messe à pregà. I Uni cambionu strada, andetenu versu Aurelianoru, l'attuale Orléans, è funu disfatti à i Campi Catalonichi. Ghjenuveffa hè morta à 80 anni, versu l'annu 500. Etimolugia: da u germ. "gen" (giovana?) è "waiba" (donna). Nomi: Geneviève, Genevièvre, Genovefa, Genoveva, Genovevo, Geva, Ghjenuveffa, Gina, Ginette, Ginou, Guenia, Guenièvre, Guenovefa, Veni, Veno. Paesi è cità: Nanterre, Parigi (trasl. 28 uttobre). Prutezzione: pulizzeri, gendarmi, accuglitrici in l'aviazione. 4.I. Santa Anghjula di Foligno. Nata in u 1248, in a cità taliana di Foligno, pruvincia di l'Ombria, Anghjula hè morta in issa cità u 4 ghjennaghju 1309 U racontu ch'ella hà dettatu di e so sperienze spirituale, hè unu di i più belli di a litteratura mistica. Quandu ella perde tutti i soi, prova à fà un acconciu di issu sconciu. Si cunverte, face penitenza, è campa da povera. Era favurizata da e grazie e più strasurdinarie, ma dinù oppressa da e suffranze è da e persecuzioni. Pocu nanzu di more e suffranze stancionu, è campò l'ultimi ghjorni in una altissima felicità. U so mudellu era San Francescu d'Assisi, è fece parte di u Terzu Ordine franciscanu. Di tantu in tantu, andava in pelegrinaggiu nantu a tomba di u Santu. Intornu à ella, ùn vulia chè Franciscani spirituali, quelli chì praticavanu e regule prime di San Francescu, secondu u testamentu di u Poverellu. Quelli chì avianu cambiatu isse regule, cum'è San Bonaventura è i prelati rumani, ùn i pudia pate. Etimolugia: da u grecu "eggelos" (messageru). Nomi: Ange, Angela, Angèle, Angelica, Angélina, Angéline, Angélique, Angelo, Anghjula, Anhjulu. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 5.I. Santu Eduardu. Santu Simeone u Stilitu. Eduardu, dettu u Cunfessore, hè natu in Westminster versu l'annu 1004. Figliolu d'Ettelred u Malaccortu, guvernò l'Inghilterra da l'annu 1042 à quandu ellu hè mortu, u 5 ghjennaghju 1066. Fù l'ultimu rè anglosassone avanti à a cunquista di l'Inghilterra da Guglielmu di Nurmandia, dettu u Cunquistadore. Era pacificu, assai devotu è s'interessava à i poveri. U so populu u tenia caru, ma ùn era fattu per fà u rè. Etimolugia: da u germ. "ed" (bebi, patrimoniu) è "ward" (guardianu). Eduardu hè unu di i rari nomi anglosassoni à avè francatu u mare per diventà à a moda nantu à u cuntinente eurupeu, forse per via d'opere literarie, di Jean-Jacques Rousseau, Goethe è d'altri. Nomi: Duarte, Eddy, Edoardo, Edouard, Edouarda, Edouardik, Edouardine, Eduarda, Eduardo, Eduardu, Edvard, Edward, Edwarda, Ned, Odoardo, Orward, Ted, Teddy. Paesi è cità: Inghilterra, Westminster. Simeone hè natu in Turchia versu l'annu 390. Avia 13 anni è facia u pasturellu cù u babbu quand'ellu intese e parulle di Santa Lucia chì dicenu: "Guai à voi chì oghje ridite, dumane pianghjerete". Fù tandu ch'ellu decise di fassi frate. Dopu à avè girandulatu quindi è culandi cù d'altri rimiti, stete dece anni à u munasteru di Teleda. Per via di certe murtificazioni bizare, fù cunsideratu cum'è un uriginale è l'anu messu fora. Allora, si ne hè andatu in Antiocca è si hà fattu una cellula. U mercuri di e Cenere murava a so porta è ùn l'apria chè u ghjornu di Pasqua, stendu senza manghjà. Diventò tantu celebre chì venianu à vedelu da ogni locu. Numerosi eranu quelli chì si strappavanu un pezzu di i so panni per tenelu cum'è reliquia. Per evità issi strazi, decise di campà in cima di un stile, vene à dì: di una culonna. Fù u primu à avè issa idea. Dopu à ellu ci ne fù d'altri in Oriente sinu à u dodecesimu seculu. Nantu à issa culonna, passava u tempu à pregà è à dà cunsigli. Ancu l'imperatore di Bizanziu vense à vedelu. Volse fughje issa ghjente nuiosa è andassine in altrò, ma u vescu d'Antiocca ùn u lasciò parte. Hè mortu u 24 lugliu di l'annu 459. Contanu chì, un ghjornu, fù visitatu da pelegrini gallichi. Simeone li dumandò chì, di ritornu in i so lochi, passendu per duv'ella hè ohje a cità di Parigi, li salutessinu à Santa Ghjenuvefa. 6.I. Santu Melaniu. A Beata Raffaella. Melaniu, mortu versu l'annu 530, era u vescu di a capitale gallica di i Redoni, l'attuale cità di Rennes, in u dipartimentu di l'Ile-et-Vilaine. In i tempi, i Brettoni u festighjavanu trè volte à l'annu. Etimolugia: da u grecu "melas" (neru, moru, scuru). Nomi: Malania, Mel, Melania, Melânia, Mélanie, Melanija, Melanio, Melaniu, Melanius, Melany, Mélas, Melina, Mellie, Melloney, Mellony, Melltje, Meloney. Paesi è cità: Rennes. Raffaella Maria Porras era una Spagnola nata in Cordoba in u 1850. Hè morta in Roma u 6 ghjennaghju 1925. A' 27 anni, cù a surella Maria del Pilar, avia fundatu l'Ancille di u Sacru Core, vene à dì e Serve di u Sacru Core di Ghjesù. Si occupavanu di l'educazione di i zitelli poveri, o passavanu u so tempu à adurà u Santissimu Sacramentu. Durante 14 anni, Raffaella fù a superiora è Maria del Pilar l'economa. Raffaella rimpruverava à a surella di troppu scurrizà. Allora, in u 1893, Maria face di manera chì Raffaella sia destituita è piglia u so postu. Per dece anni, hè stata a superiora di a Cungregazione. Issi dece anni, è torna vintidui, Raffaella i passò in un catagnone, disprezzata, ma cuntenta di ùn avè altru à fà chè di pregà. Quand'ella hè morta, u papa hà sappiutu ciò chì si era passatu è urdinatu un prucessu in beatificazione. Vintisette anni dopu, in u 1952, era messa nantu à l'altari. 7.I. Santu Raimondu di Pennafort. Raimondu, un Catalanu natu à Pennafort, accantu à Barcellona, versu l'annu 1175, era un frate di San Dumenicu. Avia 55 anni quandu u papa Gregoriu IX li dumandò di redige i decreti puntificali. Issi decreti, publicati u 5 sittembre 1234, anu guvernatu a Chjesa sinu à l'annu 1917 quandu elli anu stampatu u Codice di Dirittu canonicu. Finitu issu travagliu, Raimondu si hè spicciatu di riturnà in u so cunventu duminicanu di a Catalogna. Quattru anni dopu, i so cunfratelli u facenu Generale di l'Ordine. Tene issa funzione dui anni è po dà a so demissione, pressatu ch'ellu era di cuntinuvà e so prediche in lingua catalana. Cum'è scusa, disse ch'ellu era troppu vechju. Ellu, chì camperà un centu d'anni, n'avia tandu 65. Hè mortu in Barcellona u 6 ghjennaghju 1275. Di San Raimondu, contanu un miraculu chì ghjè una maraviglia: era andatu in l'isula Maiorca cù u rè d'Aragona. Quandu ellu s'avvede chì u rè avia purtatu cun ellu a so cuncubina, li dumanda di rinvialla. U rè ricusa. Allora decide d'andassine. Cerca un battellu, ma ùn ne trova chì u rè avia datu i so ordini. Chì face Raimondu? Stende u so mantellu nant'à u mare, rialza un angulu per fà vela, è l'appicca à u so bastone. Dece ore dopu era in Barcellona. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) è "mund" (prutettore), cù u significatu: "prutezzione divina". U nome Raimondu hè statu difusu à u medievu in Spagna è in u meziornu di a Francia duv'ellu hè statu quellu di sette conti di Tolosa. In Alemagna hè statu rimessu à a moda à u seculu scorsu. In Inghilterra si hè spartu assai da u 1925 à u 1950. U più ch'ellu usa hè in Spagna cù a forma "Ramon". Casate: Raimondi. Nomi: Moncho, Raimo, Raimo, Raimond, Raimonda, Raimondo, Raimondu, Raimund, Raimunde, Raimundo, Raimunds, Rajmond, Ramon, Ramona, Ramuncho, Ray, Raymond, Raymonde, Reamonn, Reemt, Rehm, Reim, Reime, Reime, Reimund, Reinmund, Remus, Remus, Reum, Reum. Paesi è cità: Barcellona, Toledo. Pruteszzione: ghjuristi. 8.I. Santu Lucianu. Santu Severinu. Lucianu serebbi statu un prete rumanu mandatu per evangelizà a Gallia. Hè statu marturiatu, versu l'annu 300, accantu à Bellovacum, l'attuale cità di Beauvais, dipartimentu di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "lux" (luce). Casate: Luciani, Lucciani. In u 1981, in Corsica, a casata Luciani venia à u terzu rangu, dopu à Casanova è Albertini. 17% di i Luciani eranu in Niolu-Omessa, 9% in Aiacciu, 8% in Bastia è 7% in Corti. Paesi è cità: Beauvais (tras. 1u maghju) Nomi: V. Lucca (18 uttobre). Severinu di i Norici hè mortu in l'annu 482. Issu famosu apostulu austriaccu, ùn si sà da duv'ellu surtia. Affaccò un ghjornu in a cità d'Astura annunziendu chì i Barbari ghjunghjianu. U si ghjuconu à a risa. Qualchì settimana dopu, a cità era distrutta. Certi storichi pretendenu chì Severinu era l'amicu secretu d'Odoacru, u rè d'Italia chì, in l'annu 476, scacciò l'ultimu imperatore rumanu d'occidente. Durante trenta anni, Severinu predicò u Vangellu longu à l'Altu Danubiu, da Vienna à Passau. Cunvertia i paisani, ma dinù i barbari ghjunghjiticci. Facia chjese è munasteri. U volsenu fà vescu, ma ricusò dicendu ch'elli si cuntentinu ch'ellu abbii abandunatu a so vita di rimitu per dalli succorsu... Forse dinù chì ùn era mai statu prete. Etimolugia: da u lat. "severus" (severu, fermu). Casate: Severi, Severoni, Sevieri. Nomi: Frein, Freng, Frin, Frin, Frings, Saverina,Saverinu, Seva, Sevariane, Seve, Sévéra, Sévère, Severianka, Severiano, Sévérien, Sévérienne, Severijn, Séverin, Severina, Séverine, Severinu, Severinus, Sevir, Sören, Sövrin, Vira. Paesi è cità: Austria, Baviera, Vienna, San Severino. 9.I. Santu Ghjulianu. Santu Adrianu di Canterbury. L'antichi martirologhi ci facenu sapè chì Ghjulianu è Basilissa, dui omi maritati, avianu decisu d'ùn onurà più e so moglie per megliu onurà u Signore. Cunsacravanu u so tempu è i so rivenu ti à sullevà i poveri è i malati. Avianu un casamentu in Egittu chì ghjera diventatu una specia d'uspidale cù appartamenti pè e donne è appartamenti pè l'omi. Basilissa s'occupava di e donne. Era sempre abbastanza giovanu quandu ellu hè mortu marturiatu. Ghjulianu hè invechjatu. A so casa era u rifugiu di i cristiani persecutati. Hè mortu marturiatu versu l'annu 304, ùn si sà induve: Egittu, SIria, o Tebaide. Etimolugia, casate, nomi: V. Ghjuliu (12 aprile) Adrianu era natu in Africa, è ghjera abate di Nerida, accantu à Roma. Hè mortu in Inghilterra u 9 ghjennaghju di l'annu 710. Quandu morse l'arcivescu di Canterbury, u papa Vitalianu (657-672) u volse sustituì da Adrianu. Adrianu ricusò dumandendu chì a carica sia data à u so amicu Teodoru. A pruposta fù accettata da u papa, à cundizione chì Adrianu andessi cù Teodoru per assistelu. I dui amichi partenu. Adrianu fù messu à a testa di l'abbazia di i santi Petru è Paulu di Canterbury. A guvernò trenta anni è ne fece un centru di fede ardente è d'umanisimu. Insegnava u grecu è u latinu, è parechji di i so frati parlavanu isse duie lingua cum'è a lingua materna. Teodoru, chì fù vintunu annu arcivescu di Canterbury, è Adrianu, chì hà campatu torna dece anni dopu a morte di u so amicu, anu datu vita è forza à a Chjesa anglicana. Etimolugia: da u lat. "Adrianus", da Adria, cità creata da l'Etruschi nantu à u mare Adriaticu. Nomi: Adrian, Adriana, Adriane, Adriano, Adrianu, Adrien, Adrienne, Adrion, Hadrien. 10.I. Santu Guglielmu. Guglielmu era u figliolu di u conte di Niverni (l'attuale cità di Nevers) è u nipote di Petru u Rimitu chì predicò a prima Cruciata. Hè statu fattu vescu di Biturigi (l'attuale cità di Bourges (dipartimentu di u Cher) u 23 nuvembre 1200, è sceltu cum'è prutettore di l'Università di Parigi. Hè mortu u 18 ghjennaghju 1209. Hè statu vescu à casu. L'arcivescu di Parigi avia messu trè nomi in un scartellu postu nant'à l'altare. Dopu a messa ne surtì u nome di Guglielmu. In ottu anni di guvernu di a so dioccesi, i strazi ùn li manconu. I so canonichi li ne vulianu, chì Guglielmu tenia à ch'elli fussinu più credenti è menu suldai. E' po hè statu persecutatu da Filippu Augustu, rè di Francia, per via chì l'avia rimpruveratu d'avessi lasciatu a moglia per spusà a figliola di u duca di u Tirolu. A' Guglielmu, i so più cari eranu i poveri, i prigiuneri è i malati abbandunati. Fece una vita tantu santa chì u papa u messe nant'à l'altari ottu anni dopu a so morte. Etimolugia: da u germ. "wil" (vuluntà) è "helm" (prutezzione, elmu). A' u seculu IX, u nome Gugliemu - Wilhelm in alemanu, William in inglese, Guillaume in Francia - spartu soprattuttu da i Nurmani, era pupulare in tutta l'Europa. Hè statu quellu di una massa di persunagi celebri, cum'è Guglielmu u Cunquistadore, Guglielmu Tell (l'eroe di l'indipendenza elvetica), Villiam Shakespeare, ecc. Casate: Guglielmi, Gugliermi, Guglielmini, Guglielmucci, Guglielmoni, Guglielmacci. Nomi: Bill, Billie, Elma, Guglielma, Guglielma, Guglielmo, Guglielmu, Guilherme, Guillaume, Guillaumette, Guille, Guillelmina, Guillemet, Guillemette, Guillemin, Guillen, Guillerme, Guillermo, Guillou, Guilmot, Gulielma, Gwilhu, Gwylim, Helm, Helma, Helmet, Helmina, Helmke, Liam, Mina, Minella, Minka, Minnie, Mintgen, Vilguelm, Vilherlmina, Villerme, Villiam, Vilma, Vilmos, Wiley, Wilhelm, Wilhelmina, Wilhelmine, Wilkes, Wilkie, Wilko, Will, Willa, Willabelle, Willem, Willème, Willemintje, Willemtien, William, Williamson, Willie, Willis, Willy, Wilmette, Wilmot, Wilson, Wiltz, Wylma, Wymke. Paesi è cità: Bourges. 11.I. Santu Paulinu d'Aquilea. Santu Vitale di Gaza. Paulinu hè unu di i veschi i più celebri di l'epica di Carlumagnu. Era un omu assai cultivatu. Srivia cù assai facilità, tantu in prosa chè in rima. Alcuinu, unu di i principali cullaburatori di l'Imperatore, u cunsiderava cum'è u so maestru. L'annu 776, Carlumagnu fece vene à Paulinu à a Corte, cum'è cunsiglieru per affari di Religione è di Chjesa. Ondeci anni dopu, l'hà fattu patriarca d'Aquilea, in u Friuli, oghje mezu à l'Italia è a Iugoslavia. Era un omu di fede è di pace. Tutti l'anni, à i cuncilii aduniti da l'Imperatore, si facia rimarcà cum'è nimicu di l'eresia è guida di l'umanità. Hè mortu l'annu 802 o 804. Avia una settantina d'anni. Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Casate: Paolini, Polini. Nomi: Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Päule, Paulette, Paulien, Paulienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot, Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel,Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia, Pavlik,Pavlina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawl, Pèl, Pleins, Pol, Polu, Poul, Poulus. Paesi è cità: Friuli (28 ghjennaghju). Cf. Paulu (29 Ghjugnu) Vitale hè mortu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 625. Avia 60 anni quand'ellu si ramintò chì, secondu u Vangellu di San Matteu, e prustitute, ancu elle, avianu dirittu à u Paradisu. Allora, partì da Gaza di Palestina, duv'ellu campava cum'è un rimitu, è si ne andò in Alessandria duv'ellu ci era da fà. Quallà, u ghjornu, dumandava a limosina in casa di i ricchi. Fattu notte, andava in u quartieru duve isse donne facianu u so travagliu. Tutte e sere, sceglia a più malavviata è a si purtava in una cameruccia ch'ellu avia appegiunatu, dopu à avelli datu u doppiu di ciò chì l'altri pagavanu. Custì, li cuntava u stalvatoghju di a pecura persa, cum'ellu hè statu contu da San Lucca, pregava cun ella è, à le volte, li riescia à falli cambià vita. U vescu truvò e so fatture scandalose è u fece imprigiunà. Li rese a liberttà dopu chì tutte e prustitute sianu venute sottu à e so finestre à falli u campanacciu. Un ghjornu, un rofianu, chì avia persu e donne ch'ellu sfruttava, li dete una cultellata. A' Vitale li riescì à rientre in a so camera è, nanzu di more, scrisse nantu à una tavuletta: "Citatini d'Alessandria, ùn aspettate à dumane per cunvertevi, ma, per ghjudicà, aspettate u ghjudiziu finale". Etimolugia: da u lat. "vitalis" (chì hà vita, pienu di vita, chì dà vita). Casate: Vitali, Vitani, Viale, Viali. Paesi è cità: Bologna, Ravenna. Cf. San Vitu. 12.I. Santa Tassiana. A Beata Margherita. Si sà pocu è nunda di issa Santa Tassiana chì ghjera venerata da i Latini, i Grechi, è i Slavi. Secondu una legenda scritta in grecu, tradutta in latinu, è po attribuita à Santa Martina, serebbi stata marturiata in Roma in i primi seculi di u Cristianisimu. Certi pretendenu chì Santa Tassiana, festighjata u 12 ghjennaghju, Santa Prisca, festighjata u 18, è Santa Martina, u 30, serebbinu a listessa persona. Etimolugia: forse da u lat. "Tatius", nome di persona. Nomi: Tagra, Talna, Tana, Tanaïs, Tanaquil, Tania, Tanja, Tany, Tanya, Tassiana, Tassianu, Tatia, Tatiana, Tatiane, Tatien, Tatienne, Tatjana, Tiana. Margherita Bourgeoys, nata in Troyes, dipartimentu di l'Aube, morta à u Canadà in u 1700, era a figliola di un cummerciante sciampagninu, babbu di dodeci figlioli. A' 33 anni, francò u mare Atlanticu cù unipochi di migranti chì andavanu à pupulà u campu militare di Ville-Marie, a futura cità di Monreale. Quallà, fece a stitutrice. Fù a prima stitutrice laica di u Canadà francese. In u 1676, fece a Cungregazione di a Madonna, una cungregazione chì ùn serà ricunnusciuta da u vescu chè una vintina d'anni dopu. E sore avianu assai libertà è ùn facianu micca u votu perpetuu cum'è l'altre sore. Surtianu, facianu scola à e zitelle, denduli più educazione chè struzzione, fendune future moglie è mamme cumu si deve. Una di isse sore fù un castigu per Margherita. Avia cunversazioni cù certe anime di u Purgatoriu chì li cuntavanu chì a superiora era in peccatu murtale. Isse discursate cù l'anime dannate duronu quattru anni sinu à ch'ella fù rimandata in Francia. Allora Margherita ritruvò a pace è guvernò u so istitutu torna tredeci anni. In u 1693, dete a so demissione è passò l'ultimi sette anni di a so vita à pregà. Etimolugia: da u persianu "margiritis" (perla). U fiore hè statu chjamatu cusì per via chì, avanti di apresi, si assumiglia à una perla. Nomi: Daisy, Greda, Gredel, Greet, Greta, Gretal, Gretchen, Grete, Gretel, Grethel, Gretus, Grietje, Guite, Madge, Mag, Magali, Magerete, Maggi, Maggy, Maguelonne, Maguerie, Maidie, Mairead, Mairghread, Maisie, Marga, Margalo, Margaret, Margareta, Margaretha, Margarethe, Margarethus, Margaretta, Margarette, Margaride, Margarita, Margaritka, Margarte, Marge, Margerie, Margery, Marget, Märget, Margette, Margherita, Margie, Margit, Margo, Margory, Margot, Margotton, Margoucha, Margrethus, Margrieta, Margrit, Marguerita, Marguerite, Marhaïd, Marharid, Marjorie, Marjory, Maroussia, Meg, Mergit, Meta, Mog, Pag, Pegg, Peggie, Peggy, Rita, Ritocha. 13.I. Santu Ilariu. Ilariu hè natu versu l'annu 315 in Pictavi (l'attuale cità di Poitiers, dipartimentu di a Vienne) in una famiglia nobile è pagana. Era maritatu è avia una figliola. Studiendu a filosufia, è punendusi quistioni, hà trovu e risposte in a Bibbia. E' ghjè cusì ch'ellu s'hè fattu cristianu. Dopu battizatu, hà vulsutu cunverte a moglia è a figliola. Elettu vescu di Pictavi à 35 anni, si stacca fisicamente da a moglia per ùn scuntralla più chè à l'altare. Cù San Martinu - chì avia abbandunatu l'armata per esse u so elevu - cumbattianu per una vera fede cristiana. A' l'epica, l'Imperatori pruvavanu à impone l'arianisimu cù a speranza di ristabilisce a tranquilità in l'Imperu. L'arianisimu era una duttrina comuda. Ci era Diu... è po ci era Ghjesù, un omu chì avia assai qualità divine, allora chì a Chjesa latina, pè u più, addimettia a Santissima Trinità. Santu Ilariu, omu d'azzione è scrittore di valore, cumbattì l'arianisimu cù accanimentu. E' cusì fù esiliatu per quattru anni in Frigia. Fù in issa regione di l'Asia minore ch'ellu hà cumpostu u so famosu libru "De Trinitate" chì diventò u vademecum di i partitanti di l'ortodussia. S'ellu hè vultatu in i do lochi, hè chì i veschi ariani di l'Asia minore ùn dumandavanu chè à sbarazzassine. Rivenutu in a so dioccesi l'annu 360, hè mortu sette anni dopu. Dicenu chì Santu Ilariu era un omu caritatosu, bravu è assai simpaticu. A' chì u vedia una volta diventava u so amicu. Etimolugia: da u lat. "hilaris" (alegru). Nomi: Allaire, Glares, Guilarka, Hélier, Hilar, Hilaria, Hilarie, Hilario, Hilarion,Hilarius, Hilary, Hillary, Hillery, Ilari, Ilaria, Ilarion, Ilarione, Ilariouchka, Ilariu, Ilarka, Ilaro, Kläres, Lariocha. Paesi è cità: Parma, Poitiers, Luçon. 14.I. Santa Nina. Nina serebbi una giovana cristiana fatta prigiunera è purtata in a capitale di a Georgia versu l'annu 337. Custì campava ritirata. Nimu sapia da duve ella venia, ne mancu cume ella si chjamava. L'avianu cugnumata Cristianina, per via di a so religione, è, à l'accorta, Nina. Per fà penitenza, Nina purtava una camisgia di pilone nantu à a pelle. Un ghjornu guerì un zitellu cuprendulu cù issa camisgia. A regina, chì si ne muria di un male stranu, ebbe nova di u fattu, è a mandò à circà. A risposta di Nina fù chì un era fatta per entre in un palazzu. Allora a regina s'hè fatta purtà in casa di Nina, è ghjè guerita. Hè certa chì a vulia ricumpensà, ma Nina ùn volse nunda è disse: "S'è vo vulite fammi piacè, fatevi cristiani, voi è u rè". E' a regina si fece cristiana. Si cunvertì ancu u rè, ma più tardi. Un ghjornu ch'ellu era à caccia si trova in periculu mezu à animali salvatichi, è prumette, s'ellu ci sorte vivu, di fassi battizà. Contanu dinù chì, dopu, l'imperatore Custantinu Secondu (337-340) li mandò dui veschi per battizà tutti l'abitanti di a capitale. Hè cusì chì a Georgia hè diventatu un paese catolicu, cù Santa Nina cum'è patrona. Etimolugia: da u lat. "christianus" (cristianu) Casate: Christiani, Cristiani. Nomi: Carsta, Carsten, Chrétien, Chrétienne, Chris, Chrissy, Christe, Christel, Christelle, Christiàn, Christian, Christiana, Christiane, Christie, Christina, Christine, Cristiano, Karsten, Kerst, Kerstin, Khristocha, Kirsten, Kristian, Kristiane, Kristina, Kristine, Nina, Stijn, Stina, Stinke, Tina. 15.I. Santu Remigiu. Santu Mauru. Remigiu hè un santu d'urigine gallica, mortu versu l'annu 530. Durante settanta anni fù vescu di u capilocu di a tribù di i Remi, l'attuale cità di Reims, in u dipartimentu di a Marne. Hà cunvertitu à Clodoveu, u rè di i Franchi, è l'hà battizatu a notte di Natale di l'annu 496. Remigiu era un omu assai eloquente è d'alta virtù. Un' si sà s'ellu si chjamava veradimente Remigiu o s'ellu hè statu chjamatu cusì per via di a cità di Remi. Ci sò chì pretendenu ch'ellu si chjamava Remediu. Etimolugia: da u germ. "ragin" (cunsigliu) è "waldan" (dirige, cumandà). Nomi: Miek, Rehm, Rem, Remey, Rémi, Remies, Remigia, Remigio, Remigiu, Remigius, Rémy. Paesi è cità: Reims (trasl. 1u uttobre). Mauru avia una trentina d'anni di menu chè San Benedettu (u celebre fundatore di l'Ordine benedittinu di Monte Cassinu) chì u cunsiderava cum'è u megliu di i so discepuli. U mandò à fà un cunventu à Castellu Fossatu, l'attuale Saint-Maur-des-Fossés, à sette chilometri da Parigi. Hè mortu u 15 ghjennaghju 584. In u 1618, quandu Dom Bernardu, direttore di u cullegiu di Cluny, hà vulsutu rifurmà l'Ordine di i Benedittini, hà creatu una cungregazione è l'hà datu u nome di San Mauru. Etimolugia: da u lat. "Maurus" (Africanu di a Mauritania), da una parulla greca chì vole dì "scuru". Casate: Maurizi, Moracchini, Moraccini, Morelli, Morellini, Moreschi, Moretti, Mori, Moroni. Nomi: Maolmuire, Maur, Maura, Maurelius, Maurice, Mauricette, Mauricia, Mauricio, Maurie, Maurilia, Maurille, Maurin, Maurino, Maurita, Maurits, Maurizia, Maurizio, Mauriziu, Mauro, Mauru, Maurus, Maury, Mavr, Mavra, Mavriki, Meurig, Meurisse, Moor, More, Moric, Morics, Moris, Moritz, Morrell, Morris, Morus, Seymour. 16.I. Santu Marcellu. Marcellu hè statu papa in l'anni 308 è 309, trè anni dopu à a fine di a persecuzione di Dioclezianu. Tandu, i cristiani chì, dopu à avè rinnegatu a so fede, dumandavanu u perdonu, eranu numerosi. Marcellu l'hà impostu penitenze tantu dure chì si sò rivultati è anu messu u disturbu in a cità di Roma. Per ristabilisce a pace, l'imperatore Massenziu hà scacciatu u papa, chì ghjè mortu pocu tempu dopu. L'anu sepoltu in u cimiteriu di Balbine, via Adreatina. A celebrità di Marcellu vene soprattuttu da a "Messa di papa Marcellu", cumposta da Palestrina à u seculu XVI. Etimolugia: da u nome lat."Marcus", cù u significatu: dedicatu à u diu Marte. Casate: Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Sammarcelli. Nomi: V. Marcu (25 aprile). Paesi è cità. In Corsica: Aleria, Barbaghju.- Aregnu, Belgudè, Bigornu, Brusticu, Corti, a Croce d'Ampugnani, Santa Lucia di Moriani, Zalana... Prutezzione: palafrineri o stallieri. 17.I. Santu Antone abbate, dettu dinù Antone Magnu, o Antone di u porcu, o Antone di mezu ghjennaghju per ùn cunfondelu cù Antone di Paduva, festighjatu u 13 ghjugnu. Antone hè natu in Egittu versu l'annu 255. A' l'età di vinti anni, leghjendu u Vangellu di San Lucca, truvò ste parulle di Ghjesù: "Vendi ciò chè tù ai, dallu à i poveri, è seguitami". Cusì fece. Si n'andò in u desertu, dentru un castellu abbandunatu. Ci passò una vintina d'anni cù un porcu chì l'avia raghjuntu. Quandu ellu pregava, u porcu facia u tazzu; a notte li facia vede bellissime donne. Era u diavule. Quand'ellu ebbe cinquanta anni, Antone hè statu raghjuntu da altri chì vulianu campà sulitarii. E' cusì sò nati munasteri di rimiti, d'omi spernucciati nantu à un certu reghjone, ma cuntrullati da un abbate. Sette anni dopu, l'hè chjappa torna a voglia di campà solu, è ghjè partutu versu u Mare Rossu. Hè mortu u 17 ghjennaghju di l'annu 356; avia più di centu anni. Etimolugia: forse da "Antonius", casata rumana. Casate: Antognetti, Antonelli, Antonetti, Antoni, Antonietti, Antonini, Antonioli, Antoniotti, Tognati, Tognetti, Togni, Tognini, Tognoli, Tognotti, Tonelli, Toniati, Toninelli, Tonioli . Nomi: Anthony, Antoine, Antoinet, Antoinette, Antoinon, Anton, Antone, Antonella, Antoni, Antonia, Antonien, Antonienne, Antonin, Antonine, Antunietta, Tognu (V. Santu Tognumaria Zaccaria, 5 lugliu, è Santu Tognumaria Claret, 24 uttobre), Toinette, Toinon, Toni, Tonies, Tonia, Tonio, Toniu, Tony, Tugnu, Tunietta. In Corsica, in u 1981, u nome Antone venia à u secondu rangu di i nomi maschili dopu à Ghjuvanni. Era quellu di 68 omi nantu à mille. Antunietta era à u quartu rangu di i nomi feminili dopu à Maria, Ghjuvanna, è Francesca. Era quellu di 23 donne nantu à mille. Paesi è cità: Ampurias in Sardegna. In Corsica: Aiacciu, Aregnu, Campumoru, Casalabriva, Figarella, u Lucu di Venacu, Mezavia, Partinellu, i Pughjali di Muru, a Riventosa, San Gavinu di Fiumorbu, Serra di Ferru, Siscu. Prutezzione: Santu Antone prutegge l'animali dumestichi. U preganu pè e malatie di a pelle è pè e malatie appigliaticcie. Pruverbii: San Lurenzu gran calura, Sant'Antone gran friddura, l'una è l'altra pocu dura. Santu Antone di Paduva, cf u 13 ghjugnu. 18.I. Santa Priscilia. Santa Liberata. Santu Leobardu. Di Liberata ùn si sà nunda; di Priscilia, pocu, ancu s'ella hè cunsiderata da certi cum'è a prima martira cristiana. Ma quandu ella hè stata marturiata ùn si sà. A' chì dice trà l'annu 45 è l'annu 54, à l'epica di Claudiu Tiberiu Primu, à chì dice trà l'annu 268 è l'annu 270 à i tempi di Claudiu Secondu dettu u Gotticu. U cultu vene da ciò chì, in Roma, nantu à a via Salaria nova, ci hè una catacomba detta catacomba di Santa Priscilia. Etimolugia: da u lat. "priscus" (anticu). U nomer era assai in usu in Roma, à i primi seculi. Si trova in l'Atti di l'Apostuli è in a lettera di San Paulu à Timoteu. Hè statu rimessu à a moda da i puritani inglesi. Nomi: Illa, Pris, Prisca, Priscilia, Prisciliano, Priscilla, Priscillian, Priscillien, Priscillienne, Priscilo, Prisco, Priscu, Priscus, Prisk,Priska, Priskilla, Prisque, Prissie. Leobardu era di famiglia ricca è passò a so giuventù à studià e Belle Lettere. U so primu frastornu fù quandu u babbu li disse ch'ellu li avia buscu una zitella cumu si deve. Ellu, chì ùn tenia à maritassi, ùn disse micca di nò, ma si ingeniò à fà pazientà u babbu, preghendu u Signore ch'ellu li venga in aiutu. L'aiutu l'ebbe, chì u babbu si morse. Allora, dete a zitella à un fratellu più giovanu è si ne andò in Turone, l'attuale cità di Tours, à pregà nantu à a tomba di San Martinu. In Turrone fece a cunnuscenza di San Gregoriu, u famosu autore di una storia di i Franchi, un Alvergnese cum'è ellu. E' diventonu amichi. Leobardu tenia à a sulitutine. Cumprò una grotta, a ingrandò, ci fece dui finestrini, è campò custì 22 anni preghendu è studiendu e Sante Scritture. Per vive, fabricava carta pecura è a vendia. Gregoriu li purtava libri. U decesimu mese di l'annu 592, Leobardu si ammalò. A' Gregoriu chè venia à cumunicallu, disse: "ùn ghjunghjeraghju micca à Pasqua". U 18 ghjennagghju cullava in Paradisu. Nanzu di spirà, avia dettu, à u frate chì u curava, di sorte... è morse mezu à l'anghjuli. Etimolugia: da u lat. tardiu "leopardus", da u gr. "leopardos" da "leon" (leone) è pardos (pantera). Casate: Leopardi. 19.I. Santu Appianu. Santu Canutu. Appianu era vescu in l'Africa di u Nordu quandu, in l'annu 428, ghjunsenu i Vandali. Fù esiliatu in Corsica cù San Fiurenzu è San Vendemiale. Tutti è trè sò stati impiegati à fà a legna in e fureste sopra à Sagone, ma truvonu ancu u tempu d'evangelizà u paese. Quand'elli sò vultati in Africa sò stati marturiati. Etimolugia: ? Paesi: Sagone, u Borgu di Marana. Appianu avia una chjesa in a pieve di Verde è, in Niolu, sopra à Corscia, ci hè un locu dettu Sant'Appianu. Canutu, natu in u 1040, era u rè di u Danimarca. I primi anni di u so regnu tuttu andava bè è megliu. Ma, quandu Guglielmu u Cunquistadore si stabilì in Inghilterra, partì per cacciaccilu. A spedizione fù un disastru... è ghjera custata caru. Allora Canutu creò un impositu nantu à a nubiltà. I nobili si sò rivultati è n'anu ancu prufittatu per ùn pagà e decime ecclesiastiche. Un ghjornu chì u rè era à a messa in a chjesa Santu Albanu, l'avertenu di a ghjunta di i ribelli. Invece di preparassi à l'attaccu, s'hè cumunicatu, a dichjaratu ch'ellu perdunava à i so nimichi, s'hè stracquatu, e braccie in croce, è s'hè messu à pregà. I cunghjurati sò entrati in chjesa è l'anu massacratu. Era u 10 lugliu 1086. Etimolugia: forse da u bassu lat. "canutus" da "canus" (biancu). Forse dinù da u german. "knutr" (arditu, risulutu), u nome Knut essendu assai adupratu in u nordu di l'Europa. Paesi è cità: Canutu (Knut in Danese) hè u Santu Patrone di u Danimarca. Nomi: Canudo, Canute, Canuto, Canutu, Knud, Knut. 20.I. Santu Bastianu. Santu Fabianu Bastianu serebbi un Milanese marturiatu in Roma un 20 ghjennaghju è sepoltu in e catacombe di a via Appia. Era digià onuratu da dui seculi quandu, à u seculu sestu, hè nata una legenda. Secondu issa legenda, Bastianu era un bellu ufficiale chì passava u so tempu à succorre e vittime cristiane di a persecuzione urganizata da l'imperatore Dioclezianu. Da a stizza, l'imperatore l'hà datu à l'archeri chì l'anu matraversatu di frezze. A veduva, Irena, vense à piglià a salma di Bastianu per dalli una sepultura. U martiru respirava sempre. U si hà purtatu in casa, l'hà gueritu, è l'hà dumandatu di stassine piattu. Ma Bastianu, più decisu chè mai, s'hè impustatu per vede l'imperatore è dumandalli a libertà pè i cristiani. Quellu l'hà fattu tumbà à bastunate, cum'è un cane. A legenda hà piaciutu tantu chì si ne sò servuti pittori, musicanti è pueti. Etimolugia: da u grecu "sebastos" (carcu d'onori, venerabile). Casate: Bastianacci, Bastianaggi, Bastianelli, Bastianesi, Bastiani, Bastianini, Sebastiani. Nomi: Basch, Bast, Bästel, Basten, Bastiaan, Bastian, Bastiana, Bastiano, Bastianu, Bastiat, Bastien, Bastienne, Bastin, Bastina, Baustian, Sebass, Sébastian, Sebastiana, Sebastiane, Sebastiani, Sebastiano, Sébastien, Sébastienne, SebestyenSeva, Sevastiana, Sevastiane, Wastel. Paesi è cità: Roma, Mannheim, Palma, Soissons, Oetting, Chiemsée (trasl. 9 dicembre). In Corsica: Arbellara, Castineta, Chigliacci di Campulori, Munticellu, u Silvarecciu, a Verdese. Prutezzione: pulizzeri. Fabianu era un laicu fattu papa in 236, mortu martiru u 20 gjhjennaghju 250. Etimolugia: da "Fabius", casata rumana, da "faba" (a fava). Cugnomi simili eranu assai in usu in l'Antichità: Ciceru venia da "u ceciu" è Lentulu da "a lentichja". U nome Fabianu s'hè spartu in Inghilterra à i seculu XIII. A u seculu XIX ci hè nata a "Fabian Society", creata in l'onore di Fabiu Cuntactor, un omou puliticu rumanu di u seculu terzu nanzu à Cristu, sucietà chì ghjè diventata u Partitu travaglistu. Ne facianu parte i rumanzeri B. Shaw è H.Ghj. Wells. Casate: Fabiani. Nomi: Faba, Fabia, Fabian, Fabiana, Fabiane, Fabiano, Fabianu, Fabianus, Fabie, Fabien, Fabienne, Fabiola, Fabion, Fabis, Fabiu, Fava. Litteratura: u feminile Fabiola hè statu messu à a moda da u rumanzu di Wiseman in u 1845. 21.I. Santu Fruttuosu. Santa Gnese. Fruttuosu era u vescu di Tarragona, in Spagna, quandu ellu hè statu marturiatu, u 21 ghjennaghju di l'annu 259. D'ellu n'anu parlatu u puetu Prudenziu è Santu Agustinu, è po, in u 1935, anu publicatu a so passione chì serebbi stata scritta da un testimone di l'epica. Fruttuosu era statu arrestatu cù i so dui diacuni, è avianu passatu a nuttata in prigiò à pregà. U lindumane, u ghjudice li disse: - Sì dunque vescu? - Iè, rispose Fruttuosu, sò vescu. - Dì piuttostu chè tù ere vescu, disse u ghjudice. E' u cundannò à esse brusgiatu cù i so diacuni. Quandu elli funu messi nantu à u legnaghju, un suldatu cristianu s'avvicinò è li disse: - Prega per mè. - Pregheraghju per tutta a Cristianità, da l'Oriente à l'Occidente, disse Fruttuosu. Nantu à u legnaghju, i trè omi eranu stati liati arritti. I canapi funu i primi à brusgià. Allora si sò indinuchjati è sò morti preghendu. U lindumane, i cristiani di u paese eranu venuti per racoglie e cendere di Fruttuosu è dalli una sepultura quandu elli anu intesu a voce di u Santu chì dicia: - Lasciatele stà, chì un omu fidu à Ghjesù ùn pò avè un onore particulare. Etimolugia: ? Paesi è cità: Segovia, Tarragona. In Corsica: Cagnanu. Gnese era una zitella di tredeci anni, marturiata in Roma trà l'annu 250 è l'annu 306. Hè morta vuluntaria pè a so fede, curaggiosa davanti à u boia. U martiriu d'issa zitella hà cumossu tutti i cristiani di l'Imperu, è Gnese hè diventata un persunagiu di legenda. A legenda conta in l'Occidente ùn hè micca a listessa chè quella conta in l'Oriente. Secondu i Latini, Gnese ricusa i sacrifizii à i dii pagani. A leganu à un piottulu, è li solcanu e carni cù unghje in ferru. A ghjente pianghje. Ella hè tutta gioia. Parechji giuvanotti si prisentanu per liberalla è spusalla. Gnese li dice: "Fidanzatu n'aghju digià unu, Ghjesù". E' po dice à u boia: "Spicciatevi chì m'aspetta". E' u boia li taglia u capu. Secondu i Grechi, Gnese era di famiglia nobile, è u guvernatore avia decisu di falli rinnegà a fede cristiana. A porta in una casa cù e prustitute. Quella zitella pare un anghjulu è nisunu omu hà u curaggiu di prufittanne. For di unu chì a li prova è casca seccu. "Stà à sente, dice Gnese à u guvernatore, sì l'anghjulu mandatu da Diu hà fulminatu istu omu bestiale, hè chì ùn ci era altra manera per preservà a mio virginità; ma eiu u vogliu risuscità". E' cusì face, prima d'esse brusgiata. Etimolugia: da u grecu "agnê" (pura, casta). U lat. "agnus" (agnellu) hà fattu cunfusione è a santa hè aspessu riprisentata cù un agnellu in collu. Nomi: Agnès, Agnese, Agneta, Agnete, Gnese. Litteratura: U nome francese Agnès, utilizatu da u Medievu, si hè spartu ancu più dopu à a pezza di Molière: "L'Ecole des Femmes", scritta in u 1662, è duve Agnès hè una niscentre. Arricurdatevi a frasa: "Le petit chat est mort". 22.I. Santu Vincensiu. Vincensiu era un diacunu spagnolu natu in Huesca, mortu in Valenzia l'annu 304. Era un oratore tremendu. U vescu di Saragossa, chì ghjera tartagliulu, l'avia fattu diacunu è incaricatu di fà e prediche. Arrestati tramindui, i mandanu in Valenzia. U guvernatore di a pruvincia principia per interrugà u vescu. Quellu, da a paura, ùn pudia caccià una parulla. U guvernatore si rallegrava digià, persuasu chì i dui omi accettavanu di rinnegà a fede cristiana. Allora, Vincensiu intervene, eloquente cum'è sempre, incuraggitu da i sguardi pietosi di u vescu, è spiega chì nunda i impediscerà d'esse fidi à a duttrina di u Cristu. Vincensiu hè messu à a tortura. Mentre ch'elli u sgranfigneghjanu cù unghje di ferru, ch'elli u brusgianu à picculu focu, ellu stà intrepidu. Hè mortu pianu pianu, cantendu salmi. Etimolugia: da u lat. "vincentius" (chì vince). Casate: Vincensini, Vincentelli, Vincenti. Nomi: Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sensen, Sent, Uinsionn, Vicencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vikacha, Vikenti, Vin, Vince, Vincensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, Vincenz, Vincenza, Vinzene, Zens, Zenzel, Vikentia. Paesi è cità: Vicenza, Cortona, Lisbona, Oporto, Leon, Valenza, Saragozza, Berna. 23.I. Santu Ghjuvanni u Limusinariu. Ghjuvanni hè mortu in 619 o 620, in l'isula di Cipru duve ellu era natu. Era un anzianu funziunariu imperiale, veduvu, digià attempatu, quandu elli u fecenu patriarca d'Alessandria... è parte. -"Quantu sò quì i mio patroni?" disse ghjunghjendu. U fighjavanu imbasgialiti: "Iè quantu ci hè poveri in stu paese? Sò elli i mio patroni. Sò elli chì riprisentanu u Signore nantu à sta terra". Poveri n'anu trovu settemila è cinquecentu chì, oramai, ogni ghjornu, ebbenu a so limosina. Quandu elli dicianu à Ghjuvanni: "Attenti! ci sò chì vi burlanu. Facenu i poveri, ma ùn sò!", Ghjuvanni rispundia: "Sè vo ùn erete cusì curiosi, ùn sapereste s'elli mi burlanu o nò. Gueritevi di issa curiosità, è lasciate fà, sinnò vi ghjunghjerà u zimbu. Eiu preferiscu esse burlatu centu volte, piuttostu chè di trasgredisce una volta a legge di a carità." U miraculu era chì u bursellu ùn viutava mai. Avia datu una barca nova à un piscadore, chì a vechja si n'andava in pezzi, è quellu ùn sapia cumu ringraziallu. "Ringraziemu inseme u Signore" disse Ghjuvanni. In chjesa, ci eranu chì si ne surtianu nanzu à a fine di l'uffiziu. Un ghjornu, Ghjuvanni lasciò l'altare è, vestutu da vescu, pasturale in manu, si n'andò fora cun elli. "O zitelli, u pastore deve stà cù e so pecure. Ma ci vurebbi ch'o mi sparti in dui, chì ci sò chì sò restati dentru". Più nimu escì nanzu à a fine di a messa. Scacciatu da Alessandria durante l'invasione di u 619, Ghjuvanni rientrò in l'isula nativa, è morse qualchì mese dopu. Etimolugia: da l'ebraicu "Yohanân" (Diu ti hà aggraziatu). Paesi è cità: Roma, Parigi (9 aprile), in Oriente (11 nuv.), Monacu. V. Ghjuvanni (27 dicembre). 24.I. Santu Francescu di Sales. Francescu, figliolu di u marchese di Sales, hè natu in u 1567 à u castellu di Thorens (in l'attuale dipartimentu di Haute-Savoie). Hà fattu i so studii, da chjucu in Annecy, da 14 à 21 annu in Parigi, da 21 à 24 anni in Paduva. A' 26 anni hè urdinatu prete da u vescu du Ginevra chì, l'annu dopu, u manda à circà di cunverte i Calvinisti di u Chablais. A' 32 anni hè cuaghjutore di u vescu chì l'hà fattu prete è, trè anni dopu, li succede. A so dioccesi era chjuca è avia pochi catolichi; Arrigu Quartu di Francia, chì cunsiderava ch'ellu avia tutte e qualità, li prupunia megliu in i so Stati. Francescu rispose: "Un' rinnegu micca a donna povera ch'o aghju spusatu per piglianne una altra più ricca è più bella". Un' impedisce micca chì, aspessu, andava in Francia à predicà. In u 1604 - hà tandu 37 anni - scontra, in Digione, duve ellu era andatu à predicà a Quaresima, Jeanne de Chantal (a mammone di a futura Madame de Sévigné), è creanu inseme a Cungregazione di e sore di a Visitazione. U 28 dicembre 1622, more in Lione duve ellu avia accumpagnatu u duca di Savoia cum'è cunsiglieru puliticu. San Francescu dicia: "U peghju di i vigliacchisimi hè u scuraggimentu". Hè cunsideratu cum'è unu di i megliu scrittori di l'epica. U so capu d'opera hè l' "Introduction à la Vie dévote", scrittu in u 1607 è u 1608 pè a so cucina, Madame de Charmoisy, per spiegalli e virtù chì una donna nobile pò acquistà cù una vera fede. Etimolugia: forse da u german. "frank" (curaggiosu), forse da u nome etnicu di i Franchi. Paesi è cità: Annecy, Chambéry. Prutezzione: scrittori è ghjurnalisti. 25.I. A cunversione di San Paulu San Paulu, l'Apostulu, natu in Turchia, era un Ghjudeiu di citatinanza rumana chì avia studiatu in Ghjerusalemme. A so cunversione hè stata conta da ellu stessu è da San Lucca. "A' mè - dice San Paulu - mi si paria un duvere d'avè à cumbatte à Ghjesù u Nazareu. In Ghjerusalemme, aghju messu in prigiò una massa di i so discepuli, è mi rallegrava quandu ch'elli eranu cundannati à morte. Aspessu, in e sinagoghe, l'aghju marturiati per ch'elli rinneghinu a so fede. Era talmente furiosu chì andava à circalli in e cità strangere. "Fù cusì chì sò andatu in Damascu per incatenanne unipochi è purtalli in Ghjerusalemme. "Ci avvicinavamu da a cità, eiu è i mio cumpagni, quandu, versu meziornu, una luce più forte chè u sole ci accecò, è cascheimu in terra." "E' tandu, una voce disse: - Perchè mi persecuteghji? "E' eiu dissi: - Quale sì, signoru? "A voce rispose: - Sò Ghjesù, u Nazareu, quellu chè tù persecuteghji. T'aghju sceltu per esse u mio testimone davanti à i Ghjentili, per annunzialli qualcosa, per ch'elli credinu in mè, è passinu da e tenebre à a luce, è ottenghinu, cù u perdonu di i so peccati, a lascita di Diu. Alzati, entri in cità, ti spiegheraghju. Paulu era sempre cecu. I cumpagni u guidonu tenendulu pè a manu, è ghjunsenu in un certu Ghjuda. Un omu, chì si chjamava Amania, li disse: - U Signore mi manda per rendeti a vista è datti u Spiritu Santu. L'hà impostu e mani, è l'hà battizatu. E squame chì ghjeranu nantu à l'ochji casconu. Ellu chì ghjera statu dui ghjorni senza manghjà è senza beie, si messe à tavula è manghjò. E', dui ghjorni dopu, si n'andò à sparghje a duttrina di Ghjesù Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu) Paesi è cità: Roma, Bologna, Massa, Lombardia, Berlinu, Avignone, Cluny, Brema, Londra, Saragozza, Valladolod (trasl. 16 aprile), V. Paulu (29 ghjugnu). Nanzu, u 25 ghjennaghju, si celebrava a memoria di frate Franceschinu di Ghisoni. Si chjamava Orsu Francescu. Era natu u 17 dicembre 1777, figliolu du Martinu Mucchielli è d'Anna Gregori. Da chjucu, hà persu u babbu, è po, à 11 anni, a mamma. U si anu pigliatu i frati di u cunventu di Ghisoni. A' 21 annu, si ne hè andatu in Roma duv'ellu avia un ziu medicu. U 24 uttobre 1800 hè entratu ind'i Franciscani è, u 26 uttobre 1801, facia prufessione di voti munastichi. Hà dumandatu à u Signore a grazia di ùn esse prete è u Signore l'hà statu à sente danduli u mal cadutu. Hà campatu in u ritiru di Civitella, l'attuale Bellagra, accantu à Subiacco, cum'è u so cumpatriotu San Teofilu di Corti. Hè mortu à 54 anni, u 25 ghjennaghju 1832. Franceschinu avia u donu di fà i miraculi è di prufetizà. U patre superiore l'avia dumandatu quand'ellu vulia more. Ellu rispose: "Aspettu i vostri ordini". Allora, mentre ch'elli cantavanu u salmu "Laetatus sum", à e parulle: "in pace in idipsum dormiam et requiescam", hà resu a so anima à Diu. A Sacra Cungregazione di i Riti l'hà dichjaratu Venerabile in u 1848. 26.I. Santa Paula. I Santi Timoteu è Tittu. Paula era una signora rumana nata l'annu 347. A' 17 anni s'era maritata è avia avutu cinque figlioli, quattru femine è un maschju. A' trentadui anni perde u maritu ch'ella tenia assai. Cerca rifugiu in a religione è frequenta un circulu di donne di l'aristocrazia creatu da Santa Marcella è direttu da San Ghjilormu L'annu 385, Ghjilormu parte pè a Terra santa. Certe donne si ne vanu cun ellu. Paula u seguita, purtendusi una di e figliole chì si chjamava Eustacchia. A' Bettelemme, Paula face dui munasteri, unu per Ghjilormu è i so discepuli, l'altru per ella è e so cumpagne. Ghjilormu facia travaglii di scrittura, traducendu a Bibbia. Ella li dava di chè campà, è circava di tranquillizallu, chì ghjera un omu assai suffisticu. Hè morta u 26 ghjennaghju di l'annu 404. Avia 57 anni. A figliola, chì serà canunizata ancu ella, l'hà chjusu l'ochji è l'hà interrata accantu à a casa duve ellu era natu Ghjesù. V. Paulu (29 ghjugnu) Paesi è cità: Roma, Parigi (22 ghjugnu). Timoteu è Tittu eranu dui cullaburatori di San Paulu l'Apostulu. Timoteu, figliolu d'un babbu grecu è d'una mamma ghjudeia, San Paulu l'avia trovu in l'Asia minore, l'avia cunvertitu è battizatu. Da tandu, u s'avia purtatu cun ellu da a Macedonia à Roma. Tittu, ellu, era digià cunvertitu quandu San Paulu l'hà scontru in Antiocca. U si hà purtatu in Ghjerusalemme, , è po l'hà mandatu in Grecia, è in altrò, à sparghje a duttrina di Ghjesù. Hè mortu in l'isula di Creta duve ellu avia intruduttu u Cristianisimu. Etimolugia: Timoteu:da u grecu "timaô" (aghju rispettu) è "theos" (Diu). Tittu: da u nome latinu di persona, Titus. Casate: Timotei. Nomi: Theus, Thiemo, Tim, Timetheus, Timmie, Timms, Timmy, Timo, Timofej, Timotea, Timoteo, Timoteu, Timothée, Timothy, Tiomoid. Paesi è cità: Roma (24 ghjennaghju), Parigi (31 marzu), Custantinopuli (trasl. 24 ferraghju). 27.I. Santa Divota. Santa Anghjula Merici. Divota hè a santa patrona di a Corsica è di a principalità di Monacu. Secondu vechji scritti, tradizioni è legende, eccu ciò chì pò esse a so storia: Divota serebbi nata nantu à l'attuale territoriu di a cumuna di Lucciana, in un locu chjamatu Querciu, à quattru chilometri da l'antica cità di Mariana, versu a muntagna. Hè stata allevata da una balia cristiana è, cù d'altre cristiane, andava à pregà in a grotta di a Nepiticcia chì si trova accantu à u paese di u Borgu. Era prutetta da un certu Ticchiu, patriziu è senatore. Tandu - simu à u principiu di u seculu Terzu - a Corsica dipendia da u prefettu rumanu di a Sardegna, chjamatu Barbaru. Quandu Barbaru ghjunse in Mariana, dumandò chì omu li metti in manu i cristiani. Ticchiu ricusò è fù avvelenatu. Divota more marturiata. Tandu, un prete è un diacunu arrubanu u so cadaveru, u imbalsameghjanu, u mettenu nantu à una barca per purtallu in Africa, ma una culomba guida a barca versu u portu d'Ercule, l'attuale Monacu, trà Nizza è Vintimiglia. E' cusì hè stata sepolta culà. A' u XVIImu seculu, i Ghjesuiti di Bastia anu ottenutu qualchì reliquia di a santa. In u 1731, i patrioti corsi in guerra contru à Genuva, aduniti in u cunventu di u Boziu, anu pruclamatu à Santa Divota prutettrice di u Regnu di Corsica. U 14 marzu 1820, a Sacra Cungregazione di i Riti hà fattu di Santa Divota a Patrona principale di a Corsica, cù festa doppia è uttava. Etimolugia: da u lat. devotus" ( fidatu, divotu). Casate: Devoti. Nomi: Devote, Divota, Divotu. Paesi è cità: Monacu. In Corsica: Petranera. Anghjula Merici hè una santa taliana nata in Desenzano in u 1474, morta in Brescia in u 1540. Orfana à sedeci anni, bella è ricca, avia decisu di cunsacrassi à l'educazione di e zitelle. Passò trentacinque anni à amparalli a duttrina cristiana è po, cinque anni nanzu di more, riescì à creà un istitutu ch'ella dedicò à Santa Orsula. Nascì cusì a prima cungregazione insegnante d'Europa. L'Ursuline eranu sore libere, senza nisunu ingagiamentu. Nè mancu purtavanu una vestura particulare cum'è l'altre sore. Ricevianu e zitelle in i so munasteri, è andavanu dinù à fà scola in e case. Dopu à a morte d'Anghjula Merici, a Chjesa ubligò l'Ursuline à avè una disciplina... è una vestura. Cf S. Anghjulu, 5 maghju. 28.I. Santu Tumasgiu d'Aquino. Tumasgiu era un frate di San Dumenicu natu versu l'annu 1225 à a Roccasecca d'Aquino. Quandu i genitori u mandanu in Napuli per studià, decide di fassi frate è principia u nuviziatu. A famiglia si oppone. Prova à scappà per andassine in Parigi, ma dui fratelli u raghjunghjenu in Siena è u chjudenu in un castellu. Un ghjornu, provanu à metteli una prustituta in lettu. Ellu chjappa un tizzone infiaratu è a ci caccia. Quandu ellu hè liberatu, secondu l'ordini dati da l'imperatore Federiccu Secondu, Tumasgiu ritorna à u cunventu di Napuli. Avia una vintina d'anni. A' vintiquattru anni hè fattu sottudiacunu in Parigi. A' vinticinque anni hè fattu prete in Cologna. U so prufessore, tantu in Parigi chè in Cologna, era u famosu Santu Alibertu, un frate duminicanu assai sapiente, unu di i maestri di a scolastica. Tumasgiu hè diventatu prufessore ancu ellu è hà fattu scola in Parigi, in Roma, in Bologna è in Napuli. Di ghjennaghju 1274, parte per andà à u Cunciliu di Lione. Per istrada s'ammala, è more u 7 marzu in l'abbazia di Fossanova. A' San Tumasgiu, u chjamavanu u "duttore angelicu". Hà scrittu assai, è ghjè cunsideratu cum'è unu di i grandi maestri di a scolastica. A so opera principale, intitulata "Somma teologica", s'hè restata da finì. Quandu u so secretariu li dicia di compiela, ellu rispundia: Innò chì tuttu ciò ch'o aghju scrittu, avà mi pare paglia è fenu". Etimolugia: da l'aramaicu "toma'" (picciaiu). Casate: Masi, Masia, Masetti, Masini, Masotti, Toma, Tomasi, Tomasini, Tomei, Tomi, Tommasi, Tommasini. Nomi: Dehmel, Foma, Foma, Fomaïda, Khoma, Maas, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thomé, Thömel, Thomelin, Thoms, Thum, Tom, Tomas, Tomàs, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tomé, Tommie, Tommy, Toms, Tumasgiu, Tumasina. Paesi è cità: Napuli, Roma (7 marzu), Parigi (18 marzu) Prutezzione: università 29.I. Santu Gilda. Santu Ghjulianu l'Uspitalieru. Gilda, dettu u Saviu, era un Scuzzese fattu prete versu l'annu 518, mortu in u 570. Hà esercitatu u so ministeru in Irlanda, in Inghilterra, è in Brettagna. Hà creatu parechji munasteri. In a penisula di Rhuis (in l'attuale dipartimentu di u Morbihan) si vedenu sempre e ruine di quellu ch'ellu avia fattu avanti di ritirassi in l'isula di Huat, chì ghjè in faccia, una isula chì deve u so nome à a so forma ("huad", in brettone, vulendu dì "anatra"). Gilda era assai struitu. Da giovanu avia studiatu a filosufia è a litteratura. Etimolugia: da u nome latinu di persona "Gildo" (?) Nomi; Gilda, Gildas Di Ghjulianu ùn si sà nunda for di una legenda. Vultendu da viaghju, u signoru Ghjulianu entre in a camera cunghjugale per basgià a moglia. Spuntava u ghjornu. Chì vede in lettu? A moglia cù un omu. Tira a spada è taglia u capu à tramindui. E' parte. Per istrada, trova a moglia chì ghjera andata à a messa è chì li conta chì, avendu ricevutu a visita di u soceru è a socera, l'avia datu u so lettu. Addisperatu di avè tombu u babbu è a mamma, Ghjulianu parte cum'è un scemu, senza sapè duve andà. A moglia u seguita. E' viaghjanu, è viaghjanu... Un ghjornu entrenu in una furesta è sò arrestati da un fiume grossu. Facenu una capanna per elli è un picculu uspiziu pè i pelegrini è l'andacciani. Ghjulianu si face barcaiolu per chì a ghjente possi francà u fiume. Moglia è maritu campanu cusì una trentina d'anni. Disgraziati ùn eranu, chì si tenianu caru. Ma, di tantu in tantu, Ghjulianu si ramintava a so malfatta è u rimorsu li macinava u core. Un ghjornu, ghjunghje un vagabondu leparosu chì li dumanda di fallu passà nantu à l'altra sponda di u fiume. Sbarcandu da culandi, l'andaccianu era diventatu un anghjulu, vistutu di biancu, bellu cum'è u sole. - "Sie in pace - li disse. Hè un pezzu chì u Signore ti hà perdunatu. Hè ellu chì mi manda per dittila. Addiu... o piuttostu à prestu." Qualchì ghjornu dopu Ghjulianu è a moglia murianu è, inseme, cullavanu in Paradisu. 30.I. Santa Martina. Martina, vergine è martira, campava in Roma à u seculu terzu. Altru ùn si sà. Ci sò chì a chjamanu Tassiana. In Parigi, à u museu di u Louvre, Santa Martina hè riprisentata in trè pitture di Berettini, più cunnusciutu cù u nome di Petru di Cortona. In una, a principale, pinta in u 1634, forzanu a santa à entre in u tempiu d'Appollu. Ella face u segnu di a croce, è u tempiu si ne fala. Etimolugia: V. Martinu (13 aprile). 31.I. Santa Marcella. Santu Ghjuvanni Bosco. Marcella era una signora rumana nata versu l'annu 345. Veduva dopu à sette mesi di matrimoniu, custruisce, nantu à l'Arentinu, un palazzu, una specia di munasteru, un circulu di donne. Era bella, ricca, struita, assai cultivata. Era à paru à l'omi i più distinti, i più sapienti. E' nisunu si hè permessu di ridesine o di criticalla, malgradu d'esse stata a prima di e signore à mettesi in vista cum'è cristiana. Quandu, in l'annu 382, San Ghjilormu vultò da Custantinopuli, duve ellu avia studiatu e Sante Scritture, stete in u palazzu di Marcella per spiegà u Vangellu à isse donne. Trè anni dopu, i Barbari s'avvicinavanu da a cità. Ghjilormu si ne và in Palestina purtandusi l'amiche di Marcella: Santa Melania, Santa Paula, è d'altre. Marcella disse ch'ella era troppu vechja per parte. Avia una quarantina d'anni. A' l'età di ottantacinque anni, hà vistu entre in Roma l'armate di u rè di i Visigoti. Per sapè duve ella avia piattatu e so ricchezze, l'anu tantu pesta chì si n'hè morta. Ghjuvanni Bosco, un Piemuntese natu in u 1815 in Castelnuovo d'Asti, hè mortu in Turinu in u 1888. Quandu, à 26 anni, s'hè fattu prete, hà vistu un altru prete dà una frusta sulenne à un picculu sgaiuffu. U l'hà cacciatu da e mani, l'hà ammasgiulatu è l'hà preparatu pè a prima cumunione. Era tantu affettuosu, e so lezziò eranu tantu piacente, chì d'altri zitelli volsenu amparà a duttrina cun ellu. Ebbe una vintina d'elevi, è po un centu. Allora fù ublicatu di dispone d'un casamentu. A prima scola di Don Bosco venia di nasce. Pianu pianu, stabilimenti simili ne fece in l'altre cità d'Italia, è po in Sicilia, à u Tirolu, in Francia, in Belgica, è ancu in l'Ameriaca suttana. Per occupassine hà creatu duie cungregazioni: in u 1857, quella di i Salesiani, chì hà per Santu Patrone à Francescu di Sales è, in u 1872, quella di e sore di Maria Ausiliatrice. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre). FERRAGHJU 1.II. Santa Viridiana. U Beatu Andria di Segni. Viridiana hè una santa taliana nata in Castelfiorentino, vicinu à Firenze, versu l'annu 1178. Era a figliola di un signoru, Attavanti di casata. Da zitella li piacia di esse sola è di fà penitenza, ma i demonii a frasturnavanu. A' l'età di 30 anni, dopu à un pelegrinaggiu in Santiagu di Compostella è unu in Roma, si ritira in una cellula di u castellu paternu è ci stà chjusa 34 anni, sinu à a morte, u 1u ferraghju 1247, à l'età di 69 anni. In quella cellula chjusa, ci entrianu quantunque i demonii pigliendu a forma di dui serpi. I so paisani venianu à vedela è li purtavanu roba ch'ella dava à i poveri. In u 1221, hà avutu a visita di San Francescu d'Assisi. In Castelfiorentino, in u 1939, anu fattu una chjesa per riceve e so reliquie. Andria di Segni, natu in Anagni l'annu 1230, hè mortu in Roma in u 1302. Dopu à essesi fattu frate di San Francescu, ebbe u permessu di andà à vive in e grotte di l'Appennini, ciò chì piacì pocu à i soi chì tenianu à a vita in sucietà è à l'onori. Pensate chì, mentre ch'ellu facia u rimitu, un ziu è un nipote sò stati eletti papa, u primu: Lisandru IV (1354-1361), u secondu: Bonifaziu VIII (1294-1303). Tramindui averebbinu vulsutu fanne un cardinale, ma Andria ricusò. Purtantu ne era assai capace. Dicenu ancu ch'ellu serebbi statu un teologu famosu, à paru, o quasi, à San Tumasgiu d'Aquinu, chì avia 5 anni di più chè ellu, San Bonaventura, più vechju di 9 anni, o Duns Scot, più giovanu di 36 anni. Andria avia à fà cù u diavule, chì u persecutavanu, è cù l'anime di u Purgatoriu, chì venianu à contalli i so guai. E gioe di u Paradisu l'hà cunnusciute nanzu di more chì, ore è ore, ogni ghjornu, li si paria di esseci. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 30 nuvembre. 2.II. A Madonna di a Ciriola. A Prisentazione di u Signore. Si festighjeghja a Purificazione di Maria è a Prisentazione di Ghjesù à u Tempiu. Hè a festa di a luce, secondu e parulle di Ghjesù ramintate da u Vangellu secondu San Ghjuvanni: "Eiu sò a luce di u mondu; chì mi seguiterà ùn anderà micca in e tenebre, anzi, averà a luce di a vita". A vigilia, o nanzu messa, u prete benedisce e candele chì danu a luce. Pè u più, u nome di a festa ramenta issa benedizzione di e candele: Candelora o Candelera in talianu, Chandeleur in francese, Candlemess in inglese. In Alemanu, dicenu Lichtmesse, messa di a luce. In Corsica dicenu Candilera o Candilara, ma soprattuttu Ciriola (per via di a cera di e candele). Un pruverbiu dice: "Ciriola, Ciriola, s'ellu ci hè ventu o ragnola, di l'invernu simu fora; s'ellu face bellu tempu, per un mese simu dentru". A sera di a Ciriola usava chì i giuvanotti andessinu à fà u giru di e case per buscassi un spuntinu - e grazie di u Signore, cum'elli dicianu - è fà i galanti cù e giuvanotte. In Gjuncaghju, cantavanu da fora: O casa di lu Signore Aprite per carità, Or'aiò! fatevi onore Un' si pò più aspettà. E' ripigliavanu: O casa di lu Signore E' di santa carità. A' a Petra di Verde, secondu Simone Vinciguerra, cantavanu: Ciriola, Ciriola, noi dentru è voi fora. è po: Fubbe grassu lu purcellu, ci derete un figatellu. Per ista ghjente chì macina, un zanettu di farina. A' chì hà vigna in le Mezane, pò dà vinu à damisgiane. Ci sò chì si facianu precurà per apre a porta. Tandu, i zitelli minacciavanu: A Birba stà in punta Cù mille stacchette E' chere vendette A' chì dice di nò. Chì ghjera ista Birba? Era un bastone cù un spinzone, o un ancinu in punta. Quandu a ghjente chì ricevia uffria pocu, cù a Birba, à l'appiattu, si pudia spendicà un figatellu da a pertica, o azzingà una mostosa, o fichi secchi. Pè u più, a ghjente apria, chì ghjera l'usu. Ci sò chì preparavanu ancu una sbuglidicciata, ma certi ùn aprianu per crepà. Allora, i giuvanotti pregavanu maledizzioni: Chì casgiu o carne purcina, vi dianu u mal d'urina! O cù un parlà più grassu: Quante petre ci hè in istu muru, Quanti peli hà u vostru mulu, Tante zecche à u vostru c... ( a rima fatela da per voi). 3.II. A Gola. Santu Biasgiu. Biasgiu era un Armenu di u seculu quartu, fattu vescu di Sebbaste, l'attuale cità di Sivas, in Turchia. Certi pretendenu ch'ellu hè statu laceratu da un erpice in ferru. Cusì hè diventatu u Santu Patrone di i carminadori è di i tissaghjoli. D'altri dicenu chì u so palazzu viscuvile era una grotta à meza furesta. A' chì avia bisognu d'ellu, venia à vedelu custì. Venianu soprattuttu animali malati, è ellu i guaria cù un semplice gestu di benedizzione. Quand'ellu pregava, l'animali stavanu tranquilli aspettendu ch'ellu finisca. Un ghjornu, Agricola, u guvernatore di a Cappadocia, avendu bisognu di bestie feroce pè u circulu duv'elli lampavanu i cristiani, mandò i so cacciadori à batte a furesta. Issi cacciadori anu trovu un attruppamentu d'orsi, tigri è leoni... è à Biasgiu. Messu in prigiò, Biasgiu cuntinuveghja à fà i miraculi. Rende, à una povera donna, u purchettu pigliatu da u lupu. Caccia da a gola di una zitella a lisca ch'ella si avia ingullitu è chì a stufulava. Agricola prova à falli rinnegà a so fede, ma ùn ci riesce. Allora dà ordine di annegallu. Accantu, ci era un stagnu. Biasgiu s'avanza, è marchja nantu à l'acque sfidendu i pagani di fanne altr'è tantu. Un anghjulu u face vultà dicendu chì devia merità a curona di i martiri. Quand'ellu tocca terra, i suldati u inguantanu è u scapanu. Etimolugia: da a casata latina "Blaesus", cù u significatu: chì tartagliuleghja. Casate: Baggioni, Biaggi, Biaggini, Biaggioli, Biaggioni, Blasi, Blasini. Nomi: Biasginu, Biasgiolu, Biasgiu, Blaise, Blaisette, Blas, Blasius, Bleaz, Blésilla, Vlas. Paesi è cità: Cento, Cadogno. In Corsica: Calinzana, Cursoli (cumuna di Cambia), Ghjuncaghju, Fucichja, u Poghju Marinacciu. Prutezzione: mali di gola. 4.II. Santa Veronica. U Vangellu secondu San Lucca conta chì una donna avia una perdita di sangue da dodeci anni, ch'ella avia spesu tutti i so soldi in dernu cù i medichi, è ch'ella fù guarita tuccandu u vestitu di Ghjesù. Più tardi, à u prucessu di Ghjesù, issa donna vense à testimunià davanti à Pilatu. Serebbi Santa Veronica. Anu contu chì, à e Via Cruci, santa Veronica hà asciuvatu a faccia di Ghjesù cù un telu di linu, è chì u visu hè restatu stampatu nantu à u telu. U so nome ùn era micca Veronica. Era Berenice. Per via di quella stampa, l'anu cugnumata Veronica da una spressione latina chì vole dì "a vera imagine". In Francia contanu chì Veronica partì per Roma cù u maritu per fà vede quella pezza à l'imperatore Tiberiu. Da custì andonu in Gallia, è si stacconu per annunzià u Vangellu, ugnunu da parte soia. Veronica serebbi stata interrata in l'attuale Soulac (dipartimentu di a Gironde) è u maritu in l'attuale Rocamadour (dipartimentu di u Lot). Etimolugia: dau grecu "phéré" (purtà) è "nikè" (vittoria). Nomi: Bérénice, Berenike, Bernice, Bernie, Berny, Beronico, Bunny, Frenne, Fronika, Nixie, Ronia, Ronky, Ronnie, Ronny, Veron, Veronica, Veronik, Veronika, Veronike, Veroucha, Verounia, Vonnie, Vonny, Vroni, Vroon. 5.II. Santa Agata. Agata era una Siciliana marturiata in a cità di Catania à u seculu terzu. Pretendia chì a più grande libertà, a più grande nubiltà, era di fassi schjava di Ghjesù Cristu. Contanu chì, tandu, in Sicilia, ci era un ghjudice chì ghjera un omacciu, crudele è viziosu. Avia decisu di ingannà una vergine giovana è bella chì si chjamava Agata. A fece arrestà è a messe in manu à una ruffiana per ch'ella a scunvinci. Fù un fiascu. Ne mancu Agata cedì quandu u ghjudice a fece flagellà. Allora l'anu laceratu e carni cù sgrinfie di ferru è l'anu tagliatu i petti. Agata disse à quellu mostru: "Omu crudele, arricordati di mammata, è di i petti chì t'anu datu à sughje". Riturnata in prigiò, ebbe a visita di San Petru chì guarì e so ferite. Tandu l'anu messa nantu à a brusta infiarata . Hè morta ringraziendu à Diu d'avella assistita. Etimolugia: da u grecu "agatha" (brava donna). Nomi: Agata, Agathe, Agathon, Aggie. Paesi è cità: Catania, Mirandola. Prutezzione: Agata hè a santa patrona di e balie, di i tiradori à ghjocu di boccie (avanti di tirà, si incroscianu e dite è dicenu: "Sta Agata prega per mè!"). A preganu aquand'elli sentenu i petti è pè l'incendii. 6.II. Santa Dorotea. Santu Paulu Micchi. Dorotea era una giovana cristiana di Cesarea di Cappadocia, in Turchia. Campava à a fine di u secule terzu. Era stata marturiata attempu à un giovanu avucatu: San Teofilu. Etimolugia: da u gr. "dorôn" (donu, rigalu) è "theos" (Diu). A' l'urigine era soprattuttu in usu u nome maschile: Doroteu. In Corsica, esse un Doroteu vole dì esse un disgraziatu, un casca è pienghji. Nomi: Diorbhàil, Dodie, Doll (V. Shakespeare: "The Second Part of King Hanri IV), Doortje, Doralicia, Döreken, Doretta, Dorinda, Dorit, Dorotea, Doroteo, Doroteu, Dorothea (V. Goethe: "Hermann und Dorothea), Dorothée, Dorothy (V. Dorothy Carrington, scrittrice), Dörte, Dorthea, Dorthy, Dot, Duredle, Durl, Thea. Paesi è cità: Pescia. U 6 ferraghju, si celebreghja dinù a memoria di i santi Paulu Micchi, un ghjesuitu, Petru Battista, un franciscanu, è cumpagni, crucifissati in Nagasacchi, à u Giappone, u 5 ferraghju di l'annu 1597. Dece anni nanzu, l'imperatore Taicosama avia interdettu i so stati à i ghjesuiti. Quelli chì ghjeranu culà ricusonu di parte, è l'imperatore ùn fece nunda per scaccialli. Sei anni dopu, issi frati ricevianu in rinforzu una quindecina di franciscani, ghjunti in u paese à l'appiattu. L'imperatore entrò in e furie è dete l'ordine di arrestà tutti i predicadori cristiani è di tumballi. N'anu trovu 24: trè ghjesuiti, sei franciscani è quindeci terziarii di San Francescu. I ghjesuiti eranu Giapponesi, i franciscani, for di unu, eranu spagnoli. U superiore si chjamava Petru Battista. L'anu spassighjati settimane è settimane nant'à carretti, da une cità à l'altra, per intimurisce e pupulazioni. Ghjunti à Nagasacchi, l'anu purtati nantu à una culletta di punta à u mare, è l'anu crucifissati. 7.II. Santu Teodoru. Santu Parteniu. Teodoru d'Eraclea hè statu marturiatu versu l'annu 312. Hè festighjatu in Custantinopuli, in Ferrara è in Venezia. Etimolugia: da u grecu "dorôn (donu, rigalu) è "theos" (Diu). Dunque, u significatu hè "donu di Diu, cum'è Doroteu, è cum'è l'ebraicu Natanaellu. Hè quellu di 85 santi è martiri. Nomi: Dedi, Didi, Diounia, Dioussia, Door, Doorsie, Doortje, Dores, Döres, Dorle, Dorli, Dorus, Dures, Fedan, Fedia, Fediana, Fediouka, Fedor, Fedora, Fedorit, Fedorka, Fedoulia, Fedoussia, Feodor, Feodora, Feodorit, Fiodor, Fiodora, Fiodorka, Fjodor, Fjodora, Ted, Teddie, Teddy, Tedi, Teeke, Teodor, Teodora, Teodoreto, Teodoro, Teodors, Teodoru, Tewdwr, Thea, Thed, Thederl, Theo, Theodoor, Theodor, Theodora, Théodora, Théodoe, Théodoret, Théodorie, Théodorine, Théodorit, Théodorite, Theodoros, Theodorus, Theodosius, Thetje, Tiadora Tiadoru, Tijdoor, Toader, Todaro, Tudor, Tudyr. Paesi è cità: Custantinopuli, Ferrara, Venezia. Parteniu, chì campava à u seculu quartu, ùn avia nisuna struzzione. A prighera, u Vangellu, ch'ellu sapia à l'ammente, li bastavanu. Da zitellu, i so sciali eranu di andà à piscà. Più tardi, piscava per dà à manghjà à i poveri. Malgradu a so gnuranza, Parteniu hè statu elettu vescu di Lamsacque, in Turchia. Quallà, avianu più bisognu di un omu in accordu cù u Santu Spiritu chè di un sapiente. In Lamsacque, Custantinu li permesse di sciappà u tempiu paganu per fà una chjesa cristiana. Fendu i travagli, un muradore morse sottu à un trafalamentu. Parteniu u risuscitò. In a parlata aramaica, chjamanu Mammonu a persunificazione di e ricchezze male acquistate. Un ghjornu, Parteniu disse à u vescu d'Eraclea chì si ne muria: "Caru fratellu, Mammonu hè nentru à voi; date à i poveri i soldi chè vo avite accatastatu è si ne anderà". L'avaru si sfece di a so furtuna è ricuperò a salute. Miraculi, Parteniu ne fece d'altri, ma u so gran meritu hè di avè trovu una cità di pagani è di avella lasciata cù una pupulazione cristiana. 8.II. A Beata Ghjacumetta. Santu Ghjilormu Emilianu. Ghjacumetta era una veduva rumana, seducente, virtuosa, nata versu l'annu 1192. Avia 18 anni quandu u maritu, Grazianu Francipani, signoru di Marino, morse lascienduli dui figlioli chjuchi. In u so palazzu di Roma, ricevia à San Francescu d'Assisi chì a chjamava "fratellu Ghjacumetta". Per ellu, facia una pasta d'amandule chì ne era assai ingordu. San Francescu l'avia rigalatu un agnellu chì a seguitava dapertuttu, ancu in chjesa, è chì, a mane, venia à truvalla in lettu per discitalla. In puntu di morte, Francescu scrisse à Ghjacumetta di vene. A lettera ùn era ancu finita ch'ella ghjunghjia, cù i figlioli è tuttu u necessariu pè a sepultura di u so amicu: un velu per copreli a faccia, un cuscinu per mettelu sottu à u capu, un linzolu per ingutuppallu, è una cola di cera. Purtava ancu quella pasta d'amandule chì piacia tantu à u Poverellu, ma u Santu ùn a pobbe manghjà. Era l'annu 1226. Invece di vultassine in Roma, Ghjacumetta si stete in l'Umbria per visità aspessu a tomba di San Francescu. Hè morta tredeci anni dopu. L'anu interrata accantu à a basilica d'Assisi. Etimolugia è nomi: V. Ghjacumu (3 maghju) Ghjilormu Emilianu, natu in Venezia in u 1481, mortu in a cità lombarda di Somasca l'8 ferraghju 1537, era un giovanu nobile carcu à soldi, battaglieru, sfacciatu, libertinu, chì servia in l'armata veniziana quand'ellu fù fattu prigiuneru, accantu à Treviso, da e truppe imperiale. Tandu, si cunvertì è si disfece di a so furrtuna. Fattu prete, si messe à u serviziu di i malati, di l'orfani abbandunati, di e zitelle scunduttate, di i campagnoli gnuranti. Serebbi ellu chì hà messu à a moda l'amparera di a duttrina cristiana in chjama è rispondi. In u 1731, creò, in Somasca, un istitutu di clerici regulari - i Somaschi - è morse sei anni dopu curendu i malati da a pesta. Ghjilormu: Cf u 30 sittembre. Paesi è cità: Venezia, Treviso. Emilianu: Etimolugia: da u lat. "Aemilius", nome di una famiglia rumana. Casate: Emiliani, Emily. Nomi: Aemilia, Amilius, Emele, Emelius, Emil, Emilda, Emile, Emilia, Emiliaan, Emiliane, Emilianu, Emilie, Emilien, Emilienne, Emilio, Emiliu, Emilius, Emils, Emily, Emlyn, Emma, Emmeline, Mees, Mel, Melia, Meliocha, Migeli, Mil, Milia, Miliu, Millian, Milly, Milou, Miloud. Litteratura: Boccace: La Theseide, Chaucer: Knight's tale, J.-J. Rousseau: l'Emile, Gellert: Der kluge Emil, Lessing: Emilia Galotti, Verdi: Othello. 9.II. Santa Pullonia. U Beatu Miguel Cordero. Pullonia hè stata marturiata in Alessandria d'Egittu l'annu 249. Era à l'epica di l'imperatore Deziu (249-251). Tandu, i pagani persecutavanu i cristiani è, quelli chì cumandavanu in cità, i lasciavanu fà, i incuraggianu ancu. Un ghjornu, unipochi di sgaiuffi inguantanu un vechju, è li dumandanu di bestimià u nome di Cristu. Cum'ellu ricusa, u matraverseghjanu di pezzi di canna appinzati, è ne facenu un strascinu. Dopu si cozzanu à una cristiana chì ricusava di adurà l'idule, è a tombanu à petrate. A terza vittima fù Pullonia. Pullonia facia parte di e vergini cunsacrate. Li sciappanu tutti i denti, è minaccianu di brusgialla viva s'ella ùn ripete, dopu à elli, parullaccie contru à Cristu. Ella si scusa di ùn dalli suddisfazione, è corre à lampassi in u focu. Etimolugia: da Apollu, diu di a mitolugia greca rumana, da u grecu "apellos" (chì face nasce a creazione). Nomi: Apollinaire, Apollinaris, Apolline, Apollon, Apollonia, Apollonie, Apollonio, Apollonius, Apollos, Polly, Pullonia, Pulloniu. Prutezzione: Pullonia hè a santa patrona di i dentisti è ghjè pregata pè a pena di denti. Miguel Cordero, natu in u 1854 in Cuenca, cità di a Republica ecuaturiana, hè mortu in u 1910, in Spagna, à Premia de Mar. Quandu, in u 1863, i frati di e Scole Cristiane decisenu di stabilissi in l'Ameriaca suttana, principionu per l'Ecuator. Ebbenu cum'è elevu à Miguel chì hè diventatu stitutore è hà fattu scola à Quito, a capitale, durante una quaerantina d'anni. Hà cumpostu libri di scola chì anu servutu in tutti i paesi di lingua spagnola. In u 1907, Miguel fù ubligatu di spatriassi per via di a pulitica anticlericale di u guvernu. Si ne hè venutu in Europa: in Parigi, in Belgica, è in Spagna duv'ellu hè mortu trè anni dopu, accantu à Barcellona. In u 1930, e so osse sò state mandate in u so paese è poste nantu à u monte Cebollar, vicinu à Quito, duv'elli li anu fattu un bellu munimentu. 10.II. Santa Sculastica. Sculastica hè a surella di San Benedettu. Nata in Norcia, hè morta vicinu à Monte Cassino u 10 ferraghju di l'annu 543. Quandu Benedettu fece u famosu munasteru di Monte Cassino, Sculastica si ne vense in e vicinanze, decisa ancu ella à fà una vita santa. U fratellu è a surella si scuntravanu una volta l'annu. Passavanu una ghjurnata inseme in una casa chì dipendia di l'abbazia, à po "à vedeci à l'annu dopu". San Gregoriu Magnu conta chì, à u scontru di l'annu 543, Benedettu è Sculastica avianu fattu cena è u fratellu si appruntava à parte quandu Sculastica disse: - O fratè, stemuci inseme sinu à dumaitina, vi ne pregu. - Mancu ch'ella sia, o surè, ch'ellu m'accadi di ùn rientre à u munasteru! Sculastica si mette à pianghje, è po cala u capu è prega. In più bella, u celu si abbughja, principianu l'accendite, e tunate, è i rivocchi d'acqua. Si tuccavanu u celu cù a terra. Facianu certe sbuffulate di ventu chì paria ch'elle si avissinu da purtà a casa. - Diu vi perdonghi, o surè - dice Benedettu - ma... ch'avite fattu? - Aghju fattu chì aghju pregatu u Signore. Voi ùn mi state à sente, ellu sì. Ista sera ùn rientrerete micca à u cunventu. E' cusì, Benedettu è Scolastica passonu a nuttata inseme à parlà di Diu è di i santi. Trè ghjorni dopu, Benedettu era à u purtellu di a so cellula quand'ellu vide passà una culomba. Era l'anima di Sculastica chì si ne cullava in celu. Benedettu fece interrà a surella in a tomba ch'ellu avia fattu preparà per ellu. Quattru anni dopu, a raghjunghjia. Paesi è cità: Monte Cassino, Le Mans. 11.II. A Madonna di Lourdes. L'11 ferraghju 1858, in Lourdes, piccula cità di l'Alte Pirenee, a Madonna apparisce pè a prima volta à una zitella di ondeci anni, Bernardette Soubirous. L'apparizione si hè ripetuta diciottu volte. Secondu Bernadette, a Madonna era vestuta di biancu cù una cinta turchina è un paternostru appesu. Da tandu, in Lourdes, tutti l'anni venenu milioni di pelegrini. E' nantu à u calindariu, ci hè un ghjornu in più cunsacratu à Maria Vergine. Ricurdemu l'altre feste: . U spusaliziu di Maria Vergine, u 23 ghjennaghju. . A purificazione di Maria Vergine, o Madonna di a Ciriola, u 2 ferraghju. . A Madonna di a Misericordia, u 18 marzu. . A Nnnziata, u 25 marzu. . Maria addulurata, u venneri dopu à a dumenica di a Passione. . A Madonna di Pompei, l'8 maghju. . A Madonna ausiliatrice, u 24 maghju. . A Madonna di Caravaggio, u 26 maghju. . U purissimu core di Maria Vergine, a terza dumenica dopu à e Pentiscosti. . A Madonna di a Lettera, u 3 ghjugnu. . A Madonna di Cunsulazione, u 20 ghjugnu. . A Visitazione, u 2 lugliu. . A Madonna di u Carmine, u 16 lugliu. . A Madonna di l'Anghjuli, u 2 agostu. . A Madonna di a neve, u 5 agostu. . Maria Assunta, u 15 agostu. . A Madonna di Oropa, ultima dumenica d'agostu. . A Madonna di a Cintura, a dumenica dopu à u 28 agostu. . A Natività (detta in Bonifaziu: a Madonna di i Mirizani), l'8 sittembre. . A Madonna di a Salette, u 19 sittembre. . A Madonna di a Mercè, u 24 sittembre. . A Madonna di u Rusariu, a prima dumenica d'uttobre. . A Purità di Maria Vergine, a terza dumenica d'uttobre. . A Madonna di a Vittoria è u Santu nome di Maria Vergine, a seconda dumenica di nuvembre. . A Prisentazione à u Tempiu, u 21 nuvembre. . L'immaculata Cuncezzione, l'8 dicembre. . A Madonna di Loreto, u 10 dicembre. . A Madonna di a Guadaluppa, u 12 dicembre. . è L'aspettazione di u partu, u 18 dicembre. Paesi è cità: Lourdes. In Corsica: Bastia (parochja di e Capannelle). 12.II. Santu Filice. Filice appartenia à un gruppu di cristiani d'Abitene, in Tunisia, l'attuale Sciaùd, chì si adunianu tutte e dumeniche per pregà. Sò stati arrestati è marturiati in Cartagine u 12 ferraghju di l'annu 304. Etimolugia: da u lat. "felix" (felice). Casate: Felice, Felicelli. Nomi: Felice, Félice, Félicia, Felicidad, Félicie, Félicien Félicienne, Feliciola, Feliciolu, Felicità, Félicité, Félise, Félix, Félizon, Filice, Filiciana, Filicianu, Filiciola, Filiciolu. 13.II. A Beata Beatrice. San Martinianu. Beatrice hè nata in Ornaciaccum, l'attuale cità d'Ornacieux in u dipartimentu di l'Isère, versu l'annu 1260. A' 13 anni, hè entrata à a Certosa di Parmenia. Più tardi, a mandonu à fà un munasteru in un locu chjamatu oghje Eymieu, dipartimentu di a Drôme. Cù e cumpagne, campava in a miseria. Hè morta u 25 nuvembre 1303. Etimolugia: da u lat. "beatrix" ( felice, chì rende felice). Nomi: Bea, Beatrice, Béatrice, Béatrix, Beatriz, Beatty, Biche, Trixie. Litteratura: U nome Beatrice hè statu immurtalizatu da Dante chì, in a "Divina Comedia", canta a memoria di Beatrice Portinari, una amica di giuventù morta in u 1290, à 23 anni. Martinianu hè un santu assai pupulare di a Chjesa greca. A festa era digià celebrata in Custantinopuli à u seculu quintu, ma di l'omu ùn si sà duv'ellu campava, nè quandu. A legenda dice ch'ellu campava in una baracca quandu, una sera, una vechja, chì si chjamava Zoè, ghjunse è li dumandò l'uspitalità. Fora piuvia chì ne falava, è facia un freddu chì si seccava. A vechja paria tantu malavviata chì a lasciò entre è li dete u so lettu. Ellu passò a notte in un catagnone. A mane, Zoè avia cambiatu di faccia è di vestura. Era diventata una bellissima donna chì li prupunì u matrimoniu. Abbacciacatu, Martinianu disse di sì. Ma, prudente, chì quella li dumandava di signà un cuntrattu, dumandò tempu sinu à a sera. Nanzu sera, u Signore li fece capì qual'ella era issa donna. Allora, scappò, imbarcò nantu à un battellu chì partia pè a Grecia, è si fece dipone nantu à un scogliu à mezu mare. Custì, ci stete sei anni, passendu u so tempu à pregà. Un ghjornu, affaccò una giovana ancu più bella chè Zoè. Disse chì u battellu chì a purtava si era affundatu è chì, da un pezzu, ùn avia tastatu un buccone di pane. Martinianu li dete à manghjà è à beie, è disse: "Eccu ciò chì mi resta di ciò chì un marinaru mi porta trè volte l'annu. Vulterà da quì à dui mesi è vi n'anderete cun ellu. Avvedeci". A' sframbattuta, falò à bordu di mare, si lampò in l'acqua, è nota... è nota... è ghjunse in Grecia duv'ellu campò in bon Cristianu. 14.II. Santu Valentinu. I Santi Cirillu è Mettodiu. Valentinu hè statu più di cinquanta anni vescu di Terni, in Italia, mezu à Roma è Assisi. Avia a reputazione di fà i miraculi. Un ghjornu, ghjunghje in casa soia un filosofu rumanu chì u precura di andà à visità u figliolu chì ghjera murente. - Anderaghju, dice u vechju vescu ma, prima, prumettimi di fatti cristianu s'o u guariscu. Quellu fece a prumessa. U vescu guarisce u malatu, è tutta a famiglia si cunverte. U prefettu di Roma l'hà sappiuta è hà fattu scapà à Valentinu. Etimolugia: da u lat. "valens" (in salute, furzutu). Casate: Valenti, Valentini. Nomi: Bailintin, Bàlint, Feltes, Lalensia, Vaka, Val, Valeda, Valence, Valens, Valensia, Valent, Valente, Valentia, Valentik, Valentin, Valentina, Valentine, Valentino, Valentinu, Valention, Valentyn, Valiaka, Valida, Vallatina, Vallier, Valtin, Valtl, Velten. Paesi è cità. Terni. Cirillu è Mettodiu, figlioli di un ufficiale superiore grecu di Salonicchiu, si ne eranu andati in un munasteru. L'annu 862, l'imperatore è u patriarca li dumandonu di evangelizà a Moravia è a Pannonia occupate da l'Alemani, è di salvà cusì a Chjesa di Bizanziu. Amparonu à parlà slavu è, per traduce in slavu u Vangellu à parte da u latinu - chì u slavu ùn era mai statu scrittu - Cirillu inventò un alfabetu di 38 lettere. Si messenu à predicà in schiavonu - issa lingua artificiale creata à parte di l'anzianu slavu -, ma l'Alemani i trattonu d'eretichi per via ch'ùn dicianu micca a messa in latinu. Andonu in Roma duve u papa Adrianu Secondu (867-872) li dete ragiò. Tandu Cirillu morse. Era u 14 ferraghju di l'annu 869. Mettodiu fù fattu arcivescu di Moravia è Pannonia ma, Adrianu Secondu essendu mortu, u novu papa ricusò di signà a bolla chì li permettia di dì a messa in slavu. I germanichi u messenu in prigiò duv'ellu stete dui anni. Dopu, hà avutu à piattassi per cuntinuvà u so apustulatu. Quand'ellu hè mortu, u 6 aprile di l'annu 885, i so discepuli si rifugionu in Bulgaria, un paese chì accettò l'alfabetu cirillicu è a liturgia in lingua schiavona. Etimolugia: da u gr. "kurios" (cunsacratu à u Signore). Nomi: Ciril, Cirila, Cirilla, Cirillo, Cirillu, Cyrill, Cyrilla, Cyrille, Cyrillus, Girioel, Kyrill. Paesi è cità: Bremia, Moravia, Croazia, Bulgaria. 15.II. Santa Ghjurghjina Ghjurghjina, morta versu l'annu 500, era una vergine di Claromonte, l'attuale cità di Clermont-Ferrand, in u dipartimentu di u Puy-de-Dôme. In Claromonte, chì ghjera a capitale di l'Alvergna merovingia, Ghjurghjina ùn ci si piacia per via di u troppu ghjente è di u sussuru. Si ne andò à stà in campagna, in una tenuta ch'ella pussedia. Ci passò u restu di a so vita, preghendu è fendu penitenza senza esse disturbata. Hè custì ch'ella morse. U ghjornu di l'interru, un volu di culombe bianche li fece scorta da a casa à a chjesa, è po si ritirò. Dopu à l'uffiziu, affacconu torna, svulazzendu sopra à a salma, fin ch'ella ùn hè stata sepolta. Tandu, vultonu in Paradisu, chì ghjeranu anghjuli mandati da Diu per fà onore à a virginità di a so serva. Etimolugia: V. Ghjorghju (23 aprile) 16.II. Santa Ghjuliana. Santu Elia è cumpagni. Ghjuliana campava in Nicumedia, l'attuale Izmit, in Turchia, una marina di u mare di Marmara. A l'epica di l'imperatore Massiminu, dunque trà l'annu 286 è l'annu 310, serebbi stata marturiata per avè ricusatu di maritassi. Hè stata subitu celebre in Oriente è, in Italia, à parte da u seculu quintu. E so reliquie sò state purtate in Napuli u 25 ferraghju 1207. Etimolugia: V. Ghjuliu (12 aprile). Paesi è cità: Roma, Parigi (21 marzu). Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, sò stati scapati l'annu 309, in Cesarea Marittima, cità di a Palestina. A so morte l'hà conta Eusebiu di Cesarea chì ghjera prisente. Issu ghjornu, cinque giovani Egizziani si prisentonu à e porte di Cesarea di Palestina duv'ellu stava u guvernatore rumanu. Vultavanu da Turchia duv'elli avianu accumpagnatu, per dalli cunfortu è cunsulazione, unipochi di i so cumpatrioti cundannati à travaglià in e minere. A' e guardie, chì li dumandavanu da duv'elli venianu è duv'elli andavanu, fecenu risposte scusgite. Allora, i mandonu davanti à u guvernatore Firmilianu. - Quale site? li dumandò quellu. - Simu Elia, Geremia, Isaia, Samuele è Daniele, disse Elia chì parlava pè i cinque. Firmilianu fù surpresu di sente issi nomi ch'ellu ùn cunnuscia chì mai avia lettu l'Anzianu Testamentu. - Di duve site? - Simu di a Ghjerusalemme suprana Assai sapia, u guvernatore, chì, dui seculi nanzu, avia esistitu una Ghjerusalemme suprana! - E' duve hè, issa Ghjerusalemme suprana? - Si trova - disse Elia - da e parti di l'Oriente, postu chì, à l'Oriente, si alza u sole, è chì Ghjesù hè, per noi, u sole di Ghjustizia, a luce chì splende in e tenebre. Firmilianu, chì ùn capia nunda à issu discorsu stranu, si dumandò s'elli ùn eranu micca nimichi di Roma venuti da Levante. - E' chì fate cum'è travagliu? - Simu Cristiani - disse Elia. U nostru travagliu hè di esse i servi di Cristu. Li avimu datu a nostra speranza è u nostru amore. Ista volta, u guvernatore capì... è i fece scapà. Elli ùn circavanu altru. Vulianu vive in un mondu migliore mentre chì i so amichi, mandati à travaglià in e minere di Turchia, campavanu cum'è e bestie. 17.II. I sette fundadori di l'Ordine di i Servi di Maria. Campavanu à u seculu XIII. Eranu sette omi ricchi di a cità taliana di Firenze. Si chjamavanu: Bonfiglio Monaldo, Giovanni Manetti, Benedetto dell' Antella, Bartolomeo Amidei, Gherardino Sostegni, Ricovero Uguccioni è Alessio Falconieri. Era l'epica chì, in cità, i preti eranu suldai è tenianu pocu contu di u Vangellu. Quand'elli ebbenu da 30 à 35 anni, i sette amichi fecenu cum'è San Francescu pocu nanzu, è cum'è u marcante lionese "Pierre de Vaux": si sfecenu di e so ricchezze, decisi à campà poveri, accettendu u risicu di passà per uriginali è eretichi. Ancu assai chì u cardinale di Castiglione si fece u so avucatu in Corte di Roma. In u 1234, u vescu di Firenze li dete un terrenu nantu à u monte Senariu. Custì ci fecenu e so baracche è passonu u so tempu à pregà. Per manghjà dumandavanu a limosina. A Chjesa si sfidava di issi omi ritirati da a sucietà è, in u 1249, l'ubbliconu à creà un ordine regulare. Cusì nascì a Cungregazione di i Servi di Maria per via di una devuzione particulare ch'elli avianu pè a Madonna. Ubbidienti, si fecenu preti, for di Alessio Falconieri chì volse restà frate laicu è morse assai dopu à l'altri, à l'età di 110 anni. 18.II. Santu Simeone. Santa Bernardina. Simeone era figliolu di Cleofassu è cuginu carnale di Ghjesù. Hè statu u secondu vescu di Ghjerusalemme dopu à San Ghjacumu u Minore. Quandu, in l'annu 70, a cità hè stata occupata è distrutta da Tittu, Simeone si hè rifugiatu in Pella, cità di a Palestina aldilà di u Giurdanu, accumpagnatu da tutti i cristiani. L'annu 107, ci fù un'altra persecuzione. Simeone fù mandatu in tribunale cum'è Cristianu, ma dinù cum'è essendu di a razza di Davide. U legatu cunsulare di a Palestina, chì u fece marturià ghjorni è ghjorni, fù stunatu di vede un vechjacone cum'è Simeone - avia tandu 120 anni - avè tamanta resistenza è tanta energia. Allora, u fece crucifissà. Facianu 43 anni ch'ellu era vescu di Ghjerusalemme. Etimolugia: V. Simone (28 uttobre). Paesi è cità: Moita, U Pughjolu. Bernardina Soubirous era una zitella di Lourdes, in l'Alte Pirenee, povera, gnurante è malaticciosa. A' 14 anni, l'11 ferraghju 1858, hà vistu a Madonna, vistuta di biancu, cinta turchina, cum'è nantu à e figure. Ella era cù a surella è una amica, in traccia di fassi un carcu di legne minute. In cinque mesi, Bernardina hà vistu a Madonna diciottu volte. Un ghjornu, a Madonna l'hà dettu di fà un tufone, è ghjè nata una surgente. Da tandu, in l'acqua di issa surgente, ci cionfanu i malati. E sore di a Carità si anu pigliatu a zitella cum'è piccula serva è l'anu amparatu à leghje. A' 22 anni, hè entrata in a Cungregazione è ghjè partuta per Nevers. Ci hè stata tredeci anni, sempre malaticciosa, maltrattata da e superiore è da e cumpagne. Hè morta u 16 aprile 1879. Avia 35 anni. Etimolugia, casate è nomi: V. Bernardu (20 agostu). 19.II. Santu Mansuetu. U Beatu Conradu. Mansuetu era un vescu di Milanu, mortu dopu à l'annu 680. Altru ùn si sà. Conradu era signoru di a cità taliana di Piacenza. Un ghjornu ch'ellu era à caccia cù a moglia, Frosina, picciò focu per fà parte un cignale chì si era intanatu in un machjone. A disgrazia fù chì si alzò una ventosa furibonda è l'incendiu fece gran divasti. Circonu u culpevule è truvonu un poveru omu chì si facia un carcu di legne minute in i cuntorni. Conradu u lasciò cundannà à morte è po, tanagliatu da u rimorsu, andò à dinunciassi prima chì a sentenza fussi eseguita. Per pagà i diguasti fatti da u focu, u signoru di Piacenza ebbe à sacrificà tutta a so ricchezza. Diventati poveri, ellu è a moglia decisenu di cunsacrassi à u serviziu di Diu. Frosina si fece sora di Santa Chjara. Conradu si ne andò cù i Terziarii di San Francescu chì facianu i rimiti in e vicinanze di a cità. Malgradu chì i Terziarii campessinu à meza furesta, ci eranu ammiratori chì ùn lasciavanu pace à Conradu. Allora, si ne andò in Sicilia è ci campò 36 anni, prima cum'è infirmieru à l'uspidale di Noto, dopu cum'è rimitu in un locu trà Noto è Hibla duv'ellu morse u 19 ferrazghju 1351. Etimolugia: da u germanicu "chuon" (arditu) è "rad" (cunsiglieru). Nomi: Conny, Conrad, Conrada, Conrade, Conradin, Conradine, Conrado, Conradu, Conrard, Conrart, Corradina, Corradino, Corrado, Curd, Curt, Keno, Koenraad, Koert, Koertsje, Kohn, Konrada, Kord, Kuno, Kunz, Kurt, Radel, Rädel, Räsch. Prutezzione: ernie, sfundature. 20.II. A Beata Amata. Santu Eucheriu. Amata, nata in Assisi versu l'annu 1200, era a nipote di l'amica è discepula di San Francescu, quella chì creò a Cungregazione di e Povere Donne: Santa Chjara. Amata avia, à pocu pressu, sette anni di menu chè a zia. Era di l'Offreducci d'Assisi, una famiglia di sgiò. Un' li mancava nunda è facia una vita di piaceri. Un ghjornu hè andata à vede a zia à u cunventu San Damianu, è ùn hè più vultata in casa. Sora Amata hè morta povera, versu l'annu 1252, dopu à anni è anni di privazioni è di prighere. Etimolugia: da u lat. "amare" (tene caru). Casate: Amati (da amatu: tenutu caru), Amadei (chì tene caru à Diu, o chì hè tenutu caru da Diu). Nomi: Aimé, Aimée, Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amata, Amatu, Amédée, Amie, Amy. Eucheriu hè natu versu l'annu 695 in Aurelianoru, l'attuale cità d'Orléans in u dipartimentu di u Loiret. Da sette anni, Eucheriu campava felice in l'abbazia di Gemmeticu (l'attuale Jumièges, in a Senna Marittima) quandu i so paisani u volsenu cum'è vescu. L'affare ùn li cunvenia è Charles Martel fù ubligatu di minacciallu di fallu purtà in Aurelianoru per forza da i so suldati. Eureliu piense è partì. Dopu à a famosa battaglia di Pittavi (l'attuale Poitiers), in l'annu 732, Charles Martel fece sbuttinà tutte e chjese, pigliendu soprattuttu i vasetti in oru. Dicia chì i so suldati avianu salvatu a Cristianità da l'Islam, è bisugnava à ricumpensalli. Tutti i veschi u lascionu fà, for di Eucheriu chì fù esiliatu in Cologna. In Cologna fù ricevutu in pompa, festighjatu, è allugiatu in un bellu palazzu. Charles Martel, chì temia ch'ellu si furmessi custì un centru di resistenza à una Chjesa cum'ellu a vulia, dete ordine à u guvernatore di Liegi, di andà à pigliallu è di chjodelu in qualchì locu. U guvernatore è Eucheriu diventonu amichi, è l'anzianu vescu d'Aurelianoru, vultatu semplice frate, passò l'ultimi anni di a so vita in l'abbazia belgica di Sarchiniu (l'attuale Saint-Trond). Hè mortu u 20 ferraghju di l'annu 738. Avia 43 anni. 21.II. Santu Petru Damianu. Petru hè natu l'annu 1007 in a cità taliana di Ravenna. Era u più chjucu d'una famiglia di povera ghjente. Pare chì a mamma abbia ricusatu di dalli à sughje. Dopu à a morte di i genitori, currò i porci d'un fratellu. Un'altru fratellu, Damianu, chì l'hà lasciatu u so nome, u racoglie è u manda à a scola. Diventa cusì prufessore in Faenza è Ravenna. A' 28 anni, Petru Damianu s'hè fattu frate camaldulese è, ottu anni dopu, era l'abbate di Fonte Avellano, u cunventu principale di l'Ordine. U papa u vulia fà cardinale, ellu ùn vulia. Hà finitu per accettà chì quellu avia minacciatu di scumunicallu. Per sei anni, Petru fù mandatu quindi è culandi cum'è legatu puntificale, ma sempre vulia demissiunà. Un ghjornu, u papa Lisandru Secondu (1061-1073) li disse: "Scegli! O resti cardinale o, dopu à a to morte, ferai centu anni di purgatoriu". Petru sceglì u purgatoriu è riturnò in Fonte Avellano per campà in a sulitutine è per scrive. Scrive, hà scrittu tantu è più. Ne resta più di duiecentu lettere, prediche, puesie, vite di santi, librucci è libroni. U so " Libru di Gomorra", duv'ellu cundanna u lussu è a lussuria di i preti è di i frati, cumpresi quelli di a Corte papale, hè u libru u più scabrosu chì un Santu abbia scrittu. Hè statu interdettu sinu à l'annu 1900. Petru Damianu hè mortu in Faenza, in a nuttata da u 22 à u 23 ferraghju di l'annu 1072. Nanzu di more, avia preparatu u so epitaffiu. Ecculu: "Sì ciò ch'o era, serai ciò ch'o sò. Ricordati di mè, ti ne pregu! Abbie pietà di e cenere di Petru chì sò quì. Prega, pianghji, è dumanda à u Signore di risparmiami." Etimolugia: V. Petru (29 ghjugnu) è Damianu (26 sittembre). 22.II. A Beata Isabella. A principessa Isabella avia ondeci anni di menu chè u fratellu, San Luigi, rè di Francia. Da chjuca, era digià fatta pè u celu. San Luigi hà contu chì, una mane, u camerieru avia imbucinatu a strapunta duv'ella durmia. In più bella, anu intesu una vuciuccia. Era ella chì pregava è si era lasciata ingutuppà senza avvedesine. Isabella hà riesciutu à francassi da u matrimoniu è hà campatu in una casetta, vicinu à un cunventu ch'ella avia fattu fà pè e sore parigine di santa Chjara. Hè morta u 22 ferraghju 1270 à l'età di 45 anni. Etimolugia è nomi: Cf Lisabetta di u Portugallu (4 lugliu). Paesi è cità: Parigi (12 sittembre), Longchamp (31 agostu). 23.II. Santu Lazaru u pittore. Santu Policarpu. Lazaru era un frate di Custantinopuli chì pinghjia figure secre à l'epica iconoclastica quandu, da 725 à 842, sciappavanu è brusgiavanu e riprisentazioni di Diu è di i santi. Versu l'annu 830, l'Imperatore Teofilu u fece arrestà è li fece brusgià e palme di e mani. L'imperatrice Teodora u piattò, u curò è u guarì, è Lazaru riprincipiò à pinghje. A' a morte di u maritu, l'annu 842, Teodora ebbe a regenza per quatordeci anni. Fece stancià a guerra di e figure chì durava da più di un seculu. Lazaru fù incaricatu di andà in Roma à danne a nova à u papa. Certi pretendenu chì, vultendu da Roma, u battellu si hè affundatu è Lazaru hè mortu annegatu. D'altri dicenu ch'ellu hè mortu in l'867, dopu à avè ricusatu di pregà pè u boia chì l'avia marturiatu. Etimolugia: V. Lazaru (17 dicembre). Policarpu hè u secondu di i martiri cunnusciuti, u primu essendu San Stefanu. Hè mortu in l'annu 155, in Smirne. Era statu un discepulu di San Ghjuvanni l'Evangelistu è avia cunnusciutu quelli chì avianu cunnusciutu à Ghjesù. Santu Ireneu conta chì Policarpu li dicia: "Iè, l'aghju po cunnusciutu benissimu à San Ghjuvanni. Mi pare di vedelu ancu avà. Si calava accantu à noi altri zitelli, è ci ripetia e parulle di l'apostuli è quelle di Ghjesù". Piolicarpu era vescu di Smirne quand'ellu fù ubbligatu di piattassi per via di e persecuzioni. Si era rifugiatu in u granaghju di una casetta, ma fù traditu da un giovanu servu torturatu da i suldati. L'anu purtatu davanti à u procconsule chì li prumettì di salvalli a vita s'ellu rinnegava a so fede. "Facenu 86 anni ch'appartengu à u Signore, disse Policarpu, ùn mi hà fattu nisun male, è vulite ch'o u rinneghi? Mancu à pensalla!" Allora u purtonu nantu à un legnaghju per brusgiallu vivu. Ricusò di lasciassi lià mani è pedi è si messe à pregà mentre ch'elli zingavanu focu. Ci hè vulsutu chì i suldati u difiniscanu à stilettate, chì e fiastare l'allisciavanu senza brusgiallu. Etimolugia: da u grecu "polus" (assai) è "karpos" (fruttu). 24.II. Santu Mudestu. Issu Santu hè citatu pè a prima volta in u Martirologu d'Usuardu. Usuardu era un frate chì campava à u seculu IX. U rè di Francia, Carlu u Pilatu, l'avia incaricatu di scrive una lista di i santi cù a vita d'ugnunu. L'uriginale si trova à a Bibliuteca naziunale di Parigi, ma hè statu stampatu parechje volte. Ci dice chì Mudestu era un vescu di Trevi, in Alemagna, à l'epica di l'invasione franca, è ch'ellu hè mortu l'annu 486. Etimolugia: da u lat. "modestus" (calmu, prudente). Nomi: Modesta, Modeste, Modestia, Modestine, Modesty, Mudesta, Mudestu. 25.II. U beatu Rumeu. In u 1830, dui frati carmelitani di Limoges (l'attuale capilocu di u dipartimentu di a Haute-Vienne) eranu partuti per Roma in pelegrinaggiu. Sò morti da a debulezza in l'uspidale di Lucca. Unu si chjamava Avertanu. Hè mortu u 26 ferraghju. L'altru si chjamava Arrigu. Hè mortu u 4 marzu. Dicenu chì, quandu Arrigu hè mortu, anu vistu affaccà à Avertanu chì venia à circallu per cunducelu in Paradisu. Da tandu, Avertanu chì ghjera prete, hè citatu cum'è Santu. Arrigu, chì ùn era chè frate cunversu, ùn hè chè beatu cù u nome di Rumeu, nome chì vole dì: "Pelegrinu chì và in Roma" è chì deve a so pupularità à a pezza si Shakespeare: "Rumeu è Ghjulietta", scritta in u 1595. Etimolugia: da u lat. medievale "romeo" (Vò in Roma, pelegrinu). Casate: Romei. Nomi: Romello, Roméo, Rumeu. 26.II. Santu Nestoriu. Santu Purfiriu. Nestoriu era vescu di Maghidos, in Turchia. Sottu à u regnu di l'imperatore Deziu, da l'annu 248 à l'annu 251, numerosi eranu i cristiani chì rinnegavanu a so fede per ùn esse tombi. Temendu chì quelli di a so dioccesi ne fessinu altr'è tantu, Nestoriu li cunsigliò di fughje è di piattassi. Ellu si n'hè statu in cità, è l'anu arrestatu. U guvernatore l'hà dettu: "Postu chè tù preferisci un omu crucifissatu à i nostri imperatori è à i nostri dii immurtali, murerai ancu tù nantu à una croce". E' Nestoriu fù crucifissatu. Era l'annu 250. Etimolugia: da u grecu "Nestôr", nome di persona. Nomi: Nestor, Nestora, Nestoria, Nestoriu, Stora. Purfiriu era un Grecu di Salonicchiu, natu l'annu 347, mortu in Gaza di Palestina l'annu 420. Marcu u Diacunu hà scrittu chì Purfiriu era un rimitu chì campava in una grotta ma, per via di un tumore à u fegatu, si ne era venutu in Ghjerusalemme duv'ellu vulia more. "L'aghju vistu pè a prima volta - dice Marcu -, andendu à u Santu Sepolcru, zimbu, magru fittu, faccia cerosa, appughjendusi nantu à un bastone per marchjà, è quasi ch'ellu ùn pudia movesi. "Un ghjornu, Purfiriu mi hà mandatu à u so paese per ricuperà una lascita. Quandu sò vultatu, era in piena salute. Mi hà contu ch'ellu avia vistu à Ghjesù cù u ladru bravu, è Ghjesù avia cumandatu à u ladru di guarillu." Purfiriu fù fattu prete, incaricatu di curà a Santa Croce, ma travaglichjava quantunque cum'è scarparu per fassi dui soldi. A' 49 anni, hè diventatu vescu di Gaza, una cità pagana duve i Cristiani eranu persecutati. Cù Marcu, andò à truvà l'imperatrice Eudossia per dumandalli di rompe i tempii è di fà una chjesa cristiana. Eudossia era incinta. Purfiriu li disse: "Parturiscerete d'un maschju". "S'ella accade, disse Eudossia, ùn averete à lagnabbi di mè". L'imperatrice ebbe un maschju, mandò i so suldati per sciappà l'ottu tempii di Gaza è dete i soldi per fà una bellissima chjesa, detta da tandu: a basilica eudossiana. Purfiriu hè mortu à 73 anni, dopu à esse statu 43 anni u vescu di Gaza è avè cunvertitu tutta a pupulazione. 27.II. Santa Unurina. Santu Leandru. Secondu a tradizione, Unurina fù marturiata è lamapata in a Senna, mezu à l'attuale cità di Lillebonne è Harfleur, dipartimentu di a Seine-maritime. L'anu trova è sepolta in Guerarvilla, l'attuale cità di Graville-Sainte-Honorine. In l'876, e so reliquie sò state purtate in Confluenziu, l'attuale Conflans-Sainte-Honorine, dipartimentu di l'Yvelines, à l'aghjunghjente di a Seine è di l'Oise. Etimolugia: da u lat. "honoratus" (unuratu, ludatu). Nomi: Honor, Honorat, Honoratus, Honoré, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Onorio, Ratus, Unurata, Unuratu. Prutezzione: a navigazione fluviale. Leandru era un vescu di Siviglia mortu versu l'annu 600. Era natu in Cartagene 60 anni nanzu è l'avianu fattu vescu à l'età di 39 anni. Da un seculu, a Spagna era occupata da i Visigoti, chì ghjeranu ariani, vene à dì cristiani, ma senza addimette a Santissima Trinità, dunque a divinità di Ghjesù. L'annu 587, u so rè, Reccared, si fece catolicu è a Spagna fù guvernata da i catolichi sinu à a ghjunta di l'Arabi, in 711. Prima, Leandru avia participatu à l'intrecci religiosi di a famiglia reale: u babbu di Reccared era arianu, u so figliolu primu natu era catolicu è avia mandatu u vescu di Siviglia ind'è l'imperatore di Bizanziu per dumandà aiutu. U rè avia fattu tumbà u figliolu è, à Leandru, l'avia scacciatu di Spagna. In 586, u rè muria, è u so secondu figliolu, Raccared, li succedia. A cunversione di Reccared serebbi devuta à Leandru è ghjè per quessa chì a Chjesa catolica l'hà messu nantu à l'altari. Etimolugia: da u gr. "leandros" (omu di u so poupulu?). Casate: Leandri. Nomi: Léand, Leander, Leandra, Léandre, Leandri, Leandru. Paesi è cità: Siviglia ( 13 marzu). 28.II. Santu Rumanu abbate. A Beata Antonia. Rumanu hè natu versu l'annu 400 in e muntagne di u Giura. A' l'età di 35 anni, partì da u paese nativu, senza nunda, for d'un libru chì cuntava a vita di i Patri di u Desertu. Andendu à Levante, ghjunse in un locu magnificu cù belle terre è una funtana. Custì, campò solu qualch'annu, travagliendu è preghendu. Pianu pianu, ghjunsenu i discepuli, è fece un munasteru. U locu si chjamava Condadiscone. Hè diventatu l'attuale cità di Saint-Claude, dipartimentu di u Jura. In Condadiscone, i discepuli crescianu. Allora, Rumanu fece un altru munasteru trè chilometri più in dà. U fece guvernà da u fratellu, chì si chjamava Lupicinu, è chì l'avia raghjuntu dopu à avè persu a moglia. Oghje, custì, ci hè un paese chì si chjama Saint-Lupicin, per via di Lupicinu chì ghjè statu cannunizatu ancu ellu. Rumanu hè mortu in 463, Lupicinu in 480. Etimolugia: "da u lat. "romanus" (chì stà in Roma, cità o statu). Casate: Romanacce, Romanacci, Romanelli, Romanetti, Romani. Nomi: Mania, Manus, Rim, Rimoussia, Romain, Romaine, Roman, Romàn, Romana, Romane, Romania, Romania, Romanie, Romanka, Romano, Romanus, Rome, Rumana, Rumanu. Antonia, una Fiurentina sora di Santa Chjara, campava à u seculu XV. Era stata maritata una prima volta à l'età di 15 anni. Veduva duie volte, si ne era andata in un cunventu di a cità nativa. Custì averebbi gosu a so pace s'ella ùn avia un figliolu chì ghjera un omacciu, è ella ne suffria. Antonia avia per direttore u famosu San Ghjuvanni di Capestranu, un Abruzzese chì a mandò in i so lochi per guvernà u cunventu di u Corpu Cristi d'Aquila. Hè in issu cunventu, ch'ella avia rifurmatu, ch'ella hè morta u 29 ferraghju di l'annu 1472. 29.II. Santu Augustu Chapdelaine. Augustu hè natu à a Rochelle-Normande (dipartimentu di a Manche). A' 29 anni, hè prete. A' 37 anni, entre à e Missioni strangere di Parigi. L'annu dopu parte pè a China. Senpre solu, senza l'aiutu d'altri missiunarii, crea una cumunità cristiana in u Kuang Sì. E so lettere ci facenu cunnosce un omu eroicu, tranquillu, chì sà ch'ellu risicheghja d'esse marturiatu, è chì aspetta a morte senza temela. Quandu, campava tramezu à i so cristiani chì ghjeranu centinare, quandu, in prigiò, secondu l'estru di i funziunarii lucali. Unu di issi funziunarii u fece chjude in una gabbia duv'elli ghjustiziavanu i peghju criminali. U lindumane, Augustu respirava sempre. Allora u fece scapà. U capu, appesu à un arburu, fù pigliatu à petrate da i zitelli è, quand'ellu cascò, fù manghjatu da i cani. Era u 29 ferraghju 1856. Etimolugia, casate è nomi: Cf Agustinu (28 agostu) 1.III. Santu Albinu. Santa Eudossia. Albinu hè natu versu l'annu 469. Appartenia à a tribù gallica di i Veneti (in l'attuale dipartimentu di u Morbihan, capilocu Vannes). Hè mortu u 1u marzu 529 à u capilocu di a tribù gallica di l'Andecavi (l'attuale Angers, dipartimentu di u Maine-et-Loire), duve ellu era statu vescu. A' l'epica, parechji eranu i signori chì si maritavanu cù a surella, è ancu cù a figliola. I nobili eranu scunduttati è i veschi lasciavanu fà per ùn esse tombi, o almenu per ùn pigliassi l'osse in gola. Albinu, ellu, luttava contru à issi matrimonii incestuosi è, malgradu tutte e minaccie di morte, scumunicava i sposi chì ghjeranu in issu casu. Dicia: "State à vede chì mi anu da taglià u capu. Finisceraghju ancu eiu cum'è San Ghjambattista". U risicu ci era, ma hè quantunque mortu in u so lettu à l'età di 60 anni. Etimolugia: da u lat. "albus" (biancu). Issu nome era datu à i zitelli di pelle è capelli assai chjari. U veru "albinu" hà a pelle bianchiccia, tutti i peli bianchi, è l'ochji assai chjari Casate: Albini, Albano, Albanese. Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albe, Albin, Albinu, Aubaine, Auban. Eudossia era una prustituta libanese di u seculu secondu. Campava à Eliopoli, l'attuale Baalbech. Un ghjornu, un frate chì si chjamava Ghjermanu, ghjunse à Eliopoli è fù allugiatu da un amicu, un omu riccu chì mantenia à Eudossia. Ghjermanu avia una voce maravigliosa. Dopu cena, si affaccò à a finestra, è si messe à cantà, impruvisendu nantu à parulle di u Vangellu. Cantò l'infernu, a pecura sviata, è l'anime scelte da Diu per una eterna felicità. Eudossia, da nantu à u cacciafora, stava à sente. Quand'ella andò à chjinassi, piense. U lindumane, volse sapè quale era issu cantadore è fece a cunnuscenza di Ghjermanu. Partì cun ellu à vede u vescu chì a battizò. Un omu ghjelosu spanticò l'affare à u guvernatore rumanu chì a mandò in tribunale. U ghjudice, chì ghjera un bravu omu è campava felice cù una moglia bella è graziosa, li rese a libertà. Ma u ghjelosu fece di manera di mandalla torna in tribunale. Ista volta, u ghjudice era un omu azezu chì campava cù una moglia goffa è gattiva, è, à Eudossia, li fece taglià u capu. 2.III. U beatu Carlu. Carlu, dettu "u Bravu", natu versu l'annu 1081, serebbi u quartu figliolu di San Knud, rè di u Danimarca. Era conte di a Fiandria è hà participatu à a prima Cruciata. In i so stati, Carlu avia impostu a "tregua di Diu", istituita un seculu nanzu da Santu Odilone, un santu chì difendia di battesi in l'Avventu, in Quaresima è in Pasqua. Contanu chì, un ghjornu, Carlu essendu à a messa, una povera donna vense à dilli chì un suldatu l'avia arrubatu a so vacca. - Mi ne occuperaghju passatu l'uffiziu, disse Carlu. - Iè ma tandu - disse a donna - u suldatu serà luntanu, è quale hè chì u chjapperà? Carlu li dete u so mantellu: - Tè, piglialu, falatine in fondu di a chjesa è aspettami. O trovu a vacca, o ti teni u mantellu. Ci vole à dì chì u mantellu, tuttu ricamatu d'oru, valia parechje capite di vaccine. Dopu à a messa, Carlu dete ordini à i so ufficiali chì ritruvonu u suldatu è a vacca. E' ellu, ricuperò u mantellu. Carlu u Bravu hè statu assassinatu in una chjesa, mentre ch'ellu pregava, u 2 marzu 1127, mercuri di e Cenere, da un signoru disubidiente ch'ellu avia liticatu. Etimolugia, casate è nomi: Cf Carlu Boromeo (4 nuvembre). 3.III. Santu Marinu. Marinu era un legiunariu di a Cesarea Marittima, capilocu di a Palestina occupata da i Rumani. Era un bon suldatu, è l'avianu fattu cinturione, vene à dì ch'ellu avia u cumandu di centu fantacini. A regula vulia chì, nanzu d'occupà e so nove funzioni, devia sacrificà à i dii pagani. Ellu chì si era fattu cristianu, ricusò. U ghjudice li dete trè ore di riflessione. Isse trè ore, Marinu e passò à pregà. Dopu, cum'ellu era senpre decisu à ùn rinnegà a so fede, l'anu tagliatu u capu. Era versu l'annu 262. Un altru Marinu, chì campava à u seculu settimu, hè festighjatu u 4 sittembre in a cità è republica di San Marinu. Etimolugia: da u lat. "marinus" (di u mare). Casate: Marini Nomi: Marin, Marina, Marine, Marinetta, Marinette, Marini. Marinu. 4.III. Santu Casimiru. Casimiru hè natu u 3 uttobre 1458 in Craccovia. Era u secondu figliolu di Casimiru Secondu, rè di Polonia. Avia una bellissima educazione, chì u babbu l'avia preparatu à a carica reale, ma ellu ùn pensava chè à pregà è à soffre. A notte, cù a cumplicità di un camerieru assai fidu, durmia in terra, à u pede di u lettu, o andava à pregà davanti à e porte chjuse di a chjesa. U babbu, chì avia fattu rè di Boemia u primu figliolu, vulia fà di Casimiru u rè di l'Ungheria guvernata tandu da Mattiasu Primu. Dendu cum'è scusa chì u populu rinnegava u so rè, u manda cù una armata per occupà u paese. Ghjuntu à a fruntiera, Casimiru si trova davanti à Mattiasu inturniatu di suldati è, per ùn fà corre u sangue, si ne volta dicendu à u babbu chì l'Ungheresi tenianu sempre à u so rè. U babbu u chjude trè mesi in un castellu. Più bellu piacè ùn li pudia fà chì, custì, passava u so tempu à pregà. Quand'ellu hà 21 annu, li tocca à guvernà a Polonia, mentre chì u babbu passa quattru anni in a Lituania, tandu pruvincia polonese. E' guverna tantu bè chì u babbu prova à maritallu cù a figliola di l'Imperatore germanicu. Casimiru era digià tisicu. I duttori, scelti da u babbu, li dicenu chì issu matrimoniu pudia guariscelu. Ellu risponde chì u solu rimediu à a so malatia era a prighera. Hè mortu à 25 anni, u 4 marzu 1484. L'anu canunizatu 36 anni dopu è, in u 1602, hè statu pruclamatu Santu Patrone di a Polonia. Etimolugia: da u polonese "kasimierz" (paceru). Casate: Casimiri. Nomi: Casimir, Casimiro, Casimiru, Casper, Cass, Cassie, Cassy, Kasimir, Kasmira. Nazioni: Lituania, Russia. Prutezzione: ghjuventù. 5.III. Santa Uliva. Santu Ghjuvan Ghjiseppu di a Croce. Uliva serebbi stata marturiata in principiu di u seculu secondu. E so osse sò cunservate in a chjesa di Sant'Afra di a cità di Brescia, in Lombardia. Etimolugia: da u germanicu "anu" (denzanu) è "laib" (discendente) Casate: Oliva, Olivari, Olivetti, Olivi, Olivieri. Nomi: Lell, Liveriu, Noll, Ol, Olier, Oliva, Olive, Oliveiros, Oliver, Oliverio, Oliverius, Oliverus, Olivette, Olivia, Olivier, Ollie, Ollier, Ollier, Ollivier, Uliva, Uliveriu. Ghjuvan Ghjiseppu era natu in u 1654 in l'isulottu di Ischia, di punta à Napuli. Giovanu giovanu, si ne era andatu in Napuli in un cunventu di Minori Franciscani. A' 16 anni era frate. Durante una trentina d'anni si dete à sparghje a riforma fatta in Spagna da Santu Petru d'Alcantara, quella di i frati scalzi, poveri è mistichi. A' l'età di 52 anni, dopu à esse statu guardianu, definitore è superiore generale di u so Ordine, u papa li dete u permessu di ritirassi à u cunventu di Santa Lucia di Napuli per pregà, occupendusi di a salvazione di l'anime. Custì, campò torna 28 anni. Facia i miraculi. Prevedia l'avvene è pigliava à contu soiu e pene di l'altri, fisiche è murale, è ancu e piaghe. Vulava cum'è l'ocelli è, à le volte, u vedianu in dui lochi attempu. Un ghjornu, à unu chì criticava a Pruvidenza, disse, tucchendusi u capu: "Aghju misuratu istu ossu chè noi avimu nantu à e spalle. Face quattru pollici d'altu è trè di largu. E' voi, caru amiccu, avereste a pretensione di fà entre l'infinitu in un ossichjulu simile!". Ghjuvan Ghjiseppu (dettu di a Croce) hè mortu in Napuli u 23 marzu 1734. 6.III. Santa Niculetta. Niculetta hè nata u 13 ghjennaghju 1381 in Corbeia (l'attuale Corbie, in u dipartimentu di a Somme) duve u babbu era maestru d'ascia. I genitori ùn eranu più giovani ma avianu pregatu à Santu Niculaiu di dalli un figliolu. E' ghjera nata issa zitella, chjamata Niculetta in l'onore di Santu Niculaiu. Quand'ella hè nata, facianu trè anni chì i catolichi eranu in bisbigliu. Ci era un papa in Roma, unu in Avignone è ancu un terzu in Pisa. Orfana di babbu è di mammma à 18 anni, Niculetta decide di fassi sora. A li prova cù una cumunità di Bighine, cù e sore di San Benedettu, cù quelle di Santa Chjara ma, daperttuttu, trova chì ùn ci hè abbastanza disciplina. Allora si face fà una cellula mezu à i contraforti di a chjesa è ci stà trè anni. Custì campava felice, ùn fendu altru chè pregà, ma, di tantu in tantu, affaccava u diavule: "Quand'è tù stancerai di pregà - dicia Satanassu - stanceraghju di straziatti". Un ghjornu, appariscenu San Francescu è Santa Chjara è li dumandanu di preparà una riforma pè i so cunventi di sore. Niculetta parte in Avignone è và à truvà u papa Benedettu XIII. U papa hè statu impressiunatu da issa giovana è li dà u velu è u curdone di superiore generale di tutti i cunventi ch'ella creerà, o ch'ella rifurmerà. Quand'ella more, u 6 marzu 1447, à l'età di 66 anni, a riforma intrapresa era osservata in Francia, in Spagna, in e Fiandrie è a Savoia. Ancu oghje, sò parechje e sore di Santa Chjara chì campanu secondu e regule stabilite da Niculetta. Etimolugia: V. Niculaiu (6 dicembre). 7.III. E Sante Perpetua è Felicità. Santu Paulu u Semplice. U 7 marzu di l'annu 303, in Cartagine, unipochi di cristiani eranu lampati à e bestie è scannati. Frà elli, ci era Perpetua, chì avia un figliolu ch'ella venia di spuppà, è Felicità chì avia parturitu in prigiò trè ghjorni nanzu. Quandu Felicità era in partu è stridava, u guardianu disse: "Chì ne serà quand'è tù serai framezu à e bestie". - Avà sò eiu chì soffru - rispose Felicità - ma tandu Cristu suffrerà per mè. In issu mentre, Perpetua scrivia: "Diu hà fattu chì a mio criatura ùn dumandi più à sughje è chì i petti ùn mi sentinu". Perpetua hà lasciatu u figliolu à i soi. A criatura di Felicità hè stata aduttata da una cristiana. U 7 marzu, in l'anfiteatru, e duie donne, è trè cumpagni, sò stati ingutuppati in una reta, è anu fattu entre una vacca di e pessime. Una stonda dopu, i spettatori dumandavanu di ùn fà più soffre e giovane mamme. Allora, e duie donne si sò basgiate è si sò lasciate scannà senza fà un muvimentu è senza anscià. U gladiatore chì pulzava à Perpetua tremava cum'è una frasca è fù a vittima chì debbe guidà a spada. Etimolugia: V. Filice (12 ferraghju). Paulu campava à u seculu quartu. Era un simplicione. Li dicianu chì a moglia avia un omu, ellu ùn a credia. Un ghjornu, vultendu à bonora da u travagliu, l'hà trovi inseme. "Occupati d'ella è di i zitelli - disse à l'omu -, per mè, mai più mi viderete". E' partì. Si ne andò in u desertu à truvà u famosu Santu Antone. Quellu li disse: "A' 60 anni, sì troppu vecghju per fatti frate", è ùn ci fece più casu. Ma Paulu ùn si alluntanò. Quandu Antone si indinuchjava, ellu dinù si indinuchjava. Quand'ellu manghjava, o beia, ellu manghjava, o beia. E' quandu Antone vituperava contru à Satanassu, ellu mughjava ancu di più. Dopu à quindeci ghjorni di isse finzioni, Antone l'hà permessu di stassine in una grotta accantu à a soia è, durante un annu, u preparò à a vita spirituale. Paulu ricevì tante grazie da u Signore chì diventò u rimitu u più celebre di a Tebaide duv'ellu serebbi mortu u 10 ghjennaghju di l'annu 341. Etimolugia, Casate è nomi: cf u 29 ghjugnu. 8.III. Santu Ghjuvandiu (Ghjuvanni di Diu). Ghjuvanni hè natu à u Portugallu, in Montemoro Novo, l'8 marzu 1495. Hè mortu in Spagna, in Granada, l'8 marzu 1550. A' 8 anni si ne scappa da a casa paterna per ùn vultacci più. Un ghjornu, nantu à a strada di Madrid, si vene menu è ghjè racoltu da un omu chì avia una grossa banda di pecure è una figliola sola. Per parechji anni, face u pasturellu. Era tantu astutu chì u patrone li prumette di lascialli e pecure s'ellu spusava a figliola. Tandu, Ghjuvanni si ne và è si ingagia in l'armata di Carlu Quintu in guerra contru à i Francesi. Cundannatu à esse impiccatu per avè lasciatu arrubà roba ch'ellu avia in cura, prega a Madonna di salvallu, è a si franca. Scacciatu da l'armata, volta ind'u patrone pastore. Quellu era sempre decisu à maritallu cù a figliola. Allora Ghjuvanni riparte è si ne và in Ungheria à battesi contru à i Turchi. Finita a guerra, ellu chì, sinu à tandu, era statu un libertinu, decide di campà cum'è un santu, secondu i cunsigli di Ghjesù ch'ellu avia vistu in sognu. Volta in Spagna, si stabilisce in Granada, è si face passà per scemu. U chjudenu in un uspiziu è, per trè mesi, u frustanu à canapu crosciu. Tandu era cusì ch'elli curavanu i scemi. Surtitu da l'uspiziu, Ghjuvanni si mette à racoglie infermi abbandunati è à cunverte prustitute. Per nutrì tutta issa ghjente, facia è vendia carchi di legna minuta. Pian pianinu, fù tantu cunsideratu in cità chì i ricconi di Granada li fecenu fà un uspiziu pè i so malati. Cusì hè nata a Cungregazione di i Frati di San Ghjuvandiu. Etimolugia: V. Ghjuvanni (27 dicembre). Preutezzione: liatori di libri è persunale di l'uspidali. 9.III. Santa Francesca, detta a Rumana. Francesca nasce in Roma in u 1384. A' l'età di 13 anni, a maritanu cù Lurenzu di i Ponziani chì, cum'è ella, facia parte di a nubiltà rumana. Campanu inseme quaranta anni, sempre d'accordu, senza mai liticassi, è anu trè figlioli, ma ùn ne campa chè unu. Nimu si dubitava chì issa signora, chì campava cum'è tutte e signore di a cità favurite da a sorte, avia, in più, i favori di u Signore. In u giardinu di u palazzu Ponziani, Francesca avia fattu fà una grotta secreta, è ci passava ore è ore à pregà. In più di u maritu, Francesca avia un amicone chì ùn a lasciava mai sola. Era u so anghjulu custode chì nisunu, for di ella, pudia vede, un anghjulu chì a guidava, a cunsigliava, a cunsulava. I papa d'Avignone vultonu in Roma quand'ella avia 31 annu. Ne danu u meritu à Santa Catalina di Siena, ma certi storichi pensanu chì Santa Francesca ci era dinù per qualcosa. In u 1425, Francesca crea l'Istituzione di e Collatine (in francese: les Oblates bénédictines). Sò sore chì campanu in casa soia ma dipendenu da un munasteru di San Benedettu. A' 52 anni, Francesca perde u maritu è si ritira à u cunventu di Tor di Specchi. Quattru anni dopu, volta à u palazzu Ponziani per curà u figliolu chì ghjera malatu è custì si ne more. Era u 9 marzu 1440. Canunizata, hè diventata a Santa Patrona di a cità di Roma. Etimolugia: V. Francescu (4 uttobre). In u 1981, in Corsica, Francesca venia à u terzu rangu di i nomi feminili, dopu à Maria è Ghjuvanna. Era quellu di 29 donne nantu à 1000. Prutezzione: automubilisti è veduve. 10.III. Santa Nastasgia. I quaranta martiri di Sebaste. Nastasgia, nata in Custantinopuli versu l'annu 500, era di famiglia nobile. Era bella cum'è un fiore è l'imperatore Ghjustinianu si ne era innamuratu. L'imperatrice Teodora si ne era avvista è ghjera ghjelosa. Per ùn dispiaceli, Nastasgia si n'andò in Alessandria duv'ella fece un munasteru. A' a morte di Teodora, Ghjustinianu manda à circalla per fanne a so sposa. Ella scappa, vestuta da omu, è si ne và in u desertu d'Egittu, à Scettè, duv'ellu ci era una cumunità di rimiti. L'abbate Daniele, chì guvernava issa cumunità, li face vede una grotta chì nisunu cunnuscia. Ci stà piatta sei mesi. Dopu, durante dicennove anni, face a vita di i rimiti di u desertu, sempre fendusi passà per un omu. Ma a so voce ùn l'avia pussuta cambià, è l'altri rimiti a chjamavanu "Nastasgiu u castratu". Quand'ella hè morta, avia, à pocu pressu, 67 anni. L'abbate Daniele chì avia assistitu i so ultimi ghjorni, li fece una fossa accantu à quella grotta duv'ella era stata i primi tempi. Tandu, si hè sappiutu ch'ella era una donna è ch'ella avia preferitu u serviziu di Diu à u titulu d'Imperatrice d'Oriente. Etimolugia: da u nome grecu "Anastasius" cù listessu significatu chè Rinatu: natu una seconda volta à una vita spirituale. Nomi: Anastaise, Anastase, Anastasia, Anastasie, Anastasiu, Anastasy, Anasthase, Nastasgia, Nastasgiu, Stacey. U 10 marzu si festighjeghja dinù i quaranta martiri di Sebaste di Cappadoce, morti pè a so fede in l'annu 320. Facianu parte di a dodecesima Legione, detta a Fulminante, à l'epica di Liciniu, imperatore d'Oriente (317-324). Un ghjornu d'invernu li dissenu chì, u lindumane devianu assiste à un sacrifiziu in l'onore di i dii pagani. Elli ricusonu. Allora, l'anu fattu passà a nuttata nantu à un lagu cutratu. Accantu, ci era un stabilimentu di bagni caldi per quelli chì si penterebbinu. A' pentesi, ùn ci ne fù chè unu, ma un suldatu di quelli chì i curavanu si sustituì à ellu. U lindumane, quelli chì avia resititu à a cutrura sò stati ammazzati cù una stanga in ferru. I cadaveri, l'anu brusgiati nantu à un legnaghju. Ci ne era unu chì respirava sempre è u volsenu lascià campà cù a speranza ch'ellu rinneghi a so fede. A mamma, chì ghjera custì, è una amica, l'aiutonu à mettesi nantu à u carru chì purtava i morti à u legnaghju. 11.III. Santa Rusina. Santu Eulogiu. Di Santa Rusina ùn si sà nunda. Hè unurata da u XIVèsimu seculu in u paese alemanu di Venglingen, dioccesi d'Ausburgu, duv'ella hà una chjesa. Etimolugia: V. Rosa (23 agostu). U prete Eulogiu hè mortu in Cordoba l'11 marzu 859. Cordoba, tandu, avia un mezu milione di abitanti è ghjera a capitale di i Musulmani di Spagna. L'emiru ùn impedia micca à i Cristiani di cunservà a so fede è di celebrà u so cultu, ma li facia pagà impositi assai forti è li difendia di praticà u proselitisimu. Ciò chì face chì certi si cunvertianu à l'Islam. Eulogiu, chì ricusava issa disciplina, fù messu in prigiò. Surtitu da prigiò, fù fattu arcivescu di Toledo. Si fece torna arrestà per avè cunvertitu una giovana Musulmana è avella accettata in casa soia. A' u ghjudice disse: "Serebbi statu cuntentu di fanne altrettantu cù tè". Hè statu cundannatu à esse scapatu. 12.III. Santu Mamilianu. Un San Mamilianu hè statu marturiatu in Roma à u seculu terzu ma, in Corsica, si festighjeghja à San Mamilianu di Monte Cristu, chì serebbi un arcivescu di Palerma, esiliatu cù i cumpagni in Africa, à u seculu quintu. Da l'Africa, scappanu, passanu in Cagliari, è po si ne vanu in un'isula, à 45 chilometri da a Corsica. L'isula si chjamava Monte Giove: a battezanu Monte Cristu è ci facenu un'abbazia. In u 1110, e salme di San Mamilianu è cumpagni sò state purtate in Civita Vechja, u portu di Roma. In Corsica, l'abbazia di Monte Cristu era diventata, pocu à pocu, patrona di parechje chjese è terre: . l'abbazia di San Benedettu è San Zenobiu di u cavu d'Aleria, à a Petra di Verde; . a chjesa Santa Maria di Barcaia, in Linguizzetta; . a chjesa Santa Marione, di Corti; . l'abbazia San Benedettu, di Merusaglia; . l'abbazia Santa Maria di Canovaria, à u Prunu, cù e chjese di l'Ampugnani; . u castellu è a cappella San Martinu di Lumitu, in Scata; . a cappella San Mamilianu, in San Ghjuvanni di Moriani; . a chjesa di San Pancraziu è l'abbazia di Santa Barbara, à u Poghju di Moriani; . è d'altre, in Tavagna, in Casinca, è ancu in Pumonte. Una legenda conta chì, à e Valle di Campulori, tutte e dumeniche, un frate venia da Monte Cristu à dì a messa à a cappella di Santa Cristina. Forse chì Santa Cristina dipendia da l'abbazia di Santa Barbara, chì ghjera ghjustu sopra, nantu à u Pughjulacciu. In u 1232, l'abbazia di Monte Cristu, cù tuttu ciò ch'ella pussedia, hè stata data da u papa à u cunventu camaldulese di Pisa: San Michele in Borgu. Etimolugia: forse sfurmazione di Massimilianu. V. Massimu (14 aprile). Paesi: San Ghjuvanni di Moriani, Tagliu di Tavagna, a Munacia d'Orezza, a Scolca. 13.III. Santu Ruderigu. Ruderigu era un Spagnolu di Cordoba, scapatu u 13 marzu di l'annu 837, cù u cumpagnu, San Salomone. Avia dui fratelli, unu catolicu, l'altru musulmanu, chì passavanu u so tempu à liticassi per via di a religione. Un ghjornu ch'elli ne eranu venuti à e maniccie, Ruderigu prova à spiccialli. Si voltanu tramindui contru à ellu, li si cozzanu, è u lascianu cum'è mortu. U fratellu catolicu scappa, chì a pulizza di u califfu ùn burlava. U musulmanu mette à Ruderigu nantu à un catalettu è li face fà u giru di a cità pianghjendu è stritendu: "Fighjate u mio poveru fratellu tombu da un assassinu cristianu per ùn avè vulsutu rinnegà l'Islamu". Ruderigu risuscitò è guarì. E' si n'andete pè i carrughji di Cordoba, fendu sapè ch'ellu ùn era mai statu musulmanu, è chì, più chè mai, credia in Ghjesù Cristu. U capu di a pulizza u fece arrestà è mette in prigiò duv'ellu si trova in cumpagnia di un certu Salomone chjosu per avè pruvatu di sparghje a fede cristiana. Inseme, si cunsulavanu è pregavanu. U ghjudice i stacca è prova à cunverteli dicendu à ugnunu chì l'altru avia apostasiatu. I dui omi si ridenu d'ellu è ùn cedenu. Allora i caccia da prigiò è li taglianu u scapu. Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) è "ric" (putente). Nomi: Broderick, Rick, Ricky, Rod, Roddie, Roddy, Rodéric, Roderich, Roderick, Rodrick, Rodrigo, Rodrigue, Rodriguez, Rorich, Rörig, Ruaidhri, Ruderigu, Rurich, Rurik, Ruy. Litteratura: Corneille, "Le Cid" (1636), Victor Hugo "Ruy Blas". 14.III. Santa Mattilda. Mattilda hè nata in a Vestfalia versu l'annu 880, è morta in a Sassonia u 14 marzu 968. Maritata cù l'imperatore d'Alemagna, Arrigu u Primu, dettu l'Ocellaghju, anu cinque figlioli. U più grande di i maschji, Ottone, succede à u babbu. U secondu, Arrigu, diventa duca di a Baviera. A figliola Edvige hè a mamma di Hugues Capet, rè di Francia, u primu di una dinastia chì hà regnatu da u 987 à u 1328. Mattilda intrigava per chì a curona paterna vaghi à u secondu maschju, ma Arrigu debbe cuntentassi di a Baviera, mentre chì Ottone successe à u babbu, ebbe u regnu d'Italia in u 951, è fù, da u 962 à u 973, u primu Imperatore di u Santu Imperu. Si pudia pensà chì Arrigu fussi ricunnuscente cù a mamma, invece, i dui fratelli si sò intesi per spusessala di tuttu è chjudela in un cunventu. Fù in issu cunventu chì Mattilda ebbe a grazia di Diu. A' i principi, à i veschi chì cumpatianu, dicia: "Lasciate fà; soga hè u Signore chì vole cusì!". Quandu i figlioli li resenu a libertà è a so furtuna, fece fà chjese, munasteri è uspidali. A' u cunventu di Polden, ci stavanu 3000 frati. Ella si fece sora in quellu di Northausen è ci passò i cinque ultimi anni di a so vita. Nanzu di more, à l'età di 88 anni, si fece purtà in Quedlinburgu per esse sepolta accantu à u maritu, mortu 32 anni nanzu. Etimolugia: da u germanicu "maht" (putenza, forza) è "hild" (lutta, battaglia). U nome hè statu intruduttu in Inghilterra da i Nurmani cù Guglielmu u Cunquistadore, maritu di Mattilda di Fiandra, quella chì fece a famosa tappizzeria sposta oghje in Bayeux. Nomi: Machthild, Mafalda, Magteld, Mahaud, Mahault, Maitilde, Maltilde, Matelda, Mathilda, Mathilde, Matilda, Mattie, Mattilda, Mattis, Matty, Maud, Maude, Maudie, Mechel, Mechte, Mechtelt, Mechthild, Mechthilde, Meckele, Mectilde, Megtilda, Mektild, Mettelde, Mettild, Metze, Telia, Tidchen, Tilda, Till, Tillie, Tilly. 15.III. Santa Lucrezia. Santa Luisa. Lucrezia era una Spagnola nata in una famiglia musulmana di Cordoba. Si hè fatta cristiana contru à a vuluntà di i genitori. I cristiani di Cordoba a piattavanu quandu in una casa, quandu in un'altra. L'anu trova in casa di un prete chì si chjamava Sulogiu. Sulogiu, chì serà canunizatu, hè statu scapatu l'11 marzu 859; ella, quattru ghjorni dopu, u 15 marzu. Etimolugia: da a casata rumana "Lucretius". Casate: Lucrezi. Nomi: Crezia, Loukretsia, Lucrèce, Lucrecia, Lucrecio, Lucretia, Lucretius, Lucrezia, Lucrezio, Lucreziu, Lukretia. Luisa di Marillac hè nata in Parigi in u 1591. Era a figliola di Louis de Marillac, signoru di Ferrières, maritata à 22 anni, veduva à 34. Un annu nanzu à a morte di u maritu, avia scuntratu à San Vincensiu chì l'avia guarita di una massa d'idee fisse è avia furtificatu a so fede. Anu travagliatu inseme 35 anni per racoglie e criature abbandunate è per succorre i stroppii, i scemi, i vechji, è i malati chì ùn avianu à nimu. Per issa opera tamanta, anu creatu a Cungregazione di e Figlie di a Carità, cungregazione diretta da Luisa sinu à a so morte à 69 anni, u 15 marzu 1660. Etimolugia: V. Luigi (25 agostu). 16.III. Santa Benedetta. Benedetta successe à Santa Chjara cum'è abbatessa di San Damianu d'Assisi. Santa Chjara hè morta in u 1253, Benedetta in u 1260. Ricurdemu chì a Cungregazione di e sore di Santa Chjara hè stata creata in u 1212 da San Francescu d'Assisi, grazia à Chjara, una zitella chì si ne era scappata da u palazzu paternu è avia raghjuntu u santu à e Purziuncule. Benedetta era stata sette anni a prediletta di Santa Chjara, issa donna maravigliosa chì dicia chì u mondu era ben fattu è ringraziava u Signore d'avella fatta nasce. Benedetta hà guvernatu sette anni a Cungregazione, dopu à a morte di Santa Chjara. Cum'è Santa Chjara, hà fattu di manera chì a cumunità di San Damianu d'Assisi si sparghji in tutta l'Europa. Etimolugia: V. Benedettu (11 lugliu). 17.III. Santu Patriziu Patriziu hè natu in u paese gallese à a fine di u seculu quartu. U so babbone, d'urigine rumana, era prete. U so babbu era funziunariu civile è diacunu è avia un bellu casale accantu à u mare. A' 16 anni, Patriziu hè statu rapitu da pirati è vendutu à un cuntatinu irlandese. Hè statu sei anni à curà i porci è po si ne hè scappatu è ghjè vultatu in casa soia. Una notte hà sunniatu chì u Signore ne facia u so apostulu è li dumandava di cunverte l'Irlandesi vultati pagani. Allora, hà adestratu un rebulu di frati è sò partuti. L'Irlanda era guvernata da una massa di picculi rè è capipartiti. Patriziu l'hà cunvertiti è hà creatu unipochi di munasteri. U tenianu tantu caru chì, quand'ellu hè mortu, l'anu cunsideratu cum'è u megliu di tutti i santi. Dicianu chì, quandu un Irlandese muria, era ellu chì l'accuglia à a porta di u Paradisu. Ancu oghje, hè u Santu Patrone di l'Irlanda è dicenu chì u trifoliu hè u simbulu di u paese per via chì Patriziu l'avia sceltu cum'è simbulu di a Santissima Trinità. Etimolugia: da u lat. "patricius" (patriziu, nobile). Casate: Patrizi. Nomi: Paddy, Padraic, Padraig, Padrig, Padrigez, Padruig, Pat, Patria, Patric, Patrice, Patricia, Patricio, Patrick, Patrik, Patrika, Patrikei, Patriki, Patriz, Patrizia, Patrizio, Patriziu, Patrizius, Patsy, Patty, Tricia, Trick. Nazioni: Irlanda, Nigeria 18.III. A Madonna di a Misericordia. Ista festa hè stata istituita da u papa l'annu 1536. Contanu chì, in Savona, Riviera di Genuva, un brav'omu chì si chjamava Tugnu Botta zappava u so ortu quand'ellu hà vistu a Madonna, vistuta di biancu, curunata d'oru, nantu à un scogliu à mez'acqua. A Madonna fighjava u celu è tenia e mani aperte versu a terra. Hà dettu una parulla, una sola: "Misericordia". Era u 18 marzu. Tugnu Botta l'hà vista una seconda volta l'8 aprile. In Corsica, a festa di a Madonna di a Misericordia hè festighjata cù pompa in Aiacciu è in Prupià. In Aiacciu, dicenu chì, un seculu dopu à l'apparizione di Savona, un certu capitanu Ortu avia messu una statuluccia di a Madonna di a Misericordia in un nichju di una casetta ch'ellu avia à e Padule. Un ghjornu, unipochi d'omi si tazzavanu accantu à a casetta quandu a Madunnuccia dete ordine di cessà di battesi. Cusì fecenu. Allora, u capitanu fece fà una piccula cappella per alluggiacci a statua. In u 1645, u capitanu Ortu cummandò un'altra Madunnuccia in Genuva, in marmaru ista volta. U rettore di i Ghjesuiti u persuase di mettela in a chjesa di u Cullegiu, quella ch'elli chjamanu oghje a chjesa San Teramu. In u 1656, a Madunnuccia averebbi francatu a cità d'Aiacciu da a pesta. Allora, l'ufficiali municipali - i Magnifichi Anziani - anu cunsacratu a cità à a Madonna di a Misericordia, à perpetuità. Quattru anni dopu, u vescu facia purtà a Madunnuccia in a cattedrale. Da tandu, u 18 marzu in Aiacciu hè festa sulenne. Ma ùn bastava per chì a Madonna di a Misericordia sia ricunnusciuta in Roma cum'è a Santa Patrona di a cità. Mgre Paulu Matteu di a Foata ne fece a dumanda chì fù accettata da a Sacra Cungregazione di i Riti u 20 aprile 1882. In Prupià, a celebrazione di a Madonna di a Misericordia data di l'annu 1841. L'annu nanzu, u 31 maghju, una urdinanza di Luigi Filippu, rè di Francia, avia fattu di Prupià una cumuna. Nanzu, dipendia da Fuzzà è a festa patrunale era a Nunziata. Tandu, in Prupià, ùn ci era chè una piccula cappella chì appartenia à a famiglia Pandolfi. A nova chjesa, dedicata à a Madonna di a Misericordia, hè stata inaugurata u 19 sittembre 1869. 19.III. Santu Ghjiseppu. Ghjiseppu era un maestru d'ascia di Nazaret, in Palestina. U Vangellu secondu San Lucca pretende ch'ellu era di a razza di Davide. Omu ghjustu è caritatosu, era in parulla cù Maria - Miriam, in ebraicu - quand'ellu si hè avvistu ch'ella era incinta. Sapendu ch'ella era un'opera di u Spiritu Santu (V. u 25 marzu), l'hà spusata. E' ghjè natu Ghjesù, cunsideratu da tutti cum'è u figliolu di Ghjiseppu. L'hà d'altronde allevatu cum'è un figliolu, l'hà prisentatu à u Tempiu, u si hà purtatu in Egittu per ch'ellu ùn sia massacratu da i sbirri d'Erode. Vultati in Nazaret, u zitellu hè sempre statu ubidiente tantu versu a mamma chè versu u babbu. Dopu, u Vangellu di San Lucca, di Ghjiseppu ùn ne parla più. Nè mancu ne parlanu l'altri Vangelli. Hè certa chì, pè a Passione, Ghjiseppu era digià mortu o sinnò Ghjesù ùn averebbi micca dettu à San Ghjuvanni di purtassi a mamma in casa è d'occupassine. San Ghjiseppu, anu principiatu à pregallu in Oriente à u seculu quartu. In Occidente, assai più tardi. Ghjè u Papa Sistu Quartu, mortu in u 1484, chì, pè a prima volta, hà fattu mette u so nome nantu à un libru di messa. Gregoriu XV, in u 1621, hà dumandatu di pregallu in tutta a Chjesa catolica. Piu IX, in u 1870, l'hà fattu Patrone di a Chjesa Universale. Ghjiseppu hè dunque statu utilizatu assai tardi cum'è nome di battezimu. In Ungheria, versu l'annu 1910, era u nome u più spartu. Si trova assai in Italia è in Spagna cù e forme Giuseppe è José, o cù i diminutivi Peppe è Peppito. Peppone hà assai successu in Italia per via di "Don Camillo", u libru di Giovanni Guareschi è i filmi cù Fernandel è Gino Cervi. In Corsica, u feminile Ghjiseppa serve più chè u maschile. In l'81, era quellu di 17 donne nantu à mille, è venia à u settimu rangu. Etimolugia: da l'ebraicu "yosef" (aghjuntu da Yahvè). Casate: Giuseppelli, Giuseppi. Nomi: Beppo, Coche, Fiena, Fieneke, Fifine, Fina, Fine, Finie, Ghjiseppa, Ghjiseppina, Ghjiseppinu, Ghjiseppu, Giuseppe, Giuseppina, Iosep, Jef, Jeke, Jo, Joap, Joe, Joette, Joey, Joof, Joop, Joos, José, Josée, Josef, Josefa, Joseph, Josépha, Josèphe, Joséphin, Josephina, Joséphine, Josephus, Josette, Josiane, Josie, Jossie, Josupeit, Joysiane, Jozephus, Jozie, Jozina, Jozsef, Jupp, Juup, Ossip, Pepe, Pepita, Pepito, Peppi, Peppino, Peppitto, Peppo, Peppone, Phine, Pippinu, Säbel, Seb, Sebel, Seefke, Sefa, Sefe, Seffi, Seosaimhthim, Sepp, Seppa, Sepperle, Seppu, Seseppa,Seseppu, Seva, Siene, Youssef, Youssouf. Paesi: Bastia, Brusticu, Muratellu, Nessa. Nazioni: Canadà, Perù, Vietnam. Prutezzione: maestri d'ascia, bancalari, ghjurnatanti... è muribondi. Litteratura: Peppone in "Don Camillo" di Giovanni Guareschi. Celebrità: Ghjiseppu Maria Casabianca, generale, 1742-1803? Ghjiseppu Ottaviu Nobili savelli, magistratu è storicu, 1742-1807. Ghjiseppu Fesch, cardinale, 1763-1839. Ghjiseppu Bonaparte, rè di Napuli è di Spagna, 1768-1844. Ghjiseppu Arena, omu puliticu, v.1769-1801. Ghjiseppu Bernardini, omu puliticu, V.1769-1801. Ghjiseppu Maria Arrighi, ghjuriscunsultu, m.v.1770. Ghjiseppu Maria Levie, generale, 1773-1812. Ghjiseppu Antoniu Novarro, patriottu americanu, 1795-1871. Ghjiseppu Multedo, puetu, 1810-1894. Ghjiseppu Antomarchi (Gallochju), banditu, m.1835. Ghjiseppu Ottavi, ghjurnalistu è cunferenzieru, 1809-1841. Ghjiseppu Valery, armatore. Ghjiseppu Bernardini, intendente militare è scrittore, n.1914 Ghjiseppone Quilichini, puetu è impruvisadore, m.1931. Ghjiseppu Moretti, ritrattadore, n.1868. Ghjiseppu Giuliani (Germain Trézel), scrittore, n.1877. Ghjiseppu Ferracci, vicariu gle, scrittore è puetu, 1878-1962. Ghjiseppu Lisandru Mattei, puetu, 1881-1956. Ghjiseppu Luccioni, tenore, 1893-1970. Ghjiseppu Bartoli, banditu, 1902-1931. Ghjiseppu Bonavita, diplumaticu è scrittore, 1908-1971. Ghjiseppu (José) Alberti, canonicu, 1912-1992. Ghjiseppu Rocchesani (Joseph Pasteur), ghjurnalistu, n.1921. Ghjiseppu Orsolini, pittore. 20.III. Santu Eribertu. Eribertu era un rimitu inglese chì campava nantu à un isulottu di u lagu di u Cumberland. Era statu discepulu di u celebre San Cuttibertu è ghjeranu restati amichi. Tandu, Cuttibertu dinù campava cum'è un rimitu nantu à un isulottu. Tutti l'anni, Eribertu andava à truvallu, è si passavanu qualchì ghjornu inseme. L'annu 687, allora chì Eribertu era cusì cuntentu di avè ritrovu u so amicu, Cuttibertu li disse: "O Eribè! s'è tù ai qualcosa à dumandami, dilla, chì, mai più, ci scuntreremu nantu à ista terra. Diu m'hà fattu sapè chì prestu moreraghju". Eribertu si hè messu à pianghje: "O Cuttibè! ti ne pregu, portami in celu cù tè. Senza tè serebbi u più digraziatu di i cristiani". Cuttibertu si hè indinuchjatu è si hè messu à pregà. Una stonda dopu, si hè alzatu, è hà dettu à u so amicu: "Un' pianghje più, u Signore hà esauditu a mio prighera". Qualchì setttimana dopu, u listessu ghjornu, à listessa ora, i dui omi cullavanu in celu. Etimolugia: da u germanicu: "hari" (armata) è "bert" (spampillante). Nomi: Aribert, Ariberto, Erberto, Eribertu, Harbert, Heberte, Herb, Herberto, Herbie, Herbrecht, Héribert, Heriberto, Hoireabard. 21.III. A beata Clemenzia. Santu Niculaiu di Flueli. L'Alemana Clemenzia di Hohembergu era una santa donna maritata cù u conte di Spanheim. Quand'ella hè restata veduva, si hè fatta sora di San Benedettu. Hè morta in Trevi, u 21 marzu di l'annu 1176. Etimolugia: V. Clemente (23 nuvembre). Niculaiu, natu in u 1417, mortu in u 1487, era un pruprietariu sguizzeru, maritatu è babbu di dece figlioli, riprisentante di u so cantone à l'assemblea federale. A' l'età di 50 anni, hà abbandunatu i so lochi, a so famiglia, è si hè fattu rimitu. Da qualchì tempu, passava e so nuttate à pregà è avia intesu a chjama di u Signore chì li dicia di ritirassi nantu à una muntagna. Custì, ci stete vinti anni, raghjuntu da a moglia è da i figlioli. Ci sò chì pretendenu chì, senza ellu, a Sguizzera, cum'ella hè oghje, ùn esisterebbi micca. In u 1471, avia permessu, cù i so cunsigli, a disfatta di Carlu u Temerariu, duca di Burgogna, chì vulia impatrunissi di u paese è, dece anni dopu, impedì u so cantone, l'Untervaldu, di staccassi da quelli di Lucerna è Zurigu, ciò chì serebbi stata a fine di a Cunfederazione Elvetica. Etimolugia, casate è nomi: cf u 6 dicembre. 22.III. Santa Lia. Lia deve esse stata cum'è Santa Marcella, Santa Melania, è d'altre, una di isse signore rumane discepule di San Ghjilormu chì li spiegava a Santa Scrittura. Veduva, s'hè fatta sora, è ghjè diventata a superiora di un munasteru duv'ella hè morta versu l'annu 383. D'ella, ùn si sà altru chè ciò ch'ellu hà scrittu San Ghjilormu à Santa Marcella, da Bettelemme. Secondu a so lettera serebbi morta attempu à un omu di gattiva vita. Dice: "Quale luderà a beata Lia secondu u so meritu? Avia rinunciatu à fassi bella, avia abbandunatu e perle spampillante è e ricche visture per copresi d'un saccu. Ella chì cumandava, avia decisu d'ubbidì è campava in un catagnone, cù poca mubiglia, passendu e so nuttate à pregà, cù a speranza d'avenne a ricumpensa in celu. "Quassù, duv'ella hè avà, in senu d'Abramu, vede u nostru consule chì nanzu cullava à u Campidoliu vestutu di porpura tramezu à l'applausi, u vede cupertu d' una vistura di vituperiu, dumandendu, senza ottenela, una goccia d'acqua per cacciassi a sete. Ch'ella grachji puru a sfacciata di a moglia, chì pretende ch'ellu hè in celu. Innò, hè difora, ciunfatu in e tenebre. Allora chì Lia, chì volse fassi passà per scema, hè in casa di u Padre Eternu, à u fistinu di l'Anghjulu. "L'ochji imbucciati da e lagrime, vi ne pregu, rinunciemu à i piaceri sensuali, campemu in l'abnegazione postu chì u corpu serà polvera, è ne serà altrettantu di u restu." Etimolugia: da l'ebraicu "lé'ah" (vacca salvatica). Nomi: Léa, Lia, Liah, Lrah. 23.III. Santu Vitturianu. Santu Turibiu. Vitturianu era un guvernatore di Cartagine, in Tunisia. Hè statu marturiatu versu l'annu 484, à l'epica di e grande persecuzioni urganizate in l'Africa di u Nordu da Unericcu, rè di i Vandali. Unericcu l'avia dettu di cunvertesi à l'Arianisimu è di imprigiunà i cristiani catolichi. Vitturianu avia rispostu: "Un' ci serebbi altra vita chè quella chè no cunnuscimu nantu à ista terra, chì resterebbi quantunque fidu à Cristu, à Cristu chì m'hà fattu tantu favori. Ma eiu, credu à a vita eterna ch'ellu ci hà prumessu. Ricusu d'eseguì i to ordini, ancu s'avissi da more in u focu o da e bestie." Allora, Unericcu u fece marturià è tumbà. Etimolugia: V. Vittoriu (21 lugliu). Turibiu era un Spagnolu natu in Maiorca in u 1538. Avia 43 anni quandu u rè Filippu Secondu u mandò cum'è arciverscu in Lima, a capitale di u Perù. Quallà, i ghjunghjiticci eranu ghjentaccia. L'Indiani ch'elli facianu travaglià à e minere per circà l'oru, eranu cunsiderati cum'è animali. A dioccesi di Turibiu era immensa. Quand'ellu ghjunse, messe sette anni per fanne u giru in trè visite. Cristianizava, battizava, ma circava dinù di rende a so dignità à l'Indiani, ubligandu i so preti à falli a scola. L'affare ùn fù facile chì quelli chì avianu u cumandu ùn avianu chè disprezzu pè i nativi, ma ellu, paziente, curaggiosu, inchjuccutu è malignu, multiplicò i preti creendu, in Lima, u primu seminariu di l'America suttana. Dopu à 25 anni d'apustulatu, si ammalò. Era in a cità di Santa. Dumandò à quelli chì u curavanu di dilli u veru è, sapendusi persu, si preparò à more. L'anu chjusu l'ochji u 23 marzu 1606. Etimolugia: ? Nomi: Turibe, Turibio, Turibiu. 24.III. Santa Catalina di Svezia. Catalina hè nata versu l'annu 1331, figliola di Santa Brigida chì a chjamava Carina. Subitu spuppata, l'anu messa in una abbazia è a ci anu lasciata sinu à quandu l'anu trovu un maritu, un omu assai devotu. A mamma, prestu veduva, si ne era andata in Roma è ci si era stabilita definitivamente. Catalina dinù fù prestu veduva. Avia 19 anni è avia raghjuntu a mamma in Roma pè u Ghjubileu di u 1350 quand'ellu morse u maritu. Allora si n'hè stata in Roma cù a mamma è anu campatu vintitrè anni inseme. In Roma, numerosi eranu l'omi chì averebbinu vulsutu spusalla. Duie volte anu ancu pruvatu à rapilla. A prima volta, quand'ella andava à a chjesa di San Bastianu. Trà ella è u giuvanottu chì a seguitava, apparse un cervu, è u giovanu, chì ghjera un gran passiunatu di caccia, rinunciò à Catalina per corre daretu à u cervu. A seconda volta, andava à a chjesa di San Lurenzu. L'omu chì a vulia rapì ebbe un velu appiccicatu nantu à a faccia è, per paura di sbagliassi, chì accantu à Catalina ci era una vechja, scappò. In u 1372, Catalina è a mamma andetenu in pelegrinaggiu in Terra santa. A' u ritornu, Brigida morse. Catalina accumpagnò a salma in Svezia. Dopu à un novu seghjornu in Roma per sullicità a canunizazione di a mamma, Catalina vultò à u paese nativu. Fù abbatessa di Valdstena, un munasteru di sore di San Salvadore, cungregazione creata da Santa Brigida. Catalina avia tandu 48 anni. Hè morta l'annu dopu, u 24 marzu 1381. Etimolugia è nomi: V. Catalina di Siena (29 aprile). Prutezzione: i sconci. 25.III. A Nunziata o Annunziazione à Maria Vergine o Incarnazione di u Verbu. A più antica memoria di issa festa ricolla à a fine di u seculu quartu. Hè stata istituita per ramintà chì u Signore hà mandatu u figliolu, Ghjesù, nantu à ista terra, incarnatu in senu di Maria Vergine, pè a salvezza di l'omu. U Vangellu secondu San Lucca conta: "L'anghjulu Gabriellu fù mandatu da Diu, in una cità di Galilea, detta Nazaret, à una vergine in parulla cù un omu di a casa di Davide, di nome, Ghjiseppu. A vergine si chjamava Maria. "Essendu entratu duv'ella stava, l'anghjulu disse: "Ti salutu, o piena di grazie, u Signore hè cù tè, sie benedetta tù frà e donne". "Ella, avendulu vistu, fù turbata da e so parulle, è si dumandava ciò ch'ellu era issu salutu. "L'anghjulu disse: "Un' teme o Marì. Ai trovu grazia davanti à Diu. Eccu: cuncepiscerai in u to ventre, parturiscerai di un figliolu, è u chjamerai Ghjesù. "Serà grande, è u chjameranu figliolu di l'Altissimu, è u Signore Diu li derà u tronu di Davide, u so babbu. "E' regnerà nantu à a casa di Ghjacobbu, in eternu. U so regnu ùn averà mai fine". Maria disse à l'Anghjulu: "Cumu quessa pò accade, postu chì omu ùn ne cunnoscu?" E' l'anghjulu rispose: "U Spiritu Santu venerà sopra à tè, è a virtù di l'Altissimu ti cuprerà di a so ombra. E' cusì, ciò chì nascerà da tè, santu, serà chjamatu Figliolu di Diu". Etimolugia: da u lat. "annuntiare", da "nuntius" (nova). Casate: Nunzi. Nomi: Annonciade, Nonce, Noncette, Nunzia, Nunziata, Nunziu. Paesi è cità: Toledu è Milanu (10 dicembre), Armenia (5 ghjennaghju) Siria (1u dicemebre). In Corsica: Altaghjè, Bicchisgià, Carticasi, a Casabianca, a Casalta, Calcatoghju, Castirla, Chjatra, Ciamannaccia, Curbara, Corti, a Crucichja, Erbaghjolu, Fuzzà, Ficaghja, Gavignanu, l'Isulacciu di Fiumorbu, Moltifau, Muru, Ocagnanu, Ogliastru, Pancheraccia, a Penta Acquatella, Peru, e Piazzole, u Poghju d'Ampugnani, u Pratu, u Salgetu, Sermanu, Suveria, Suddacarò, a Stazzona, Urtaca, Vezzani, a Vulpaiola, Zalana, Zicavu. Prutezzione: u 25 marzu hè a festa di i i marcanti di ghjurnali è di i frisgettai. 26.III. Santa Lara (Larisa). Lara appartenia à un gruppu di cristiani di Crimea brusgiati vivi in a so chjesa. U fattu si passò à u seculu quartu. L'ordine di piccià focu era statu datu da u rè di i Goti, di religione ariana. Issi martiri ùn sò micca arregistrati in u Martirologu rumanu, ma sò assai unurati da i Grechi è da i Russii. Eranu vintitrè, quattordeci omi è nove donne. Lara hè a prima mintuvata frà e donne. Etimolugia: da u grecu "Larisa" (nome di locu, forse di una aantica cità di a Tessalia o di una altra di l'Asia Minore). Nomi: Issa, Lara, Larissa, Larisse, Lavri, Lavrissa. 27.III. Santu Parteu. Parteu serebbi un Corsu, primu vescu di a dioccesi di Mariana, marturiatu à l'epica di u regnu di Diuclesianu. In Corsica, era, almenu, u Santu Patrone di quattru chjese: . a cappella di Turrenu, à trè chilometri da Rutali, brusgiata da i Genuvesi; . l'oratoriu di a bocca di a Fuata chì staccava a parochja di Muru da quella di Ziglia; . a cappella accantu à l'antica cattedrale di a Canonica, in a piaghja di a Marana; . è l'oratoriu, in u Ghjussani, tramezu à Pioggiula è Felicetu, nantu à a strada chì permettia à Balanini di passà in a Corsica orientale. Da custì, si vede, da una parte, Muru è quasi tutta a Balagna, da l'altra, a pieve d'Olmi Cappella. Contanu chì, in l'annu 285, San Parteu, dopu à avè datu a cunfirmazione in u Ghjussani, era cullatu nantu à a muntagna per benedì a Balagna, è a racolta, quell'annu, era stata tantu bella, chì Balanini fecenu issa chjesa. Sinu à l'annu 1935, Piuggiulaschi ci andavanu in pelegrinaggiu u luni di Pasqua. Ci vulia un'ora è mezu per ghjunghjeci. Eranu raghjunti da l'abitanti di Muru è da quelli di Felicetu. In a chjesa di Pioggiula, ci hè una pittura chì riprisenta a Madonna di u Carmine cù San Roccu è san Parteu. E', nantu à una camapna, ci hè u ritrattu di San Parteu cù u so nome. Una quinta cappella hà forse esistitu nantu à u territoriu di u Poghju d'Oletta duv'ellu ci hè un locu chjamatu San Parteu. 28.III. Santu Guntranu. Guntranu, rè di a Burgogna, era u secondu figliolu di u rè francu Cluteriu Primu. Era natu versu l'annu 525. A' i spartimenti, l'era toccu a Burgogna, l'Orleanese, u Berrì, è una parte di a Provenza. Un' avia micca chè qualità è, soprattuttu, li piacianu più e donne di l'altri chè a soia. Ma, à pettu à l'altri trè figliulini di Clodoveu: u rè di Parigi, quellu di a Neustria è quellu di l'Austrasia, Guntranu era un santu. Allora chì, in a famiglia, eranu veri furdani, è ancu assassini, Guntranu era bravu è caritatosu. Hà perdunatu à quelli chì anu tombu i so figlioli per avè a lascita. Hà perdunatu à u nipote chì avia u cumandu quandu ellu ùn ci era è s'era rivultatu trè volte. Guntranu ùn si sfidava di nimu, facia limosine, dava soldi pè i munasteri è ùn si inframettia per l'elezzioni di i veschi. Quandu, in l'annu 580, ci fù, in i so Stati, una epidemia di dissenteria, ch'elli chjamavanu "u focu di Sant'Antò", Guntranu dighjunava è pregava ghjornu è notte, dumandendu à Diu di pigliassilu è di salvà u so populu. Hè mortu u 28 marzu 593, in u capilocu di a tribù di i Catalauni, l'attuale Châlons-sur-Marne. Etimolugia: da u germanicu "gund" (cumbattitu) è "haramn" (corbu). Nomi: Gontram, Gontran, Gontrana, Gontrane, Gontrano, Guntranu. 29.III. Santu Eustasiu. Quandu San Culumbanu ebbe à fughje da Luzzoviu (in l'attuale dipartimentu di a Haute-Saône), duv'ellu avia fundatu u munasteru u più famosu di a Gallia, fù sustituitu da u so amicu, u Burghignonu Eustasiu. Eustasiu guvernò l'abbazia 19 anni, da u 610 à u 629, fendula prusperà, mettenduci scole rinumate. Ci fù sinu à 600 frati, è Eustasiu creò altri munasteri. Per disgrazia, ci era, in Luzzoviu, u monacu Agrestinu, un nutaru reale chì si era fattu frate è chì ghjera scuntentu di esse trattatu cum'è tanti altri, senza nisunu riguardu pè i so talenti. Ci fù una specia di scisimu, è u messenu fora. Ancu da fora, Agrestinu cuntinuvò i so intrighi. Per ristabilisce a cuncordia, u rè Cluttariu Secondu adunì un cunciliu. Eustasiu difese a so causa, è po disse: "Feghja, o Agrestì, s'è tù ùn cambii strada, ùn si passerà micca un annu chè tù ùn ti trove davanti à un tribunale: quellu di Diu". Agrestinu ricusò di sottumettesi, è a prufezia d'Eustasiu si realizò. Qualchì settimana dopu, avendu fattu rimproveri à unu di i so schjavi chì spaffava legne, Agrestinu morse d'una piulata. Etimolugia: da u grecu "eustachios" (fruttiferu, fecondu). Nomi: Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasiu, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Stacey, Stacie, Stasiu, Stazio. 30.III. U beatu Amadeu. Amadeu hè natu u 1u ferraghju 1435 à a Corte di Savoia, in una cità chì si chjama oghje Thonon-les-Bains, dipartimentu di a Haute-Savoie. Subitu natu, l'anu fidanzatu à Iolanda, surella di Luigi XI di Francia. L'hà maritata dicesette anni dopu è anu avutu sette figlioli. A' l'età di 30 anni, Amadeu diventa duca di Piemonte è Savoia cù u nome d'Amadeu IX. Cum'ellu suffria di malcadutu, a moglia l'hà aiutatu à guvernà. Tramindui favurizavanu i poveri è i disgraziati è mantenianu a pace. Francescu Sforza, duca di Milanu, disse: "Dapertuttu hè megliu à esse riccu chè poveru, for di in u paese di u mio fratellu Amadeu chì aiuta i poveri è scarta i ricchi". A' Amadeu, i so sciali eranu di pregà è fà penitenza. Quandu omu li rimpruverava di dighjunà troppu, dicia: "Ugnunu u so regime; à mè u dighjunu mi face prò". Ciò ch'ellu ùn pudia pate, eranu e bestemmie. Quellu chì ghjurava u nome di Diu o di i Santi, devia pagà un'emmenda. L'anni passavanu è u male impeghjuria. Amadeu a si pigliava cù pazienza. Hè mortu à 37 anni, dopu à 7 anni di regnu, u 30 marzu 1472, in a cità di Vercelli. E so ultime parulle sò state: "Siete ghjusti, tenite caru i poveri, è u Signore derà a pace à u vostru paese". Etimolugia: da u bassu latinu "ama" (tene caru) è "deus" (Diu). Csate: Amadei. Nomi: Amadeo, Amadeu, Amadeus, Amadis, Amédée. 31.III. Santu Beniaminu. Beniaminu era un diacunu chì campava in a Persia à u principiu di u seculu quintu. In issu paese, i cristiani campavanu in pace da più di un seculu, quandu un vescu ebbe a scimità di piccià focu à un tempiu paganu. U rè entrò in e furie è, per trè anni, i cristiani funu persecutati. Beniaminu hè statu imprigiunatu. Era un omu assai eluquente è avia cunvertitu parechji preti di Zoroastru. Era in prigiò da dui anni, quandu l'imbasciadore di l'imperatore di Bizanziu fece valè chì, in l'incendiu di u tempiu, Beniaminu ùn ci era per nunda. L'imbasciadore s'ingagiò ancu à ch'ellu ùn cerchi più à cunverte preti di a religione di u paese. E' Beniaminu fù cacciatu da prigiò. Subitu fora, Beniaminu riprincipiò à fà cunversioni cù a scusa chì u so Diu ùn permettia, à quelli chì avianu a fede, di mette i so talenti da cantu. L'anu torna imprigiunatu è cundannatu à l'impalatura. Etimolugia: da l'ebraicu "ben'yamin" (figliolu di a manu dritta, di a parte furtunata). Casate: Beniamini. Nomi: Beathan, Ben, Beniamino, Beniaminu, Benjamin, Benjamine, Benny, Veniamine. APRILE 1.IV. Santu Ugu. Ugu hè natu l'annu 1053 in un locu chjamatu Castellu Novu, in l'attuale cumuna di Châteauneuf-sur-Isère, dipartimentu di a Drôme. A' 27 anni, era canonicu in Valencia quandu u legatu di u papa u fece vescu di Grazianopuli, l'attuale Grenoble. Ellu ùn vulia, soprattuttu chì u cleru di a so dioccesa ùn avia nisuna morale. Dui anni dopu, scuraggitu, si ritirò in l'abbazia di Casam Dei, l'attuale Chaise-Dieu, dipartimentu di a Haute-Loire. Ci stete felice quindeci mesi sinu à u ghjornu chì u papa l'ubligò à rivene in a so dioccesi. Hugu hà aiutatu à San Brunu - chì ghjera statu u so prufessore - à creà a Grande Certosa, un munasteru duve i monachi campavanu chjusi è ùn si ritruvavanu chè per l'uffizii. Per succore i poveri, Ugu si vendì u so anellu pasturale è u so più bellu calice. Senza San Brunu, si averebbi vendutu ancu u cavallu chì li servia à visità a so dioccesi. Da ch'ellu ùn vulia esse vescu, u so episcupatu hà duratu quasi 50 anni. Hà participatu à dui cuncilii è hà cunnusciutu cinque papa. Hè mortu à 79 anni, u 1u aprile 1132. Dui anni dopu, Nucenziu Secondu u canunizava. Etimolugia: da u germanicu "hûg" (intelligenza). Casate: Ughelli, Ughetti, Ugolini. Nomi: Aodh, Aoidh, Haug, Hoege, Huey, Huglie, Hugly, Hugo, Hugolin, Hugolina, Hugoline, Hugues, Huguette, Huige, Huik, Uga, Ugo, Ugolina, Ugolino, Ugolinu, Ugone, Ugu, Uguccio, 2.IV. Santu Fancescu di Paola. Francescu hè natu in u 1436 in un paese di Calabria chjamatu Paola. L'avianu datu issu nome in l'onore di San Francescu d'Assisi. Da omu, avia sceltu di campà in rimitu, ma ebbe a rinomina di fà i miraculi è d'altri omi ghjunsenu è volsenu campà cun ellu è cum'è ellu. E' cusì fece a cungregazione di i Frati Minimi. I chjamò minimi per via di e parulle di Ghjesù chì, secondu San Matteu è San Lucca, ricumandava à i so fidi di stassine à l'ultimu rangu. Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjesù disse: "Quellu chì si serà inalzatu serà abbassatu, è quellu chì si serà abbassatu serà inalzatu". Secondu u Vangellu di San Lucca, disse: "Quand'è tù serai invitatu, vai à mettitti à l'ultimu postu fin chì quellu chì ti hà invitatu venghi à ditti: "O amicu, colla più in sù". Allora ne averai onore cù quelli chì seranu à tavula cù tè". I miraculi ch'ellu facia, Francescu ne dava a causa à i paternostri ch'ellu distribuia. Era tantu rinumatu chì u rè di Francia, Luigi XI, malatu, u vulia accantu. Ellu, mandò paternostri. Ci hè vulsutu l'intervenzione di u papa per ch'ellu parti. Hè ghjuntu à u castellu di u rè in un locu chjamatu oghje Plessis-les-Tours, dipartimentu di Indre-et-Loire. Hà curatu u rè sedeci mesi ma ùn pobbe chè aiutallu à more. Francescu ùn vultò più in Calabria. S'hè statu à u castellu di u rè di Francia duv'ellu hè mortu 24 anni dopu, u 2 aprile 1507, un venneri santu, quandu a Chjesa celebrava a morte di Ghjesù Cristu. Cù l'intervenzione di Luigi XII, è quella di a figliola Claudia, chì testimuniò d'esse stata guarita da Francescu, sei anni dopu à a so morte, u papa u beatificava è, torna sei anni dopu, u canunizava. Etimolugia: V. Francescu d'Assisi (4 uttobre). 3.IV. Santu Riccardu. Riccardu hè un Inglese natu versu l'annu 1197 in Droitwich, cunteu di Worcester. Dopu à avè ricustituitu u casale di i genitori, chì si eranu ruvinati, hà lasciatu a so parte à u fratellu è si ne hè andatu à studià in Oxford. A' 38 anni era diventatu u cancelieru di a celebre Università. Issu postu l'hà tenutu pocu. Dete a so demissione per andà à u succorsu d'un amicu, Edimondu, arcivescu di Canterbury, chì ghjera in bischizzu cù i frati di San Benedettu è cù u rè Arrigu Terzu, chì pretendia cumandà i veschi cum'ellu cumandava i so suldati. In u 1240, Riccardu è Ediumondu partenu pè a Francia. Pare ch'elli vulianu andà in Roma à vede u papa ma, per istrada, Edimondu more. Tandu, Riccardu si face urdinà prete in Orléans, è volta in Inghilterra. A' 47 anni, hè fattu vescu di Chichester. U rè, chì ùn perdunava, li toglie i viveri è l'impedisce di entre in u palazzu viscuvile. Riccardu pigliò e so funzioni dui anni dopu, grazia à u papa chì minacciò di scummunicà u rè. Riccardu hà luttatu contru à u niputisimu è a simunia; hà pigliatu a pretesa di i frati duminicani è franciscani contru à i veschi chì ùn vulianu ch'elli fessinu scola. Hè mortu à 56 anni, in Chichester, u 3 aprile 1253. Etimolugia: da u germanicu; "ric" (putente) è "hard" (duru, forte). Casate: Cardi, Ricardoni, Riccardi, Riccardoni, Ricciardi. Nomi: Dick, Dickie, Dicky, Hick, Hitch, Hudde, Karda, Reich, Reichard, Reichardt, Rhisiart, Ricard, Ricarda, Ricardo,Riccarda, Riccardina, Riccardo, Riccardu, Ricciardo, Richard, Richarda, Richarde, Richardine, Richart, Richenza, Richerd, Richie, Richli, Rick, Rickert, Rickert, Rickie, Ricky, Ricordano, Ridsert, Ridzart, Riek, Rikese, Rikitza, Rikkard, Riocard, Ritch, Ritchie, Ritsche. 4.IV. Santu Isidoru. Isidoru hè natu versu l'annu 560 in a cità spagnola di Cartagene. Appartene à una famiglia di santi: i fratelli Leandru è Fulgenziu, a surrella Fiurentina, cum'è Isidoru, sò stati canunizati. Dicenu chì, da chjucu, Isidoru era un zuccone. Un' ci valianu i colpi, in quella testa ùn ci entrava nunda. Un ghjornu, hà vistu unepoche d'inzecche nantu à a petra di una cisterna. Li anu spiegatu chì a causa ne era u canapu à forza di strufinà. Ne hà cunclusu chì, à rombu di travagliu, ancu ellu pudia struissi. E' ghjè diventatu un sapiente. A so opera scritta hè immensa: astronumia, geografia, esegesi, teolugia, filolugia, scienze, litteratura, storia religiosa è prufana. Hà scrittu un trattatu nantu à l'etimolugie. U so "Libru di l'urigine di e cose" hè una vera enciclopedia. Sè no sapimu qualcosa di i Gotti è di i Vandali, hè grazia à ellu. Isidoru hè statu una quarantina d'anni vescu di Siviglia. Hè ellu chì hà datu à a Chjesa spagnola a so urganizazione definitiva. Hè mortu in a so cattedrale u 4 aprile di l'annu 636, straquatu nantu à cenere è preghendu. Etimolugia: da u grecu "Isis", nome di una dia, è "dôron" (rigalu). Nomi: Bisidora, Bisidoru, Daria, Dariu, Darius, Isidor, Isidora, Isidore, Isidorius, Isidoro, Isidoru, Isidro, Issy, Izzy. 5.IV. Santa Irenea. Santu Vincensiu Ferrer. In l'annu 304, in a cità greca di Tessalonica, campavanu trè surelle, belle, struite è ricche. Si chjamavanu: Agappè (chì vole dì "amore"), Chionia (chì vole dì "purezza") , è Irenea (chì vole dì "pace"). Sò state cundannate per avè piattatu i libri santi è avè ricusatu di manghjà a carne di i sacrifizi pagani. Dicenu ch'elle si ne eranu fughjite nantu à una muntagna per avità e persecuzioni, ma Irenea stimò chì, di piattassi, era vigliacchisimu, è vultò in cità. U guvernatore volse sapè duv'elle eranu e cumpagne. - Duve erete? dumandava. - Eramu duve u Signore vulia chè no fussimu, disse Irenea. - Quale hè chì vi dava à manghjà? - Quellu chì nutrisce l'ocelli. - U vostru babbu sapia duv'è vo erete? - Auh! - E' i vostri vicini? - Dumandateli! - I libri interdetti quale i ti hà visti leghje? - Fà a to inchiesta... Ma sappie chì, s'o ùn avia à piattami, l'averebbi letti ghjornu è notte. Tandu, u guvernatore dete ordine di brusgialla viva. Etimolugia: da u grecu "eirênê" (pace). Nomi: Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irène, Irenea, Irénée, Irenei, Ireneo, Ireneu, Irenion, Irina, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia. Prutezzione: Irenea hè a santa patrona di e giuvanotte. Litteratura: Voltaire: Irène (1778) Vincensiu Ferrer hè dettu u Missiunariu apostolicu. Natu in a cità aragunese di Valenzia versu l'annu 1350, hè mortu u 5 aprile 1419 in u ducatu di Brettagna, à Vannes, in l'attuale dipartimentu di u Morbihan. Issu frate di San Dumenicu era un predicadore famosu. Cintinare è millaie di persone u seguitavanu per sentelu parlà di l'Apocalisse è di a fine di u Mondu. Vincensiu hà sustenutu i papa d'Avignone contru à quelli di Roma, for di l'ultimu, Benedettu XIII, ch'ellu hà fattu destituì cù l'aiutu di a Corte di l'Aragone. Cusì finia u scisimu d'Occidente chì hà duratu da u 1378 à u 1417. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 27 sittembre. Paesi è cità: Valenzia di Spagna, Vannes. San Vincensiu Ferrer hè onuratu a prima dumenica di lugliu in Napuli è u 13 marzu in Parigi. 6.IV. Santu Marcellinu. Marcellinu era un altu funziunariu rumanu, amicu di Santu Agustinu chì ne dice u più gran bè. I primi anni di u seculu Quintu, in l'Africa di u Nordu, ci era a lotta trà i catolichi è l'eretichi chì seguitavanu à Dunatu, vescu di Cartagine, è si risicava una guerra civile. L'imperatore Onoriu mandò à Marcellinu chì, cù l'aiutu di u vescu d'Ippona, fece un ghjudiziu in favore di i catolichi. U 13 sittembre di l'annu 413, i Dunatisti u fecenu assassinà, ma Marcellinu avia compiu a so missione è l'eresia smarrì Marcellinu era un omu assai coltu. Interrugava à Santu Agustinu è, per rispondeli, Santu Agustinu scrivia libri cum'è "A remissione di i peccati" o "U spiritu è a lettera" è, à misura ch'ellu scrivia i capituli di u so libru "A cità di Diu", i facia leghje à Marcellinu. Etimolugia: V. Marcellu (16 ghjennaghju). 7.IV. Santu Ghjambattista di "La Salle". Ghjambattista hè natu u 3 aprile 1651, in Reims, in una famiglia chì ùn mancava di nunda: u babbu era magistratu. Da chjucu, i genitori avianu decisu di fallu prete. U mandanu à a scola in Reims è à u seminariu in Parigi. Avia sette fratelli è surelle. Ellu, era u più grande. I genitori morenu è deve interrompe i so studii. A' 27 anni l'hè riesciuta à esse prete. Dui anni dopu hè duttore in teolugia. In Reims, apre scole è allogia i maestri in casa soia. E' ghjè cusì ch'ellu hè natu l'Istitutu di i Frati di e Scole Cristiane. Fù una rivuluzione. L'impurtante era di dà una furmazione pedagogica à i maestri è avia scrittu un libru: "Conduite des écoles chrétiennes". Pè i zitelli, Ghjambattista avia a pretensione di dà a struzzione à i poveri, mantenuti apposta in a gnurantità. I strazi ùn li manconu, persecutatu da u cardinale di Noailles, è ellu, mudestu è eroicu, li tuccò à spatriassi. Hè mortu in Rouen u 7 aprile di u 1719. U so libru di u 1702, "Les devoirs d'un Chrétien envers Dieu", sera ristampatu parechje volte. Etimolugia: V. 24 ghjugnu. 8.IV. A beata Custanzia. Custanzia hè nata in u 1247. A' l'età di 15 anni, in Mompellieri, a maritanu cù u rè d'Aragona, Petru u Terzu. Anu sei figlioli. Una di e figliole hè Santa Lisabetta di u Portugallu. Custanzia avia cusì bella rinomina chì Dante l'hà messa in u so "Paradisu". A chjama "a brava Custanzia". Quand'ella hè morta in Barcellona, l'8 aprile 1300, era veduva da quindeci anni è u figliolu regnante avia avutu l'investitura di a Corsica trè anni nanzu. Petru u Terzu è Custanzia avianu avutu un solu maschju chì, in u 1285, avia succedutu à u babbu cù u nome di Ghjacumu Secondu. U 4 aprile 1297, u papa Bonifaziu VIII l'avia datu a Sardegna è a Corsica. Etimolugia: da u lat. "constans" (fidu à sè stessu). Casate: Constantini, Costantini. Nomi: Constance, Constancy, Constant, Constanta, Constante, Constantin, Constantina, Constantine, Constantino, Constantinu, Constanza, Costin, Custantina, Custantinu, Custanzia, Custanziu, Dina, Dine, Konstantin, Konstantsia, Konstanze, Stan, Stans. 9.IV. Santu Valderiu. Patre Valderiu era natu versu l'annu 1030 in un locu chjamatu oghje Andainville, dipartimentu di a Somme. Avia fattu u so nuviziatu in l'abbazia di Resbaci, l'attuale Rebais, in a Seine-et-Marne. A prima cosa ch'ellu fece ghjunghjendu in quellu munasteru, fù d'apre e porte à un prigiuneru. Per scusassi, disse: "U Vangellu ci ricumanda di dà à chì dumanda". E' Valeriu ùn sapia dì di nò. Dodeci anni dopu, Valderiu hè elettu abbate in l'abbazia benedittina di San Martinu, in Pontoise. I so frati u tenianu caru ma, à ellu, u cumandu ùn li piacia. Prufitta di una notte bughjosa, scappa, è si ne và in Cluny. Custì, ci era novecentu frati è, mezu à tutti, ùn era facile di metteli e mani addossu. L'anu ritrovu quantunque è fattu vultà in Pontoise. Qualchì settimana dopu, torna à fughje è si ne và nantu à un isulottu di a Lauria, vicinu à Turone, l'attuale cità di Tours. Un pelegrinu l'hà sappiuta è l'hà detta à i frati di San Martinu chì sò venuti à circallu. Cumu fà per campà solu è in pace cum'è un rimitu? Decide di andassine in Roma. Culà, u papa l'hà datu a so benedizzione, è po l'hà dettu: "Volta da duve tù veni". E'cusì hà finitu a so vita in san Martinu di Pontoise duve ellu hè mortu l'8 aprile di l'annu 1099. Etimolugia: da u germanicu "waldan" (cumandà) è "her" (armata). Nomi: Bhaltair, Galtier, Galtière, Gauthier, Gauthière, Gautier, Gualtiero, Ualtar, Valderia, Valderio, Valderiu, Walt, Walter, Waltersje, Walterus, Walther, Walthera, Waly, Walz, Wat, Welter, Wolt, Wolterdina, Wouter. 10.IV. Santu Micaellu .Santu Fulbertu. Micaellu, dettu di "i Sanctis", era un cunfessore mortu in u 1625. U nome Micaellu hè u listessu chè quellu di l'Arcanghjulu chì hà vintu à Satanassu: Michele. Etimolugia casate è nomi: V. Michele (29 sittembre). Fulbertu era un sapientone natu versu l'annu 960. In più di a teolugia, cunnuscia a fisica, l'astronumia, a medicina, a musica è a filosufia d'Aristote intrudutta in Europa da l'Arabi di Spagna. Di Fulbertu, dicianu ch'ellu era a rincarnazione di Socratu è di Platone. Avia studiatu in Remi, l'attuale cità di Reims, cù Gerbertu. Quandu, l'annu 999, Gerbertu fù fattu papa (Silivestru Secondu), Fulbertu si ne andò in Roma cun ellu. Quattru anni è trenttottu ghjorni dopu, u papa morse è Fulbertu vultò in i so lochi. L'annu 1007 era elettu vescu di Chartres. Era l'amicu è u cunsiglieru di Luigi Primu, dettu u Pìu, figliolu di Ugu Capet, u fundadore di a monarchia francese. Tramindui eranu stati l'elevi di Gerbertu, in Remi. Fulbertu fece di Chartres u primu centru culturale di a Gallia è decise a custruzzione di a famosa cattedrale dopu chì a prima fussi brusgiata in u 1021. Hè mortu u 10 aprile 1029. Etimolugia: da u germanicu "folc" (populu) è "bert" (spampillante). Nomi: Fulbert, Fulberta, Fulberte, Fulbertu, Volbert, Volberte, 11.IV. Santu Stanislau. Stanislau hè natu in Polonia, accantu à Craccovia, l'annu 1030. Hà studiatu in a cità belgica di Liegi. A' 42 anni fù fattu vescu di Craccovia. Tandu, u rè di a Polonia era Boleslas Secondu, un principe gattivu, crudele, chì pigliava i so piacè fendu arrubà donne è furzendule. Pè u più, isse donne e pigliava in a povera ghjente ma, un ghjornu, furzò a moglia di un nobile è tandu i signori dumandonu à l'arcivescu, primatu di a Polonia, di scumunicallu. U primatu, ùn avendu u curaggiu di falla, fù Stanislau chì li ne fece a minaccia. U rè cuntrattacò accusendu u vescu d'avè arrubatu e terre di un certu Petru chì, cusì dicia, si ne era mortu da l'addisperu. Petru rinvivì è vense à u tribunale per testimunià chì Stanislau l'avia pagatu e terre à prezzu andente. Stanislau fece scumunicà u rè. Quellu, malgradu l'interdettu di entre in chjesa, venia à sfidà u vescu durante l'uffizii. U corciu Stanislau ebbe à sbribbà. Un ghjornu ch'ellu dicia a so messa in una cappella for di e porte di a cità, u rè ghjunse è li sbaffò u capu di spada. Era in u 1079. Dicenu chì Boleslas Secondu si cunvertì è, dui anni dopu, morse frate cunversu di San Benedettu. Oghje, Stanislau hè, cù Casimiru, u Santu Patrone di a Polonia. Etimolugia: da u slavu "stan" (alzassi) è "slaw" (gloria). Nomi: Aineslis, Stan, Stanek, Staning, Stanislao, Stanislas, Stanislau, Stanislaus, Stanislav, Stanzel, Stanzing, Stenz. 12.IV. Santu Ghjuliu. Ghjuliu hè statu elettu papa in l'annu 341. Hè u primu à essesi datu issu nome. Hà luttatu contru à l'Arianisimu chì negava a pussibilità di un solu Diu in trè persone. Ariu, prete d'Alessandria, mortu cinque anni nanzu, dicia chì un Diu unicu ùn pudia esse attempu Patre, Figliolu è Spiritu santu. I so discepuli eranu numerosi. In l'annu 344, Ghjuliu Primu adunì un cunciliu à u capilocu di u paese bulgaru, fece accettà e decisioni di u cunciliu di Nicea è a preeminenza di u vescu di Roma. Quand'ellu hè mortu, in 352, dopu à esse statu ondeci anni papa, a fede ortodossa si era furtificata. L'Arianisimu serà abbandunatu 29 anni dopu, à u cunciliu ecumenicu di Custantinopuli. Etimolugia: da a casata rumana "Julius" di una famiglia chì pretendia sorte de Iule, u figliolu d'Eneiu di u racontu di Virgiliu. U nome si hè spartu soprattuttu à l'epica di a Rinascita taliana cù Ghjuliu Secondu, papa da u 1503 à u 1513. In Corsica, in u 1981, venia à u quindecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di dece omi nantu à mille. Casate: Giuli, Giuliani, Ghjulj, Giuly. Nomi: Ghjulia, Ghjuliana, Ghjulianu, Ghjulietta, Ghjuliu, Gillet, Gillette, Gillie, Giulia, Giulietta, Giulio, Gyula, Jilian, Jill, Joletta, Julchen, Jule, Jules, Juli, Julia, Juliaantje, Juliana, Juliâo, Julido, Julie, Julien, Julienne, Juliet, Julieta, Julietta, Juliette, Julina, Juline, Julio, Julius, Julle, Juluen, Juult, Ouliacha, Oulianka, Schüll, Sile, Sileas, Youli, Youliane. Paesi è cità: Volterra. In Corsica: San Ghjulianu di Campulori. 13.IV. Santu Martinu, papa. A Beata Ida. Martinu Primu, papa, natu in l'Ombria, in a cità di Todi, hè mortu in Crimea l'annu 653. Quand'ellu hè statu fattu papa, l'annu 649, cundannò e teurie di l'imperatore bizantinu Custanziu Secondu, è di i so teologhi, nantu à l'incarnazione di u Verbu. Custanziu u fece arrestà è purtà in Custantinopuli duv'ellu hè ghjuntu mezu mortu da tantu ch'ellu era statu maltrattatu da i guardiani. In prigiò, scrisse: "Da 47 ghjorni, ùn mi anu ancu datu appena d'acqua per lavami. Zucculeghju da u freddu. Sò indebulitu da un sciuglimentu di corpu. Rendu tuttu ciò ch'o manghju. Ma Diu vede tuttu è mi cunfideghju à ellu". Ghjudicatu da i teologhi è funziunarii di l'imperatore, fù esiliatu in Crimea duv'ellu morse. Etimolugia: Martinu vene da u nome di u diu Marte, cù u significatu: "picculu Marte". Casate: De Martini, Demartini, Martinaggi, Martinelli, Martinenghi, Martinetti, Martini, Martinucci. Nomi: Maartina, Machin, Marcin, Màrtainn, Märtel, Marten, Märten, Marti, Märti, Martie, Martina, Martinho, Martinian, Martiniana, Martiniano, Martinianus, Martinien, Martinienne, Martinka, Martino, Martinu, Martinus, Martjin, Martl, Marton, Marton, Martsen, Marty, Martyn, Matten, Mertens, Mirtel, Tien, Tienis, Tiens, Tinie, Tinus. Ida, nata l'annu 1040, era a moglia di u conte di Bulogna chì cumandava da l'Ardenne à u mare Atlanticu. Anu avutu dui figlioli maschji: Gottifreddu di Buglione è Balduvinu Primu, chì anu participatu à a prima Cruciata in l'annu 1099 è sò stati i primi rè di u regnu francu di Ghjerusalemme. Anu avutu cum'è ghjenneru à Arrigu Quartu, l'imperatore d'Alemagna chì ebbe à scumbatte cù u papa Gregoriu Settimu per via di l'investiture. U 25 ghjennaghju 1077, Arrigu Quartu ghjunse à u castellu di Canossa, pruprietà di a principessa Mattilda di Toscana, per sottumettesi à u papa. E' ricordemu chì, dopu à issa famosa ghjurnata, u papa è a fida Mattilda partiinu da Canossa senza pressassi, è almanacconu di sottumette a Corsica à a Santa Sede, è di mettela sottu à a tutella di Pisa. Ida era una donna assai credente, cunsigliata da Santu Anselmu chì venia à visitalla in Bulogna o li scrivia lettere spirituale chì sò state cunservate. I so sciali eranu di fà ornamenti pè e chjese è di pregà. Anu pretesu chì e so prighere anu participatu à u successu di a prima Cruciata. Hè morta à l'età di 73 anni, u 13 aprile 1113, dopu à avè fattu miraculi chì anu permessu a beatificazione. Etimolugia: da u germanicu "idis" (donna). Nomi: Ida,Ide, Ita, Idchen, Iken, Itchen, Itte. 14.IV. Santu Massimu. Santa Liduina. Massimu hè un martiru rumanu unuratu da u quintu seculu cù i cumpagni Tiburziu è Valerianu. Eranu sepolti longu à a via Appia chì và da Roma à Brindisi. Sò citati in a Passione legendaria di Santa Cicilia. Altru ùn si sà. Etimolugia: da u lat. "maximus" (u più grande). Casate: Massimi. Nomi:Maksim, Maksima, Maksimiane, Maksis, Massima, Massimiliana, Massimilienne, Massimilianu, Massimina, Massiminu, Massimu, Max, Maxia, Maxie, Maxim, Maxima, Maxime, Maximiano, Maximianus, Maximilian, Maximiliana, Maximiliano, Maximilien, Maximille, Maximin, Maximino, Maximo, Maximus, Miksa. Liduina era una Olandese, nata in u 1380, morta in u 1433. Era una zitella in salute quandu, à l'età di quindeci anni, cascò pattinendu nantu à u ghjacciu. Si chjinò per qualchì ghjornu è ùn si arrizzò più, sinu à a morte à l'età di 53 anni. Da quella cascatura, tutti i malanni eranu per ella: ramassi, tumori, gangrena, nevralgie, pene in capu, è a so carne si spaffava sinu à l'ossu. E' dinù, cum'è sì issi guai fisichi ùn bastessinu, fù calunniata da a ghjente, maltrattata da i soi è inghjuliata da u prete di u paese. Quand'ella ebbe 41 annu, i magistrati di Schiedam, u paese nativu, testimunionu chì, da 7 anni, ùn avia nè manghjatu nè betu. Cuntinuvò à dighjunà torna 12 anni, mentre ch'ella suffria e canine. Malgradu isse suffrenze, Liduina ùn si lagnava. Era cunsulata da u so anghjulu custode, da a Vergine Maria, è ancu da u Signore, chì venianu à visitalla. Omu si pò dumandà cum'è un cristianu pò pate tanti dulori, ma quale hè chì pò disciuplicà ciò ch'ella hè a grazia di Diu? Dicenu chì, quand'ella hè morta, a so persona era sana, liscia è propiu bella. Etimolugia: da u germanicu "leut" (populu) è "win" (amicu). Nomi: Ledwine, Lidiwine, Liduina, Lidwina, Lidwine, Wine. 15.IV. U beatu Lucchesiu. San Francescu predicava in Toscana quand'ellu ghjunse in Poggibonsi, un paese tramezu à Firenze è Siena. Custì ritruvò un amicu di giuventù è di bamboscia. Forse chì u so nome era Lucciu, ma u chjamavanu Lucchesiu. Era cummerciante è facia affari.Cumprava u granu quand'ellu era à bon pattu, è u rivendia quand'ellu era scarsu. San Francescu cunvertì à Lucchesiu è a moglia, una donna bella è intelligente chì si chjamava Bonadonna. Tandu, u Puverellu d'Assisi venia di cumpone e regule di una cungregazione, detta di u Terzu Ordine, pè i laichi chì vulianu campà secondu u vangellu di Ghjesù Cristu. Lucchesiu è Bonadonna funu i dui primi Terziarii. Vendiinu tuttu ciò ch'elli pussedianu, for di una casa è un pezzatellu di terrenu, è camponu oramai à u serviziu di i disgraziati. Andavanu à visità i malati è li purtavanu legumi ch'elli punianu da per elli. Aspessu, a ghjente vedia passà à Lucchesiu cù un infermu à cavallu à un sumere è un altru ch'ellu purtava à camancella. Lucchesiu era natu in u 1185, in Toscana, forse in Lucca, secondu u nome. Avia 65 anni quandu Bonadonna si ammalò. Disse à a moglia: "Ci simu tantu tenuti caru in istu mondu chì ghjè megliu à parte inseme per l'eterna patria". Sò morti à u mese d'aprile di l'annu 1250. 16.IV. Santu Lambertu. Santu Benedettu Labre. Lambertu era statu fattu vescu di Maestricht, in Belgica, versu l'annu 670. Tandu, i Neustri (chì stavanu in un paese chì ghjè l'attuale nordu di a Francia) si battianu contru à i Burgondi (abitanti di l'attuale centru è este di a Francia). Ellu, piglia a pretesa di i Burgondi è ghjè ubligatu d'esiliassi. Rivene in Liegi in l'annu 682. Avendu dinunciatu l'adulteriu di Pippinu d'Herstal - babbu di Charles Martel - cù a surella di un certu Doddone, questu u fece assassinà. Era u 17 sittembre di l'annu 705. Etimolugia: da u germanicu "land" (paese) è "bert", (spampillante). Casate: Lamberti, Lambertini, Lambertoni, Lamperti, forse Berti (è derivati) è Lando. Nomi: Lamb, Lambe, Lambert, Lamberta, Lamberte, Lamberto, Lambertu, Lambertus, Lambrecht, Lamme, Lämmle, Lampe, Lamprcht, Landbert, Lando, Lanz, Lanza, Lanzo. Benedettu Labre hè natu in u 1748 in u nordu di a Francia. U babbu era agricultore, a mamma tenia una buttea in u paese d'Amettes. Avianu quindeci figlioli. Benedettu era u più grande. I genitori u vulianu fà prete cum'è dui zii. Unu l'amparava u latinu è u grecu. A' 16 anni, Lambertu prova à fassi frate. Và da un cunventu à un altru, ma a vita munastica ùn li cunvenia. A'22 anni, di lugliu 1770, trova a so vucazione. Serà pelegrinu è mendicante, è parte per Roma. Ci stà quattru mesi, è po gira a Spagna, a Sguizzera, l'Alemagna à a Polonia. Cinque anni dopu, rivene in Roma. Era troppu malatu per riparte ma campa torna ottu anni. Di ghjornu andava da una chjesa à l'altra, di notte si rifugiava in e ruvine di u Coliseu. U mercuri santu di l'annu 1783, l'anu trovu chì ghjera in agunia. L'anu ricuveratu ma in a ghjurnata si hè mortu. Etimolugia: V. Benedettu di Norcia (11 lugliu). 17.IV. Santu Nicetu. Nicetu era un Siriaccu. Hè statu papa l'annu 167. Serebbi dunque u dodecesimu papa dopu à Petru, Linu, Cletu, Clemente, Anacletu, Evaristu, Lisandru, Sistu, Telesforu, Ginu è Piu. San Policarpiu, u vechju vescu di Smirne chì avia cunnusciutu quelli chì avianu cunnusciutu à Ghjesù, andò à truvà à Nicetu per chì a Chjesa di Roma celebressi a Pasqua u listessu ghjornu chè a Chjesa d'Oriente. Un' pobbenu mettesi d'accordu malgradu l'amicizia trà dui omi. Nicetu hè statu papa sette anni. Serebbi mortu martiru u 17 aprile di l'annu 174. Tandu, in Roma, guvernava l'imperatore Marcu Aureliu, dettu u Germanicu. Etimolugia: u nome Nicetu hè d'urigine greca è vole dì "mai vuintu". Nomi: Anicet, Aniceto, Anisson, Nicetu. 18.IV. Santu Perfettu. U Beatu Werner (o Guarnieru). Perfettu era un prete spagnolu à l'epica chì a Spagna era occupata da l'Arabi. Era natu è stava in a cità andalusa di Cordoba. Cristiani è Magumettani campavanu inseme, ma era difesa à i Cristiani di cunverte l'Arabi. Un ghjornu, Perfettu hè statu accustatu in carrughju da dui Arabi chì li dumandonu ciò ch'ellu pinsava di Ghjesù è di Magumettu. - Ghjesù, disse Perfettu, hè figliolu di Diu, Diu ellu stessu è salvadore universale. In quantu à Magumettu, ùn ne parleraghju per ùn dispiacevi. - Parla puru, dissenu quelli, male ùn ti ne femu. Allora, Perfettu fece una dimustrazione per spiegà chì Magumettu era un falsu prufetu. I dui omi si n'andonu è tensenu parulla, ma ne parlonu à d'altri è, finalmente, Perfettu fù messu in prigiò. Mandatu davanti à un tribunale arabu fù cundannatu à esse scapatu. A sentenza hè stata eseguita u 18 aprile di l'annu 850. Perfettu hè mortu pruclamendu a so fede in Ghjesù Cristu è sustenendu sempre chì Magumettu era un falsu prufetu. Casate: Perfetti, Perfettini. Werner era un vignagnolu di e ripe di u Renu tombu - dicenu da i Ghjudei - in u 1287, u ghjovi santu dopu à essesi cumunicatu. L'avianu appesu pè i pedi per falli rende l'ostia cunsacrata, ma ùn a ci fecenu. Allora l'anu apertu e vene. L'anu trovu u lindumane à mezu sangue in una canniccia. Werner ùn serebbi micca statu canunizatu ma hè cunsideratu cum'è santu in a Renania. In Francia u preganu cù u nome di Garnier. Etimolugia: da u germanicu "warin" (prutezzione) è "hari" (armata). Casate: Guarnieri. Nomi: Garnier, Granier, Guarnerio, Guarniero, Guarnieru, Verner, Vernerio, Verners, Vernier, Warner, Wennie, Wenz, Werner, Wernher, Wernz, Wessel, Wetzel, Widsel. 19.IV. Santa Emma. Emma era una Alemana, discendente di u famosu rè sassone Vittikind chì hà resistitu dece anni à Carlumagnu. A mamma era una donna pessima; Avia tutte e gattivere. U maritu ùn ebbe l'arte di adestralla è ne hà suffertu assai. Ancu di grazia ch'ellu avia a cunsulazione d'avè una figliola chì avia tutte e virtù. Li hà datu cum'è maritu u conte Luggeru, un omu credente è caritatosu. Ebbenu dui figlioli. Unu fù vescu in a Vestfalia è canunizatu. Emma, prestu veduva, hà passatu l'ultimi quaranta anni di a so vita à succorre i disgraziati, à fà chjese è munasteri. Stava in Brema, capilocu di una dioccesi in cima di l'Alemagna, chì prufittò assai di a so generosità. Hè morta in issa cità un 19 aprile versu l'annu 1045. Serebbi stata sepolta in una chjesa di a Vesfalia ch'ella avia fattu fà denduli u titulu di u santu patrone di u maritu: San Luggeru. Dicenu chì, più tardi, aprendu a tomba, a santa ùn era più chè polvera, for di una manu, a manu diritta chì ghjera stata tantu generosa pè a Chjesa catolica d'Alemagna. Etimolugia: Emma serebbi un diminutivu di Emilia, da u lat. Aemilius, casata rumana. 20.IV. Santa Ildegonda. Ildegonda stava in Alemagna da e parti di Cologna. Per accumpagnà u babbu chì andava in pelegrinaggiu in Terra Santa, si era vistuta da omu è si facia chjamà Ghjiseppu. In Tiriu, à u Libanu, nantu à a strada di u ritornu, u babbu more è Ildegonda volta sola à u paese nativu. U vescu du Cologna li dumandò di purtà scritti impurtanti à u papa. Si vestì da frate è partì. In Sguizzera, in u cantone di i Grisoni, per via di una malintesa, a impiccanu. U so anghjulu custode a spicca è Ildegonda ghjunghje in Roma. A' a vultata, si face frate in l'abbazia di Schoenau. Ci stà trè anni fendu una vita santa. Quand'ella more, in u 1188 si avvedenu ch'ella era una donna. Nantu à i registri, u superiore di u cunventu scrisse: Patre Ghjiseppu, serva di Diu. Etimolugia: da u germanicu "hild" è "gund" (battaglia). Nomi: Gonnie, Gunda, Hildegonda, Hildegonde, Hildegun, Hildegund, Hildegunde, Hildegunt, Hilgonda, Hilla, Hilta, Ildegonda. 21.IV. Santu Anselmu. Anselmu hè natu versu l'annu 1033 in a cità piemontese d'Aoste. Era un giovanu piacente, gentile, alegru, stimatu da l'omi, curtighjatu da e donne, ma ùn si sentia cù u babbu, un signoru duru è azezu. Hà 20 anni quandu a mamma more. Tandu, parte da u castellu paternu nantu à un sumere, accumpagnatu da un servu, è giranduleghja sei anni, studiendu è dendusi bel tempu. Hà 26 anni quand'ellu ghjunghje in Normandia, à l'abbazia di Beccus Herlevini, oghje Le Bec-Hellouin, dipartimentu di l'Eure. Ci hè statu 34 anni, prima cum'è elevu, dopu cum'è prufessore è abbate. Fece di Beccus un centru culturale assai impurtante. Anselmu era tantu rinumatu chì Guglielmu u Cunquistadore, in puntu di morte (1087), u chjamò per ch'ellu u cunfessi; chì u papa Gregoriu Settimu (1073-1085) u fece vene in Roma per pudè - cum'ellu dicia - rispirà l'odore di e so virtù; chì u papa Urbanu Secondu (1088-1099) volse gode una stonda a so prisenza. A' l'età di 60 anni, Anselmu hè statu fattu vescu di Canterbury è primatu d'Inghilterra. Era l'epica di a guerra di l'investiture, è Anselmu, chì avia più virtù è sapienza chè diplumazia è energia, debbe sbribbà è andassine in Roma duv'ellu stete duie volte trè anni. A so disgrazia fù di vulè luttà contru à l'omossessualità, è ebbe à scumpete cù Gugliemu u Rossu, figliolu di Guglielmu u Cunquistadore, chì ghjera di a cunfraterna. Anselmu hè mortu in Canterbury u 21 aprile 1109. Avia 76 anni. Ci sò chì u cunsidereghjanu cum'è u più grande filosofu è teolugu di u so seculu. Etimolugia: da u germanicu "Ans", nome di dii, è "helm" (prutezzione, elmu). Casate: Anselmi. Nomi: Anse, Anseaume, Ansel, Anselma, Anselme, Anselmu, Anserme, Anzo, Enselin. 22.IV. Santu Lisandru. A cità di Lione hè stata fundata in 43 nanzu à Cristu, è ghjè diventata u centru puliticu è amministrativu di a Gallia. Hè stata evangelizata à u seculu secondu. Numerosi funu i cristiani marturiati. L'annu 177, anu tombu à Santa Biandina è 47 cumpagni. Lisandru, chì ghjera grecu è u so amicu Epipodiu, un Liunese, a si anu francata. Circavanu à ùn fà sapè ch'elli eranu cristiani, ma sò stati dinunciati, arrestati è marturiati. Epipodiu hè statu linciatu da i pagani, Lisandru hè statu crucifissatu. Santu Lisandru hè festighjatu in Roma u 24 aprile, in Parigi u 26, in Corsica u 22, ma oghje, i Corsi festighjeghjanu soprattuttu, l'11 uttobre, à Santu Lisandru Sauli, vescu di Aleria, patrone celestu di Cervioni è Apostulu di a Corsica. Etimolugia: da u grecu "alexein" (difende, rispinghje) è "andros", genitivu di "aner" (di l'omu, di u nimicu). Lisandru (Alessandro) si trova in l'Iliade cum'è secondu nome di Paride, u principe di Troia. Hà pocu servutu in l'altu Medievu. Si hè spartu da u seculu XII cù u ciclu francese di i cavalieri antichi duv'ellu si trova un Alessandru Magnu dettu dinù u Macedoniu. Casate: Alessandri, Alessandrini, Sandreschi, Sandrini, Sandrucci. Nomi: Alastair, Alesiu, Alessandro, Alex, Alessio, Alexandra, Alexandre, Alexia, Alexine, Alexis, Alexius, Lesiu, Lisandra, Lisandrina, Lisandru, Sacha, Sandie, Sandra, Sandrina, Sandrine, Sandy. 23.IV. Santu Ghjorghju. Ghjorghju hè statu marturiatu in Palestina, vicinu à Tel Aviv, versu a fine di u seculu terzu. A legenda ne hà fattu un cavalieru curazzatu chì tomba u dragu, affranchisce e cità è salva e principesse, pigliendu cusì u postu di certi eroi pagani cum'è Perseu chì uccise u dragu è salvò à Andromeda. Parechji sò l'artisti cum'è Raffaellu, pittore è architettu di u papa, Donatellu, u scultore fiurentinu, o Carpacciu, u pittore venizianu, chì anu trovu l'ispirazione in a legenda di San Ghjorghju. U dragu campava nantu à e sponde di un lagu di a Libia. Cacciava focu per bocca è sterpava ogni cosa. U lusingavanu denduli, ogni ghjornu, duie pecure à manghjà. Ma, prestu, ci hè vulsutu à dalli, in più, una giuvanotta ch'elli sceglianu à l'imbusche. Un ghjornu tuccava à a figliola di u rè quand'ellu ghjunse un cavalieru: era San Ghjorghju. Ghjorghju tumbò u dragu cù a so lancia, predicò a fede cristiana è cunvertì u rè. Etimolugia: da u grecu "gé" (a terra) è "ergon" (travaglià), dunque agricultore. In u 1981, venia à u 46èsimu rangu di i nomi maschili di Corsica. Casate: Giogi, Giorgetti. Nomi:Egor, Georas, Geordie, Georg, George, Georgene, Georges, Georgette, Georgia, Georgie, Georgina, Georgius, Georgui, Georgy, Gheorghe, Gheorguina, Ghjorghja, Ghjorghju, Ghjurghjina, Ghjurgina, Giorgia, Giorgina, Giorgio, Gora, Göran, Gorch, Görch, Görgel, György, Inoulia, Jörg, Jorge, Jörgine, Jorick, Jörn, Jory, Jürg, Jürgen, Juris, Jurriana, Seiorse, Sior, Youka, Yourassia, Youri, Youria. Paesi è cità: Inghilterra, Lituania, Turchia, Aragone, Portugallu, Catalogna, Georgia, Sicilia. In Corsica: Algaiola, Quenza. Prutezzione: cavallieri è cavalleria. Pruverbii: Un ti vantà d'avè nè oliu nè vinu, fin chì ùn sò ghjunti Ghjurghjettu (23 aprile), Marchettu (25 aprile) è Teraminu (2 ghjugnu). 24.IV. Santu Fidelu. Fidelu hè natu in Alemagna, in Sigmaringhen, in u 1573. Dopu à avè finitu i so studii di Dirittu, fece trè anni u stitutore di trè principi. Cun elli, fece u giru di l'Europa per visità chjese è musei. Dopu, si stabilì avucatu in a cità alsassiana di Colmar, ma ci era tanti furdani trà l'avucati di issa cità chì li caccionu a voglia di fà issu mistieru. A' 35 anni, si fece frate cappuccinu. Disse: "Vogliu vultà nudu, cum'è quandu surtii da u corpu di mamma". E', oramai, campò in a puvertà è a penitenza. Si chjamava Marcu Reii, hè diventatu frate Fidelu. Era un predicadore tremendu è girava l'Alemagna suttana, a Sguizzera è l'Austria. Era l'epica di e guerre di religione trà i Catolichi è i Prutestanti. I Prutestanti eranu miraculi in u cantone sguizzeru di i Grisoni. Quandu i superiori u ci mandonu, disse à i cunfratelli: "Un' ci videremu più. Mureraghju pè a nostra fede". Per istrada, signava e so lettere: "Patre Fidelu, prestu manghjatu da i vermi". Qualchì settimana dopu, predicava in u paese di Seevis, quand'ella ghjunse una armata di Grisoni prutestanti. Patre Fidelu, finì a so predica, escì di chjesa è ebbe u capu sbaffatu da una sciabulata. Era u 24 aprile 1622. Etimolugia: da u lat. "fidelis" (sinceru). In Francia, u nome "Fidèle" era più pè i cani chè pè e persone, ma hè abbastanza cumunu in Italia, in Spagna è in l'America duv'ellu hè quellu di u capuguvernu Fidel Castro. Casate: Fideli. Nomi: Fidel, Fidela, Fidèle, Fidelia, Fidelin, Fideliu, Fidelius, Fidelu. 25.IV. Santu Marcu l'Evangelistu. Marcu hà scrittu u secondu di i Vangelli di Ghjesù Cristu. Scrivia in grecu, cù un stile semplice, pupulare. Scrivia cum'ellu parlava. Ciò ch'ellu conta, a l'avianu conta San Petru è San Paulu, ma era prisente quand'elli arrestonu à Ghjesù. Ellu, hè scappatu, lasciendu in manu à i suldati u linzolu ch'ellu avia addossu. San Petru li dicia "O figliò!", ciò chì face pinsà chì, forse, hè ellu chì l'hà cunvertitu è battizatu. Marcu è a mamma stavanu in Ghjerusalemme. A so casa era un locu d'adunanza di i primi cristiani. Hè custì ch'ellu si rigfugiò San Petru quand'ellu escì da prigiò. Più tardi, Marcu è u capapostulu si sò scontri parechje volte. Cù San Paulu, ùn eranu micca sempre di listessu parè. Si eranu liticati andendu in l'Asia minore, è Marcu si ne era vultatu in Ghjerusalemme. Ma, quandu Paulu fù inprigiunatu in Roma, Marcu andete à vedelu, è pigliò u so postu per predicà è cunverte i pagani. Marcu serebbi mortu versu l'annu 100, in a chjesa d'Alessandria ch'ellu avia fattu fà. L'annu 828, e so reliquie sò state purtate da Alessandria in Venezia duv'ellu hè u Santu Patrone di a cità. Hè dinù u prutettore di l'Italia. Etimolugia: da u nome latinu "Marcus", derivatu da u nome di u diu "Marte". In Corsica, in u 1981, era à u 17 èsimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di nove omi nantu à mille. Casate: Marcellesi, Marcelli, Marcellini, Marchelli, Marchetti, Marchi, Marchiani, Marchini, Marchioni, Marcia, Marcialis, Marcianu, Marciati, Marcucci, Sammarcelli, è d'altre cumposte cum'è Marcantoni, Marcangeli, ecc. Nomi: Celina, Céline, Célinie, Ianka, Marc, Marceau, Marcel, Marceli, Marcelia, Marcelin, Marcelina, Marcella, Marcelle, Marcellien, Marcellin, Marcellina, Marcelline, Marcellinu, Marcello, Marcellu, Marcellus, Marcelo, Marchetto, Marchettu, Marchita, Marcia, Marciana, Marciano, Marcianu, Marcie, Marcien, Marcienne, Marcile, Marcille, Marcio, Marcion, Marcionille, Marcius, Marco, Marcos, Marcu, Marculina, Marcus, Marcy, Marek, Mark, Marke, Markei, Markel, Markell, Markelline, Markian, Markoussia, Marks, Markus, Marquita, Marselis, Marsha, Martsellina, Marx, Marzel, Marzell, Marzella, Marzelline, Massia, Merk, Merkel. Prutezzione: e bande di l'animali. 26.IV. A Beata Alda. Aldabrandesca, chjamata Alda, hè nata in Siena in u 1249, à l'epica gluriosa di a piccula republica, oghje semplice cità toscana chì si ricorda, ogni annu, u tempu di e libertà cumunale cù e famose corse di cavalli in piena cità, "Il Paglio", u 2 lugliu, in l'onore di Santa Maria di Provenzano è, u 16 agostu, in l'onore di Maria Assunta. Alda hè stata maritata giovana à Bindo Bellanti, un omu bravu è devotu chì, cum'è ella, facia parte di a nubiltà sienese. Veduva à 30 anni, Alda entre in una cunfraterna di donne, u Terzu Ordine di a Cungregazione di i Berettini di a Penitenza, detta Cungregazione di l'Umiliati. Si ritira qualchì annu in campagna è po volta in cità è entre à l'uspidale duv'ella cura i malati sinu à a so morte, à l'età di 60 ani, u 26 aprile 1309. A so salma si trova in chjesa di San Tumasgiu, in Siena. 27.IV. Santa Zita. Zita hè nata in Toscana in u 1218. I genitori travagliavanu a terra à e porte di Lucca. Chjuca chjuca, Zita andava in cità à vende legumi è frutta. Era tantu graziosa chì, sempre, vultava in casa cù a panera viota. I Fatinelli, chì li cumpravanu roba, a volsenu cum'è serva. Hè entrata in issa famiglia à l'età di 12 anni, è ci hè stata sinu à a morte, à l'età di 64 anni. Ogni matina, Zita si alzava una ora nanzu à l'altre serve per andà à a messa. Dighjunava per dà appena di nutritura à i poveri. In a so camera, ricevia donne abbandunate è li lasciava u so lettu mentre ch'ella durmia in terra. L'altri servi eranu ghjelosi è, aspessu, ne dicianu male. Ella accettava tuttu è perdunava sempre. Hè morta u 27 aprile 1282, dopu à cinque ghjorni di suffrenze atroce suppurtate cù serenità Tanta ghjente andava à pregà nantu à a so tomba chì, quattru anni dopu, u vescu di Lucca dumandò à u papa di santificalla, ma ùn hè stata canunizata chè chè 410 anni dopu, in u 1696. Da un pezzu, a festighjavanu cum'è santa in tutta l'Europa. Zita hè a santa patrona di a cità di Lucca. Etimolugia: da u cugnomme "Zita" (zitella, figlia, è ancu fidanzata, piccula sposa) o da u lat. "cita" (rapida, veloce). Nomi: Cita, Sita, Sitta, Zita, Zite, Zitella, Zitta, Zyte. Prutezzione: servi. 28.IV. Santu Vitale è Santa Valeria. Santu Petru Maria. Vitale era magistratu in Ravenna à i primi tempi di u cristianisimu, forse à u seculu terzu. Valeria era a moglia. Tandu, i cristiani devianu piattassi per pregà è celebrà e messe in l'onore di Ghjesù. Vitale fù dinunciatu da un prete di u cultu paganu di u diu Appollu. U messenu in fondu di una cisterna è li lamponu petre addossu. Hè mortu pianu pianu, stuffulatu. Dicenu chì, quand'ellu spirava, intesenu e stride. Era u prete chì l'avia dinunciatu chì suffria pene murtale. Valeria piense u maritu è partì da Ravenna per stabilissi in Milanu. Un ghjornu, in carrughju, a so calescia fù arrestata da un attruppamentu. Eranu quelli chì aduravanu è festighjavanu u diu di e fureste, Silvanu. Anu ricunnusciutu a veduva di Vitale, l'anu battuta, l'anu tantu straziata è ferita, chì u lindumane era morta. Etimolugia: da a ccasata latina "Vitalis", da "vita" [sopranaturale]. Per Valeria, V. Valeriu (9 dicembre). Casate: Vitali, Vitani. Petru Maria Chanel era un missiunariu natu in u 1803, à Cuet, dipartimentu di l'Ain. Era prete di a piccula parochja di Crozet quand'ellu decise di fassi frate maristu, issi frati bianchi cunsacrati à a Vergine Maria, è di parte per una missione d'evangelizazione. L'anu mandatu in l'isula melanesiana di Futtuna. Oghje, issa isula, è l'archipelagu di Wallis, formanu un territoriu francese oltremare. Tandu, Futtuna avia un millaiu d'abitanti è ghjera guvernata da u rè Niulicchì. Subitu, Petru Maria hè statu ben accoltu da u rè è u so cunsigliu ma, cum'ellu insistia per cunverteli à a religione cristiana, l'anu dettu di andassine è, cum'ellu ricusava di parte, l'anu tombu à bastunate. Era u 28 aprile di l'annu 1841. Petru Maria avia 38 anni. Etimolugia: V. Petru (29 ghjugnu). 29.IV. Santa Catalina di Siena. Catalina era nata in Siena in u 1347. Si era fatta sora di San Dumenicu è avia principiatu per campà rinchjusa. A' 20 anni hà ripigliatu una vita nurmale è ghjè diventata celebre in pocu tempu. Una scorta di ghjente a seguitava dapertuttu: giovani signori è vechji marcanti, preti è avucati, artisti è suldati. I chjamavanu i Caterinati. A' Catalina, ugnunu a tenia caru per via di a so manera di vive alegra è santa. Ma a so celebrità a deve à a so azzione pulitica. Hà fattu stancià e guerre civile è stabilitu a pace trà i citatini chì si battianu. E' po, hà fattu rivene in Roma u papa chì ghjera in Avignone. In u 1377, i papa eranu in Avignone da 66 anni. Catalinaa avia 3O anni. U 13 ghjugnu, accumpagnata da 28 Caterinati, parte è và à truvà à Gregoriu XI (u Francese Pierre Roger), papa da quattru anni, è u cunvince di venesine cun ella in Roma. U 13 uttobre, partenu. Ghjunti in Genuva, Gregoriu vulia vultà. Catalina u forza à cuntinuvà a so strada. Gregoriu XI more in Rome u 27 marzu 1378. Per succedeli, i cardinali ùn si sentenu . Certi eleghjenu à Bartulumeu Prignani di Napuli (Urbanu Sestu), d'altri à Robert de Genevois (Clemente Settimu). A Chjesa si trova cù dui papa, unu in Roma, l'altru in Avignone. Era natu u Gran Scisimu d'Occidente chì durerà 39 anni. U papa di Roma avia cun ellu l'Alemagna, l'Italia, l'Ungheria, l'Inghilterra è i paesi Scandinavi; u papa d'Avignone avia a Francia, a Scozia è a Castiglia. Catalina hè morta u 29 aprile 1380 in Roma, duv'ella si ne stava accantu à Urbanu Sestu. Avia 33 anni. Nanzu di more, avia scrittu u famosu "Dialogu", unu di i più belli scritti in lingua taliana. Etimolugia: da u grecu "Ekaté" unu di i cugnomi di a dia Diana, forse da ""katharos" (puru). Nomi: Caitlin, Catalina, Caterina, Catherine, Cathia, Cathie, Cathleen, Catriona, Kalleke, Katalin, Katarina, Kate, Katel, Katerine, Käthe, Kathlene, Katia, Katinka, Katiouchka, Katje, Katrina, Katy, Keet, Ketty, Kittie, Nine, Trina, Trine, Trinelli, Trinette, Trinke. Paesi è cità: Italia. Prutezzione: Catalina hè a santa patrona di quelli chì curanu i malati. 30.IV. Santu Rubertu. Santu Piu Quintu. Rubertu era natu in a Sciampagna versu l'annu 1025. A' 22 anni s'era fattu frate benedittinu. Hà pruvatu à rifurmà i munasteri duv'ellu era priore o abbate, ma ùn hà micca sempre riesciutu chì i frati di l'epica eranu pocu cumbuliscitoghji. Allora, decise di abbandunà munasteri, cunventi è abbazie è di fà u rimitu. Si ne hè andatu in a furesta di Mulismus, l'attuale Molesmes, dipartimentu di a Côte-d'Or. D'altri rimiti sò venuti à truvallu, anu fattu qualchì baracca è una chjesuccia in legname, è campavanu felici. Ma, rimiti ne ghjunghja di più in più... è po ghjunsenu i soldi. Tandu, fù erettu un bellissimu munasteru... è i frati ùn volsenu più fà nunda. Disgustatu, Rubertu si ne và. Hè partutu cù una vintina di frati più devoti chè l'atri. Ghjunti in Burgogna, fecenu una abbazia chì ghjè diventata celebre cù u nome di Cîteaux. Custì hè nata una nova cungregazione, sempre cù San Benedettu cum'è Patrone, quella di i Cistercensi. Rubertu ùn ebbe a cunsulazione di finisce i so ghjorni in issa cumunità chì u papa li dete l'ordine di vultà in Molesmes, duv'ellu hè mortu u 21 marzu di l'annu 1110, à l'età di 85 anni. Etimolugia: da u germanicu "hrod" (gloria) è "bert" (spampillante). Casate: Roberti, Ruberti. Nomi: Bob, Bobbette, Bobbie, Bobby, Prechtel, Rab, Rabbie, Riobart, Rob, Roba, Robb, Robbert, Robbie, Robby, Robel, Röbeli, Robert, Roberta, Roberte, Robertina, Robertine, Roberto, Roberts, Robertson, Röbi, Robin, Robina, Robine, Robinette, Robinia, Robinson, Roby, Roparz, Roperz, Roppel, Roubert, Ruberta, Rubertina, Rubertu, Rupert, Ruperta, Rüpli, Ruprecht. Piu Quintu, papa da u 1566 à u 1572, era natu in a cità liguria di Bosco è avia fattu u pasturellu avanti di diventà frate di San Dumenicu. Cum'è papa, hà messu in pratica e decisioni di u cunciliu di Trento, finitu trè anni nanzu. Hà fattu stampà un breviariu è un missale chì anu servutu sinu à u cunciliu secondu di u Vaticanu. Etimolugia: da u lat. "pius" (piu, divuziunosu). Nomi: Pia, Piat, Piato, Piatus, Pie, Pio, Piu, Pius, MAGHJU 1.V. Festa di u travagliu. In a Roma antica, u primu maghju era a festa di Fiora, a dea di i fiori è di i giardini, amata da Zeffiru è mamma di u Veranu. U primu maghju hè a fine di l'invernu. A natura rinvivisce. In i paesi di u nordu, facianu un manichinu chì riprisentava l'invernu è u scapavanu o u brusgiavanu. E' po, hè venutu l'usu di piantà u maghju, un fustu d'arburu, senza ramelle, cù qualchì frasca in cima, qualchì volta una curona. Issa celebrazione era una festa pagana. E' po, a Chjesa rumana si ne hè impatrunita. In u 1758, un ghjesuitu talianu fece stampà un libru intitulatu: "Il mese di maggio consacrato alle glorie della gran Madre di Dio", è u papa l'accettò. Ci vole à dì chì, da un pezzu, certi preti catolichi participavanu à e celebrazioni di u primu maghju, urganizate da e curpurazioni d'artigiani. E' ghjè forse cusì chì u primu maghju hè diventatu a festa di u travagliu. Ma, issa festa, cum'ella hè oghje, ramenta e lotte di l'operai per ùn fà chè 8 ore di travagliu à ghjornu. In u 1884, i sindicati operai di i Stati Uniti è di u Canadà anu decisu chì u primu maghju 1886 serebbi u principiu di l'offensiva. Issu ghjornu ci funu grosse manifestazioni represse senza pietà da a pulizza in certe cità. L'internaziunalizazione di a Festa di u Travaglia vense da Francia. Di lugliu 1889, Raymond Lavigne, delegatu di u Partitu operaiu è di i Sindicati, ne fece a pruposta à u Cungressu internaziunale di Parigi è a so pruposta fù accettata. A prima manifestazione internaziunale di u pruletariatu si hè dunque fatta u primu maghju 1890. D'urigine anarchista, a festa hè stata ricuperata da i partiti marzisti à i cungressi internaziunali di Brusselle in u 1891 è di Zurigu in u 1893 chì anu fattu a scelta di una celebrazione pacifica. In Francia, u primu maghju hè ufficialmente un ghjornu festivu da l'ultima guerra, dopu chì u guvernu di Vichy abbia pruvatu à viutallu di u so cuntenutu di lotta pruletariana celebrendu à San Filippu per via chì u capu di Statu era Filippu Pétain. Un' era d'altronde micca una idea uriginale. San Filippu era digià statu festighjatu in Francia u primu maghju dopu à a rivuluzione parigina di u 1830, in l'onore di Luigi Filippu rè. In u 1837, u rè avendu datu soldi pè e strade è i porti di Corsica, a municipalità di Bastia vutava 300 franchi per celebrà in pompa u primu maghju. A deliberazione dicia: "La ville, partageant avec effusion de coeur la reconnaissance publique pour les bienfaits que le roi et le gouvernement ont accordé à la Corse, estime qu'il convient de célébrer la Saint Philippe avec toute la pompe convenable". A chjesa catolica hà decisu d'accettà u primu maghju cum'è festa di u travagliu, celebrendu à San Ghjiseppu artigianu. 2.V. Santu Attanasiu. Attanasiu era natu in Alessandria d'Egittu versu l'annu 290. Era un omu chjucu di statura, assai intelligente, un sapientone di cultura greca. Era sempre diacunu quand'ellu accumpagnò u vescu d'Alessandria à u cunciliu di Nicea, l'annu 325, è aiutò à fà scumunicà u so cumpatriotu Ariu è à mette in sesta i dogmi di l'Incarnazione è di a Trinità. A dutrina d'Ariu, l'Arianisimu, negava a divinità di u Verbu. Secondu a duttrina catolica, u Verbu, figliolu di Diu, era à parità cù Diu. Per l'Ariani, ùn era chè una divinità secundaria. Quandu, in 328, Attanasiu fù fattu vescu d'Alessandria, fù persecutatu da l'Ariani, assai numerosi in Egittu è sustenuti da l'imperatori chì ùn accettavanu e cunclusioni di u cunciliu di Nicea. Ciò chì face chì, di i 45 anni ch'ellu hè statu vescu, 17 i si hà passati in esiliu: in Trevi, in Roma, o in e grotte di u desertu egizzianu. Attanasiu hà lasciatu un'opera cunsiderevule duv'ellu fulmineghja contru à i so nimichi chì l'accusavanu d'avè tombu u vescu Arseniu. Quand'ellu hè mortu in Alessandria, u 2 maghju di l'annu 373, l'Arianisimu era sempre vivace. Un' smariscerà chè cinque anni dopu cù a morte di l'imperatore Valensiu è, soprattuttu, dopu à u cunciliu di Custantinopuli, l'annu 381. 3.V. Invenzione di a Croce. I Santi Filippu è Ghjacumu. L'Invenzione di a Croce hè celebrata per ricurdà u ritruvamentu di a Santa Croce, l'annu 326, per opera di Santa Lena, a mamma di l'imperatore Custantinu. Filippu, l'apostulu, era di Betsaida, in Palestina, cum'è Andria è Petru. Avia almenu trè figliole. Serebbi mortu à l'età di 87 anni, versu l'annu 90. A' chì dice ch'ellu hè mortu di vechjaia, à chì dice ch'ellu hè statu crucifissatu à capu in ghjò. In a seratinata di u Ghjovi santu, Filippu avia dettu à Ghjesù: "Signore, facci vede u Patre". Ghjesù rispose: "Quellu chì hà vistu à mè, hà vistu u Patre. Sappie chì u Patre hè bravu, misericurdiosu, è fidu cum'è mè. Per taglialla à l'accorta, diceraghju chì u Patre hè Amore". Etimolugia: da u grec "philo" (amicu, chì tene caru) è "hippos" (cavallu). Casate: Filipetti, Filippacci, Filippetti, Filippi, Filippini. Nomi: Bine, Felipa, Felipe, Filia, Filiouchka, Filip, Filipa, Filipka, Filipp, Filippa, Filippina, Filippo, Filippu, FilleFippe, Fliep, Flippie, Fülop, Fulp, Lipa, Lipp, Lipperle, Lippo, Lippus, Lips, Lüppo, Phil, Philipe, Philipp, Philippa, Philippe, Philippine, Philippus, Phillie, Philp, Pilib, Pinchen, Pip, Pippa, Pippa, Pippo. Paesi è cità: Uruguai. ìn Corsica: Aghjone Ghjacumu, l'apostulu, dettu u Minore, per ùn cunfondelu cù l'altru apostulu, Ghjacumu u Maiore fattu tumbà da Erode, serebbi statu u primu vescu di Ghjerusalemme, lampatu da u pinaculu di u Tempiu, è difinitu à bastunate versu l'annu 62. U Vangellu dice ch'ellu era u figliolu d'Alfeu. Etimolugia: da l'ebreu "ya'aqob" (favuritu da Diu). Casate: Giacobbi, Giacobetti, Giacomelli, Giacometti, Giacomi, Giacomini, Giacomoni, Giacopetti, Zacchi (per via di l'abreviatu Giaccu) Nomi: Bine, Cob, Cobb, Cobie, Cootje, Diego, Diegu, Ghjacuma, Ghjacumetta, Ghjacumina, Ghjacumu, Giaccobe, Giaccu, Giacobo, Giacomina, Giacomo, Giacopo, Hamish, Iacovo, Iago, Iakov, Ib, Jaak, Jaakje, Jaap, Jabikje, Jachimo, Jack, Jackaleen, Jackaline, Jackalyn, Jäckel, Jacket, Jackie, Jacky, Jacob, Jacoba, Jacobä, Jacobien, Jacobina, Jacobine, Jacobo, Jacobus, Jacolyn, Jacomus, Jacotte, Jacquelene, Jacqueline, Jacquelyn, Jacques, Jacquetta, Jacquette, Jacquine, Jacquot, Jacquotte, Jäggi, Jago, Jaime, Jake, Jakez, Jakke, Jakkie, Jakob, Jakobus, Jakoos, Jakop, Jakou, Jakovkha, Jakub, James, Jamesa, Jamesina, Jamie, Japijke, Jayme, Jékabs, Jem, Jeppe, Jim, Jimmie, Jimmy, Joggi, Keube, Köb, Koba, Kobes, Köbes, Kobus, Koeeb, Koot, Kotie, Kouig, Kuba, Santiago, Seamus, Shack, Tiago, Tjakob, Yacha, Zjak. Paesi è cità: Urugai. In Corsica: Aghjone. 4.V. San Gregoriu l'Illuminatore Gregoriu era un Armenu mortu versu l'annu 325 à l'età di 85 anni. U titulu d'Illuminatore u l'anu datu i so paisani per fà sapè à u mondu ch'ellu l'avia cacciati da e tenebre è guidati versu a luce di Cristu. Cuginu è cunsiglieru di u rè di l'Armenia, issu paese di l'Asia occidentale trà u mare Neru è u mare Caspiu, Gregoriu si era fattu cristianu à l'appiattu. Quandu u so parente l'hà sappiuta, l'hà fattu mette in prigiò è u ci hà lasciatu 14 anni. Toccu da un gattivu male, u rè u ci hà cacciatu. Gregoriu l'hà curatu, guaritu... è battizatu. Hà cunvertitu dinù a Corte reale è, pianu pianu, u paese sanu. Cusì l'Armenia fù un paese cristianu, trè quarti di seculu nanzu à l'Imperu rumanu. Cunsacratu vescu da u metropolitu di a Cappadocia chì li dete missiunarii per aiutallu, Gregoriu pigliò pusessu di i tempii è di e richezze di l'anziana religione. Quandu e so forze caliavanu, cunsacrò u figliolu cum'è vescu supremu è si ritirò per preparassi à a morte. A Chjesa armena, detta greguriana, ùn trigò à mettesi male cù Bisanziu è Roma, è diventò indipendente. Oghje, qualchì spatriatu ricunnosce u papa, ma tutti festighjeghjanu à San Gregoriu l'Illuminatore u quintu venneri dopu à Pasqua. Etimolugia: da u grecu "Egregorein" (svegliu, attenti). Casate: Gregori, Gregorj, Gregory. Nomi: Gore, Gorius, Görres, Greagoir, Greer, Greg, Greger, Gregg, Gregh, Grégoire, Gregoor, Gregor, Grégori, Gregoria, Grégorine, Gregorio, Gregorio, Gregoriu, Grégorius, Grégory, Grels, Grigor, Grigori, Grinia, Grioghar, Griograir, Jerina,Jorina, Joris. Nazioni: Armenia. 5.V. Santu Anghjulu. Anghjulu hè natu in u 1185 in Ghjerusalemme. A' 18 anni hè addimessu in i frati carmelitani di Palestina. A' 28 anni, hè fattu prete. Sei anni dopu, u mandanu in Roma per difende l'interessi di a so cungregazione. Da Roma, passa in Sicilia per predicà contru à i Cattari ma ùn hà tempu di fà e so prove: u 5 maghju 1220, in chjesa di San Ghjacumu di Licata, un signoru u tomba à sciabulate. Issu signoru era incestuosu, è Anghjulu avia cunvertitu a cumpagna. Aspessu, a vita di i santi hè più o menu accunciata cù fatti maravigliosi. Quellu chì hà scrittu a vita di Anghjulu, un cunfratellu, Enoccu di Ghjerusalemme, ùn a fighjatu u disparu. Hà dettu: . chì a nasciata d'Anghjulu era digià un miraculu, postu chì a mamma, una Ghjudea cunvertita, era tantu vechja da esse a so arcimammone; . chì, sempre criaturu, Anghjulu facia digià penitenza, ricusendu di sughje u venneri; . chì, quand'ellu evangelizò a Palestina, avia u cumandu di u tonu per annegà i battelli saracini; . chì, quandu unu ùn vulia cunvertesi, l'accecava è ùn li rendia a vista chè dopu cunvertitu; . ch'ellu hà fermatu l'acque di u Giurdanu è passatu u fiumu à pedi, mezu à dui muri d'acqua; . chì, cuprendulu cù u so mantellu, hà risuscitatu un omu mortu da dui ghjorni, è chì i ladri chì arrubonu u mantellu ne risuscitonu sei altri; . è, infine, sì Anghjulu era partutu per l'Italia, hè chì Ghjesù era venutu in persona, atturniatu d'anghjuli è di santi, per dalline l'ordine. Etimolugia: da u grecu "èggelos" (messaggeru). Casate: Angeli, Angeletti, Angelini, Angeloni, Angelotti... Marcangeli, Angeledei, è altri cumposti. Nomi: Ange, Angela, Angèle, Angelica, Angélina, Angéline, Angélique, Angelo, Anghjula, Anghjuletta, Anghjulina, Anghjulinu, Anghjulu. Paesi è cità: Palermo. 6.V. Santu Evodiu. A Beata Prudenzia. Evodiu campava in a seconda medità di u primu seculu. Stava in a cità d'Antocchia chì, tandu, avia un mezu milione d'abitanti. Anziana capitale di a dinastia greca fundata in Siria da Eleuccos, un generale di Lisandru Magnu, era diventata a residenza di u legatu imperiale di Roma. Cità ricca, cù bellissimi palazzi, carrughji teghjati in marmaru, munimenti magnifichi, giardini splendidi, era a capitale di u sensualisimu è di a bellezza. A pupulazione, d'urigine greca, era pagana, ma ci era dinù una culunia di Ghjudei spatriati. Subitu dopu à e Penticosti, l'apostuli Paulu è Barnabà ci prediconu e duttrina di Ghjesù. Pè a prima volta, i cunvertiti piglionu u nome di Cristiani. Petru fù u so primu vescu. Quand'ellu partì per Roma, fù sustituitu da Evodiu. Prudenzia era una Milanese. Si hè fatta sora di Santu Agustinu è hà campatu 38 anni à u cunventu di Comu, nantu à e sponde di u bellissimu lagu lombardu. Hè morta in issu cunventu u 6 maghju 1492. Etimolugia: da u lat. "prudens" (prudente). Nomi: Prew, Prewdence, Prudence, Prudent, Prudente, Prudentia, Prudentius, Prudenz, Prudenzia, Prudie, Prudy, Prue. 7.V. Santa Domitilla A' u primu seculu dopu à Cristu, l'imperatore Nerone avia publicatu un rescrittu chì mettia à paru i Cristiani è i criminali. Dopu à Nerone, ci fù trè imperatori di a famiglia di i Flavii: Vespasianu (69-79), Tittu (79-81) è Domizianu (81-96). Domitilla è u maritu Clemens eranu ancu elli di i Flavii. Sì Vespasianu è Tittu neglicentonu d'applicà u rescrittu di Nerone, Domizianu riprincipiò à persecutà i Cristiani chì ricusavanu di pagà un impositu. Domizianu entrò in e furie quand'ellu amparò chì u cuginu carnale Flaviu Clemens, guvernatore di Roma, prutegia i Cristiani è chì a moglia, Domitilla, dava una sepultura à i martiri in u so campu santu di a via Ardeatina. Fece tumbà à Clemens, è à Domitilla a mandò in Pandateria, un isulottu di u mare Tirenu, di punta à Gaeta, chjamatu oghje Ventotene. Issu isulottu avia digià servutu d'esiliu à l'imperatrici Ghjulia, Agrippina è Uttavia. Domitilla serebbi morta martira in Pandateria, l'annu 95. L'annu dopu, l'imperatore Domizianu era assassinatu. Etimolugia: da u lat. "domitor" (dumatore, triunfatore). Nomi: Domi, Domitia, Domitian, Domitiane, Domitie, Domitien, Domitienne, Domitilla, Domitille, Domitius, Domizia, Domiziano, Domizio, Domiznana, Tilla, Tille. 8.V. Santu Petru di Tarentasia Petru era natu accantu à Vienna (in l'attuale dipartimentu di l'Isère) versu l'annu 1102. A' 36 anni, era fattu vescu di a Tarentasia, issa regione di a Savoia in l'altu fiuminale di l'Isère. Era cunsideratu cum'è un paceru famosu, è l'anu chjamatu per fà stancià a guerra trà a Francia è l'Inghilterra. Quandu Luigi Settimu di Francia vultò da a seconda Cruciata, amparò chì a moglia, Alienora, l'avia ingannatu. In l'annu 1152, ottense, da u papa, di ripudialla. Quella si rimaritò cù Arrigu Secondu d'Inghilterra. A disgrazia pè u rè di Francia fù chì Alienora, chì ghjera duchessa d'Aquitania, dete a so dota à u secondu maritu chì ghjera digià duca d'Ansgiù è di Normandia, è diventava cusì patrone di a medità di a Francia. I dui rè si fecenu a guerra. Issa guerra durava da quindeci anni quandu u papa dumandò à Petru di Tarentasia d'inframettesi. Era in u 1170. Petru fece vene i dui rè in Calvi Monti (l'attuale Chaumont-en-Vexin, in u dipartuiimentu di l'Oise), ma l'accordu ùn si fece. Ne mancu si fece trè anni dopu quand'ellu i cunvucò in Gisorti (l'attuale Gisors, dipartimentu di l'Eure). Dopu à issu fiascu, Petru partì per l'abbazia Bone Valli (l'attuale Bonnevaux, in u dipartimentu di u Doubs), duve, à l'età di 20 anni si era fattu frate è ch'ellu vulia rivede nanzu di more. Ci ghjunse, ma in puntu di morte, chì si era venutu menu appena nanzu è l'avianu trovu spirante accantu à una surgente. Era u 14 sittembre 1174. Avia 72 anni. In quantu à u disaccordu trà dui rè, ci hè vulsutu trè seculi di guerre è Jeanne d'Arc per regulallu. Santa Vannina (Ghjuvannina) Santa Jeanne d'Arc, beatificata in u 1909, canunizata in u 1920, hè diventata a santa patrona di a Francia. Era nata in Domrémy, l'anzianu San Remigiu, in e Vosges, in u 1412. L'8 maghju 1429 - avia 17 anni - hà aiutatu à scaccià l'Inglesi chì accampavanu à Orléans. E' ghjè cusì ch'ella era festighjata l'8 maghju à Orléans, ma a festa religiosa era u 30 maghju, anniversariu di quand'ella hè stata brusgiata viva in Rouen, in u 1431. Un tribunale, cù u vescu di Beauvais cum'è presidente, l'avia dichjarata eretica è sdreia. Hè stata riabilitata 25 anni dopu, u 7 lugliu 1456. Oghje, a seconda dumenica di maghju, u calindariu face currisponde a festa civile è a festa religiosa. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 27 dicembre. Paesi è cità: Francia. Prutezzione: armata francese. Litteratura: Cf u libru di u duttore Angeli (di Sant'Andria di u Cotone): "Une Grande Française: Jehanne d'Orléans". 9.V. Santu Isaia Isaia, serebbi natu, da più à menu, 770 anni nanzu à Cristu. Hè unu di i più celebri scrittori di a Bibbia. Serebbi mortu sigatu in dui cù una sega à legne. I Latini l'anu sempre unuratu u 6 lugliu, ma i Grechi, i Russii è u novu calindariu di a Chjesa di Francia anu messu a so festa u 9 maghju. In occasione di issa festa, ramintemu a beata memoria di Patre Isaia Grimaldi di u Campulori. Patre Isaia hè natu à u Muchjetu d'agostu 1691, figliolu di Lurenzu Grimaldi è di Maria Franceschi. L'anu battizatu in a cattedrale di Cervioni è l'anu chjamatu Ghjuvan Dumenicu. S'hè fattu frate di San Francescu, in i Minori di l'Osservanza, cù u nome d'Isaia. E' po hè partutu in Terraferma. Hà studiatu a filosufia in Roma è a teolugia in Firenze è in Lucca. E' ghjè diventatu prufessore. In u 1728, rivene in Corsica è ghjè elettu Pruvinciale di l'Ordine. I trè anni di u so pruvincialatu ùn sò micca stati scuccagnati per via chì ghjè tandu chì i Corsi si sò rivultati contru à a Republica di Genuva. Isaia si hè inframessu è, duie volte, hà ottenutu una tregua. Ma a rivolta durò quaranta anni. Quandu San Teofilu, di Corti, hè venutu in Corsica per creà ciò ch'elli chjamavanu un Ritiru, unu di issi cunventi chì avianu una regula severa è duve i frati campavanu in a sulitutine, Isaia Grimaldi l'hà prupostu u cunventu di Cervioni. Ma u Patre Ghjuvanni Angelicu, un Campulurincu, si hè oppostu, è San Teofilu hà fattu u ritiru in Zuani. Dopu à u so pruvincialatu, Isaia parte per Roma, face da teologu à i cardinali Acquaviva è Calcagnini è predicheghja a Quaresima in parechje cità taliane. E so prediche eranu talmente belle chì u so nipote, ancu ellu un frate di san Francescu, l'hà fatte stampà dopu à a morte di Isaia. A' l'età di 56 anni, Isaia hè malatu di pettu. Si ne volta in Corsica è gira i paesi predichendu. More ottu anni dopu, u 21 marzu 1755, in Tagliu di Tavagna, in a casa di Nucenziu Mari, una sera di timpurale. Dicenu chì, quand'ellu spirava, da l'Isulacciu anu vistu, sopra à a terrazza di a casa di i Mari, unepoche di fiaccule disposte secondu u triangulu misticu di a Santissima Trinità. L'anu interratu à u cunventu di Peru. Anu contu chì, trenta ore dopu à a so morte, un medicu hà apertu una vena è, per dodeci ore, senza stancià, ne hè surtitu un sangue rossu, chjaru, chì ùn caghjava è chì hà guaritu parechji malati. Indì i Mari, ancu oghje vi facenu vede a camera di u santu è dui di l'oggetti ch'ellu hà lasciatu: un quadru in legnu cù l'ostia incisa, è un pezzu di quadru in ghjessu cù a Madonna di i Sette Dulori. Avia lasciatu dinù una croce di Lorena in ferru, ma hè smarita. Etimolugia: da l'Ebreu "Yesha'yah" (Iavhè hè salvezza). Nomi: Esaias, Isaia, Isaias, Isaïe, Jesaia. 10.V. Santa Sulennia Sulennia era una pasturella chì campava à u seculu IX accantu à u capilocu di a tribù di i Bitturigi, l'attuale cità di Bourges, dipartimentu di u Cher. Era fattia, graziosa, è bella cum'è un fiore. Giovani chì si ne eranu innamurati ci ne era tanti è più, ma ella avia decisu di cunservà a so virginità. Un ghjornu ch'ella curava e so pecure è pregava, passò un cavalieru. Era un conte chì, maravigliatu da tanta bellezza, volse spusalla. Sulennia disse ch'ella avia fattu u votu di stassine filia, o piuttostu ch'ella avia digià un sposu, quassù, in Celu. U conte andò à truvà i genitori è li fece valè l'onori è i vantaggi di un tal matrimoniiu par elli è pè a figliola. Ma Sulennia ùn volse sente nunda. Allora, u conte decise di rapilla. Un ghjornu ch'ella curava e so pecure, sola, a inguantò, a messe nantu à u so cavallu, è partì à galoppu serratu. Sulennia era forte è si sbattia. Passendu nantu à un punticellu, casconu tramindui in fiume. Dicenu chì u cavallu fighjava u patrone ridichjulendu è chì, da nantu à l'arburi, l'ocelli scaccanavanu. Vergugnosu è rabbiosu, u conte cacciò a sciabula è tagliò u capu à a giuvanotta. Era u 10 maghju di l'annu 880. Etimolugia: da u lat. "solemnis" (sulenne). Nomi: Solange, Solemnia, Solemnio, Solène, Solenne, Soline, Soulein, Soulène, Souline, Sulennia, Sulenniu. 11.V. Santa Stella. Santu Gangulfu. Stella campava à u seculu terzu. Era a figliola di u rè paganu di i Santonichi chì stavanu duv'ella hè oghje a cità di Saintes, in u dipartimentu di a Charente-Maritime. Hè stata cunvertita da u vescu Eutropiu è si ne hè andata à stà cun ellu. Da ordine di u rè, l'anu imprigiunati, marturiati è tombi. Stella hè a santa patrona di u Felibrisimu, vene à dì di i litteratori di lingua d'Occa. Hè Federiccu Mistral chì l'hà scelta cum'è patrona per via chì a so festa si celebrava di maghju. U Felibrisimu era statu fundatu u 21 maghju 1854 è tutti l'anni di maghju i pueti si adunianu. In l'onore di santa Stella, i felibri anu pigliatu cum'è simbulu una stella à sette raggi. Etimolugia: u nome Stella era datu in imitazione di u qualificativu "stella maris" datu à a Vergine Maria. Nomi: Essie, Estela, Estella,Estelle, Estelon, Estrella, Estrellita, Stella, Stelle, Stellin. Gangulfu hè u santu patrone di i mariti traditi. Facia parte di l'armata di Pépin-le-Bref. Contanu chì, mentre ch'ellu era à battesi, a moglia avia altre passioni è, quand'ellu vultò, u fece assassinà da u so amante, allora ch'ellu era in traccia di dorme. U fattu si passò di maghju di l'annu 760, in u so castellu accantu à Aballu, l'attuale cità di Avallon, in u dipartimentu di l'Yonne. 12.V. Santu Pancraziu. Pancraziu hè statu marturiatu in Roma, l'annu 304. Dicenu ch'ellu era venutu da a Frigia, un paese di l'Asia Minore, cù u ziu Diunisu. Trammindui si sò cunvertiti à u Cristianisimu. Quandu Diunisu hè mortu, l'imperatore Diuclezianu hà cunvucatu u nipote. Hà parlatu un longu tempu cun ellu, è po l'hà cundannatu à morte. L'anu tagliatu u capu nantu à a Via Aureliana. Da tandu, l'anu dedicatu una chjesa, detta a chjesa di San Pancraziu fora accintu. Etimolugia: da u gr. "pagkration" (furzutu) Casate: Pancrazi, Branca, Brancaleoni. Nomi: in Corsica, u nome Pancraziu (in francese Pancrace) hè aspessu sfurmatu in Brancaziu. Paesi è Cità: Albano, Bergen, Leyda. In Corsica, à u medievu, San Pancraziu avia una duzina di chjese. Oghje, u 12 maghju, hè festa paruchjale in Mansu, Pila Canali, è Bastia Monseratu. A festa hè o era dinù cumemurata in Pioggiula, Furiani, Poghju Mezzana, Loretu di Casinca, Upulasca, a Petra di Verde, u Castellà di Casinca, e Valle di Campulori, u Poghju di Moriani, Corti, Corscia, Sant'Andria di Boziu, a Verdese, San Gavinu di Tenda è Santa Lucia di Tallà. In Monseratu, San Pancraziu hè assuciatu à a Madonna. Roma accorda indulgenze à quelli chì collanu a scala in ghjinuchjoni per ghjunghje à u reliquariu di i martiri Pancraziu, Nereu, Acchille è Domitilla. A' a Pioggiula, San Pancraziu era a festa di l'innamurati. Roccu Multedo hà dettu chì issu ghjornu u paese era una vera agenza matrimuniale. Prutezzioni: San Pancraziu guarisce o prutegge da i rumatisimi quelli chì facenu a prucessiò, scalzi, è una candela accesa in manu. Quelli chì, tutti i ghjorni, leghjenu l'orazione di u santu, sò avertiti, trè ghjorni nanzu di more, cù trè pichji à u pede di u lettu. San Pancraziu hè u prutettore di l'animali: u ghjornu di a festa, benedianu, cum'è in u Boziu, e bande di e pecure. Pancraziu era dinù u santu patrone di i banditi. Contanu chì Gallochju vulia tumbà un omu chì l'avia uffertu, in venneri, carne à manghjà, quand'ellu si hè ramintatu ch'ella era a nuvena di San Pancraziu, è tandu, i banditi ùn devianu fà peccati. Usi: In San Pancraziu di Casinca, cunservanu quasi tutte l'osse di u santu, purtate, in u 1798, da Beppu Limperani, consule di Francia in Venezia. A' u Castellare, facianu una fiera à i cavalli, riputata in tutta a Corsica. A fiera esiste ancu oghje. In Aiacciu, u 12 maghju, urganizavanu, corsu Granval, una corsa di cavalli di razza corsa. I cavalieri devianu cavalcà senza sella l'animali infrisgettati. In Calinzana si cunserva l'usu di e purriccie. I pastori danu u latte di rigalu. Litteratura: Maddalena Banghala Nicolai: "E nostre cappelle" in u MUNTESE (1962). Nanzu, in Cervioni, u 12 maghju celebravanu a memoria di sora Risabetta, una Terziaria di San Francescu. Nata in Vivariu, allevata à u cunventu di Ghisoni, era stata accolta, sempre zitella, da l'Alberti di Corti. Versu l'annu 175O, cumprò una casa in Cervioni per accoglieci giuvanotte abbandunate. A casa, tramezu à u Cunventu di Campulori è Cervioni, esiste sempre è u locu hè dettu u Monastè. Risabetta stava ore è ore in visibiliu è avia a riputazione di fà i miraculi: guaria zoppi, stroppii, infermi è, quand'ellu piuvia, ùn si incrusciava. U vicariu generale di u vescu a purtò in Roma per falla esaminà da a Cungregazione di u Santu Uffiziu. U vescu d'Aleria ùn a pudia pate, chì ghjera una patriota in favore di a rivolta contru à Genuva. Pasquale Paoli debbe intervene per chì u capitulu cattedrale di Cervioni dessi l'attestazione ch'ella era una catolica fervente. In u 1793, quandu e Cungregazioni funu interdette, Risabetta si rifugiò à u Silvarecciu duv'ella hè morta un 12 maghju. 13.V. Santa Orlanda. Santu Servaziu. Orlanda serebbi morta in Villers-Poterie à u seculu IX. Dicenu ch'ella era a figliola di Desideriu, rè di i Lombardi, chì, da chjuca, pregava à Santa Orsula è l'ondecimila vergine, è vulia fassi sora. U babbu a volse dà cum'è moglia à u rè di a Scozia. Quandu i signori scuzzesi a purtavanu à u futuru sposu, scappò per andassine in Colonia à u munasteru di Santa Orsula. Per istrada si ammalò è morse à Villers-Poterie, in casa di un paisanu chì l'avia accolta. Ciò chì ghjè certu, hè chì, in u 1103, u vescu di Liegi fece fà, in issu locu, una chjesa dedicata à Santa Orlanda. E' oghje, a preganu sempre. Etimolugia, casate, nomi: Cf u 15 sittembre. Paesi è cità: Belgica. Servaziu hè mortu in Mastric, capilocu di u Limburgu olandese, in l'annu 384. Ci sò chì pretendenu ch'ellu era natu in l'Armenia, figliolu di Ghjudei parenti di Maria Vergine, chì si eranu spatriati. Servaziu hè statu, un mezu seculu, vescu di a cità belgica di Tongheren. A' quelli tempi, Santu Attanasiu di Alessandria d'Egittu cumbattia l'Ariani chì negavanu a Santissima Trinità. Ellu ne fece altru è tantu in i so lochi è participò à i Cuncilii di Cologna (346) di Sardiche (l'annu dopu) è di Rimini (359). Servasiu avia cunnusciutu à Attanasiu quand'ellu fù esiliatu in Trevi chì, da Tongheren à Trevi, ùn ci hè chè una sessantina di chilometri. Da più à menu, i dui omi avianu listessa età. Servaziu si hè trovu mischjatu à e lotte trà Magnenziu chì si era dichjaratu imperatore d'Occidente, è Custanziu, imperatore d'Oriente, nanzu chì Magnenziu si tombi, in l'annu 353, è chì Custanziu ebbi u cumandu di tuttu l'Imperu. Quandu, versu l'annu 380, i Uni si avvicinavanu da Tongheren, Servaziu si rifugiò in Mastric cù i so Cristiani è i so libri, è morse pocu dopu in issa cità. 14.V. Santu Mattiasu. U Beatu Egidiu. Mattiasu facia parte di i 72 discepuli chì seguitavanu à Ghjesù. Dopu à l'Ascenzione, fù sustituitu à Ghjuda. U fattu hè contu in l'Atti dil'Apostuli: Ci era dui candidati è, da più à menu, centuvinti prisenti: l'ondeci apostuli, i cucini di Ghjesù, Maria Vergine cù d'altre donne, è tutti i discepuli. Nanzu di vutà, Petru disse: "Amichi cari, sapite ciò chì ghjè accadutu cù Ghjuda. Hà vendutu à Ghjesù è, cù i soldi, si hà compru una terra. E' po, si hè impiccatu. Oghje ci tocca à sustituillu. Sceglieremu unu di quelli chì ghjeranu cù noi quandu Ghjesù era sempre vivu, di manera chì, cù noi, possi testimunià ch'ellu hè risuscitatatu". I candidati éranu: Iosef Barsaba è Mattiasu. I messenu à l'imbusche. E a sorte fece chì Mattiasu fù u dodecesimu apostulu. Dopu à l'elezzione partì per sparghje u Vangellu, ma ùn si sà nè duv'ellu andò, nè duv'ellu hè mortu. Etimolugia, casate, nomi: Cf Matteu (21 sittembre). Egidiu era un giovanu abbate portughese di l'abbazia di Coimbra. Si era messu à studià l'alchimia per cunnosce i secreti di a natura è ghjera tantu passiunatu chì si scurdava di pregà è di assiste à l'uffizii. Un ghjornu partì per Parigi, persuasu chì quallà ne sapianu di più. Per istrada, scuntrò u diavule chì li disse: "Femu un pattu. Feraghju di manera chè tù abbie tutte e cunnuscenze chè tù brami s'è tù segni istu scrittu". E' Egidiu signò. U diavule si n'andete purtendusi u scrittu chì dicia: "Rinunziu à esse u figliolu di Diu per esse quellu di Satanassu chì, ellu, prumette di prucurami a sapienza". In Parigi, Egidiu ùn amparò nunda, chì u diavule ùn tense a so prumessa. Allora diventò un bambuscione è un libertinu, è po si lasciò andà à l'addisperu. Avia decisu di tumbassi quandu, una note, intese una voce chì dicia "A' chì prega à Maria Vergine serà salvu". Pregò, fù salvu, è decise di vultà in u so paese. Per istrada, scuntrò un frate di San Dumenicu chì u scunghjurò è u fece entre in a so cungregazione. Sette anni dopu, in u so cunventu truvava quellu scrittu. A Madonna l'avia pigliatu à u diavule è u li mandava. Egidiu invechjò senza cunnosce i secreti di a natura, ma felice di avè ritrovu a fede. Morse in u 1265. In u 1748, a Sacra Cungregazione di i Riti u mettia nantu à l'altari. Cf u 1u sittembre. 15.V. Santu Eufrasiu. Santa Diunisa. Eufrasiu, dettu Anfrosiu da u storicu Filippini, hè u santu patrone di a dioccesi d'Aiacciu. Dicenu chì l'apostuli Petru è Paulu avianu cunsacratu sette veschi per evangelizà a Spagna. Unu d'elli, Eufrasiu diventò l'apostulu di a piccula cità d'Andujar, in l'Andalusia. Resta à sapè cumu issu santu hè diventatu u patrone di a dioccesi d'Aiacciu, vene à dì, oghje, u santu patrone di tutta a Corsica, nanzu à Ghjulia è à Divota. Mgre di a Foata suppunia chì, andendu in Spagna, Eufrasiu era sbarcatu in l'isula in un locu duve, assai più tardi, nascia a cità d'Aiacciu è ch'ellu avia evangelizatu u lucale. Filippini dava à Santu Anfrosiu cum'è un anticu titulu di a cattedrale d'Aiacciu, allora chì nisuna altra chjesa di Corsica era dedicata à issu santu. Tandu u festighjavanu u Primu dicembre. A Corsica era spartuta in cinque dioccesi chì sò state supprese cù a Rivuluzione francese di u 1789 per ùn fanne chè una cù, appena più tardi, a sede in Aiacciu. A dioccesi unica hè stata addimessa u 20 nuvembre 1801 da a Chjesa di Roma chì, u 9 aprile 1902, li dava à Santu Eufrasiu cum'è u solu patrone. Santa Ghjulia hè diventata patrona principale u 5 agostu 1809, è Santa Divota u 14 marzu 1820. A celebrazione di u 15 maghju currisponde à quella di santu Eufrasiu, vescu di a cità alvergnese di Clermont, mortu in l'annu 515. U 15 maghju di l'annu 250 - o 251 - in a cità di Lapsacchi, in l'Asia minore, trè Cristiani passavanu in tribunale. Dui, Paulu è Andria, eranu cundannati à morte, l'altru, Nicumaccu, rinnegò a so fede è fù assoltu. Quand'ellu surtì da u tribunale, cascò seccu in carrughju. Allora si intese una voce chì dicia: "Oh! lu disgraziatu! chì, per stà qualchì stonda in più nantu à ista terra, hà persu a vita eterna in l'altru mondu!". Chì parlava, era Diunisa, una zitella di 16 anni. Cusì, anu sappiutu ch'ella era Cristiana. L'anu arrestata è purtata davanti à u ghjudice. "Eiu ùn aghju paura di tè - li disse Diunisa - chì aghju un amicu più putente chè tè, è chì mi aiauterà à soffre". In issu mentre, fora, Paulu è Andria eranu tombi à petrate. Sentendu e stride, Diunisa surtì dicendu: "Vogliu soffre cum'è voi, per esse, cum'è voi, felice in Paradisu". Allora, u ghjudice a fece marturià è scapà. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 9 uttobre. 16.V. Santu Unuratu A' u seculu sestu, Unuratu era u vescu d'Ambianu, l'attuale cità d'Amiens, in u dipartiumentu di a Somme. Hè diventatu assai pupulare à parte da l'annu 1060 quandu, per via di a seccina, l'Ambianesi purtonu e so reliquie in prucessiò. A prucessione ùn era ancu finita chì si hè messu à piove. In u 1204, un Piccardu è a moglia, emigrati in Parigi, li fecenu fà una bellissima chjesa d'architettura gottica. Da tandu, i Parigini sò restati fidi à issu santu. Anu datu u so nome à un carrughju è à u borgu, u "Faubourg Saint-Honoré". Ci hè dinù a chjesa "Saint-Honoré-d'Eylau" chì ramenta a battaglia di u 1807, battaglia chì Napulione è l'imperatore russiu si vantonu, ugnunu d'avella vinta. Etimolugia: da u lat. "honoratus" (ludatu, unuratu). Casate: Onorati. Nomi: Honor, Honorat, Honoratus, Honoré, Honorine, Honorius, Onorata, Onorato, Onorio, Ratus, Unuratu, Unurina. Prutezzione: Unuratu hè u santu patrone di i panatteri è di i pastizzeri per via chì a cunfraterna di i panatteri parigini si adunia in a chjesa di Santu Unuratu. D'altri dicenu: per via chì un ghjornu u vescu d'Amiens dicia a so messa quand'ellu hà vistu u Signore in persona vene à cunsacrà u pane. 17.V. Santu Pasquale. Pasquale era un Aragunese natu u 16 maghju 1540 in Torre Hermosa. Figliolu di un picculu cultivatore, avia fattu u pastore sinu à l'età di 24 anni. E' po si era fattu frate laicu in i Franciscani. Un' sapia nè leghje nè scrive, ma era assennatu è di bon cunsigliu. Facia qualunque travagliu: scucinava, questuava, o facia u purtinaiu, sempre alegru, sempre cuntentu. In u 1570, u so Pruvinciale u mandò in Parigi à purtà lettere à u Minitru generale di l'Ordine. Vultendu per Orléans, i Puritani u piglionu à petrate è rientò cù a spalla manca tronca. Quand'ellu cuntava l'affare, dicia: "Sò bè, issa ghjente di Orléans. Hè per fà piacè à u Signore ch'elli mi anu minatu ma, quantunque, anu u tortu di fà, di e so chjese cusì belle, stalle per metteci i so cavalli è e so vacche". Pasquale hè unu di i santi chì anu fattu assai miraculi. Dui anni dopu à a so morte, quandu a Sacra Cungregazione di i Riti u volse beatificà li ne attribuianu digià più di 400. . guaria malati tanti è più; . permettia à i murenti di campà torna qualchì ghjornu per mettesi in regula cù u Paradisu; . in tempu di siccina, facia piove nantu à e terre di i poveri è micca nantu à quelle di i ricchi; . contanu ancu ch'ellu hà risuscitatu u cavallu di un poveru zingaru chì ùn avia chè issu animale per campà. Santu Pasquale hè mortu in Villa Reale, vicinu à Valenzia, u 17 maghju 1592. Etimolugia: da l'Ebraicu "pesakh" (passeghju). U nome aspessu era datu à i zitelli chì nascianu à l'epica di Pasqua. Casate: Pascoletti, Pascolini, Pascucci, Pasqua, Pasqualacci, Pasqualaggi, Pasquali, Pasqualini, Pasqui, Pasquinelli, Pasquini. Nomi, Pascal, Pascale, Pascalin, Pascaline, Pascalis, Pascasia, Pascasio, Paschal, Paschalis, Paschase, Paschasie, Paschasius, Pascoal, Pascoe, Pascual, Pascuala, Pasqua, Pasquale, Pasqualetta, Pasqualettu, Pasqualina, Pasqualino, Pasqualinu, Pasquot. 18.V. Santa Curallina. Santu Ericcu. A' dilla franca, ùn si sà mancu sì una santa Curallina esistia. I nomi Cora è Corallina serebbinu dati in l'onore di San Dioscoru, un Lettore di a Chjesa, marturiatu u 18 maghju di l'annu 303, in Alessandria d'Egittu. Etimolugia: da u gr. "korè" (giuvanotta). Era u qualificativu di Proserpina, dia di a terra prufonda, figliola di Giove è di Cerere, patrona di l'Infernu è di l'agricultura. Nomi: Cora, Coralie, Corien, Corina, Corine, Corinne, Correne, Curallina,Curina. Litteratura: Mme de Staël: "Corinne" (1807), James Fenimore: "Le dernier des Mohicans" (1826). Ericcu fù rè di una partita di a Svezia in u 1150 è di tutta a Svezia in u 1157. U chjamavanu u Legislatore per via ch'ellu hà fattu leggi chì favurizavanu i Cristiani è d'altre chì amegliuravanu a sorte di e donne maritate, vere schjave sinu à tandu. Hè statu tombu da un principe danese chì pretendia à u tronu di a Svezia. Ericcu ùn hè mai statu canunizatu ma, sinu à a Riforma, i Svedesi u cunsideravanu cum'è u santu patrone di a patria è andavanu à battesi sottu à a bandera di Santu Ericcu cum'è i Francesi di l'epica si battianu sottu à quella di San Diunisu. Etimolugia: forse da u germanicu "aina" (unu, unicu) è "rik" (suvranu, putente). Nomi: Air, Eirik, Eri, Eric, Erica, Ericca, Ericcu, Erich, Erico, Erik, Erika, Eriks, Erke, Erker, Erkina, Eryck, Jerk, Ric, Ricky, Rika. Paesi è cità: Svezia. Litteratura: Dean Farrar: "Eric or Little by Little". 19.V. San Teofilu. Santu Iviu. Teofilu hè natu in Corti u 30 uttobre di l'annu 1676, figliolu d'Antone di i Signori è di Maria Maddalena Arrighi. U so nome era Biasgiu. Hà pigliatu u nome di Teofilu quand'ellu si hè fattu frate, à 17 anni, u 17 sittembre 1693. L'annu dopu, Teofilu partia per l'Italia. Da u 1694 à l'annu 1700, hà studiatu a filosufia è a teolugia. Fattu prete in Napuli in u 1699, si appruntava à fà da prufessore quand'ellu rinunciò per via di una cascatura chì u lasciò sciancu pè a vita. Si n'andò in un Ritiru, unu di issi cunventi franciscani duve a regula era più severa chè in altrò è duve i frati praticavanu a sulitutine. In u 1730, hà 54 anni. Di nuvembre, u Ministru generale di l'Ordine u manda in Corsica per facci un Ritiru. Quand'ellu sbarca facia quasi un annu chì i Corsi si eranu rivultati contru à Genuva. Trasfurmà un cunventu in Ritiru, ùn era facile chì i Franciscani di Corsica ùn avianu l'abitutine di campà rinchjusi, è ùn ci tenianu. A li prova in Caccia, à u Viscuvatu è in Cervioni. Nimu accetta. In fine li riesce di trasfurmà u cunventu di Zuani. In u 1734, Teofilu volta in Italia. In Toscana, face un Ririru in Fucecchio. Hè mortu in issu cunventu u 19 maghju 1740. Hè statu beatificatu u 19 ghjennaghju 1896 è canunizatu u 28 ghjugnu 1930. Etimolugia: da u gr. "theos" (diu) è "philos" (chì tene caru). Nomi: Offy, Teofalu, Teofil, Teofila, Teofilia, Teofilo, Teofilu, Theofil, Theophil, Theophila,Théophile, Theophilia, Theophilus. Paesi è cità: Corti, Miomu. Iviu, natu in u 1253, mortu in u 1303, hè u più pupulare di i santi brettoni. Urdinatu pretu, hà fattu quattru anni u ghjudice ecclesiasticu à u capilocu, sei anni u curatu di una piccula parochja, è po si hè ritiratu in un castellettu chì u bahbu li avia lasciatu. Ci allugiava vechji è zitelli abbandunati è facia l'avucatu pè a povera ghjente. Un terzettu latinu dice: "Sant'Iviu era brettone. Era avucatu è, creditemi puru, ùn era mica ladru". A riputazione di ladru fatta à l'avucati, ùn esistia micca chè in Brettagna. Mgre di aFoata hà scrittu: Si trova un santu frà tutti l'avucati. Ma in u so uffiziu cantavanu li frati: Advocatus et non latro Res miranda ! tutti ladri ! Unu santu si ci fù Ma fù solu è ùn ci hè più. Etimolugia: da u germ. "iv" (u tassu) Nomi: Eozen, Erwan, Iefke, Iv, Iva, Ivain, Ivar, Iven, Iver, Ivetta, Iviu, Ivka, Ivo, Ivona, Ivonne, Ivonou, Iwo, Nonna, Von, Vonne, Vonnie, Yeun, Yf, Yft, Youna,Yun, Yve, Yveline, Yves, Yvette, Yvon, Yvona, Yvonne, Yvonnick. Paesi è cità: Renne (S. Ivone). Prutezzione: avucati, nutari, usceri. 20.V. U Venerabile Albini. Santu Bernardinu di Siena. Carlu Dumenicu Albini hè natu u 26 nuvembre 1790, in Menton, chì tandu dipendia da a principalità di Monacu. A' 24 anni, hè fattu prete è entre in a Cungregazione di l'Oblati di Maria Immaculata, creata nove anni nanzu da Mgre Mazenod pè u serviziu di e Missioni è a direzzione di i seminarii. In u 1835, sbarca in Corsica. Hà 45 anni. Fonda u Grande Seminariu cù u Patre Guibert, u futuru arcivescu di Parigi è cardinale. L'annu dopu si stabilisce à u cunventu di Vicu duv'ellu more u 20 maghju 1839. Una dumanda in beatificazione hè stata fatta in u 1894 è accettata in u 1915. U "decretum validitatis" hè statu pigliatu in u 1965. Forse chì, un ghjornu, u Patre Albini serà beatificatu è canunizatu. Bernardinu hè natu, in Massa Marittima, l'8 sittembre 1830 è hà studiatu e Sante Scritture in Siena. A' 22 anni, hè entratu indì i frati Franciscani di l'Osservanza. A' 24 anni, per via di a so cultura è di a so eloquenza, li anu datu per missione di predicà, è cusì fece tutta a son vita. In Toscana, ùn predicava micca in latinu, cum'ella usava tandu, ma in a lingua di u populu, issa parlata toscana messa à a moda un seculu nanzu da Dante Alighieri è chì diventerà a lingua di tutta l'Italia. In e so prediche, Bernardinu avia per tema maggiore: "A salvezza vene da u nome di Ghjesù" è, dapertuttu, facia scrive e trè lettere I.H.S. chì volenu dì: Ghjesù, Omu è Salvadore. San Bernardinu di Siena hè mortu frustu da e fatighe à 64 anni, in Aquila, u 20 maghju 1444, a vigilia di l'Ascensione. Etimolugia casate è nomi: V. Bernardu (20 agostu). Paesi è cità: Siena, Carpi. In Corsica: Matra, U Favalellu di Boziu, Pedipartinu. Prutezzione: Bernardinu hè u santu patrone di i ghjurnalisti è publicitarii. 21.V. Santa Ristituta di Calinzana. U martiriu di santa Ristituta hè statu ristabilitu da pocu da u canonicu Ghjiseppu Alberti (Cf José ALBERTI: "Olmia et ses Martyrs", imp. de l'Indépendant, Château-Gontier 1986). A' u mese di ferraghju di l'annu 304, quarantottu Cristiani d'Abitene, in Tunisia, sò arrestati è messi in prigiò in Cartagine. In issi 48, ci hè una giovana chì appartene à una famiglia rumana. Si chjama Ristituta. Simu à l'epica di e persecuzioni di Dioclezianu. I guvernatori anu l'ordine di compie i Cristiani, ma u proconsule di Cartagine rende a libertà à i prigiuneri. Tandu, Restituta decide di abbandunà l'Africa. Ella è cinque cumpagni - Dominiziu, Severinu, Parteu, Partenopeu è Pargoriu - partenu è sbarcanu in Calvi. Ristituta si mette à evangelizà a Balagna. L'annu dopu, u prefettu rumanu di a Corsica ghjunghje in Calvi è face scapà i sei ghjunghjiticci chì sò stati sepolti in un locu chjamatu Marana, accantu à u portu. Hè u 21 maghju di l'annu 305. Dopu à l'imperatore Dioclezianu, ci fù Custantinu chì favurizò u cultu di i martiri cristiani. Allora, Balanini decidenu di dà una ricca sepultura à i sei. Facenu vene, da Carrara, una cascia in marmaru, ci mettenu l'osse di Ristituta è cumpagni, è portanu u sarcofagu in Olmia, chì si trova oghje nantu à a cumuna di Calinzana. Custì facenu una piccula chjesa. Cù a ghjunta di i Saracini, à parte da u seculu IX, a cappella serà distrutta duie volte. Quella chì esiste ancu oghje hè di u seculu XV. U cultu di Santa Ristituta hè restatu, malgradu tutte e ruvine chì si accumulavanu in l'isula. A' u seculu XVI, u storicu Filippini hà vistu, un 21 maghju, a folla di i Calvesi parte abbonorone per andà in pelegrinaggiu in Olmia. U 21 maghju hè diventatu ghjornu festivu in tutta a dioccesi di Sagone è Santa Ristituta a pregavanu da u Capicorsu à Bonifaziu. A legenda hà mudificatu a storia vera di a santa, dice prete Alberti. L'anu fatta more è marturià in l'Africa à l'epica di i Vandali. Petru Morati, in a so "Pratica Manuale", scrittta in principiu di u 18èsimu seculu, conta chì Ristituta era una vergine e martira di Bonifaziu; chì u so corpu hè statu messu in una cascia in marmaru abbandunata da un battellu nantu à a marina di Calvi; chì un rimitu ebbe l'avisu, in sonniu, di andà à circalla; chì, cù un carru è un paghju di boi, a pupulazione ricuperò a santa reliquia è li fece una chjesa. U fattu stranu hè chì, cù e ruvine è e ricustruzzioni, u sarcofacu smarrì. Ugnunu ne parlava ma nisunu si arricurdava di avellu vistu. Solu, un omu, u canonicu Alberti, era persuasu ch'ellu era sottu à l'altare di a cappella. Di ghjennaghju di u 1951, ottense, da u vescu, u permessu di fà un scavu, ma senza dì nunda à nimu. Sottu à l'altare, ci era una critta cù pitture à l'affrescu chì riprisentavanu u martiriu di a santa è un boia chì a scapava, è - maraviglia ! - a cascia in marmaru era custì. Fù aperta à u mese d'agostu di u 1951 in priseneza di una cummissione canonica cumposta di auturità religiose è civile è di un medicu specialistu di u scheletru umanu. Anu trova 12 ossi femurali è ciò chì restava di l'osse di i sei martiri. Dui femurali eranu di una donna: Santa Ristituta. Trentatrè anni dopu, u 22 agostu 1984, a Sacra Cungregazione di i Riti facia di Santa Ristituta a patrona celesta di Calinzana è di tutta a Balagna. U canonicu Alberti conta chì Santa Ristituta hà fattu è face miraculi è chì, di tantu in tantu, ci hè ghjente chì sente canti chì sortenu da a chjesa viota. 22.V. Santa Ghjulia. Santa Rita. Secondu i Bollandisti, Ghjulia era una nobile cartaginese quandu, in l'annu 439 scalonu i Vandali. Fatta schjava, hè stata venduta à un neguziante d'urigine siriacca, chjamatu Eusebiu. Ghjulia era una serva cusì cumpiita è Eusebiu tenia tantu à ella chì, quandu, pè u so cummerciu, partì pè a Gallia, a si purtò. U battellu fece una arretta in Capicorsu, in un locu chjamatu u Prumuntoriu Sacru da i Rumani, duv'ellu ci hè oghje u paese di Nomza. Issu ghjornu, festighjavanu i dii pagani. Eusebiu participò à e ceremonie, ma Ghjulia, chì ghjera cristiana, ricusò. Allora, l'anu pigliata pè i capelli è l'anu striscinata, minenduli pugni è stafilate in faccia. E' po l'anu messa nantu à una croce è l'anu lasciata more. Quand'ella spirava, una culomba, simbulu di purezza, hè surtita da a bocca di a santa. Quessa hè a legenda conta da i Bollandisti, i cuntinuvatori di u Ghjesuitu Bollandu chì avia principiatu à scrive l'Atti di i Santi. Ma certi preti dicenu chì ùn ci hè micca più bugiardu chè un Bollandistu. Allora, anu contu altrimente u martiriu di Santa Ghjulia. Ghjulia serebbi stata una Corsa di Nomza à l'epica di Santa Divota. Fù persecutata in principiu di u seculu quartu, quandu Diuclezianu era imperatore. Cum'ella ricusava di assiste à i sacrifizii fatti in l'onore di i dii pagani, l'anu torturata. Dicenu chì l'anu tagliatu i petti è lampati nantu à un scogliu sottu à u paese. Tandu, custì, nascinu duie surgenti d'acqua miraculosa. Dopu, l'anu liata à una fica è l'anu lasciata more. Per francalle da i Saracini, i Cristiani anu purtatu e so reliquie in l'isula di a Gorgona è po in Brescia è, da tandu, a santa hè festighjata in tutta l'Italia suprana. U 5 agostu 1809, dunque ondeci anni nanzu à Santa Divota, Santa Ghjulia hè stata pruclamata patrona principale di a Corsica cù ritu doppiu è uttava. A' a data di u 22 maghju, u Martirologu rumanu dice: "in Corsica, Santa Ghjulia, vergine, chì ebbe a curona di a gloria cù u suppliziu di a croce". Etimolugia è nomi: Cf u 12 aprile. In Corsica, in u 1981, Ghjulia venia à u tredecesimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di ondeci donne nantu à mille. Paesi è cità: Livornu. In Corsica: Nonza (tutti i trè anni, facenu festa sulenne cù una grande prucessione. Prutezzione: E giovane mamme chì temianu chì u so latte si secchi, facianu u pelegrinaggiu scalze. Rita era una puveretta taliana, nata in Cascia, pruvincia di Perugia, versu l'annu 1381. Dopu à a perdita di u maritu è di dui figlioli si era fatta sora. Hè morta u 22 maghju 1447. Etimolugia è nomi: Cf Margherita Bourgeoys (12 ghjennaghju). Prutezzione: Santa Rita hè cunsiderata cum'è l'avucata di e cause perse è a santa di l'impussibile. In parechji paesi di Corsica u so cultu a supraniatu quellu di Santa Ghjulia. Prutezzione: Rita a preganu pè avè figlioli. 23.V. Santu Desideriu. A' a fine di u seculu sestu, Desideriu era u vescu di Vienna in u Delfinatu, oghje in u dipartimentu di l'Isère. Tandu, u rè di l'Austrasia avia 15 anni. Chì guvernava era a mammone, a famosa Brunehaut, una donna assai licenziosa. A' a Corte, ùn ci era chè scandali è Desideriu i dinunziava. L'annu 602, Brunehaut hà cunvucatu un cunciliu in Cabiglionu (l'attuale Chalon-sur-Saône) è hà fattu testimunià una donna, chjamata Ghjusta, chì hà pretesu esse stata furzata da Desideriu. E' Desideriu fù esiliatu. Ghjusta essendu morta di una manera strana, Brunehaut si pigliò di paura è richjamò à Desideriu chì riprincipiò à cundannà publicamente i fatti scabrosi di a regina. Allora, a regina hà mandatu i so suldati chì anu tombu u vescu à petrate. Era u 23 maghju di l'annu 607, in un locu chjamatu oghje Daint-Didier-sur-Chalaronne. Sei anni dopu, u rè di a Neustria fece more à Brunehaut appesa à a coda di un cavallu. Etimolugia: da u lat. "desideratus" (desideratu, bramatu). U nome era datu per esprime l'auguriu di salvezza spirituale o a gratitutine pè a nascita di un figliolu assai aspetatu. Paesi è cità: Lione (11 ferraghju). Casate: Desideri, Didier. Nomi: Dees, Desiderata, Desideratu, Desideratus, Desideria Desiderio, Desideriu, Desiderius, Désirat, Désiré, Désirée, Didier, Didiot, Disa, Dizier. 24.V. I Santi Dunazianu è Rugazianu. Dunazianu è Rugazianu eranu fratelli. Campavanu in Condevincum, l'attuale cità di Nantes, dipartimentu di a Loire-Atlantique, à l'epica chì Massiminu era imperatore, dunque trà l'annu 235 è l'annu 238. Dunazianu era Cristianu. Rugazianu si preparava à esse battizatu. Dinunziati, sò stati cunvucati davanti à u legatu di l'imperatore. U legatu disse à Dunazianu: - "Un' ti cuntenti di ricusà u cultu di Giove è Appollu, ma predicheghji quellu di u crucifissatu è cunverti ghjente". - "Eiu vurebbi caccià tuttu u mondu da l'errore", rispose Dunazianu. U ghjudice u mandò in prigiò è fece vene u fratellu. Li disse: - "Cumu hè? ancu tù ti voli imbruttà cù u battezimu? Sì à tempu. Rinuncia !". Rugazianu fece listessa risposta chè u fratellu. U lindumane sò stati marturiati nantu à un cavallettu è scapati. Avianu passatu tutta a nuttata à pregà è à basgiassi. Rugazianu, in a so nucentità, credia chì i basgi di u fratellu pudianu sustituì l'acqua di u battezimu. Etimolugia: da u lat. "donatus" (datu da Diu, cuncessu da Diu). Casate: Donati, Donatini. Nomi, Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, Donella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu. Paesi è cità: Nantes. Prutezzione: tonu è inundazioni. 25.V. Santa Suffia. Suffia era nata u 13 dicembre 1779 in Joigny, piccula cità di l'attuale dipartimentu di l'Yonne. Si chjamava Madeleine-Sophie Barat. U babbu era un picculu vignaghjolu di a Burgogna. Suffia avia un fratellu prete, più vechju chè ella di ondeci anni. Era un omu stranu. Hà educatu cumu si deve a surella, amparenduli grecu è latinu, ma ùn li permettia nisunu riposu, nisunu piacè, nisuna gioia è, per un sì o per un nò, a schjaffittava. Un ghjornu chì li uffrì un rigalu, u li spulò in faccia. A campa, per Suffia, fù à 20 anni, di scuntrà in Parigi un ghjesuitu, Patre Varin. Varin avia in l'idea di fà un istitutu pè e figliole di i nobili è di i ricchi burghesi. Suffia era a donna chì li ci vulia per issa realizazione. In u 1801, in un cullegiu d'Amiens, nascia a Cungregazione di e Donne di u Sacru Core di Ghjesù. Suffia, chì avia tandu 22 anni, ne fù a direttrice. A Cungregazione hè stata ricunnusciuta da u papa in u 1815. Trentacinque anni dopu, pussedia 65 case in Francia è fora di Francia. Maddalena Suffia era diventata una educatrice assai capace. Per l'eleve, bastava à fà u cuntrariu di ciò chì u fratellu avia fattu cun ella: lascià l'anime sbucciassi è micca tiranizalle. Etimolugia: da u gr. "sophia" (saviezza). Nomi, Fei, Fia, Fieke, Fiken, Fletje, Sadhbha, Sofa, Söff, Soffi, Sofia, Sofie, Sofija, Sonia, Sonja, Sonya, Sopherl, Sophia, Sophie, Sophus, Sophy, Süff, Suffia, Sufia, Zoffi, Zofia. 26.V. Santu Filippu Neri. Filippu era di i Neri di Firenze, una famiglia chì campava in u benistà. Hè natu in u 1515. Era un zitellu intelligente, sempre alegru, amatore di puesia è di musica. A' l'età di 20 anni, si ne và in Roma duv'ellu campa sinu à a morte, à 80 anni, u 26 maghju di u 1595. In Roma, per vive, principiò per dà qualchì lezzione è scrive puesie ch'ellu vendia. A sera, in a so casa, ricevia unipochi di giovani è ridianu, ciarlavanu, cantavanu. Dopu, Filippu li cantava u Vangellu. A' 37 anni si hè fattu prete è ghjè diventatu u predicadore è cunfessore u più celebre di a capitale. Avia pigliatu l'abitutine di dì a so messa in privatu per via chì ci truvava tantu piacè chì a celebrazione durava ore è ore. Ci si preparava ghjuchendusi cù u so misgiu, è po cullava à l'altare è entrava in visibiliu. U servente u lasciava solu è ùn vultava chè quand'ellu sentia sunà a campanella. Filippu avia 60 anni quandu u papa li dete a vechja chjesa di San Ghjilormu. L'hà rifatta, aghjunghjenduci un pezzu per pudè pregà è cantà. Issu pezzu, u chjamavanu l'oratoriu. Hà datu u so nome à issi drami lirichi nantu à parulle religiose cù soli, cori è orchestru. Hè dinù custì chì ghjè stata creata a Cungregazione di l'Oraturiani, una adunanza di preti seculari, liberi di fà ciò chì li piacia. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 3 maghju. Paesi è cità: Italia (26 maghju), Parigi (21 maghju). In Corsica: Soriu. 27.V. Santu Agustinu di Canterbury. Santu Agustinu hè l'apostulu di l'Inghilterra duv'ellu hè statu mandatu da u papa Gregoriu Magnu. Era un frate di San Benedettu. L'annu 597, di veranu, sbarcava quallà cù quattru cumpagni. Avia per missione di evangelizà i Sassoni, stabiliti in u paese 120 anni nanzu, dopu à a caduta di l'imperu rumanu. A missione ebbe gran successu. Ettelbertu, u più putente di i rè sassoni, fù battizatu è fece una cattedrale è un munasteru in a so capitale di Canterbury. In menu di sei anni, trè viscuvati eranu creati: Canterbury, Londra è Mancester. In Inghilterra, ùn ci era micca chè pagani. In u paese gallese, i Celti eranu cristiani è, cun elli, Agustinu hè statu sgalabatu. Quand'ellu hà cunvucatu i so veschi per fassi ricunnosce cum'è primatu è falli accettà a liturgia rumana, l'hà ricevuti à pusà, senza una cria di famigliarità. Quelli ùn u volsenu stè à sente nunda è si ne sò andati. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 28 agostu. 28.V. Santu Ghjermanu. Ghjermanu hè natu versu l'annu 496 in Augustudunu, l'attuale cità di Autun, in u dipartimentu di a Saône-et-Loire. U so amicu San Furtunatu hà contu ch'ellu hè natu è hà campatu per miraculu. A mamma si vulia scuncià ma ùn a ci fece. Una zia li avia preparatu un velenu ma hè u figliolu di issa dunnaccia chì u s'hà betu. Ghjermanu hà studiatu in Aballone, l'attuale Avalon, in u dipartimentu di l'Yonne. Hè statu parechji anni ind'un parente ch'ellu avia in Burgogna è po, à 35 anni, si hè fattu prete. A' 40 anni, l'anu datu a direzzione di l'abbazia di Sinfurianu, in a cità nativa, occupata da frati di San Basiliu. Ghjermanu, à quelli frati ùn li piacia, chì ghjera troppu severu, è si ne sò sbarazzati. Tandu, u figliolu di Clodoveu, rè di Parigi, u si pigliò cum'è vescu. Custì hà pruvatu à amendà i figliulini di Clodoveu. Quelli eranu cristiani, ma u so istintu era salvaticu, è ùn pobbe adestralli. Hè San Ghjermanu chì hà creatu l'abbazia San Vincensiu, diventata celebre cù u nome di Saint-Germain-des-Prés. Hè mortu u 28 maghju di l'annu 576. Avia una ottantina d'anni. Etimolugia: da u lat; "germanus", (di listessu sangue, di listessa razza). Casate: Germani. Nomi, Garmon, Germain, Germaine, German, Germana, Germano, Germanus, Germentsje, Germina, Ghjermana, Ghjermanu, Guermana, Guermane, Guermoussia, Jermen. 29.V. San Massiminu. A Beata Gherardina. Massiminu era vescu di Trevi, in Alemagna, quandu, l'annu 335, ghjunse in issa cità, cum'è esiliatu, santu Atanasiu. Massiminu udiava è cumbattia l'Ariani. L'annu 343, u cunciliu arianu di Filippopolis, in Bulgaria, l'hà scumunicatu, ma, in Trevi, era ellu u patrone è fù arcivescu di a cità sinu à ch'ellu hè mortu, u 12 sittembre di l'annu 349. Etimolugia, casate è nomi: Cf Massimu (14 aprile). Gherardina di Toscana hè stata maritata per forza cù un giuvanottu bon cristianu chì, ellu dinù, vulia stassi figliu. Dopu à avè campatu inseme qualchì annu, si sò staccati. Ellu si hè fattu frate camaldulese à San Savinu di Pisa, ella, terziaria in listessa cungregazione. Gherardina hà campatu cum'è una rimita in una cellula fora di l'abbazia. Hè morta in u 1240. Etimolugia, casate è nomi: Cf Gherardu (3 uttobre). 30.V. Santu Ferdinandu (o Ferrandu) Ferdinandu u Terzu hè u rè di Leone è Castiglia chì hà cacciatu l'Arabi da l'Andalusia. Era natu in u 1199 vicinu à Salamanca. L'Arabi musulmani anu occupatu a Spagna da l'annu 771 à l'annu 1492. Ci si sò dunque mantenuti quasi ottu seculi. Quandu Ferdinandu Terzu hè statu fattu rè, avianu digià persu a Castiglia, u Leone, a Navarra è l'Aragone. Ellu fece a guerra à quelli chì restavanu è quand'ellu hè mortu, u 30 maghju 1252, ùn avianu più chè l'emiratu di Granata. Hè Ferdinandu chì hà fattu chì a parlata castigliese hè diventata a lingua spagnola. Ferdinandu era u cuginu carnale di San Luigi, rè di Francia. E mamme eranu surelle. Tramindui anu guvernatu cum'è omi ghjusti è devoti. Etimolugia: da u germanicu "fried" (prutettore) è "nant" (arditu, risulutu). Casate: Ferdinandi, Ferrandi, Ferrandini, Ferendini. Nomi: Ferd, Ferdie, Ferdinand, Ferdinanda, Ferdinande, Ferdinando, Ferdinandu, Ferdl, Fernand, Fernanda, Fernande, Fernando, Fernandu, Ferranda, Ferrandu, Ferrante, Fertel, Friedenand, Hernando. 31.V. Visitazione di Maria Vergine. Santa Pieretta. Maria chì ghjera incinta per opera di u Spiritu Santu, fece una visita à Lisabetta chì, ella, era incinta di Ghjambattista u Precursore. Lisabetta a salutò cù e parulle chì sò oghje in l'Ave Maria: "Benedetta sie tù frà e donne, è benedettu sia u fruttu di u to ventre". E' Maria rispose: "L'anima meia magnifica u Signore". Pieretta, o piuttostu Petruniglia, postu chì i sapienti dicenu chì u nome di issa santa era u feminile di Petroniu è micca di Pieru, hè riprisentata, in e pitture è e statue, à spazzula in manu. Dicenu ch'ella pulia a casa di Petru, l'apostulu. Certi pretendenu ch'ella era a so figliola spirituale, ricunnuscente di esse stata cunvertita. D'altri, ch'ella era a so vera figliola. Petruniglia hè stata a Santa Patrona di a Francia sinu à u seculu dicessettesimu. Tandu, "Pierette Périne, Pérette è Pernelle" ci ne era tantu è più. Arricurdemuci di a favula di La Fontaine: "Pérette et le pot au lait". Etimolugia, casate è nomi: Cf Petru (29 ghjugnu). GHJUGNU 1.VI. Santu Ghjustinu. Santu Panfilu. Ghjustinu hè natu in Palestina versu l'annu 100. Inchietu di a so sorte è circhendu u veru, hà studiatu tutte e filosufie. Hè statu delusu da i stoichi, da i peripatetichi è da i pitagorichi. Ma, leghjendu à Platone, hè entratu in visibiliu. Hà dettu: "Mi s'hè parsu chì, prestu, averebbi cunnusciutu u Signore. Allora, mi ne sò andatu solu in un locu desertu, in bordu di mare". Custì, hà trovu un vechju chì filosufava ancu ellu è chì l'hà dettu: "Prega sè tù voli truvà a luce". Ghjustinu hà lettu e Sante Scritture è hà pregatu. E' hà cunnusciutu a fede è a pace. Hà passatu u restu di a so vita à leghje è à insegnà. Di i so scritti, ne restà trè: duie Apolugie di u Cristianisismu è un Dialogu. Era andatu in Roma per apre una scola, scunvince i pagani, è furmà d'altri apolugisti. Hè statu arrestatu per via di a so azzione prupagandista. Pudia francassi di a cundanna s'ellu avia rinunciatu à a so fede, ma disse à u ghjudice: "Quandu omu hà trovu a verità, ùn si volta micca in l'errore". E' cusì hè statu cundannatu à morte. Etimolugia: da u lat. "justus" (ghjustu, ragiunevule). Casate: Giusti, Giustini, Giustiniani. Nomi: Ghjusta, Ghjustina, Ghjustiniana, Ghjustinianu, Ghjustinu, Ghjustu, Giusta, Giustina, Giustino, Giusto, Justa, Juste,Justin, Justine, Justinien, Justinienne, Justino, Justis, Justus. Prutezzione: Ghjustinu hè u santu patrone di i filosufi. Panfilu era un Libanese di Beirut natu versu l'annu 240, mortu in Cesarea di Palestina u 13 ferraghju di l'annu 309. Dopu à avè studiatu in Alessandria, si era fattu prete è avia fattu scola in un stabilimentu creatu da Origenu in Cesarea marittima. Custì, ci era una bibliotevca magnifica. Ellu l'hà accresciuta sinu à 30.000 vulumi. Quand'ellu scrisse una Storia Ecclesiastica, l'arrestonu. Fù marturiatu è lampatu in una prigiò duv'ellu stete dui anni scrivendu una Apolugia di Origenu. Da prigiò u ci anu cacciatu per tumballu. 2.VI. Santu Erasimu. Santu Potinu è Santa Biandina. Erasimu hè dettu dinù Elme è Telme in Francia, Elmo in Italia, Eramu è Teramu in Corsica. Erasimu campava à u seculu quartu. Vescu d'Antiocca à l'epica di e persecuzioni di Dioclezianu, si n'andò à fà u rimitu nantu à a muntagna di u Libanu. Dinunziatu, arrestatu, marturiatu, fù salvatu da un anghjulu chì u guidò versu a pruvincia rumana d'Illiria è po in a Campania duv'ellu diventò u vescu di a piccula cità taliana di Formia, vicinu à Gaeta. Hè mortu marturiatu d'una manera atroce da i Lombardi ariani. Contanu chì, un ghjornu ch'ellu predicava nantu à un battellu, si calò u tonu. A timpesta era terribile ma, sopra à ellu, u celu era porgu è limpidu. Santu Erasimu hè aspessu riprisentatu cù un cabestanu è un canapu avvuglinatu. Dicenu chì u cabestanu hè u strumentu di u so martiriu è u canapu e so stintine. E pitture e più celebre chì riprisentanu u martiriu di u santu sò: quella di Hans Burgkmair à u museu di Monacu di Baviera, quella di Farinati in Verona, è quella di Poussin à u Vaticanu. I fochi di sant'Elmu sò isse fiaccule chì si vedenu in cima di i maghji di i battelli quand'ellu face u timpurale è chì sò create da l'eletricità atmosferica. Casate: Terami, Terramorsi. Nomi: u nome Teramu vene da l'appicciu di a "t" di Santu cù Eramu. Ghjè un fenomenu linguisticu cunnusciutu. In francese, Saint Elme si scrive dinù Saint Telme. Pensate à certe donne corse chì, vulendu sfrancisà, u lavatoghju u chjamavanu u "lévier". Paesi è cità: Gaeta, Napuli. In Corsica: Bonifaziu, Cervioni, Erbalonga. Prutezzione: donne in partu, marinari. Potinu è Biandina facenu parte di i 48 Cristiani marturiati in Lione in l'annu 177. Potinu, vescu di Lione, era u più vechju, avia 90 anni. Biandina, una schjava, era a più giovana. Prutezzione: Biandina hè a santa patrona di e giuvanotte. 3.VI. Santu Gavinu d'Irlanda. Santu Carlu Luanga. Gavinu hè mortu l'annu 618, in l'abbazia di Glendalug, vicinu à Dublinu, una abbazia ch'ellu avia creatu 68 anni nanzu. A' chì andava sette volte in pelegrinaggiu in Glendalug, vincia indulgenze quant'è andà in Roma. Cusì dicianu in Irlanda ma, in Roma, u cleru è l'osteriarii dicianu chì ùn era vera. A legenda di San Gavinu hè magnifica. Contanu chì a so vita fù veradimente santa, à tal puntu chì, quand'ellu traversava una furesta, l'arburi li facianu riverenza, i leoni è i lupi si indinuchjavanu. I primi tempi di issa vita santa, Gavinu era statu sette anni arrittu, fermu, braccie sparte, senza manghjà, è pregava senza avvedesi chì l'ocelli venianu à fà i so nidi è à cuvà e so ove in e so mani. Etimolugia: da u vechju gallese "gwalchmai" (falcu di piaghja). Casate: Galvani, Gavini. Nomi: Galvan, Galvano, Galvanu, Gauvain, Gauvin, Gauwe, Gavan, Gaven, Gavin, Gavino, Gavinu, Gawain, Gawen, Gouke, Carlu Luanga è cumpagni, marturiati in u 1886 è u 1887, in l'Uganda, sò i primi martiti cristiani di l'Africa nera. In u 1880, i Patri Bianchi volsenu evangelizà l'Uganda. U rè di issu paese i lasciò fà ma, u so succesore, chì gjera un marcante di schjavi, ùn l'intendia micca cusì. Un ghjornu chì i so schjavi cristianizati ricusonu di sutisfà i so vizii, i fece brusgià à picculu focu cù Carlu Luanga. Eranu 19. U papa Paulu Sestu l'hà canunizati in u 1964. Etimolugia, casate è nomi: Cf Carlu Boromeo (4 nuvembre). 4.VI. Santa Cluttilda. Cluttilda era nata in Lione versu l'annu 470. Era a figliola di u rè di i Burgondi, una tribù germanica chì avvia occupatu a Burgogna è una parte di a Sguizzera. Quandu u rè more, a veduva è duie figliole partenu da Lione, chì ghjera a capitale, è si ritiranu in Ginevra. Una di e figliole si face sora. Clutilda, ella, hè maritata cù Clodoveu (Clovis), u rè di i Franchi. Era in l'annu 493. Clodoveu era un assassinu è Cluttilda ùn pobbe impedillu di fà tumbà nimichi, amichi è parenti. Avia quantunque ottenutu di fà battizà i so figlioli. U primu natu morse, è Clodoveu disse ch'ella era per via di u battezimu. U secondu risicò di more è po guarì, è Clodoveu si disse chì u battezimu è e prighere di a moglia ci eranu forse per qualcosa. L'annu dopu, in Tolbiaccu, era in traccia di perde contru à l'Alemani chì invadianu u paese. Gridò: "Diu di Cluttilda, dami a vittoria, è mi facciu Cristianu!". Ebbe a vittoria è, qualchì settimana dopu, si facia battizà in Remi (l'attuale cità di Reims) cù trèmila di i so suldati. Issu ghjornu, a Gallia franca diventava ufficialmente catolica. Veduva, Cluttilda fù malavviata: una chì l'anu pigliatu a figliola è maritata per forza cù u rè di i Visigoti di Spagna; è po, hà suffertu ancu di più quandu i figlioli tumbavanu i nipoti per impedilli di regnà. Allora, si ne hè andata in Turone, l'attuale cità di Tours, dipartiumentu di l'Indre-et- Loire, è hà finitu a so vita accantu à a tomba di San Martinu. Hè morta à 75 anni, u 3 ghjugnu di l'annu 545. Etimolugia: da u germ. "hlod" (gloria) è "hilde" (battaglia)<. Nomi: Chlothilde, Clothilde, Clotilda, Clotilde, Cluttilda, Tilda, Tilde, Tilla. Prutezzione: nutari. 5.VI. Santu Bunifaziu. Bunifaziu era un frate di San Benedettu, natu in Inghilterra versu l'annu 675, mortu in Olanda u 5 ghjugnu 754, è sepoltu in Alemagna. Si chjamava Winfrid. Ghjè u papa chì l'hà datu u nome di Bonifaziu per via di u so bon destinu. Bunifaziu hà urganizatu a Chjesa alemana, rifurmatu a Chjesa franca, è fattu rè à Pépin-le-Bref. Fendu a lea trà i Sassoni, i Franchi è i papa, hà preparatu l'unità di l'Europa, realizata puliticamente da i Carulingi. Un storicu hà dettu: "Senza Bunifaziu, ùn ci serebbi mancu statu Carlumagnu". Avia una quarantina d'anni quand'ellu partì da l'Inghilterra. Da l'annu 719 à l'annu 742, cù l'aghjutu di Charles-Martel, hà evangelizatu a parte di l'Alemagna chì ghjera stata cristianizata da i Rumani è ghjera ridiventata pagana. Ci hà fattu munasteri, hà furmatu missiunarii, hà cunsacratu veschi è hà multiplicatu e scole. Fù aiutatu da frati è sore di valore. Certi sò stati canunizati. Da 742 à 747, hà rifurmatu a chjesa franca cù l'accunsentu di Pépin-le-Bref. A' Peppinu, l'hà cresimatu, appruvendulu di scartà i rè poltroni. A' l'età di 75 anni, Bunifaziu volse vultà in a Frisia germanica duv'ellu avia principiatu u so apustulatu. Hè statu massacratu mentre ch'ellu cunfirmava novi Cristiani. A salma hè stata purtata in Fulda, duve, da tandu, i veschi di a Chjesa alemana tenenu e so sedute. Etimolugia: da u lat. "bonus" (bonu) è "fatum" (sorte, destinu). Casate: Bonifaci, Bonifacio. Nomi: Boniface, Bonifacio, Bonifacius, Bonifas, Bonifaz, Bunifaziu, Faas, Fatzel. Paesi è cità: Alemagna. 6.VI. Santu Norbertu. Norbertu era natu versu l'annu 1080, in Zanten, un paese di a Renania, vicinu à Colonia. Era un canonicu parente di l'imperatori d'Alemagna. I rivenuti ùn li mancavanu. Campava à a Corte di Arrigu Quartu è pigliava i so piaceri duv'ellu i truvava. Avia 35 anni quandu, un ghjornu di tempurale, essendu à cavallu, hè tunatu, lampatu in terra, è lasciatu cum'è mortu. Rivenutu à sè, decide di fà una vita santa. Si disface di tuttu ciò ch'ellu pussede è, vestutu di pelle è scalzu, si mette à predicà a puvertà è a virtù. Dumanda à i so anziani culleghi, i canonichi, di dà l'esempiu, ma quelli l'impediscenu di sparghje e so teurie. Allora, Norbertu và à truvà u papa Gelasiu Secondu, chì ghjera tandu rifugiatu in Provenza è quellu li dà u permessu di predicà in tutta a Chjesa latina. Nantu à a strada di u ritornu, scontra, in Flandria, un prete chjamatu Ugu è, tramindui, evangelizeghjanu a Belgica. Dopu, sempre cù Ugu, chì ghjeranu diventati dui amiconi, và in Laone (in l'attuale dipartimentu di l'Aisne), chjamatu da u vescu chì vulia rifurmà u so cleru, ma ùn a ci fece. Tandu, crea una cumunità di canonichi regulari decisi à campà quandu in u cunventu, quandu fora, cum'è i preti seculari. Cusì hè nata l'abbazia di Prémontré. Era l'annu 1120. Trenta anni dopu, munasteri cum'è quellu di Prémontré ci ne era una trentina. In u 1126, Norbertu hè fattu arcivescu di Magdeburgu. Hè mortu in issa cità, ottu anni dopu, u 6 ghjugnu 1134. Norbertu avia ottenutu da l'imperatore Lottariu ch'ellu scacci da Roma l'antipapa Anacletu è ci porti à Nucenziu Secondu. Hè statu canunizatu in u 1582. Etimolugia: da u germanicu "nord" (Nordu) è "bert" (spampillulente). Paesi è cità: Magdeburgu, Anversa, Praga. Nomi: Norberis, Norbert, Norberta, Norberte, Norberto, Norbertu, Norbertus, Nordbert. Litteratura: Ida Düringsfeld: "Norbert Dujardin" (1861). 7.VI. Santu Gilibertu. Gilibertu era un signoru alvergnese chì participò à a seconda Cruciata da u 1147 à u 1149. A' u ritornu, si face frate. Petruniglia, a moglia, è Punzia, a figliola, si facenu sore. Fondanu un munasteru in Albaterra, l'attuale Aubeterre, in u Puys-de-Dôme, è unu in Novafonte, l'attuale Saint-Didier-la-Forêt, in u dipartimentu di l'Allier. Gilibertu hè mortu u 6 ghjugnu 1152. Etimolugia: da u germanicu "gisil" (di sterpa nobile) è "bert" (spampillulente). Casate Giberti, Gilberti, Giliberti. Nomi: Ghjiliberta, Ghjilibertu, Gielbert, Gielbertus, Gilbert, Gilberta, Gilberte, Gilberto, Gilbertu, Gilbertus, Gilbrecht, Giliberta,Gilibertu, Gillebert, Gilleberte, Gisbert, Gisberte, Giselbert, Gisilo, Jilbert. 8.VI. Santu Medardu. Medardu, vescu di Noviomagu, l'attuale Noyon, in u dipartimentu di l'Oise, hè mortu versu l'annu 560. E so reliquie sò in Soissons (dipartimentu di l'Aisne). Era di famiglia ricca è, da chjucu, stava in un castellu. Facia a carità à i poveri, ch'elli fussinu travagliadori o infingardi. Venianu à arruballi u mele di e so bugne, l'ove di u so pullinaghju, i frutti di i so alburi, è ellu lasciava fà. Contanu chì, à l'età di 10 anni, scuntrò un poveru omu chì avia persu u so cavallu. Corse à a stalla di u castellu è li ne dete unu. Quandu u babbu si hè avvistu ch'ellu li mancava u cavallu partì à circallu ma, si messe à piove... chì ne falava à sechje... è si ne vultò. Medardu, ellu, quand'ellu piuvia, pudia stà fora, chì ùn si incrusciava. Per via di issu miraculu dicenu chì, quand'ellu ghjunse in Paradisu, u Signore l'incaricò di regulà a pioggia. A legenda conta chì San Medardu hà istituitu a festa di a Virginella (in francese: la fête de la Rosière). Tutti l'anni, davanu una curone di rose è un premiu in soldi à a zitella a più bella è a più virtuosa. A prima à esse stata premiata, serebbi stata a surella, in l'annu 525. Etimolugia: da u germanicu "maht" (putenza) è "hard" (forte). Nomi: Mäder, Mäderli, Médard, Medardo, Medardu, Medardus. 9.VI. Santu Filicianu. A Beata Anna Maria. Filicianu era un frate chì ghjè statu marturiatu in Montana, vicinu à Roma, attempu à un altru chjamatu Primu. Versu l'annu 645, u papa Teodoru Primu fece purtà e so reliquie in Roma, nantu à u monte Celiu, in a basilica Santu Stefanu u Tondu. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 12 ferraghju. Anna Maria era nata in a cità toscana di Siena. A chjamavanu Nannetta. U babbu, chì ghjera speziale (farmacistu) si ne era andatu in Roma, credendu di fà furtuna. Quallà fù fame nera per tutta a famiglia. A' 12 anni, Nannetta travagliava digià. A' 21 annu, era cameriera. Si hè maritata cù Dumenicu Taigi, servu à u palazzu Chigi, è anu avutu sette figlioli allevati in a fede cristiana. Nannetta si avia pigliatu i genitori in casa. U maritu era azezu, u babbu capricciosu, ella sempre dolce, affettuosa è di bon umore. Quand'ella hè stata beatificata, si hè sappiutu chì, da u ghjornu ch'ella si era maritata, avia in casa un picculu sole cù a Santa Curona di spine. E' li bastava à fighjallu per sapè quale era chì avia bisognu di e so prighere. Hè morta à 68 anni, u 9 ghjugnu 1837. Etimolugia è nomi: Cf Anna (26 lugliu). 10.VI. Santu Landericu. Landericu era un vescu di Parigi à l'epica di Clodoveu Secondu. Hè mortu versu l'annu 656. Dicenu chì ghjè ellu chì averebbi creatu l'Hôtel-Dieu. Pittori è scultori u riprisentanu cù una cofa in manu per via chì, un annu di carestia, hà datu pane à tutti i poveri. In a so cattedrale, vulia chì ugnunu fussi assai rispettosu. Dopu mortu, hà vistu, da u celu, u so anzianu sacristanu chì ghjucava à piripì in chjesa. Hè falatu è l'hà datu una frusta tantu sulenne chì e staffilate l'anu marcatu pè u sempre. Etimolugia: da u germanicu "land" (paese) è "ric" (putente). Casate: Landry. I Landry di Corsica sò ghjunti versu u 1760 venendu da a Sguizzera. U più celebre di a famiglia, è l'ultimu à purtà issa casata, hè Adolfu Landry (1874-1956), deputatu è ministru, autore di una legge per dà allocazioni à e famiglie numerose. Nomi: Landeric, Landerich, Landerico, Landericu, Landri, Landru, Landry. 11.VI. Santu Barnabà. Barnabà hè statu unu di i primi Ghjudei à crede in a divinità di Cristu. Un' face micca parte di i dodeci apostuli chì anu seguitatu à Ghjesù, ma a Chjesa u cunsidereghja cum'è tale. Era u cuginu di San Marcu, l'amicu è cumpagnu di San Paulu. Barnabà è Paulu sò partuti inseme per insignà u Vangellu. Sò andati in Antiocca, in Cipru, in l'Asia minore. Dopu à cinque o sei anni, si sò cuntrastati è separati. Barnabà hè riturnatu in Cipru per campà cù quelli ch'ellu avia cunvertitu. Custì, secondu a tradizione, serebbi mortu marturiatu. Da tandu hè u Santu Patrone di l'isula. L'Atti di l'Apostuli contanu chì quandu Barnabà è Paulu evangelizavanu a cità di Listra, anu trovu un omu chì avia campatu à pusà, essendu infermu di nascita. Paulu u fissò in l'ochji è disse: "alzati è viaghja", è quellu si hè alzatu è hà viaghjatu. A folla maravigliata si hè detta chì i dii eranu falati nantu à a Terra. A' Barnabà, chì avia una bella prestanza, l'anu pigliatu per Giove, à Paulu per Mercuriu. E' l'anu accumpagnati cù fascie è ghirlande, vulendu fà sacrifizii. Ma quelli, stracciendu i so panni, anu dettu: "Fighjate chì simu omi cumè voi, sottuposti à listesse passioni. Abbandunate tutte isse cose vane è cunvertitevi à u Diu veru, quellu chì hà fattu u celu, a terra è u mare". Tandu, ghjunsenu i Ghjudei di Antiocca è Icconiu, si piglionu à Paulu, u striscinonu for di cità, u piglionu à petrate, è u lascionu credendulu mortu. U lindunmane, Paulu hè affaccatu in cità, hà ritrovu à Barnabà è sò partuti inseme. Etimolugia: da l'ebreu "bar" (figliolu) è "naba" (cunsulazione). Nomi: Barnabà, Barnabas, Barnabe, Barnabé, Barnabé, Barnaby, Varnava. Paesi è cità: Cipru. Litteratura: Dickens: "Barnaby Rudge". 12.VI. U Beatu Guidu. Guidu, Vagnotelli di casata, era natu in a cità taliana di Cortona, versu l'annu 1185. Era un giovanu nobile, riccu, struitu è generosu. San Francescu d'Assisi conta chì, una sera, ellu è un so cumpagnu sò andati à dumandalli l'uspitalità. Sò stati accolti cù assai curtesia, cum'è s'elli fussinu anghjuli scalati da u Paradisu. Guidu l'hà lavatu è basgiatu i pedi, l'hà fattu preparà un pastu magnificu è hà tenutu à serveli ellu stessu. Dopu, hà dettu à San Francescu: "O Patre, oramai sò u vostru servu. S'è vo avite biswognu di tuniche, di mantelli, cumprateli, eiu pagheraghju". San Francescu si hè pigliatu di affezzione per issu cavalieru cusì curtese. "Sappie - disse à u cumpagnu - chì a curtesia hè u megliu di l'attributi di u Signore. Hè per curtesia ch'ellu face luce u sole è ch'ellu face piove, tantu pè i gattivi chè pè i bravi. Issu cavalieru, u vurebbi in a nostra cunfraterna. S'è no vultessimu à vedelu?". E', qualchì ghjornu dopu, sò vultati. Prima di entre in casa, San Francescu si hè messu à pregà. U Signore hà vulsutu chì Guidu fussi à a finestra per vede pregà u santu, stracquatu in terra, braccie sparte. Di tantu in tantu paria ch'ellu si stacchessi da a terra. Allora, Guidu hè falatu è hà dettu à u Poverellu d'Assisi ch'ellu vulia esse frate cum'è ellu. Quand'ellu si hè fattu Franciscanu, avia una trentina d'anni. Hà campatu un'altra trentina d'anni in una grotta accantu à un fiume, in e vicinanze di Cortona. Da issa grotta, surtia, di tantu in tantu, per dumandà à e pupulazioni di fà penitenza. Hè mortu versu l'annu 1245. Etimolugia: da u germ. "witu" (boscu), cunfusu, più tardi, cù u nome di San Vitu (da u lat. "vita"). Casate: Guidi, Guidicelli, Guidici, Guidini, Guidoni, Guiducci. Nomi: Guido, Guidu, Guy, Guyonne, Guyot, Guyotte, Gwig, Sanvitu, Veit, Vit, Vitus, Wido. Litteratura: Walter Scott: "Guy mannering (1815). 13.VI. Santu Antone di Paduva. Antone hè natu à u Portugallu, accantu à Lisbona, versu l'annu 1195. Avia 25 anni è ghjera canonicu regulare, quand'elli sò ghjunti, da u Maroccu, parechji Franciscani chì ghjeranu stati marturiati. Abbandona a so cungregazione, entre in quella di i frati minori di San Francescu è parte pè u Maroccu. Ghjuntu quallà, si ammala. Prova à rivene à u Portugallu ma una timpesta si porta a barca nantu à e coste di a Sicilia. Tandu, i Franciscani siciliani si appruntavanu à parte per Assisi à u capitulu generale di u 1221. Antone si ne và cun elli in Italia. U capitulu u manda à u rimitoriu di San Paulu, vicinu à Forli. Ci stà un annu, in una grotta, ùn surtendu chè per andà à spazzà a chjesa. L'occasione fece chì, un ghjornu, ebbe à sustituì un predicadore chì ghjera malatu. Fù tantu eloquente, chì l'anu cacciatu a spazzula di manu è l'anu mandatu à predicà. Hà evangelizatu tutta l'Italia è parechje cità francese: Toulouse, Arles, Le Puy, Brives, Montpellieri. Antone hè statu unu di i più grandi oratori. Quand'ellu ghjunghjia in un locu, e butteghe chjudianu e so porte, e cità si viutavanu. Parlava davanti à vintimila persone è ancu di più. A' ungnunu dava cunfortu, cunsulazione. Un' avia u so paru per cumintà u Vangellu. Vituperava contru à i preti chì ùn pensavanu chè à u so benistà è prumettia l'infernu à i ricchi chì campavanu di u sudore di i poveri. Hà predicatu cusì durante nove anni, senza mai una stonda di riposu. Hè mortu u 13 ghjugnu di u 1231, in Paduva, à pusà nantu à una carrega è cantendu e lode di u Signore. U papa Gregoriu IX, chì l'avia intesu predicà, l'hà canunizatu u 30 maghju 1232, fattu eccezziunale, mancu un annu dopu à a so morte. Hè diventatu subitu un santu assai pupulare per via chì unipochi di cunventi franciscani l'anu sceltu cum'è patrone. Etimolugia, casate, nomi, Cf u 17 ghjennaghju. Paesi è cità: Portugallu, Paduva, Anzio, Hildesheim. Prutezzione: preganu à Sant'Antone pè e cavalline è, soprattuttu, pè a cerca di oggetti persi. 14.VI. Santu Eliseu. Santu Mettodiu. Eliseu hè, dopu à Elia, u prufetu u più celebre di u regnu di Ghjuda. Campava à u novesimu seculu nanzu à Cristu. Elia l'avia sceltu per succedeli. Quand'ellu abbandunò a Terra per cullassine in Celu, li lasciò u so mantellu in segnu di prutezzione. U fattu hè contu in u Vechju Testamentu, à u secondu libru di i Rè. In Corsica, u cultu di di Santu Eliseu hè attestatu da una cappella nantu à a muntagna di Santu Petru di Venacu è da lochi chì portanu u nome di u santu, in Partinellu, Piana, Sari d'Urcinu, Ortu, Guargualè è Santa Lucia di Mercuriu. Mettodiu, patriarca di Custantinopuli, era un Sicilianu di Siraccusa, natu versu l'annu 782. Quand'ellu sbarcò in Custantinopuli, un omu - quale, ùn si sà! - li disse: "O bellu zitè, veni quì à circà una gloria passagera. Fereste megliu di circà a gloria eterna". Hè cusì ch'ellu si fece frate è creò un munasteru in l'isula di Chiò. Era l'epica di l'imperatori iconoclastichi, di a guerra di e figure. Quandu, in l'annu 820, Michele Secondu, dettu u Tartagliulu, fù fattu imperatore di Bizanziu, u papa disse à Mettodiu di andà à truvallu per dumandalli di rende u patriarcatu à Niceforiu, scacciatu da l'iconoclasti. Quellu u fece flagellà è u mandò in una isula duv'ellu stete sette anni, chjusu in una cellula cù dui criminali. L'annu 829, u figliolu di Michele, fattu imperatore, u cacciò di prigiò è li dete l'alloggiu in u so palazzu, ma cù a difesa di sorte. Cusì, u novu regnante pudia prufità di a scienza di Mettodiu, tuglienduli a pussibilità di cunvince ghjente à e so teurie. Ciò chì l'imperatore ùn avia previstu, hè chì Mettodiu cunvertì l'imperatrice. Quella, à a morte di u maritu, fece di Mettodiu u patriarca dii Custantinopuli è u capu di a Chjesa d'Oriente. Tandu, Mettodiu avia 61 annu. Scacciò l'iconoclasti è messe un termine à una guerra chì, da un seculu, insanguinava l'imperu. Hè mortu quattru anni dopu, u 14 ghjugnu di l'annu 847. 15.VI. Santu Vitu. Vitu serebbi statu marturiatu attempu à Santu Mudestu è Santa Crescenzia versu l'annu 303. Altru ùn si sà. Ci sò chì pretendenu ch'ellu serebbi natu in Sicilia, figliolu di un riccu paganu, battizatu à l'appiattu. L'anu sappiuta è anu circatu à falli rinnegà a so fede senza riesceci. Risicava di esse marturiatu, ma un anghjulu l'hà salvatu purtendusilu in Terraferma cù u so stitutore, Mudestu, è cù a so balia, Crescenzia. Un San Vitu - San Guidu, dicenu certi - marturiatu in a pruvincia taliana di Matera, hà cunnusciutu a celebrità à u seculu XIV, in Alemagna è i Paesi Bassi, per via di una malatia di i nervi, a corea, chjamata, da tandu, ballu di San Vitu. Etimolugia: U nome Vitu vene da u latinu "vita" ma, almenu da u principiu di u Medievu, li s'hè soprappostu, in certi paesi, u nome Guidu, di urigine germanica, ciò chì face chì, aspessu, ùn facenu più a differenza trà i dui. Una prova di a cunfusione di San Vitu cù San Guidu hè chì u "ballu di San Vitu" hè chjamatu in francese "danse de Saint Guy". Casate: Viti, Vittini, Sanviti. Nomi: cf u beatu Guidu (12 ghjugnu). U diminutivu "Vitolu" era u nome di quellu chì averebbi permessu l'assassinamentu di Sampieru Corsu. Da tandu, per dì chì un omu hè un traditore si dice "hè un vitolu". Paesi è cità: Lunghignanu, Rutali, Tarranu; Vicu, Corti. Forse Urbalaconu è Cardu Torgia duve, in una cappella, Vitu hè assuciatu à Mudestu. Prutezzione: Vitu hè pregatu per guarisce e fraiature di animali, fraiature di cani è di serpi, per esempiu. 16.VI. Santu Urilianu. Santu Ghjuvan Francescu Régis. L'annu 546, Urilianu era statu elettu vescu di Arlate, l'attuale cità d'Arles. U papa u fece vicariu per tutta a Gallia. Hà avutu à cumbatte l'eresia chì pretendia chì a Vergine Maria ùn era micca a mamma di Ghjesù In Arles, hà fattu dui munasteri, unu pè e donne è unu per l'omi. A regula dicia chì tutti i frati devianu amparà à leghje. Urilianu serebbi mortu in Lione u 16 ghjugnu di u 551. Etimolugia: dau gr. "aurios" (matinata). Nomi: Aure, Auré, Aurèle, Aurelia, Aureliana, Aureliano, Aurelianu, Aurélie, Aurélien, Aurélienne, Auriane, Aurica, Auriole, Aurora, Aurore, Avreliane, Orell, Uriliana, Urilianu. Paesi è cità: Strasburgu. Litteratura: Gérard de Nerval: "Aurélia", Louis Aragon, "Aurélien". Ghjuvan Francescu Régis, entratu à a Cumpagnia di Ghjesù à 19 anni, prete à 30 anni, era natu in u 1597 à Fontcouverte (in l'attuale dipartimentu di l'Aude) è ghjè mortu u 31 dicembre 1640 à Louvesq (in l'attuale dipartimentu di l'Ardèche). Fù unu di i più grandi predicadori di u seculu XVII. A' l'epica di una guerra trà catolichi è prutestanti, diventata una guerra europea è chì durò trenta anni, Ghjuvan Francescu hà passatu l'ultimi dece anni di a so vita à circà di purtà un sullevu à i più poveri. Hè mortu à 43 anni, frustu da e fatighe. Ancu oghje, i pelegrini cuntinuveghjanu à visità a so tomba à Louvesq, issu picculu paese di i monti alvergnesi, à più di mille metri di altitutine. 17.VI. Santu Rinieru. Rinieru hè natu in Pisa versu l'annu 1117. A so giuventù si passa, à pocu pressu, cum'è quella di San Francescu d'Assisi. Figliolu di un riccu marcante, facia u truvadore, girendu i paesi, andendu da un castellu à l'altru, ghjuchendu di viola, è cantendu... è pecchendu tutte e volte chì l'occasione si prisentava. Un ghjornu, scontra un rimitu, un sant'omu, è li dice: "Prega per mè chì sò più disgraziatu ch'omu ùn crede". L'omu hà pregatu è Rinieru si hè cunvertitu. Hà brusgiatu a so viola è si hè messu à pianghje. Hà piantu tantu è tantu chì ghjè statu cecu un certu tempu. Decisu à parte pè a Palestina, fece u marcante per vincesi qualquì soldu è pagà u viaghju ma, da a so borsa surtia una infezzione. Si hè dettu: "Per puzzà tantu, ùn pò esse chè u diavule". A ghjetta è campa di limosine. Hè quantunque andatu in Palestina. U postu nantu à u battellu l'hà pagatu ramendu cù i galeriani. Vultatu in Pisa, si fece frate, un semplice frate, ricusendu d'esse prete. In cità, u tenianu assai. Ellu cunsigliava, cunsulava, rallegrava è facia ancu i miraculi. Hè mortu u 17 ghjugnu di u 1160. Per interrallu, sò i consuli di a cità chì anu purtatu u catalettu. Più di quattru seculi dopu, in u 1591, e so osse sò state messe in a nova navata di a cattedrale di Pisa. U scheletru ùn era cumplettu chì, dui seculi nanzu, a regina Ghjuvanna d'Aragone ne avia compru una parte. Etimolugia: da u germanicu "ragin" (cunsiglieru) è "gund" (armata). Casate: Rinieri. Nomi: Neres, Nieres, Rackner, Ragnar, Rainer, Rainier, Rainiero, Raneiro, Raniera, Reginar, Regner, Regnerus, Régnier, Reignier, Reiner, Renner, Riener, Rinar, Riniera, Rinieru, Rinner. Paesi è cità: Montemaggiore. 18.VI. Santu Leonzu. Leonzu era un suldatu fenicciu chì campava versu l'annu 300. Era natu è stava in a cità siriacca di Tripoli chì, oghje, face parte di u Libanu. Hè statu inculpatu di ùn vulè sacrificà à i dii è di circà à cunverte ghjente à u Cristianisimu. Davanti à un tribunale militare, hà aggravatu u so casu, dicendu ch'ellu era prontu à riprincipià è ridendusi di i dii pagani di l'Imperu rumanu. E'cusì l'anu scapatu. Leonzu hè statu cunsideratu cum'è santu da a Chjesa siriacca è, subitu, hè diventatu assai pupulare. Etimolugia: da u lat. "leo" (leone). Casate: Leonzi. Nomi: cf Leone, u 10 nuvembre. 19.VI. I Santi Gervasiu è Prutasiu. Santu Romualdu. Gervasiu è Prutasiu serebbinu dui fratelli picce marturiati in Milanu à i primi tempi di u Cristianisimu. L'anu interrati unu accantu à l'altru. In i so scritti, Santu Agustinu i prisenta cum'è mudelli di santità. I scheletri sò stati ritrovi da Santu Ambrosgiu, chì ghjera vescu di Milanu à u seculu quartu. L'hà sepolti sottu à l'altare di a so chjesa - l'attuale basilica Santu Ambrosgiu - è hà dumandatu à e pupulazioni di pregalli. Ambrosgiu, cum'è Agustinu, ùn dice nunda di a vita di i dui santi. A sola infurmazione ch'ellu ci dà, vene da i scheletri. Dice: "Eranu assai assai grandi, cum'è l'omi di i tempi antichi". Nomi: Gerva, Gervais, Gervaise, Gervaius, Gervasia, Gervasiu. Paesi è cità: Milanu Parigi, Soissons, Nevers. In Corsica: a pieve di Ghjuvellina. Romualdu hè u fundadore di a cungregazione di i frati camaldulesi. Figliolu di u duca di Ravenna, Romualdu ebbe una giuventù libera è libertina, è po si cunvertì u ghjornu ch'ellu vide u babbu tumbà un amicu in duellu. Diventatu frate, volse rifurmà e regule di certi cunventi è fù persecutatu. Essendu Patre guardianu, i so frati l'anu chjusu in prigiò. Una volta l'anu flagellatu è messu fora. Una notte ebbe à fughje chì si appruntavanu à tumballu. Finalmente, in a cità toscana di Camaldoli, vicunu à Firenze, riesci à creà u cunventu ch'ellu bramava tantu di fà. Hè mortu u 19 ghjugnu di l'annu 1027, in u cunventu di Val di Castro, vechju, solu. Da parechji mesi, ùn avia lentatu una parulla. Etimolugia: da u germanicu "hrom" (rinuminanza) è "waldan" (guvernà). Casate: Romualdi. Nomi: Romaldo, Rommelt, Romuald, Romualda, Romualdine, Romualdo, Romualdu, Romwald, Rumold, Rumolt. Paesi è cità: Ravenna. 20.VI. Santu Siliveriu. Siliveriu era un Talianu di Frosinone, in a pruvincia di u Laziu. Era u figliolu di u diacunu Ormisdra chì ghjè statu papa da l'annu 514 à l'annu 523. Era l'epica chì i Bizantini, cumandati da u generale Belisariu, pruvavanu à caccià i Goti da l'Italia. L'annu 536, i Goti eranu in Roma. U so rè fece papa à Siliveriu, ciò chì dispiacì assai à un diacunu chjamatu Vigiliu chì vulia ellu u postu. Quandu Belisariu hà occupatu a cità di Roma, Vigiliu si hè fattu bellu cun ellu. Un ghjornu, l'hà fattu vede un falzu scrittu duve Siliveriu prumettia à u rè di i Goti di apreli a porta Asinaia per ch'ellu possi ricunquistà a cità. Allora, Belisariu hà esiliatu à Siliveriu in Turchia è hà fattu papa à Vigiliu. Siliveriu hè vultatu subitu da Turchia chì, i veschi di l'Asia avianu ottenutu da l'imperatore Ghjustinianu ch'ellu fussi ghjudicatu una seconda volta. Ma, in Roma, Vigiliu era putente. E' Siliveriu fù cundannatu una seconda volta è mandatu in l'isulottu di Palmaria, in u golfu di Saetta, di punta à Roma. Dicenu chì custì l'anu datu à manghjà u pane di a tribulazione è à beie l'acqua di l'angoscia. Muria qualchì mese dopu. Era u 20 ghjugnu 538. Etimolugia: da u lat. "silva" (furesta). Casate: Silvieri. Nomi: Fester, Jelvestr, Sailbheastar, Sila, Silane, Silas, Siliveriu, Silivestru (per Silivestru papa ancu ellu, 319-337, cf u 31 dicembre), Silouan, Silva, Silvaine, Silvana, Silvane, Silvano, Silvère, Silverio, Silvester, Silvestre, Silvestro,Silvestru, Silvia, Silviane, Silvin, Silvina, Silvino, Silvio, Silvius, Sylvain, Sylvaine, Sylvan, Sylve, Sylvère, Sylvester, Sylvestre, Sylvette, Sylvie, Sylvin, Sylvius, Vester. 21.VI. Santu Luigi Gonzaga. Per quasi quattru seculi, da u 1328 à u 1708, i Gonzaga anu avutu u ducatu di Mantova, in Lombardia. Luigi era natu à u castellu di Castiglione u 9 marzu 1568. Essendu u più grande di i figlioli di Ferrante Gonzaga, l'anu preparatu à succedeli. A' 4 anni, u vestianu da suldatu; à 7 anni, li facianu tirà di cannone. U mandavanu à visità d'altre signurie: in Ferrare, in Parma, in Turinu, in Firenze ind'è i Medici, è ancu in Madrid ind'è Filippu Secondu. I Gonzaga campavanu cum'è a più parte di i signori di l'epica: sbacconi, licenziosi, amorali, crudeli, è assassini. Ne pagavanu dinù e cunsequenze. Dui fratelli di Luigi sò stati massacrati è, à a mamma, l'anu datu una stilettata in i carrughji di Mantova. Luigi dicia: "I nobili sò fatti cum'è l'altri, cù listessa fanga. A sola differenza hè chì a soia puzza più chè quella di i poveri". A' 17 anni, decide di fassi frate. Sceglie i Ghjesuiti per via chì ùn pudianu avè gradu in u cumandu di a Chjesa. Per via dinù chì giravanu u mondu cum'è missiunarii. Lascia i so diritti à a Signuria à un fratellu è si ne và in Roma à studià è à preparassi à una vita di fede, di apostulatu è di santità. A' 18 anni, prununzia u so ingagiamentu. A' 20 anni, riceve l'ordini minori. Trè anni dopu, u 21 ghjugnu 1591, more, vittima di a pesta chì curia in Roma. Etimolugia: da u franconu "hlod" (celebre) è "wig" (cumbattente). Casate: Lodovighi, Lodovici, Lovisi, Luiggi, Luigi, Luisi. Nomi: Alabhaois, Aloisus, Aloys, Aloysius, Alvise, Clodwig, Clovis, Clovisse, Gigi, Ladewig, Lajos, Lew, Lewie, Lewis, Lluis, Lodovico, Lodwijk, Loeiz, Loeiza, Loeki, Loeloe, Loïc, Loig, Loïs, Looi, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Louiset, Louisette, Louison, Lowik, Lozoïc, Ludeke, Ludel, Ludovic, Ludovico, Ludovicu, Ludovicus, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludwig, Lugaidh, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Luisinha, Luisita, Luisito, Luiz, Luthais, Lüwisi, Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig. In u 1981, in Corsica, Luigi venia à u dodecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 16 omi nantu à mille. Luisa era à u diciottesimu rangu di i nomi feminili purtatu da sei donne nantu à mille. Paesi è cità: Castiglione delle Stiviere, Mantova. Prutezzione: i studianti. 22.VI. Santu Albanu. Santu Paulinu di Nole. Albanu hè cunsideratu cum'è u primu martiru di l'Inghilterra cristiana. Serebbi statu vittima di a so fede à u seculu terzu, forse in l'annu 287. Campava in Verulamiu, l'attuale cità di Santu Albanu in u Hertfordshire. Albanu era un poveru omu, un paganu caritatosu chì avia piattatu in casa soia un missiunariu cristianu ricercatu da a pulizza. Quellu l'hà cunvertitu è battizatu. Quandu i suldati ghjunsenu in casa per arrestà u prete, Albanu, per salvallu, s'avia messu a so vistura. S'hè lasciatu piglià è marturià. Etimolugia: da u lat. "albus" (biancu). Casate: Albani. Nomi: Albain, Alban, Albana, Albane, Albanu, Albanus, Albe, Albin, Aubaine, Auban. Paulinu, natu l'annu 353 in Burdigala, l'attuale cità di Bordeaux, hè mortu l'annu 431 in Nole, cità di a Campania taliana. Appartenia à una famiglia nobile è putente di Roma. A' 25 anni, era digià guvernatore di a Campania. A' 30 anni, avia spusatu una Cristiana spagnola chjamata Teresia. Ebbenu un figliolu, mortu à l'età di 8 mesi. Tandu, Paulinu si hè messu à studià u Cristianisimu cù a speranza di truvacci un rimediu à u so dulore. A' 37 anni, hè statu battizatu in Burdigala. A' 41 annu, si hè fattu prete in Barcellona. Ellu è a moglia anu vendutu tuttu ciò ch'elli pussedianu in Spagna, in Gallia è in Italia è si sò ritirati in Nole, accantu à a tomba di San Filice. A' san Filice li anu fattu è dedicatu una magnifica basilica cù una casa appicciata per riceve i pelegrini à pianterrenu è i discepuli à u primu pianu. Tutte e cellule davanu nantu à l'altare maiore. A notte, tutti si aisavanu per pregà è cantà. Paulinu scrivia è piantava e so orte. Quindeci anni dopu hà accettatu di esse u vescu di Nole. Hà difesu a cità contru à i Goti chì, l'annu 410, sacchighjonu à Roma. Affettuosu, fidu, Paulinu ebbe cum'è amichi i santi Martinu, Ambrosgiu, Ghjilormu, Agustinu è Sulspiziu Severu, u puetu Ausoniu, l'imperatore Teodosiu, è u papa Anastasiu. I so sciali eranu di scriveli lettere in rima. Etimolugia, casate è nomi: cf Paulu (29 ghjugnu). 23.VI. Santu Lanfrancu. Santa Etheldreda (Audrey). Lanfrancu era un vescu di Pavia, mortu in u 1198. Etimolugia: da u germ. "landa" (territoriu, paese) è "franka" (curaggiosu, audace è liberu). Casate: Lanfranchi. Etheldreda campava à u settesimu seculu. Tandu, l'Inghilterra era spartuta in sette regni. U babbu era u rè di Est Anglie. L'hà maritata duie volte per interessu puliticu. A prima volta fù cù u principe Tonbertu, un vechjone malaticciosu chì morse trè anni dopu. Vergine, è pronta à fassi sora, l'hà rimaritata cù Egfrid, figliolu di u rè di Northumbrie, chì si era sempre zitellu. Ma u zitellu hè ingrandatu. Allora, per cunservà a so virginità, Etheldreda si ne hè fughjita cù l'aiutu di San Wilfrid chì a fece entre in l'abbazia di Cuningham. Dicenu chì u maritu ùn ebbe premura di falla rivene, chì avia trovu megliu. Dopu à un annu di nuviziatu à Cuningham, Etheldreda fece, in a cità d'Ely, una grande abbazia per omi è donne. A guvernò sinu à a so morte, u 23 ghjugnu di l'annu 679. Etimolugia: da l'anglosassone "aethel" (nobile) è "thryth" (putente). Nomi: Audrey, Audric, Audrie, Audry, Autric, Autry, Etheldreda, Etheldrede. Paesi è cità: Ely (per parechji seculi, u 23 ghjugnu facianu una grande fiera duv'elli vendianu cullane è straglieri ch'elli chjamavanu "tawdries"). Prutezzione: maladie di gola (Etheldreda serebbi morta di un rimassu in gola). 24.VI. Natività di Santu Ghjambattista. Ghjambattista hè dettu u Precursore per via ch'ellu hà annunziatu a ghjunta di Ghjesù cum'è Messia, è u Battista per via ch'ellu battizava in l'acque di u Giordanu. Ghjesù hà dettu di Ghjambattista: "A vi dicu in verità chì, frà quelli chì sò nati da donne, ùn ci ne fù mai più maiò chè Ghjambattista". E' Ghjambattista hà dettu di Ghjesù: "Eccu l'Agnellu di Diu, quellu chì cancella i peccati di u mondu". Per avè rimpruveratu à Erode a so gattiva cundotta, Ghjambattista hè statu imprigiunatu in Maccheru, una furtezza nantu à un scugliale inturniatu di valle prufonde, aldilà di u fiume Giordanu, accantu à u Mare Mortu. Quand'ellu l'anu scapatu, avia una trentina d'anni. Averebbi dinù dettu di Ghjesù: "Bisogna à ch'ellu ingrandi è eiu ch'o inchjuculischi". Hè per quessa chì a so festa hè stata fissata à u sulstiziu d'estate, quandu i ghjorni accortanu. Etimolugia: da l'ebreu Yohanan (Iavhè hà aggraziatu) è u grecu "baptistès" (chì batteza). Nomi: Bapper, Baptista, Baptistine, Batista, Battista, Battistina, Battistu, Bautisse, Bopp, Ghjambattista, Ghjuvan Battista (cf Ghjuvanni, 27 dicembre). 25.VI. Santa Leonora. Santu Prosperu. Leonora hè nata in u 1122. Era a figliola di u conte di Provenza. U babbu, Raimondu Berlinghieru Quartu, è a mamma, Beatrice di Savoia, anu u so nome in u Parnassu di i pueti pruvenzali. Leonora avia una grande cultura litteraria è ghjera assai divuziunosa. A' 14 anni, a maritanu cù Arrigu Terzu, rè d'Inghilterra. A surella, Margherita, era a moglia di San Luigi, rè di Francia. Leonora hà cumessu l'errore di fà vene, à a Corte di Londra, una massa di parenti è cumpatrioti, è di dalli à i più belli posti. In u 1261, un populu si rivolta. U rè hè fattu prigiuneru. Ella, li riesce à scappà è à andassine nantu à u cuntinente. Quattru anni dopu, volta cù una armata, salva u maritu è ripiglia u putere. A' l'età di 50 anni, quandu u maritu more, Leonora si face sora di San Benedettu. Hè morta in un cunventu u 25 ghjugnu 1291. A Chjesa ùn hà mai vulsutu canunizalla, ma a cunsidereghja cum'è santa. Etimolugia è nomi, cf Lena (18 agostu). Santu Prosperu, Duttore di a Chjesa, hè natu in Aquitania versu l'annu 390 è ghjè mortu in Roma dopu à l'annu 445, forse in 463. Di issu santu, si sà pocu. Quand'ellu avia una quarantina d'anni, stava in Marseglia. Quand'ellu ne avia una cinquantina, era in Roma cum'è redattore à a Cancelleria puntificale è secretariu di u papa Leone Primu, u Maiore. Prosperu hà cumpostu una Storia Universale servendusi di i scritti di Eusebiu è di San Ghjilormu è, soprattuttu, hà scrittu assai per difende e teurie di Santu Agustinu è cumbatte i Pelagichi chì pretendianu chì l'anima era cusì bella, cusì impastata di boni stinti, chì ùn avia bisognu di a grazia di Diu per salvassi. Dicenu chì, centu per una, Prosperu era maritatu, postu ch'ellu hà lasciatu isti cunsigli in rima à una donna: Fà gran casu cara amica à a nostra cristiana vita. Quandu ti facciu duveri devi rendeli sinceri. Curà sempre devi à mè per chì eiu curghi à tè. Liticami quandu vogliu alzà a testa da l'orgogliu. Aisami s'ella accade chì à le volte eiu cadi. S'o ti mostru le to colpe prestu fà lu mea culpa. Di essene un solu corpu tramindui, ùn hè un tortu. Ma ch'o siamu, in soprappiù, una sola anima eiu è tù. Etimolugia: da u lat. "prosperus" (beatu, prupiziu). Casate: Prosperi. Nomi: Prosper, Prospera, Prospero, Prosperu. Paesi è cità: Reggio Emilia 26.VI. Santu Antelmu. Santu Davide u rimitu. Antelmu era natu in u 1107 in un castellu di Savoia. Hè mortu u 26 ghjugnu 1178 in Belley, cità chì appartenia à u duca di Savoia, diventata francese in u 1601 per via di un scambiu di territoriu, è chì si trova, oghje, in u dipartimentui di l'Ain. A cità hè soprattuttu cunnusciuta cum'è u paese nativu di Brillat-Savarin, l'autore di a "Physiologie du goût", un libru stampatu in u 1825 è ristampatu tante è tante volte. Antelmu avia rifattu a Grande Certosa, distrutta da una valanga, è ne era divintatu u settesimu priore. Ghjè ellu chì hà creatu e prime Certose pè e donne chì vulianu campà in rimite. Dete a so demissione di priore quandu u papa pigliò a pretesa di dui frati ch'ellu avia punitu. Pocu dopu, u papa cambiò di parè è fece di Antelmu u vescu di Belley. Avia tandu 56 anni. Cum'è vescu, ricusò di ricunnosce l'antipapa Vittoriu Quartu, fattu da l'imperatore Federiccu u Barbirossu. Invece di vulelline, u Barbirossu u fece principe elettore di u Santu Imperu. Davide, natu in a Mesopotamia versu l'annu 450, hè mortu in Grecia, à Saluniccu versu l'annu 540. Omu di misericordia è di virtù, Davide hà campatu settanta anni in una cellula. Una notte, da a finestra di issa cellula, anu vistu esce fiastare. E guardie anu pinsatu chì i Barbari l'avianu picciatu focu ma, a mane, anu trovu à Davide sanu è salvu è a cellula intatta. E' u fattu accadia di tantu in tantu. Pè a ghjente di Saluniccu, Davide era una guida spirituale. Subitu mortu, a Chjesa greca l'hà messu nantu à l'altari, ma ci hè vulsutu à aspettà più di mille anni per chì u so nome sia scrittu mantu à u Martirologu di a Chjesa latina. Etimolugia, casate è nomi, cf u 19 dicembre. 27.VI. Santu Ferrandu. Santu Ciriliu. Ferrandu, di urigine spagnola, era u vescu di Caiazzo, in Italia, versu l'annu 1023, o 1050, à dilla ghjusta ùn si sà. Hè mortu in Albiniano duv'ellu hà una chjesa. Ci sò chì pretendenu chì e reliquie di San Ferdinandu, rè di Castilla è Leone, mortu in Siviglia in u 1252, è festighjatu u 30 maghju, serebbinu state purtate in Caiazzo è chì a tradizione ne hà fattu quelle di un vescu di u lucale. Etimolugia, casate è nomi: cf u 30 maghju. Anu dettu dinù chì u nome Ferrandu venerebbi da un cugnome francese in relazione cù u mantellu grissgiu chjaru di un tippu di cavalli ("un cheval ferrant"), cugnome datu à un omu capelligrisgiu o barbigrisgiu. Cirillu, patriarca d'Alessandria (cum'è u ziu), hè mortu u 27 ghjugnu di l'annu 444. Era un omu viulente, intransigente, un veru dittatore. Dicenu chì, sì San Ghjuvanni Crisostomu, u più famosu oratore cristianu d'Oriente fù destituitu da u patriarca Teofilu, Cirillu ci era per qualcosa. Hà fattu chjude e chjese scismatiche è hà scacciatu i Ghjudei da a cità. Di u prefettu imperiale, ùn pudia mancu sentene u nome è azzizzava i frati contru à ellu. Allora, perchè avè messu nantu à l'altari un omu cusì pocu simpaticu? Ghjè chì, Cirillu fù u gran vincidore di l'eretichi è, soprattuttu, un gran scrittore cristianu. I so scritti sò tantu impurtanti pè a Chjesa catolica chì, in l'annu 1882, u papa Leone XIII ne hà fattu un Duttore di a Chjesa. Etimolugia è nomi: cf u 14 ghjennaghju. Paesi è cità: Alessandria d'Egittu (9 ferraghju). 28.VI. Santu Ireneu. Vescu di Lione è martiru, Ireneu purebbi esse natu in a cità turca di Smirne versu l'annu 130. In issa cità, hè statu u discepulu di u santu vescu Policarpu chì, ellu, avia cunnusciutu l'apostulu Ghjuvanni. Ghjè grazia à issi dui omi ch'ellu hà amparatu a duttrina cristiana. In l'annu 177, Ireneu ghjunse in Lione allora chì u vescu Potinu, marturiatu, venia di more in prigiò (Cf u 2 ghjugnu). In l'annu 182, i Cristiani di a cità, persecutati, l'anu incaricatu di purtà una lettera à u papa Eleuteriu. Quand'ellu hè vultatu, l'anu fattu vescu. Durante 24 anni, hà fattu cunnosce e parulle di Cristu è cunvertitu una massa d'eretichi. Dicia: "U Cristu si hè fattu cum'è noi per fà di noi ciò ch'ellu era". Ireneu hà scrittu assai. Solu, u so Trattatu contru à l'eresie gnostiche di l'epica hè statu cunservatu quasi sanu. Dicenu chì u santu vescu di Lione serebbi statu marturiatu durante e persecuzioni di l'imperatore Settimu Severu, in l'annu 202. Etimolugia: da u gr. "eirênê" (pace). Nomi: Eirena, Erena, Ira, Iren, Irena, Irenaeus, Irène, Irenea, Irénée, Ireneo, Ireneu, Irenion, Irina, Irinei, Irini, Irinka, Iroucha, Irounia, Reni, Renie, Rinia. 29.VI. I Santi Petru è Paulu. I dui apostuli sò festighjati attempu cum'essendu e dui culonne di a Chjesa catolica, apostolica è rumana. Petru era natu in Betsaide di Palestina è si chjamava Simone Bar Iona, ma Ghjesù u chjamava Chefassu chì, in Ebreu, vole dì "petra", un cugnome simbulu di a fundazione di a religione catolica. Hà evangelizatu à Ghjerusalemme è Antiocca di Siria. Si hè stabilitu in Roma è ghjè statu marturiatu, forse crucifissatu, versu l'annu 64, à l'epica di e persecuzioni di Nerone. Hè statu sepoltu à u Vaticanu duve, più tardi, l'imperatore Custantinu hà fattu a basilica di San Petru. Quandu, in l'annate 1940, 1950, anu fattu scavi sottu à a basilica, anu annunziatu chì a tomba di San Petru era stata ritrova. Etimolugia: da u gr. "petros" (petra, scogliu). Casate: Perelli, Peretti, Perez, Petrocchi, Petrucci, Pieri, Pierini, Pieroni, Pierotti, Pierraccini, Pierucci, Pietri, Pietrini...è altre cumposte. In Corsica, in u 1881, Pietri era à l'ottesimu rangu di e casate, Peretti à u 34èsimu, Pieri à u 35èsimu. A' elle trè riprisentavanu quasi 12 per mille di e casate. Nomi: Paitje, Pär, Peadair, Peadar, Pedrinha, Pedro, Peer, Pekka, Per, Perez, Perico, Perig, Perkje, Pernette, Pero, Perrette, Perrettu, Perrin, Perrine, Perrinette, Perinetta, Pertrinia, Peta, Petar, Pete, Peter, Peterina, Peteris, Peterus, Petey, Petia, Petie, Petoussia, Petra, Petrina, Petrinka, Petro, Petronella, Petronia, Petronilla, Pétronille, Petru, Petrus, Petrusa, Petschz, Petter, Petz, Pierig, Pierinu, Pierke, Piero, Pierone, Pierre, Pierretta, Pierrette, Pierrick, Pierrot, Piers, Pieru, Pierucciu, Piet, Pieter, Pietje, Pietro, Pietru, Pietsch, Pita, Piterke, Pitrah, Pitrick, Pitt, Polu, Protria, Protz. In Corsica, in u 1881, Petru venia à u quartu rangu di i nomi maschili, dopu à Ghjuvanni, Antone è Francescu. Era quellu di 54 omi nantu à 1000. Pieretta venia à u quindecesimu rangu di i nomi feminili cù 9 nantu à 1000. Paesi è cità: Petru è Paulu sò onurati inseme in Amburgu, Ancona, Baviera, Boemia, Bologna, Cologna, Fabriano, Faenza, Fano, Fiesole, Genuva, Inghilterra, Lilla, Lovaniu, Lucca, Monpellieri, Nantes, Napuli, Roma, Sicilia, Vannes, York. Litteratura: BARIE J.M. "Peter Pan" (1904). Paulu, ellu, hè natu in Tarse di Turchia, versu l'annu 5 o l'annu 10 dopu à Cristu. Era Ghjudeu, citatinu rumanu, è di cultura greca. Hà persecutatu i primi Cristiani è po hà scontru à Ghjesù in Siria, nantu à a strada di Damascu. E' Ghjesù l'hà cunvertitu. Hè diventatu u teoricu di u Cristianisimu primitivu, annunziendu a risurezzione di Cristu, predichendu chì Ghjesù tenia caru à tutti, Ghjudei è Pagani, schjavi è omi liberi, omi è donne. Evangelizeghja a Palestina, Roma, a Spagna, i Balcani, è l'Asia. Arrestatu una prima volta, versu l'annu 61, hè assoltu ma, sei anni dopu, à l'epica di Nerone, hè cundannatu è scapatu. Etimolugia: da u lat. "paulus" (chjucu). Casate: Paolacci, Paoletti, Paoli, Paolini, Poletti, Poli, Polini... è d'altre cumposte. In Corsica, in u 1881, Poli venia à u 9èsimu rangu di e casate, è Paoli à u 10èsimu. Inseme serebbinu à u primu rangu cù 11,7 nantu à mille, allora chì a casata a più sparta, Casanova, riprisenta 8,5 per mille. Nomi: Paavo, Pablito, Pablo, Pachata, Pachoukha, Paola, Paoli, Paolina, Paolino, Paolo, Paul, Paula, Paulat, Paule, Päule, Pauletta, Paulette, Paulien, Paulienne, Paulille, Paulin, Paulina, Pauline, Paulino, Paulinu, Paulinus, Paulita, Paulot, Pauls, Paulu, Pauly, Pauw, Pauwel, Pauwels, Pavel, Pavla, Pavlia, Pavlik, Pavlina, Pavline, Pavlinka, Pavlounia, Pawel, Pawl, Pèl, Pleins, Pol, Polu, Poul, Poulus. In Corsica, in u 1881, Paulu venia à u sestu rangu di i nomi maschili, dopu à Ghjuvanni, Antone, Francescu, Petru è Ghjiseppu. Era quellu di 40 omi nantu à 1000. 30.VI. Santu Adolfu. Santu Marziale. Adolfu hè natu versu l'annu 1185. Era un frate, fattu vescu d'Osnabrück, in a Vesfalia, un omu semplice chì aiutava i poveri è curava i leparosi . Hè mortu u 30 ghjugnu 1224. Etimolugia: da u germanicu "athal" (nobile) è "wolf" (lupu). Nomi: Adelphe, Adolf, Adolfu, Adolph, Adolphe, Adulf. Marziale era un Rumanu, mandatu, forse versu a fine di u seculu terzu, per evangelizà a Gallia. Hè statu u primu vescu di una cità chì purtava u nome di l'imperatore Augustu, cità diventata, un seculu dopu, a capitale di a tribù di i Lemovici, è chì ghjè oghje a cità di Limoges, capilocu di u dipartimentu di a Haute-Vienne. Di San Marziale ùn si sapia altru ma, à u seculu VIII, è po à u seculu XI, ci sò chì anu scrittu per crealli una legenda. Ne anu fattu u cuginu di San Petru. E' anu dettu chì ghjera ellu u zitellucciu chì Ghjesù mustrò à l'Apostuli per falli capì chì devianu fassi zitelli per pudè entre in Paradisu. Anu contu dinù chì, quandu Marziale partì da Roma pè a Gallia, eranu trè. E', unu di i cumpagni essendusi mortu per istrada, Marziale l'hà risuscitatu tucchendulu cù u bastone di San Petru ch'ellu pussedia. Etimolugia: da u lat. "martialis" (cunsacratu à u diu Marte). Nomi: Mars, Marsal, Mart, Martial, Martialis, Martiane, Martien, Marziale. LUGLIU I.VII. Santu Teoduricu. Teoduricu hè natu in Curtis Alamanorum, l'attuale Auménancour, in u dipartimentu di a Marne. Hè mortu l'annu 533 in Remi, l'attuale cità di Reims. U babbu, un sgiò, era un furdanu è un ladrone. Ellu, ùn serà statu tantu megliu, ma era più di bon indule. U ghjornu di u so matrimoniu, si avvede ch'ellu hà a vucazione per fassi frate. A moglia, un a tocca è cerca di scunvincela di entre in un cunventu. Quella ùn accetta. Inseme, vanu à cunsultà u vescu di Remi chì rimanda a moglia in casa soia, scioglie u matrimoniu è si tene à Teoduricu. Li fece creà un munasteru nantu à u Monte d'Oru, vicinu à Remi, un munasteru chì hà esistitu sinu à u 1776. A più grande gioia di Teoduricu fù quan'ellu hà vistu affaccà u babbu chì dumandava di cunvertesi è di fassi frate ancu ellu. Contanu chì, un ghjornu, Teoduricu hà ricevutu a visita di u rè Teoduricu Primu, un figliolu di Clodoveu chì avia un ochju scempiatu. I medichi u li vulianu caccià, ma u rè ùn vulia esse guarciu. Dicia: "S'o perdu a medità di i mio ochji perdu dinù a medità di a mio auturità nantu à i mio guerrieri". Teoduricu tuccò l'ochju chì guarì. Serebbi per via di issu miraculu chì, tutte e volte chì i rè di Francia andavanu in Reims à fassi cunsacrà, u lindumane facianu cullaziò in l'abbazia di u Monte d'Oru. Etimolugia: da u germ. "Thorr" (nome di una divinità). Nomi: Dederick, Derek, Deric, Derick, Derk, Derkie, Derrick, Deter, Didrik, Didrika, Diede, Diede, Diederica, Diederiek, Diederik, Diedrich, Diedrik, Dierich, Diet, Dieter, Dieto, Dietrich, Dirk, Dirkie, Drieca, Durk, Teodurica, Teoduricu, Theodo, Theodoric, Theodorico, Théry, Thiede, Thierry, Thiéry, Til, Tilemann, Till, Tjark. 2.VII. I Santi Martinianu è Processu. Santu Ottone. Ci sò chì pretendenu chì Martinianu è Processu eranu dui suldati di a guardia pretoriana di Nerone. Incaricati di curà l'apostuli Petru è Paulu, incarcerati in a prigiò Mamertina, si sò lasciati cunverte da i discepuli di Ghjesù. Petru l'averebbi battizatu cù l'acqua di una surgente chì esiste ancu oghje. Sò stati scapati nantu à a via Aurelia versu l'annu 67. A' u seculu quartu, i Rumani l'anu fattu una chjesa è, à u principiu di u seculu nove, u papa Pasquale Primu fece purtà e so osse in a basilica di San Petru. Etimolugia, casate è nomi: cf Martinu (13 aprile). Prutezzione: Martinianu hè u santu patrone di i guardiani di prigiò. Ottone, vescu di Bamberga, in a Baviera, hè dettu l'Apostulu di a Pomerania per via chì ne hà fattu un paese catolicu. Era u cappellanu di Arrigu Quartu, l'imperatore alemanu venutu à Canossa, u castellu di Mattilda di Toscana, à dumandà perdonu à u papa (ghjè tandu chì u papa è Mattilda almanacconu di dà a Corsica à Pisa). Dopu à a morte di Arrigu Quartu, Ottone hà cuntinuvatu à fà u cappellanu à u figliolu, Arrigu Quintu. I dui imperatori tenianu assai à ellu malgradu i so rimproveri pè a pulitica di i dui omi contru à l'auturità di u papa. Si pò dì chì Ottone hà avutu u meritu di truvà una suluzione à a famosa guerra di l'investiture duv'elli anu scumbattutu sei papa, cinque antipapa è dui imperatori d'Alemagna. Grazia à ellu è à a so teuria, chì i papa devianu guvernà cù a pasturale è l'imperatori cù a spada, hè statu signatu, in u 1122, u cuncurdatu di Worms. Dopu à u cuncurdatu, chjamatu da u rè di Polonia, Ottone hè partutu à evangelizà a Pomerania. Avia tandu 74 anni. Hè mortu à 80 anni, allora chì si appruntava à parte per l'isula di Rughen, in u mare Balticu. Era u 30 ghjugnu 1139. Etimolugia: da u germ. "odal" (patrimoniu). Nomi: Attilie, Dille, Dilli, Od, Oda, Odde, Oddone, Odelia, Odelia, Odelin, Odelinda, Odell, Odella, Odet, Odette, Odilas, Odile, Odilia, Odilie, Odille, Odilo, Odilon, Odina, Odinette, Odita, Odon, Otào, Otelo, Otha, Othilia, Othilie, Oto, Othon, Oton, Otsje, Otske, Ott, Ottel, Ottelien, Ottilie, Otto, Otton, Ottone, Ottonia, Tilan, Tilli, Ud, Udel, Udo, Uta, Ute. Paesi è cità: Bamberga, Pomerania, Camin. 3.VII. Santu Tumasgiu, l'Apostulu. Tumasgiu era l'Apostulu curaggiosu. Quandu Ghjesù sebbe chì Lazaru era mortu, volse andà in Bettania, accantu à Ghjerusalemme, per cunsulà e surelle. - "O Maè, ùn andà - dissenu a più parte di l'Apostuli -, chì, quallà, i Ghjudei anu da tumbatti à petrate". Tumasgiu, ellu, disse: - "Andemu ancu noi, è murimu cun ellu, postu ch'ellu vole more". Tumasgiu era dinù l'Apostulu chì vulia vede è tuccà. U fattu hè contu in u Vangellu secondu San Ghjuvanni: Dopu à a Risurezzione, Ghjesù si fece vede à Maria è à i discepuli. Ma Tumasgiu ùn ci era è, quand'elli li cuntonu u fattu, ùn u volse crede. Disse: "S'o ùn vegu in e so mani e marche di i chjodi, s'o ùn mettu u ditu in u ciottu lasciatu da i chjodi è a manu in a ferita di e coste, ùn a possu crede". Ottu ghjorni dopu, Ghjesù vultò. Entrò in casa à porte serrate, è disse: "Pace à voi". E' po chjamò à Tumasgiu: "O Tumà, porghji u ditu è tocca e mio mani. Porghji ancu a manu è mettila in a ferita di e mio coste. E' ùn sie increduculu; anzi, sie credente". E' po disse: "Ai vistu è ai credutu. Beati quelli chì ùn anu vistu è chì anu credutu". Ci sò chì pensanu chì, dopu à e Penticoste, Tumasgiu hè andatu à evangelizà l'Indie. U fattu hè chì, ancu oghje, in u Deccanu, ci hè una chjesa cù un ritu venutu da a Siria. I credenti sò centinare di mila. I chjamanu: "I Cristiani di San Tumasgiu". Etimolugia: da l'aramaicu "toma" (picciaiu). Casate: Toma, Tomasi, Tomasini, Tomi, Tommasi, Tommasini. Nomi: Dehmel, Foma, Foma, Fomaïda, Khoma, Maas, Macey, Masetto, Maso, Massey, Tam, Tammy, Thoma, Thomas, Thomase, Thomasin, Thomasine, Thomasje, Thomé, Thömel, Thomelin, Thoms, Thum, Tom, Tomas, Tomàs, Tomasa, Tomasi, Tomasina, Tomaso, Tomé, Tomè, Tommie, Tommy, Toms, Tumasgia, Tumasgiu, Tumasina, Tumè, Tummasgiu. In Corsica, u nome Tumasgiu hè datu à u catinu, è Tumasginu à Carnavà. Perchè? Paesi è cità: Portugallu, Moa, Riga, Méliapor. In Corsica: Belgudè, Eccica Suarella, Lopigna, Pastricciola. Prutezzione: esperti, luseri, stimadori. 4.VII. Santa Lisabetta di u Portugallu. Santu Fiurenzu. Lisabetta, nata in u 1271, era a figliola di Petru, rè d'Aragone, Sardegna è Corsica. A' 12 anni, l'anu maritata cù Diunisu, bon amministratore è puetu chì, ottu anni dopu, serà rè di u Portugallu, è regnerà trentasei anni. Anu avutu dui figlioli: una femina, Custanzia, chì ghjè stata regina di a Castiglia, è un maschju, Alfonsu, chì hà pigliatu a seguita di u babbu. Diunisu era dunnaiu è hà avutu ùn sò quantu bastardi chì Lisabetta allevava cum'è i so figlioli. Ella si cuntentava di l'amore di Diu. U so maritu, Lisabetta l'aiutava quand'ellu avia bisognu d'ella, u cunsigliava è vulia chì a ghjente u tenghi caru. Quandu Diunisu hè mortu, Lisabetta avia 54 anni. Si hè ritirata in Coimbra, cù e sore di Santa Chjara, cum'è Terziaria di San Francescu. A' 65 anni, andò in Estremozu per fà chì u figliolu, Alfonsu, è u ghjeneru, Ferdinandu u Castigliese, si contrinu. Custì si ammalò è morse u 4 lugliu 1336. In puntu di morte, disse à a nora chì a curava: "Fate pusà issa bella donna vestuta di biancu". Era a Madonna chì venia à circalla. Etimolugia: da l'ebreu "elischeba" (Diu hè u mio ghjuramentu). Nomi: Babetta, Babette, Belita, Bella, Belle, Bess, Bessie, Beth, Betsey, Betsy, Bette, Bettina, Betty, Ealasaid, Eilis, Elisa, Elisabeth, Elisabethus, Elisabetta, Elisabetta, Elise, Elisée, Eliseo, Elisha, Eliza, Elizabete, Elizabeth, Elsa, Elsbeth, Else, Elsebein, Elseline, Elsie, Elsje, Elslin, Elspeth, Erzsébet, Erzsike, Ielissaveta, Ilsabe, Ilse, Ilsebey, Isa, Isabeau, Isabelle, Libby, Liesgen, Lillah, Lillibet, Lily, Lisa, Lisabetta, Lisbeth, Lise, Liselotte, Lisette, Lison, Lissounia, Lizbeth, Lizon, Lysje, Risabetta, Tetsy, Ysabel. Paesi è cità: Coimbra, Estremoz, Saragozza. Fiurenzu passa per esse statu u primu vescu di a tribù di i Cadurci, l'attuale cità di Cahors, in u dipartimentu di u Lot. Etimolugia: da u lat. "florens" (in fiore). U nome era assai in usu in a Roma antica per via di e Floralie, isse feste in l'onore di Flora chì ghjera a mamma di u Veranu. Nomi: Fiora, Fiurenza, Fiurenzu, Fiurinda, Fleur, Fleurance, Flor, Flora, Flore, Florence, Florenceau, Florencia, Florenciano, Florencio, Florens, Florent, Florentia, Florentin, Florentina, Florentine, Florentius, Florenty, Florenz, Florian, Floriane, Florinde, Florine, Flossie, Flurinda, Poncha. 5.VII. Santu Tognumaria Zaccaria Tognumaria, hè natu in a cità lombarda di Cremona l'annu 1502. Hà studiatu a medicina in Paduva. A' 22 anni hè duttore è volta in Cremona ma, invece di curà i malati, predicheghja u Vangellu di Ghjesù. Era l'epica chì, in Alemagna, Luteriu predicava a Riforma è traducia a Bibbia in Alemanu. In u 1528, Tognumaria hè urdinatu prete. Dui anni dopu, crea a Cungregazione di i Frati di San Paulu chì, in u 1538, si stabilisce in Milanu. Issi frati seranu detti Barnabiti per via di a chjesa di San Barnabà. Issu annu 1538, Santu Lisandru Sauli avia 4 anni. A' 17 anni, entre in a Cungregazione è à 33 anni ne diventa u superiore generale. Trè anni dopu, hè fattu vescu d'Aleria, una cità distrutta, è si stabilisce in Cervioni duv'ellu face custruì u seminariu, a cattedrale è u palazzu viscuvile. Santu Tognumaria hè mortu giovanu, à 37 anni, u 5 lugliu 1539, subitu dopu à u trasferimentu di a cungregazione in Milanu. Etimolugia,casate è nomi: cf u 17 ghjennaghju. 6.VII. Santa Marietta. Marietta Goretti era una Taliana, nata u 16 uttobre 1890, in Corinaldo, vicinu à Ancona. Avia 9 anni quandu i genitori si ne vanu in e Padule Pontine à circà travagliu. Stanu à e Ferriere di Conca. U babbu si more, a mamma travaglia, Marietta cura i cinque fratelli è surelle. A' 12 anni era digià una giuvanotta grande è bella. U 5 lugliu 1902, un vicinu, un certu Lisandru, chì a vulia per forza, entre in scemità è li mena quattordeci spinzunate. Marietta more u lindumane à l'uspidale di Nettuno, perdunendu à l'assassinu. Lisandru passerà 27 anni in prigiò. In u 1910, face un sonniu, vede à Marietta in un giardinu, mezu à i gigli è purghjenduli un fiore. Da issu ghjornu, si cunverte è diventa un mudellu di prigiuneru. Dicennove anni dopu, hè aggraziatu. A' u mese di dicembre di u 1937, và à truvà a mamma di Marietta, è quella li dice: "Postu chì Marietta ti hà perdunatu, eiu dinù ti perdongu". Quandu, in u 1947, Marietta hè stata beatificata, à a cirimonia ci era a mamma è, accantu, l'assassinu pentitu. Prutezzione: giuvanotte. 7.VII. Santu Rudolfu. A' a fine di u seculu XVI, in Inghilterra, a religione anglicana avia pigliatu forza è i Catolichi eranu pochi. Pè a regina di l'epica, figliola di Arrigu VIII, chì guvernò 45 anni (1558-1603), eranu sempre troppu. Allora, creò ciò ch'elli anu chjamatu l'Inquisizione inglese. Era difesa à i Catolichi d'esce da a so cumunità è di assiste à una messa. Risicavanu una forte emmenda. I preti di a chjesa di Roma, elli, risicavanu a morte. Un ghjornu, Rudolfu Milner, un lavuratore ignurante, babbu di ottu figlioli, si fece piglià in traccia di cumunicà. Essendu poveru ùn pobbe pagà l'emmenda è u messenu in prigiò. Quandu, di tantu in tantu, u lasciavanu sorte, ne prufittava per aiutà i preti catolichi chì facianu un travagliu clandestinu d'evangelizazione. DIventò amicu cù unu d'elli, Ruggeru Dickenson. Issa amicizia l'hà ghjunti in tribunale. U ghjudice averebbi vulsutu salvà à Rudolfu è li prumettia di assolvelu s'ellu andava à fà una prighera in una chjesa anglicana. Rudolfu ricusò è fù impiccatu attempu à u prete. Era u 7 lugliu 1591, in Wincester. Etimolugia: da u germ. "rad" (cunsiglieru) è "wolf" (lupu). Nomi: Radeke, Radlof, Radolf, Radolfo, Radolphe, Radulf, Raff, Ralf, Ralfs, Ralph, Ralphe, Raoul, Raoulet, Raoulin, Ratolf, Rauf, Raul, Raùl, Redelf, Reel, Relef, Rowl, Rudolfu. 8.VII. Santu Chilianu. Chilianu era un frate irlandese natu versu l'annu 640. Partutu per evangelizà i paesi germanichi, predicò in Turingia, in Franconia, è po ghjunse in Würtzburg, capitale di a Baviera. Fù ben accoltu da u duca chì si serebbi cunvertitu vulenteri, ma ci era un impedimentu: si era maritatu cù a moglia di u fratellu cum'è Erode in i tempi. Allora, Chilianu andò in Roma à cunsultà u papa. E' u papa disse chì, prima di esse battizatu, u duca devia rinnegà a moglia. Ellu ùn dumandava chè megliu chì a donna era gattiva è ùn li piacia più. Ma ella tenia à u maritu. Un ghjornu chì u duca era in viaghju, fece tumbà à Chilianu è i so cumpagni. Sò stati interrati in una fossa prufonda cù tutti l'ornamenti è i vasi sacri. Era l'annu 689. Quand'ellu ghjunse u duca, a moglia li disse ch'elli si ne eranu andati. E' cusì a Baviera restò pagana. Hè stata cristianizata una cinquantina d'anni dopu da San Bonifaziu. Etimolugia: forse da l'irlandese "Koulman" forma brettona di Colombanu. Nomi: Chilianu, Coloman, Kalman, Kilian, Killian, Liliane. 9.VII. A Beata Amandina. Paulina Jeuris era nata u 28 dicembre 1872, in Belgica, à Herk-la-Ville. Era entrata in a Cungregazione di e Franciscane Missiunarie di Maria cù u nome di Amandina. E' po, era partuta pè a China. I Chinesi a chjamavanu "A Vergine europea chì ride sempre". Amandina avia sceltu un gattivu mumentu per andà in issu paese. A China venia di perde a guerra contru à u Giappone aiutatu da e nazioni occidentale è, in e pruvincie di u Nordu, era natu un muvimentu patrioticu, quellu di i Bozzer, incuraggitu da a Corte di Pecchinu. In Pecchinu, i Bozzer accampanu e legazione europee è tombanu l'imbasciadore alemanu. In u 1900, occupanu e cuncessioni europee di Tien Sin. Ne sò scacciati u 17 lugliu è Pecchinu hè occupatu u 13 agostu mentre ch'ella ghjunghje una truppa internaziunale ma, per Amandina, era troppu tardi. U 9 lugliu, era stata massacrata cù duie altre sore, Adulfina, una Olandese, è Ermina, una Francese. Etimolugia: da u lat. "amandus" (chì deve esse tenutu caru). Nomi: Amance, Amand, Amanda, Amandina, Amandine, Amelinda, Manda, Mandy. 10.VII. U Beatu Pacificu. Pacificu era un truvatore talianu curunatu, à u Campidogliu, da l'Imperatore, "Principe di i Pueti" . Si era cunvertirtu à l'età di 50 anni, sentendu predicà à San Francescu chì u mandò in Parigi per creà un cunventu. Era l'annu 1217. Sei anni dopu, vultava in Italia è ghjera fattu Visitadore di e Sore di Santa Chjara. Fù ellu chì, u primu, cantò u "Canticu di u Sole", cumpostu da San Francescu in u 1225. L'affare si passò in a cità d'Assisi, duve u vescu è u podestà eranu in bischizzu. Un ghjornu ch'elli eranu tramindui prisenti à una cirimonia, Pacificu, chì avia una bellissima voce, intona: "Ludatu sie tù, O Signore, per tutte e creature è, in particulare, pè u nostru fratellu u Sole chì ci face lume." U podestà stava à sente, mani ghjunte, prontu à pianghje. "Ludatu sie tù, o Signore, pè a nostra surella a Terra, surella è mamma, chì ci porta è ci nutrisce." E' San Francescu aghjunse: "Ludatu sie tù, o Signore, per tutti quelli chì perdonanu è mantenenu a pace, chì, da tè, Altissimu, seranu curunati." E' tandu, u vescu è u posdestà si abbraccionu. Pacificu hè mortu in Belgica versu l'annu 1230. 11.VII. Santu Benedettu di Norcia. Benedettu hè natu versu l'annu 480 in Norcia, un paese di l'Apennini taliani. A' 14 anni hè partutu da u paese nativu, accumpagnatu da a so ballia, per andà in Roma à studià. Qualchì annu dopu, a balia volta sola in Norcia. Benedettu era smaritu. Si hè sappiutu dopu ch'ellu si era ritiratu in Subiaccu, in i Monti Sabini, vicinu à Roma. Avia trovu un rimitu chì u si avia purtatu è ghjera divintatu u so babbu spirituale. Per trè anni camponu accantu, ugnunu in una grotta. Custì, ghjunghjenu discepuli. Benedettu i sparte in 12 cunventi di 12 frati ugnunu. Tandu i preti di i cuntorni si lagnanu è, à Benedettu, li tocca à andassine. Cù unipochi di issi frati, piglia a strada di Napuli. Piantanu in Monte Cassinu è ci facenu un cunventu. Era versu l'annu 529. Benedettu ci stà quasi una vintina d'anni, sinu à a morte, à l'età di 67 anni, versu l'annu 547. In Monte Cassinu era natu l'Ordine di San Benedettu, un Ordine chì, da l'ottesimu à u tredecesimu seculu, averà tamanta influenza nantu à a Chjesa catolica è nantu à a sucietà. Benedettu avia istituitu una regula di vita munastica chì si hè imposta in tuttu l'Occidente, micca solu in i cunventi benedittini, ma in l'altri dinù. A' Benedettu, l'anu cugnumatu u Patriarca di i frati d'Occidente è, in u 1958, u papa Piu XII l'hà pruclamatu ufficialmente u "Santu Patrone di l'Europa". Etimolugia: da u lat. "benedictus" (ben dettu, benedettu). Casate: Benedetti, Benetti. Nomi: Benedetta, Benedetto, Benedettu, Bénédict, Bénédicte, Benedikt, Benft, Benita, Benito, Benoît, Benoîte, Benta, Bento, Benz, Bettina. Paesi è cità: Europa. In Corsica: San Benedettu, paisolu di a cumuna d'Alata, Erbalonga (à u cunventu di e sore benedittine). Prutezzione: Benedettu hè u santu patrone di i speleologhi, l'architetti, l'agricultori, i cavallieri, i vitturini è altri cunduttori di mascine. U preganu per l'annuchjature, l'infiammazioni, a risipula è a malatia di a petra. 12.VII. U Beatu Uliveriu. Uliveriu Plunket era unu Irlandese natu in u 1629, mortu in Londra l'11 lugliu 1681. Era natu à l'epica chì u guvernu di Londra spusessava i so paisani per dà terre à l'Inglesi prutestanti chì accettavanu di stabilissi in l'isula. Avia 20 anni quandu u dittatore Cromwell fece massacrà l'Irlandesi chì si eranu rivultati. A' 25 anni, Uliveriu hè fattu prete è, à 40 anni, u papa ne face l'arcivescu di Armagh. I Strazii ùn li manconu. Malgradu e difficultà per esercità u so mistieru, era sempre curaggiosu, attivu è di bon umore. Ancu in e prigiò di Londra, era sempre alegru è curtese. L'avianu inculpatu di altu tradimentu. Dicianu ch'ellu avia preparatu u sbarcu in Irlanda di vintimila francesi è impostu i so preti per armà settantamila suldati contru à l'Inghilterra. In tribunale, dui frati ghjuronu nantu à a Bibbia chì l'accusa era vera. U ghjuratu u cundannò à esse - citu - "impiccatu, viutatu è smembratu". Scrivendu a so ultima lettera, Uliveriu dicia ch'ellu era felice di serve di mudellu à i so cari Irlandesi è di andassine in Celu accantu à Cristu. U so corpu hè statu sepoltu in Inghilterra, in l'abbazia di Downside, è u so capu in a Republica d'Irlanda, à Drogheda. Etimolugia: da u germ. "anu" (antenatu) è "laib" (discendente). Casate: Olivieri. Nomi: Lell, Noll, Ol, Olier, Olive, Oliveiros, Oliver, Oliverio, Oliverius, Oliverus, Olivette, Olivia, Olivier, Ollier, Ollivier, Uliva, Uliveria, Uliveriu, Ulivu. Litteratura: "Chanson de Roland" (XIIe s.), Dickens, "Oliver Twist" (1838). 13.VII. Santu Arrigu. Arrigu, duca di Baviera, era natu u 6 maghju di l'annu 973. A' 29 anni, diventava rè d'Alemagna è, dodeci anni dopu, in Roma, li davanu a curona di u Santu Imperu. Regnava dunque nantu à l'Alemagna, l'Austria, a Sguizzera, i Paesi Bassi, è l'Italia d'in sù. Hè mortu dece anni dopu, u 13 lugliu 1024, à 41 annu, è l'anu sepoltu in Bamberga di Baviera. In issi dece anni, Arrigu ebbe u so da fà, sempre in guerra per mantene l'unità di u Santu Imperu. A so seconda preocupazione era di rifurmà u papatu. Bisognu ci ne era chì, in issu seculu, nantu à 28 papa, 14 devianu à donne di esse stati eletti. Avia da intraprende issa riforma cù l'aiutu di Rubertu u Pietosu, rè di Francia, quand'elli si sò morti tramindui. Attempu à Arrigu, si festighjeghja a moglia, Cunegonda, figliola di u conte di u Lussemburgu, chì ghjè stata santificata ancu ella. A' a morte di u maritu, si era disfatta di tuttu ciò ch'ella avia è passava u so tempu à pregà è à serve i poveri in una abbazia ch'ella avia creatu. Hè morta u 3 marzu 1033. L'anu sepolta in Bamberga accantu à u maritu. Bamberga era un situ maravigliosu. In vita, ci andavanu inseme, tutte e volte ch'elli pudianu. Arrigu. Etimolugia: da u germ. "heim" (casa, famiglia) è "ric" ((putente). Casate: Arrighi, Arrii. Nomi:Arrighetta, Arrigo, Arrigu, Dieks, Drickes, Driek, Eanruig, Eiric, Enrichetta, Enrico, Enricu, Enrique, Enriqueta, Enza, Enzina, Enzio, Enzo, Erichetta, Guenia, Guenrieka, Guenrikh, Haain, Hank, Hanraoi, Harriet, Harriot, Harry, Hattie, Heiko, Heincke, Heinel, Heinemann, Heinko, Heino, Heinrich, Heinz, Henderkien, Hendrick, Hendricus, Hendrijke, Hendrik, Hendrika, Hendrikus, Hendrina, Henke, Henneke, Henning, Henno, Henri, Henrietta, Henriette, Henrik, Henrika, Henrika, Henry, Henschel, Hettie, Hetty, Hinderik, Hinnerk, Hinrich, Hinz, Indrikis, Jette, Keikki, Kejke, Netta, Nettie, Reiz, Rickie, Riken, Ritz, Yetta. Paesi è cità: Basileu, Bamberga. Cunegonda: Etimolugia: da u germ. "kuni" (discendenza, sterpa) è "gund" (cumbattitu). Nomi: Cunegonda, Cunégonde, Gunde, Gundel, Kinga, Koneke, Kundel, Kuneke, Kuni, Kunigunde, Kunissa, Künne, Kunni, Kunsela. Paesi è cità: Bamberga. Prutezzione: i cechi. 14.VII. Santu Camellu. Camellu di Lellis era natu in Bacchianico, un paese di l'Abbruzze taliene, in u 1550. Misurava dui metri è avia certi pedi chì parianu scialuppe. In Firenze, facenu vede un vechju scarpu chì averebbi appartenutu à u santu. A' 17 anni, cù u babbu, u marchese di Lellis, Camellu si ingagia in l'armata spagnola chì facia a guerra à i Turchi. Ebbe una ferita chì u fece zuppighjà a vita sana. Dicenu chì, u 7 uttobre 1571, era à a famosa battaglia navale di Lepante ma chì issu ghjornu ùn pobbe cumbatte chì avia a dissenteria. Camellu era un ghjucadore di carte. Un ghjornu si hà ghjucatu a spada, l'archibugiu, a scatula à polvera, a cappotta è a camisgia. Scacciatu da l'armata per gattiva cundotta, hè diventatu un vucandieru, fendu, quindi è culandi, u manuvale, o dumandendu a limosina. Ghjuntu in Roma, i frati Cappuccini l'anu impiegatu cum'è sumeraiu. Ghjè in issu cunventu ch'ellu hà trovu a fede. Hè entratu cum'è infirmieru à l'uspidale San Ghjacumu di i Cronici. Custì, i malati avianu pocu à manghjà, campavanu in a feccia, ricevianu colpi è, qualchì volta, eranu interrati avanti di avè persu cumplettamente u fiatu. Diventatu direttore, ne hà fattu un uspidale cumu si deve. Una volta, ricusò di receve un cardinale chì l'avia criticatu. Li fece dì ch'ellu era occupatu à curà e piaghe di u Nostru Signore. In u 1582, hà creatu a Cungregazione di i Frati Uspitalieri, detti dinù: Frati Camilliani. In Francia dicenu "Les Frères du Bien-Mourir". I statuti dicianu chì, pè i frati, l'uspidale devia esse un giardinu di delizie, è i malati i so patroni. Quand'ellu morse, in Roma, u 14 lugliu 1614, San Bellarminu disse: "Camellu era tantu caritatosu chì, oramai, a so anima hè à mezu à i seraffini". Etimolugia: da u lat. "camillus" (nome datu in Roma à u giovanu chì assistia u prete pè i sacrifizii). Casate: Camelli, Camellini, Camilli. Nomi: Camella, Camellu, Camila, Camill, Camilla, Camille, Camillo, Camilo, Cammie, Kamilka, Millie. Prutezzione: Camellu hè u santu patrone di l'infirmieri. 15.VII. Santu Quilicu. Santu Bonaventura. Un' sapimu nunda di Quilicu, issu santu chì avia, in Corsica, una quarantina di chjese. U so cultu venia dunque subitu dopu à quellu di Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru è San Martinu. Etimolugia: forse da u gr. "kiriakos" (dedicatu à Diu). Casate: Quilici, Quilichini (chì, in u 1981, venia à u 49èsimu rangu di e casate corse). Nomi: Chirgu, Chirigo, Quilico, Quilicu, Quirico, Quirigo. Paesi è cità: Appiettu, Balogna, Ghjucatoghju, l'Olmu, a Pieve, u Poghju di Venacu, i Prunelli di Casacconi. Litteratura: Tumasgiu Pasquale PERETTI: "Leggenda di San Quilicu d'Alisgiani", in ANNU CORSU 1938. Bonaventura fù unu di i megliu scrittori mistichi di u Medievu. Ellu, Duns Scot è Tumasgiu d'Aquinu sò i più celebri duttori di a sculastica. Bonaventura era un talianu natu in u 1221. Si chjamava Giovanni de Fidanza. Hà pigliatu u nome di Bonaventura à 22 anni, fendusi frate di san Francescu. Tandu, si ne hè venutu in Parigi per cuntinuvà à studià è, custì, da u 1248 à u 1257, hà fattu u prufessore di filosufia è teolugia. In u 1257, dunque à l'età di 36 anni, hè fattu ministru generale di l'Ordine ch'ellu direge 16 anni, ricusendu di esse fattu vescu d'York, in Inghilterra. A' 52 anni, in u 1273, u papa Gregoriu Decimu u face vescu d'Albano è, subitu dopu, cardinale è u so legatu à u Cunciliu di Lione per circà di mette in accordu a Chjesa greca è a latina. A ricunciliazione - chì ùn durò d'altronde chè un annu - si hè fatta u 6 lugliu 1274. Bonaventura muria ottu ghjorni dopu. Fattu unicu in a storia di i papa, Gregoriu Decimu dumandò à tutti i preti di a Cristianità di dì una messa pè u riposu di l'anima di Bonaventura. Bonaventura hè statu canunizatu da Sistu Quartu in u 1482 è, in u 1587, Sistu Quintu u dichjarava duttore di a Chjesa. Contanu chì, un ghjornu, Santu Egidiu li dumandò: - Hè vera chì un gnurantone cum'è mè pò tene caru u Signore quant'è un sapientone cum'è tè? - Hè vera - rispose Bonaventura - è ancu di più. Cunnoscu certe vechje chì nantu à issu puntu, valenu più chè tutti i teologhi. Tandu, passava un vechja cù un carcu di legne nantu à u capu. - Rallegratevi, o Zì, - li disse Egidiu - vengu di sapè chè vo pudite tene caru u Signore più chè Bonaventura. E' po, si indinuchjò è restò trè ore in visibiliu. Etimolugia: da u lat. "bona" (bona) è "ventura" (sorte). Nomi: Bonaventura, Bonaventure. 16.VII. A Madonna di u Carmine. Santa Celestina. U nome, Madonna di u Carmine, vene da a Cungregazione di i frati Carmelitani chì avianu un munasteru nantu à u monte Carmelu, in Palestina, vicinu à Haiffa, cungregazione ricunnusciuta da u papa Onoriu Terzu in u 1226. In i primi anni di u dicessettesimu seculu, a festa di a Madonna di u Carmine hè stata detta dinù festa di u Scapularu. Dicianu chì, un 16 lugliu, a Vergine Maria avia datu un scapularu à u Carmelitanu Simone Stock. E' in u 1726, Benedettu XII avia stesu issa celebrazione à a Chjesa Universale. Fù un tempu chì una bolla papale permettia, à l'anime di quelli chì avianu purtatu u scapulare di Simone Stock, di esce da u purgatoriu u sabbatu dopu à esseci entrate. Ma a bolla, attribuita à Ghjuvanni XXI, era un falzu. Etimolugia: da u lat. "carmen" (canzona). Nomi: Carma, Carmel, Carmela, Carmelo, Carmen, Carmencita, Carmina, Carmine, Carmine, Charmaine. Litteratura: Mérimée, Bizet: "Carmen" (opera, 1875). Centu per una, una santa cù u nome di Celestina ùn hà mai esistitu, ancu si certi dicenu ch'ella facia parte di l'ottucentu vergine marturiate attempu. Ma forse chì u nome Celestina era datu in l'onore di Santu Celestinu, un papa mortu l'annu 432, cum'è Ghjiseppina era datu in l'onore di San Ghjiseppu. Una Celestina hè una sora di l'Ordine di San Benedettu, creatu in u 1251 da un frate (Pier Morone d'Isernia) chì serà fattu papa in u 1294 cù u nome di Celestinu Quintu. Etimolugia: da u lat. "caelestis" (celestu). Nomi: Celesta, Célesta, Céleste, Célestin, Celestina, Célestine, Celestino, Celestinu, Célia, Célie. Paesi è cità: Utrecht. In Corsica: Rennu. Litteratura: Fernando de Rojas: "Celestina" (tragicumedia, 1499). Mineralugia: nome datu, per via di u so culore, à un sulfattu naturale. Astrolugia: nome datu à una piccula pianeta scuperta in u 1844. Cucina francese: "L'omelette à la Célestine" hè una frittata asaai alta. "Les épinards à la Célestine" sò riscaldati parechje volte per ch'elli sianu più savuriti. 17.VII. Santu Alesiu. Alesiu campava in i primi anni di u seculu quintu. Era figliolu di un senatore rumanu. U babbu u volse marità cù una zitella chì ùn li cunvenia. A' meza cirimonia, in chjesa, scappa è imbarca nantu à un battellu chì partia pè a Siria. Da a Siria, và in Edessa, l'attuale cità turca di Urfa, è ci stà 17 anni. Campava cù i circataghji chì dumandavanu a limosina à u purtone di e chjese. Quandu u sacristanu face cunnosce e so virtù è i so meriti, Alesiu parte. Imbarca, è i venti facenu chì u battellu ghjunghje à u portu di Roma. In Roma, i genitori eranu sempre in vita è a zitella ch'ellu devia spusà l'aspettava. Ellu, senza fassi cunnosce, và à u palazzu di u babbu è dumanda ch'elli u lascinu dorme sottu à u scalone. "Iè - hà dettu u senatore -, ma à cundizione chè tù preghe per chì u Signore ci facci ritruvà u nostru figliolu". Alesiu ci stà 17 anni, sempre senza fassi cunnosce. U ghjornu dumandava limosine, a sera vultava sottu à u scalone, disprezzatu da i schjavi di u babbu chì li lampavanu in faccia l'acqua brutta di u lavatoghju. Un ghjornu chì u papa Nucenziu primu celebrava a messa in prisenza di l'imperatore, si intese una voce: "Circate l'omu chì dorme sottu à un scalone. Pregherà pè a cità di Roma". U papa è l'imperatore partenu è trovanu à Alesiu. Era mortu. In manu, tenia un scrittu chì spiegava qual'ellu era è ciò ch'ellu avia fattu. Etimolugia, casate è nomi: Cf Lisandru (22 aprile). Paesi è cità: In Corsica, u cultu di Santu Alesiu esistia à u Castellare di Mercuriu è esiste sempre in Alisgiani, in a cumuna di e Valle. Ci sò chì pensanu chì u nome di a pieve venerebbi da u nome di u santu. Da sempre, a muntagna purtava u nome di u santu ma a prima cappella era smarita da un pezzu quandu, u 25 maghju 1750, u vicariu capitulare d'Aleria dava u permessu à a parochja di Castagnetu di fanne una. Hè quella chì esiste sempre. 18.VII. Santu Federiccu. Versu l'annu 825, Federiccu era statu fattu vescu d'Utrecht, in i paesi Bassi, da Luigi Primu u Pietosu, chì, ondeci anni nanzu, avia succedutu à u babbu, Carlumagnu. Ci sò chì dicenu chì Federiccu era natu in i Paesi Bassi, d'altri ch'ellu era inglese. L'annu 829, assiste à u Cunciliu di Magonza. U beatu Raban Mauru, arcivescu di Magonza, li hà dedicatu u so "Cumentu nantu à Ghjosuè". Ghjuditta, a seconda moglia di l'imperatore, l'averebbi fattu tumbà per via chì l'avia rimpruveratu a so dissulutezza. Hè statu feritu à morte allora ch'ellu avia finitu di dì a so messa è pregava. Nanzu du spirà, hà perdunatu à l'assassini è li hà dettu di fughje per ùn fassi piglià. Era u 18 lugliu di l'annu 838. Etimolugia: da u germ. "fried" (prutettore) è "ric" (putente. Casate: Federici. Nomi: Fedder, Federica, Federiccu, Federico, Federicu, Federigo, Fred, Freddy, Frederì, Frédéric, Frederica, Frederick, Frederics, Frederik, Frederika, Frédérique, Frederk, Fredric, Fredy, Freek, Frerich, Frerika, Frerk, Fricka, Fridichs, Frieda, Friedel, Friederike, Friedl, Friedrich, Frigga, Frika, Fritz, Rickel. 19.VII. Santu Arseniu. Arseniu era un rimitu. Si pensa ch'ellu sia natu in Roma versu l'annu 354. Anu pretesu ch'ellu era diacunu è precettore à a Corte di Bizanziu. Ciò chì ghjè certu hè chì si ne hè andatu in u desertu egizzianu è ci hè statu parechji anni. Quandu i Vandali sò scalati in Africa, si era rifugiatu versu e foce di u Nilu. Arseniu passava u so tempu à fà sporte è pregà. E', preghendu, pianghjia. Avia tantu piantu strufinendusi l'ochji chì, quand'ellu hè mortu, ùn avia più ciglie. Hè stunante chì issu omu, chì ghjera un parladore, abbia vulsutu campà solu. A spiegazione a truvemu in unu di i so detti: "Aspessu mi sò pentutu di avè parlatu, mai di essemi statu zittu". Una altra ragione hè chì ghjera persuasu chì e donne eranu un periculu per quelli chì avianu sceltu di esse i servi di Diu. Contanu chì una matrona rumana, chì ùn ghjera più tantu giovana nè tantu bella, avia fattu u longu viaghju da Roma à l'Egittu per vedelu. Ghjunta quallà, u patriarca di Alessandria li disse duv'ellu era. Hà trovu a grotta duv'ellu stava è l'hà chjamatu. - Andatevine è lasciatemi in pace, hà rispostu Arseniu. - Mi ne anderaghju ma, almenu, prumettitemi di arricurdabbi di mè in Paradisu. - Eiu - disse u rimitu -, vi prumettu di scurdami di voi. Addisperata, hè vultata à vede u patriarca lagnendusi chì Arseniu ùn vulia salvà a so anima. - Innò - hà dettu u patriarca -, Arseniu vole scurdassi di u vostru visu, ma micca di a vostra anima. E' cusì hè partuta cunsulata lasciendu soldi pè a chjesa d'Alessandria. Etimolugia: da u gr. "arsen" (maschju, virile). Nomi: Arsène, Arseniu, Arsenius. 2O.VII. Santu Elia. Santa Margherita. Elia hè u prufetu di l'Anzianu Testamentu chì campava in u regnu ghjudeu, à u nordu di a Palestina, versu l'annu 800 nanzu à Cristu. A so storia hè conta in i libri di i Rè. Era u predicadore di u monoteisimu, a fede in un solu Diu. Hè u più famosu di i prufeti. D'altronde u so nome vole dì "diu". Sceltu da Diu per cunvince u populu di Israel di abbandunà e credenze in Baal è Astartè, Elia fece parechji miraculi. Nantu à u monte Carmelu, hà sbugiardatu u preti di i falzi dii. Persecutatu da a regina Iesabel, si hè ritiratu in u desertu. Dopu à avè prufetizatu u sterminiu di a razza d'Acchab, hè cullatu in celu nantu à un carru di focu, lasciendu à Eliseu per cuntinuvà a so opera. A' l'epica di Ghjesù, ci sò chì credianu chì San Ghjuvan Battista era Santu Elia, vultatu nantu à a Terra per annunzià a ghjunta di u Messie. Etimolugia: da l'ebreu "eli" (diu). Nomi: Elia, Eliane, Elias, Elie, Eliet, Eliette, Ely. Detti: e linguaccie cunsiglianu di ùn dumandà à a Petra di Verde sì Elia hè maschju o femina. Di e numerose Margherite scritte à u Martirologu rumanu, una serebbi stata cacciata da a lista ufficiale di i santi: quella festighjata da a Chjesa latina u 20 lugliu. Margherita hè nata è morta in Antiocca, in a seconda medità di seculu terzu. Dicenu ch'ella era figliola di un prete di Giove, messa for di casa da u babbu per essesi fatta cristiana. U prefettu rumanu si ne era innamuratu, ma ella ùn volse esse a so donna. Allora, l'anu flagellata, appesa pè i capelli, li anu strappatu e carni cù e teneglie, l'anu brusgiata, lampata in l'oliu bullente, è po l'anu scapata. Una legenda conta chì, prima ch'elli a scapinu, era ghjuntu u diavule cù a forma di un dragu è a si avia ingullita cruda. Ella purtava sempre una piccula croce è, cù issa croce, apre u corpu à u dragu, sorte, u strangole cù a so cinta, è u lampa in mare. Etimolugia è nomi: cf u 12 ghjennaghju. Arti: numerosi sò i pittori chì anu riprisentatu à Santa Margherita d'Antiocca. Raffaellu avia fattu dui quadri: unu pè u rè di Francia, Francescu Primu, si trova in Parigi à u Louvre, l'altru hè à u museu di Vienna. 21.VII. Santu Vittoriu. Santu Lurenzu di Brindisi. Vittoriu campava in Marseglia - tandu dicianu Massilia - à l'epica di Massimianu Ercule chì fù imperatore da l'annu 285 à l'annu 305. Santi chì anu listessu nome, ci ne hè una quarantina. Ellu, hè u più celebre. In 415, in Massilia, ci era dicià un munasteru San Vittoriu. Vittoriu era un ufficiale, cunsiglieru di l'imperatore, un imperatore chì avia fattu massacrà una massa di Cristiani. Quandu i Massigliesi anu sappiutu chì Massimianu avia da stabilissi in cità per un certu tempu, i Cristiani ebbenu u tremu. Vittoriu, Cristianu ancu ellu, i cunsulava, l'incuraggia, è pregava cun elli. Quandu l'imperatore l'hà sappiuta, hà incaricatu i capi di l'armata di dummallu. Tandu, ellu, si fece pruvucante bestemmiendu i dii pagani. In prigiò, trova a manera di cunverte i trè suldati chì u curavanu. Quelli, sò stati scapati. Vittoriu hè statu marturiatu è sfracicatu sottu à una macina. Etimolugia: da u lat. "victor" (vincidore). Casate: Vittori. Nomi: Gwthyr, Gyösö, Toyo, Vick, Vico, Victeur, Victoire, Victor, Victoria, Victoriano, Victorico, Victorien, Victorienne, Victorin, Victorine, Victorino, Victorio, Victrice, Viggo, Viktor, Viktorii, Viktorik, Viktorina, Viktorine, Vitiana, Vitoric, Vitoucha, Vitoulia, Vittore, Vittoria, Vittoriano, Vittorino, Vittorio, Vittoriu, Vitturina. Lurenzu, natu in Brindisi u 22 lugliu 1559, hè mortu in Lisbona u ghjornu di i so sessanta anni. A' 16 anni, si era fattu frate Cappuccinu in Venezia è à 23 anni era prete. Durante una vintina d'anni, hà predicatu in Italia è in Alemagna, battagliendu contru à u prutestantisimu, è po, in u 1602, l'anu elettu ministru generale di l'Ordine. Lurenzu di Brindisi hè unu di i teologhi franciscani i più celebri, ciò chì face chì, in u 1959, u papa l'hà dichjaratu duttore di a Chjesa. Etimolugia casate è nomi: cf u 10 agostu. 22.VII. Santa Maria Maddalena. Secondu i Vangelli, trè donne eranu tenute assai caru da Ghjesù: Maria di Magdala (in Galilea), Maria di Bettania (in Ghjudea), è a peccatrice di San Lucca. L'ultima hè a donna chì affacca ind'è Simone mentre ch'elli manghjanu, basgia i pedi di Ghjesù, è i copre di lagrime è di parfumi. Era una peccatrice publica. Maria di Bettania hè a surella di Marta è di Lazaru. Ghjesù frequentava a so casa. Maria di Magdala - Maria Maddalena - hè a prima persona à avè vistu à Ghjesù risuscitatu. U fattu hè contu in u Vangellu di San Ghjuvanni: "U primu ghjornu di a settimana - dice Ghjuvanni -, a mane nanzu à l'alba, Maria Maddalena hè venuta à u sepolcru è hà vistu chì a petra chì chjudia l'entrata era stata mossa. "Hè corsa per averte à Simon Petru è l'altri discepuli amati da Ghjesù. Disse: anu toltu u Signore da u sepolcru è ùn sapimu duve l'anu messu. "Petru è l'altri discepuli vensenu à u sepolcru. I linzoli ghjacianu in u munimentu. L'asciuvatoghju chì cupria u capu di Ghjesù, era in un scornu. "I discepuli si ne andonu. "Maria restò, pianghjendu. "Tandu, dui anghjuli li dumandonu: perchè pianghji? "- Piangu chì si anu arrubatu à Ghjesù. "E', vultendusi, hà vistu à Ghjesù chì stava arrittu." I catolichi latini pensanu chì e trè donne ùn sò chè una. U cultu di Maria Maddalena hè natu in Occidente è si hè spartu à u seculu XI, quandu i frati benedittini di Vidiliaccu (l'attuale Vézelay, in u dipartimentu di l'Yonne) annunzianu chì a salma di Maria Maddalena era stata purtata in u so cunventu. Tandu, vensenu pelegrini da ogni locu, i frati fecenu assai soldi, è custruiinu a bellissima chjesa diventata celebre. I Marsigliesi, chì venianu di perde a so santa, creonu allora, micca unu, ma trè pelegrinaggi. . "La sainte Beaume", duve Maria Maddalena averebbi campatu trenta anni in una grotta; . "Saint Maximin", duv'ella era stata sepolta; . è "Aigues-Mortes (les Saintes-Maries-de-la-Mer)" duv'ella era sbarcata cù Marta, Lazaru è Sara (a serva). Etimolugia: da l'ebreu "Magdala" (nome di locu). Nomi: Alena, Mada, Madalen, Madalena, Madalena, Maddalena, Maddie, Maddy, Made, Madel, Madelaine, Madeleine, Mädeli, Madelin, Madeline, Madella, Madelle, Madelon, Mädi, Mädle, Madlen, Madlin, Mado, Magda, Magdala, Magdalen, Magdalena, Magdalene, Magdalenus, Magdalinka, Magdelaine, Magdelane, Magdelène, Magel, Maggelina, Maggeltsje, Maggy, Magl, Magle, Maighdlin, Mala, Malena, Malina, Marleen, Marlène, Marline, Marylène, Matle, Maud. In Corsica,in u 1981, Maddalena venia à l'ottesimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 16 donne nantu à mille. Paesi è cità: Lentu. Prutezzione. A legenda conta chì, à l'ultimu, Maria Maddalena campava vistuta cù i so soli capelli. A' u battisteru di Firenze, Donatello l'hà riprisintata in issa manera. Hè cusì ch'ella hè diventata a Santa Patrona di i piluccheri. 23.VII. Santa Brigida. Brigida hè nata in u 1303. Maritata à 13 anni à un principe svedese, hà avutu ottu figlioli. Quand'ella hà 46 anni, u maritu more. Si ne và in Roma, raghjunta, l'annu dopu, da una figliola, Catalina (Santa Catalina). Anu campatu 23 anni inseme in issa cità, sinu à u 23 lugliu 1373, quandu Brigida hè morta. A so regula di vita, Brigida a pigliava in u Vangellu. Campava cum'è i poveri, micca per bisognu, ma per cunnosce u disprezzu di a ghjente. A' una principessa rumana, chì li ne facia u rimproveru, disse: "Ghjesù ùn vi hà micca dumandatu u permessu per campà cum'ellu campava, eiu dinù mi ne passeraghju". Cum'ella avia a rinomina di prufetizà, i capi di Statu è i papa a cunsultavanu. A'i primi li scrivia di cunsacrassi à u benistà di i so populi. In quantu à i papa, chì ghjeranu tandu in Avignone, i precurava di vultassine in Roma. A' 69 anni, Brigida hè partuta pè a Terra Santa, cù Catalina, i figlioli, dui cavalieri è una scorta armata. Ci stetenu 15 mesi. "I più belli di a mio vita", disse Brigida. Hè morta à u ritornu, in Roma, è a salma hè stata purtata in Svezia, à Vadstena. Una decina d'anni nanzu, avia creatu a Cungregazione di u San Salvadore, detta di e Brigidine. Etimolugia: da u celtu "brigh" (forza, putenza). Nomi: Berhed, Biddie, Birgit, Birgitte, Bride, Bridget, Bridie, Brighid, Brigida, Brigide, Brigidina, Brigitte, Britt, Britta, Gitte. Paesi è cità: Svezia, Irlanda. 24.VII. Santa Cristina. Cristina, morta in l'annu 285, era a figliola di u guvernatore di Tiriu, accantu à u lagu di Bolsena, in Italia. A' l'età di 14 anni hè stata marturiata per avè ricusatu di rinnegà a religiaone catolica. A so tomba hè stata ritrova in u 1880. Cristina era stata messa in u circulu cù dui serpi chì ricusonu di falli male. Anzi li anu leccatu i pedi è si so appesi à i so petti cum'è s'elli sughjianu. Allora hè stata tomba da duie frezze. Etimolugia: da u lat. "christianus" (partitante di u Cristu). Nomi: Carsta, Carsten, Chrétien, Chrétienne, Chris, Chrissy, Christe, Christel, Christelle, Christian, Christiàn, Christiana, Christiane, Christie, Christina, Christine, Cristiano, Cristianu, Cristina, Karsten, Kerst, Kerstin, Kirsten, Kristian, Kristina, Kristine, Kristocha, Stijn, Stina, Stinke, Tina. Paesi è cità: Bolsena, Palermo, Torcello. In Corsica: e Valle di Campulori. In Corsica, u cultu di Santa Cristina esiste sempre, ma pocu. In Santu Petru di Tenda è in Moita, dui lochi portanu u nome di Santa Cristina. Si po dà chì, in i tempi, ci fussi una chjesa. A' u Parapoghju, cumuna d'Arbori, a festa paruchjale era Santa Cristina. Oghje a cappella hè ruvinata. U solu locu duve a festa si hè cunservata hè à e Valle di Campulori. In issa cumuna, e feste di San Pancraziu, u 12 maghju, è di Santa Cristina, u 24 lugliu, anu ancu supraniatu quella di u santu patrone di a parochja, Santu Agustinu, u 28 agostu. A cappella Santa Cristina di Campulori si trova sottu à u Muchjetu suttanu, à a Frumicaccia. Ghjè una di e più interessante di Corsica per duie ragioni: . una hè chì l'architettura hè uriginale; . l'altra, chì sò state cunservate bellissime pitture à l'affrescu. Prosper Mérimée, cù u so libru "Voyage en Corse" hà fattu cunnosce a chjesa di Santa Cristina à a Francia intera. Cinquanta anni dopu, in u 1890, a cappella era classificata da u Serviziu di i Munimenti Storichi. 25.VII. Santu Ghjacumu u Maiore. Ghjacumu è Ghjuvanni (u fratellu), eranu piscadori. Piscavanu nantu à lagu di Tiberiada, quandu Ghjesù capitò per issi lochi. Li disse: "Seguitatemi", è u seguitonu. Issi dui apostuli eranu prisenti tramindui à a Risurezzione. Un ghjornu avianu dumandatu à Ghjesù i dui primi posti in u so regnu ma, quandu Ghjesù era à l'agunia, "l'anima trista à murtoriu", allora ch'ellu avia dumandatu di veghjà è pregà, elli durmianu. Ghjacumu, era dettu u Maiore per distinguelu da l'altru apostulu, Ghjacumu u Minore, forse per ch'ellu era u più anzianu, o u più grande, o ch'ellu avia raghjuntu à Ghjesù nanzu à l'altru. Hè statu u primu di l'Apostuli à esse marturiatu. Erode l'hà fattu scapà versu l'annu 44, per fà piacè à i Ghjudei. Durante ottu seculi, anu pinsatu chì a so tomba era in Palestina o in Egittu, è po, à u seculi IX, i Spagnoli anu dettu ch'ella era in Compostella. Tandu, l'anu fattu una cappella è, in u 1082, una cattedrale. Santiagu di Compostella hè diventata a Mecca di l'Occidente. Venianu pelegrini da tutte e parti. Cum'è insegna, purtavanu una baioccula (in francese: la coquille Saint Jacques). A via lattea, chè no chjamemu a strada di Roma, o di u Signore, o di San Petru, o di a Madonna, o d'Erode, era chajamata, da i pelegrini, a strada di Santiagu. Etimolugia, casate è nomi: cf u 3 maghju. Paesi è cità: Spagna, Guatemala, Nicuaraga, Pessaro, Pistoia, Chili, Coimbra, Brunswick, Compostella, Innsbrück. In Corsica: Carbuccia, Chisà, Marignana, u Tassu, Lozzi, a Petra Zitambuli. Prutezzione; Ghjacumu u Maiore hè u santu patrone di i speziali (farmacisti) è hà a riputazione di guarì i rumatisimi. 26.VII. I Santissimi Anna è Ghjuvacchinu. Anna è Ghjuvacchinu eranu i genitori di Maria Vergine. I quattru Vangelli ricunnusciuti da a Chjesa catolica ùn ne parlanu, ùn i citanu mancu. L'altri dicenu ch'elli facianu una vita santa, ch'elli avianu grosse bande di animali, è micca figlioli. Di ùn avè figlioli, era mal vista da i Ghjudei è, à u tempiu, à Ghjuvacchinu accadia ch'elli li ricusinu l'offerte. Dopu à vinti anni di prighere, Anna hà parturitu di Maria. I Cristiani d'Oriente anu principiatu à interessassi à u babbone è à a mammone di Ghjesù à u seculu quintu. In Occidente, Anna principionu à festighjalla à l'epica di e Cruciate ma i papa ùn sò micca sempre stati d'accunsentu per metteli nantu à u calindariu. Ghjuliu Secondu, in u 1510, fissa a festa à u 26 lugliu. Piu Quintu (1566-1572) a supprime. Gregoriu XV (1621-1623) ne face un ghjornu festivu. Leone XIII (1878-1903) a riduce à un ritu di seconda classa. Paulu Sestu (1963-1978) decide chì San Ghjuvacchinu serà festighjatu attempu à Santa Anna, allora chì, assai nanzu, era onuratu u 20 marzu in Roma, Uu 22 in Polonia, u 28 lugliu in Parigi, u 9 sittembre in Grecia è Milanu, u 9 dicembre in Magonza, è, dopu, Clemente XII (1730-1740) avia messu a so festa in l'uttava di Maria Assunta. Anna. Etimolugia: da l'ebreu "hannah" (piena di grazia). Nomi: Anaïs, Anita, Anke, Anna, Annaik, Annchen, Anne, Annequin, Annet, Annetta, Annette, Annick, Annie, Anouchka, Anouck, Antje, Hannah, Nancy, Nanette, Nannetta, Ninette, Ninon. In u 1981, in Corsica, Anna venia à u quintu rangu di i nomi feminili dopu à Maria, Ghjuvanna, Francesca è Antunietta. Era quellu di 20 donne nantu à 1000. Paesi è cità: San Fiurenzu. In Corsica, chjese dedicate à Anna è Ghjuvacchinu ùn ci ne hè, dunque u cultu deve esse statu intruduttu tardi. Prutezzione: Anna hè a santa patrona di e donne in partu, di e mamme è di e veduve, di quelli chì facenu o vendenu panni, spazzule, di quelli chì travaglianu u legnu. A preganu per esse franchi di a puvertà è, cum'è Sant'Antone di Paduva, pè a cerca di oggetti persi. Ghjuvacchinu. Etimolugia: da l'ebreu "Yehoyagim" (Iavè innalza). Casate: Giovacchini. Nomi: Achim, Chim, Ghjuvacchina, Ghjuvacchinu, Giacchino, Gioacchina, Gioacchino, Joachim, Joakima, Joaquin, Joaquina, Jochem, Jochen, Jochim, Juchem. 27.VII. Santu Pantaleone. Pantaleone era un medicu marturiatu in Nicomedia u 27 lugliu di l'annu 303. U cultu di issu santu, diffusu à u seculu quintu in Oriente, hè ghjuntu in Occidente à i seculi XI è XII. In Venezia, ci hè una chjesa dedicata à San Pantalon, è Pantalon hè u nome di una maschera di u teatru venizianu di u seculu XVI. Casate: Pantaleoni, Pantaloni. Paesi è cità: Venezia, Oporto, Crema. Arti: Pantalon, di a cumedia taliana, deve u so nome à u santu patrone di a Chjesa di Venezia. Hè un vechju chì tussichjeghja è sputachjeghja, un viziosu è un avaru. Hè a risata è a vittima di tutti l'Arlicchini di a cumedia taliana, di tutti i Scappins di a cumedia francese è si ritrova in "Cum'ella vi garba" di Shakespeare. Era vestutu di una zimarra veniziana, di un curpettu à bottuli è di calzoni azzeccati. U nome di a maschera veniziana ebbe subitu un gran successu. In Corsica, a spressione "i pantaloni" (in francese: les pantalons) sustituisce di più in più i calzoni taliani è e braghe germaniche è galliche. Prutezzione: Pantaleone hè u santu patrone di i medichi è di e mammane, ma dinù di e balie, per via di a legenda chì conta chì, quand'elli l'anu scapatu, hè surtitu latte è micca sangue. 28.VII. Santu Nazariu. Nazariu serebbi statu marturiatu in Milanu attempu à Celsu, in u primu seculu dopu à Cristu, à i tempi di Nerone. E so osse serebbinu state ritrove da Sant'Ambrosgiu, versu l'annu 397. E' ghjè a celebrità di Sant'Ambrosgiu chì hà fattu quella di i dui martiri. E so reliquie eranu assai cherse. Un altru Santu Nazariu era abbate di l'isula di Lérins à u seculu quintu. Hè per via d'ellu chì, in Francia, parechji paesi portanu u nome di Saint-Nazaire. Etimolugia: da Nazaret (uriginariu di -), piccula cità galileana (chjamata oghje, in arabu, En-Nasira) duve a Vergine Maria ricevì l'annunziazione è duve Ghjesù passò a so giuventù. Nomi: Nazaire, Nazario, Nazariu, Nazzaro. U 28 lugliu si celebreghja dinù a memoria di i martiri di a Tebaide egizziana. A' l'epica di l'imperatore Deziu (248-251), i rimiti chì campavanu in u desertu ebbenu à pate e persecuzioni contru à i Cristiani. U casticu di issi disgraziati hè statu contu, un seculu è mezu dopu, da San Ghjilormu. Unu, untu di mele, hè statu spostu à a sulana. E vespe, e zinzale è i sarapicchi si ne sò techjati. L'agunia fù longa ghjorni è ghjorni. Un'altru, chì ùn vulia sente parlà di donne, hè statu incatinatu è datu à una prustituta per ch'ella ne facci u so ghjoculu. Ellu, s'hè tagliatu a lingua cù i denti è a l'hà sputata in faccia. 29.VII. Santa Marta. Secondu u Vangellu, Marta era a surella di Maria Maddalena è di Lazaru. Era una donna affaccendata è, quandu Ghjesù capitava in Bettania, stava in casa soia. Mentre chì Marta travagliava per ricevelu à a megliu, Maria Maddalena si ne stava cun ellu è u stava à sente incantata. Un ghjornu, Marta li ne fece u rimproveru dicendu ch'ella facia megliu di aiutalla. Allora, Ghjesù disse: - O Marta ! Maria Maddalena hà sceltu a più bella parte è, issa parte, ùn li serà micca tolta. Un'altra volta Ghjesù ghjunse allora chì Lazaru era mortu da quattru ghjorni. - O Ghjesù - disse Marta -, sì tù ti ere statu quì, u mio fratellu ùn serebbi mortu. E Ghjesù rispose: - Sò a Misericordia è a vita. Quellu chì hà fede in mè ùn cunnuscerà mai a morte. U to fratellu risusciterà. E' Lazaru escì da a tomba. U cultu di Santa Marta si hè spartu più di mille anni dopu, in Provenza, à l'epica di e Cruciate, quand'elli anu contu chì a famiglia di Marta si ne era venuta à stà custì, Maria Maddalena à a Santa Balma, Lazaru in Marseglia, è Maria in Tarascone (duv'ella hè a Santa Patrona di a cità). Etimolugia: da l'araùeicu "marta" (donna, patrona). Nomi: Marfa, Marfenia, Marfonka, Marfoucha, Mart, Marta, Martella, Marth, Martha, Marthe, Marthena, Martie, Martita, Martje, Marty, Mat, Mattie, Mattje, Matty, Moireach, Patty. Paesi è cità: Ecchisi Trascona, Castres. Litteratura: Una legenda conta chì Marta hà strangulatu a Tarasca, issu dragu femina chì si manhjava i zitelli. Cf "Mireio" di Federiccu Mistral. 30.VII. Santa Ghjulietta. Santu Petru Crisologu. Ghjulietta era una veduva assai ricca chì campava in Cesarea di Cappadoce, l'attuale cità di Kaiseri, in Turchia, marturiata versu l'annu 303. A so morte hè stata conta una sessantina d'anni dopu da u so paisanu, San Basiliu. Ghjulietta avia un omu d'affari chì avia sciuppatu quasi tuttu u casale è si appruntava à piglialli ciò chì ne restava. Allora u messe in tribunale. Davanti à u ghjudice, quellu ùn si pudia difende è avia da esse cundannatu quand'ellu si avanzò per dì: "Issa donna ùn hà dirittu di mandami in tribunale, chì ghjè cristiana". E' ghjera vera chì un decretu imperiale mettia i Cristiani for di legge. U ghjudice averebbi cuntinuvatu u prucessu sì Ghjulietta avia rinnegatu a so fede. Quella ricusò, è fù cundannata à esse brusgiata viva. Hè partuta alegra, à boccarisa, per cullà nantu à u legnaghju è cunsulendu e so amiche chì a vulianu cunsulà. E fiare l'anu assuffucata senza brusgialla. E' Basiliu conta chì, duv'ellu era u legnaghju, era nata una surgente chì guaria i malati. Etimolugia è nomi: cf Ghjuliu (12 aprile). Petru hè dettu "u crisologu" per via ch'ellu era assai eloquente (a parulla vene da duie parulle greche chì volene dì "oru" è "discorsu"). Quand'ellu hè mortu anu trovu 170 prediche ch'ellu avia scrittu. In u 1729, u papa Benedettu XIII l'hà pruclamatu duttore di a Chjesa. Petru era natu è mortu in a cità taliana di Imola (v.400-v.450). A' 35 anni, era statu fattu vescu di Ravenna. Etimolugia, casate è nomi: cf u 29 ghjugnu. Paesi è cità: Ravenna, Imola. 31.VII. Santu Gnaziu di Loiola. Gnaziu era natu l'annu 1491 in u paese bascu. Era un ufficiale navarese. Quandu Pamplona hè stata accampata da l'armata francese di Francescu Primu, hè statu feritu da una palla di cannone. Avia una trentina d'anni è debbe abbandunà l'armata. A cunvalescenza fù longa. Ellu, chì virtuosu ùn era mai statu, si hè messu tandu à studià a vita di i santi. E' ghjè cusì ch'ellu decise di diventà santu ancu ellu. E' parte per Ghjerusalemme. Stunatu di truvà, in Terra Santa, tanti Magumettani, si mette in l'idea di cunverteli. Per issa missione, li ci vulia à esse prete. Allora, hè vultatu in Spagna per struissi. A' Alcala è Salamanca, duv'ellu passa quattru anni, hà à fà cù l'inquisizione è u mettenu in prigiò. Dopu, per cuntinuvà i so studii, parte per Parigi è ci stà sei anni. U 15 agostu 1534, in Montmartre, sò sette à fà prufessione di fede religiosa per cunsacrassi à a cunversione di i Musulmani di Palestina. Unu d'elli hè Francescu Saveriu, un altru Spagnolu chì serà santificatu ancu ellu. Partenu per andà in Terra Santa ma, in Venezia, ùn i lascianu imbarcà è si ne vanu in Roma. Cantanu in i carrughji per buscassi un pezzu di pane. U gruppu piglia u nome di Cumpagnia di Ghjesù. E' cusì nasce a Cungregazione di i Ghjesuiti. E custituzioni di l'ordine sò state accettate da Paulu Terzu in u 1540. Cumportanu u votu speciale di ubbidienza à u papa. L'articulu terzu dicia chì u numeru di i frati ùn devia passà i 60, articulu ricusatu è, quandu Gnaziu more, u 31 lugliu 1556, eranu digià un millaiu à girà u mondu. In Corsica facianu trè anni ch'elli avianu apertu una casa in Bastia. Quella di Aiacciu aprerà in u 1593. A chjesa di Bastia fù a prima in u mondu à esse dedicata à Santu Gnaziu. I Ghjesuiti anu avutu, in u mondu, una azzione religiosa, pedagogica, suciale è pulitica. A' u seculu XVIII, sò stati spulzati da Francia, da Spagna, da u Portugallu. A Cungregazione, suspesa in u 1773, fù ristabilita una quarantina d'anni dopu. In u 1767, u rè di Spagna i face arrestà è l'imbarca per Civita Vechja. U papa ricusa di riceveli. Allora vuculeghjanu in u mare Tirenu, fin chì Genuva accetti ch'elli sbarchinu in Corsica. N'hè ghjuntu 2000 in Calvi, Algaiola è Bunifaziu, un millaiu in Aiacciu. Tandu, i porti corsi eranu occupati da i Francesi, è l'affare scuntentò u rè di Francia chì l'avia scacciati da u so regnu cinque anni nanzu. Pasquale Paoli, capugenerale di a nazione, avia permessu ch'elli si stabilischinu in i paesi cuntrullati da e so truppe, ma a più parte si stetenu in e cità di u bordimare. Etimolugia: da u gr. "ignatios" (nativu, nustrale) per mezu di u nome lat. di persona "Ignatius". Casate: Ignazi. Nomi: Gnacie, Gnazi, Gnaziu, Ignace, Ignacio, Ignacius, Ignatia, Ignatius, Ignaz, Ignazia, Ignazio, Ignaziu, Jnuigno, Natz, Natze, Nazerl, Nazi. Paesi è cità: Pamplona, Lanzo in Piemonte. In Corsica: Bastia. AGOSTU 1.VIII. Santu Alfonsu Maria. Alfonsu Maria di i Liguori hè natu in u 1696, in Marianella, accantu à Napuli. Pare ch'ellu fussi u più grande avucatu di Napuli quandu, à l'età di 27 anni, decise di fassi prete. Urdinatu trè anni dopu, campava cù a povera ghjente è predicava di manera à esse capitu da i più gnuranti. In u 1732, creò a Cungregazione di u Santissimu Redentore cù a regula di campà cum'ellu campava Ghjesù, ma fù un fiascu chì, issa regula, piacì pocu. A' 52 anni, face stampà a so famosa "Teolugia morale". Ista volta dinù, e so teurie ùn so micca accettate da parechji preti. A' 66 anni, accetta di esse vescu di Santa Agata di i Gotti. Era una dioccesi chjuca chjuca è nimu ne vulia. Ellu ci stà 12 anni. A' 79 anni, si ritira in Nocera di i Pagani. Una malatia di a lisca di u spinu l'azzimbava è u facia soffre in cuntinuvu. Campa torna una duzina d'anni, abbandunatu, criticatu, ancu da u papa. Hè mortu u primu agostu 1787. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile) è "funs" (rapidu, lestu, sempre prontu). Purtatu in Spagna da i Visigoti, si hè spartu in tutta l'Europa. Casate: Alfonsi. Nomi: Alfonso, Alfonsu, Alonso, Alonzo, Alphonse, Alphonsine, Fons. Prutezzione: Alfonsu hè u santu patrone di i cunfessori è moralisti. 2.VIII. Santu Petru in Vinculi. Santu Sebbiu. A chjesa di Santu Petru in Vinculi (in francese Saint-Pierre-aux-Liens) si trova in Roma. A chjamanu dinù a Basilica Eudossiana per via ch'ella hè stata fatta da Eudossia, a veduva di Valentinianu Secondu, in l'annu 442, per cunservà e catene di San Petru. Hè una chjesa à trè navate cù 20 culonne doriche antiche. Ci hè a bellissima tomba di u papa Ghjuliu Secondu, fatta da Michelangelo, ornata da un Mosè culossale è da e statue di Rachele è Lia, simbuli di a vita cuntemplativa è di a vita attiva. Etimolucia, casate è Nomi: cf u 29 ghjugnu. Paesi è cità: Roma, Bologna, Ancona, Faenza, Fano, Fiesole, Genuva, Lucca, Napuli, Colonia, Amburgu, Lilla, Louvain, Nantes, Monpellieri, Vannes, York, Sicilia, Baviera, Boemia. In Corsica: Alata, Santu Petru di Venacu, Vivariu, Antisanti (2 lugliu), Sarrula (1u agostu). Sebbiu, natu in Sardegna versu l'annu 290, era prete in Roma. L'annu 340, u papa u fece vescu di Vercelli, in u Piemonte. Custì campava in cumunità cù d'altri preti è cù laichi. A so teuria era chì i preti ùn avianu micca da fà i signori. I strazii principionu per ellu quand'ellu fece a guerra à l'arianisimu. Issa duttrina chì negava a divinità di Ghjesù, nata in l'Oriente, prutetta da l'imperatore, era in traccia di sparghjesi in l'Occidente. Dopu à u cunciliu di Milanu, l'annu 355, Sebbiu fù cundannatu à l'esiliu. Campò in Palestina, in Cappadocia è in i deserti di l'Egittu. A' a morte di l'imperatore, in u 361, riturnò in a so dioccesi duv'ellu morse u 1u agostu di l'annu 370. 3.VIII. Santa Lidia. Santu Nicudemu. Lidia campava in Grecia à u seculu primu. Era marcante di porpura, issa tinta rossa fatta cù certi curnetti marini è chì custava tandu quasi quant'è l'oru. Hè stata cunvertita versu l'annu 55 da San Paulu l'Apostulu. U fattu hè contu da San Lucca chì ghjera prisente. Dice: "Imbarcaimu in Troas, è ghjunsimu in Samotracia è, u ghjornu dopu, in Napolis. E', da custì, in Filippi, prima cità di isse parti di a Macedonia è culunia rumana. E' ci stetimu qualchì ghjornu. "Ghjuntu u sabbatu, esciimu da a cità, è andeimu vicinu à u fiume, locu urdinariu di l'orazione. "Ci simu messi à pusà, parlendu cù e donne custì adunite. "Frà elle, ci era una certa Lidia, marcante di porpura, di a cità di Tiatiri, serva di Diu, chì stava à sente. "U Signore aprì u so core è elle capì ciò ch'ellu disse Paulu. "Dopu à ch'ella fù battizata, ella è a so famiglia, ci pregò dicendu: "S'è vo mi avite ghjudicatu esse fida à u Signore, entrate in casa meia è stateci". E' cusì fecimu." Etimolugia: da u grecu "Lydios" (nome di una regione). Nomi: Liddy, Lidi, Lidia, Lidija, Lidonia, Lika, Linoulia, Lydia, Lydiane, Lydie. Litteratura: Teresia von Bacheracht: "Lydia" (1844). Nicudemu era un Fariseu, rettore di i Ghjudei. U Vangellu secondu San Ghjuvanni conta chì, di notte tempu, Nicudemu era venutu à truvà à Ghjesù è li avia dettu: "O Maè ! noi sapimu chì tù sì un duttore mandatu da Diu, chì nisunu pò fà i miraculi chè tù faci s'ellu ùn hà a Diu cun ellu". Ghjesù rispose è li disse: "In verità, a ti dicu, nisunu pò avè parte à u regnu di Diu s'ellu ùn hè natu una seconda volta". - "E' cumu si face ? disse Nucudemu. Cumu, un omu, essendu vechju pò nasce ? Cumu pò entre una seconda volta in u corpu di a so mamma, è nasce ? E' Ghjesù rispose: "In verità, a ti dicu, à chì ùn hè natu di acqua è di Spiritu, ùn pò entre in u regnu di Diu. Ciò chì ghjè natu da a carne, hè carne, ma ciò chì ghjè natu da u Spiritu, hè Spiritu. Allora, ùn ti maraviglià di ciò ch'o t'aghju dettu. Sì tù, duttore d'Israel, ùn credi quandu ti parlu di e cose di a Terra, chì ne serà quandu ti parleraghju di quelle di u Celu !". A' a Nuvale d'Alisgiani, u 3 agostu celebreghjanu a festa di Satu Stefanu Primu, papa (258-260). 4.VIII. Santu Ghjuvan Maria Vianney. Vianney hè natu in Dardilly, accantu à Lione, l'8 maghju 1786. A' 10 anni, un prete li ampara appena à leghje. In u 1809, Napulione avia bisognu di suldati pè a guerra di Spagna è furzava a cuscrizzione. Per ùn parte, Vianney si mette à a machja è ci stà quatordeci mesi. Dopu, entre à u seminariu. Dui anni dopu u ci caccianu. A'29 anni, malgradu a so gnurantità, u facenu prete è quellu chì li avia datu appena d'istruzzione u si piglia cum'è vicicuratu. Trè anni dopu, hè numinatu in Ars, un paisolu di 230 abitanti à 35 chilometri di Lione. Cum'è predicadore, u "curé d'Ars" ùn valia nunda, ma cum'è cunfessore era u primu. I peccadori surtianu da u cunfessiunale cù a pace di Diu. In più, curria a vuciata ch'ellu facia i miraculi. In Ars, dopu à u 1830, ghjunghjianu millaie è millaie di pelegrini è Vianney passava da dodeci à diciottu ore à ghjornu in cunfessiunale. Hè mortu in Ars, à l'età di 73 anni. Avia campatu manghjendu pane asciuttu è pomi bulliti. Hè statu beatificatu in u 1905 è canunizatu in u 1925. 5.VIII. A Madonna di e Nevi. Santu Abele. Cultu antichissimu, postu ch'ellu data da l'epica rumana, istituitu in a seconda medità di u seculu quartu cù a custruzzione di a chjesa Santa Maria Maggiore in Roma, a festa di a Madonna di e Nevi si cunfonde cù quella di a Madonna di u Presepiu è cù a Madonna di e Grazie, festighjata in Calinzana u 5 agostu. A' u Medievu, a Madonna di e Nevi era a santa patrona di a pieve di Brandu. Si pò omu dumandà s'ellu ci hè una lea trà issa festa è e "nevere", isse cisterne duve d'invernu si imbuttava a neve per vendela d'estate, è dinù cù l'industria di u ghjacciu chì esite ancu oghje. Oghje, a Madonna di e Nevi hè festighjata à a bocca di Bavella. Cù a scusa d'avè fattu piantà l'Arabi à Pittavu (l'attuale Poitiers), è di avè salvatu l'Europa da l'Islam, Carlu Martel si impatrunia di i beni di a Chjesa. Per ellu, una manera di arricchissi era di numinà veschi chì accettavanu di sparte. A' un certu Milone, vescu di Trevi, li dete ancu una seconda diocecsi, è micca di e più povere, quella di Remi (l'attuale cità di Reims) dopu à avenne scacciatu u titulare. Dopu à a morte di Carlu, in l'annu 741, Peppinu, u figliolu, dumandò à San Bonifaziu di rifurmà a chjesa di a Gallia. U vescu di Magonza dete a dioccesi di Remi à Abele, un frate scuzzese chì avia fattu e so prove in i paesi di u Nordu. A decisione fù accetta da Peppinu u 2 marzu di u 774, è da u papa u 22 ghjugnu. Per disgrazia, u papa era luntanu, Peppinu facia a guerra for di e fruntiere è Bonifaziu avia u so da fà in altrò. Allora, Milone persecutò à Abele. Pruvò ancu à fallu tumbà. Dopu à dui o trè anni, Abele, chì ùn era omu à difendesi, si ne vultò in Belgica da duve ellu era venutu. Etimolugua: da l'Ebreu "hebel" (soffiu, ansciu evanescente; figliolu). Nomi: Abeau, Abel, Abélard, Abele, Abelin, Abelle, Nab. 6.VIII. Trasfigurazione di Ghjesù Cristu. U Beatu Tavianu. I Vangelli di Marcu, Lucca è Matteu contanu chì Ghjesù, essendu cullatu nantu à un altu monte, u monte Tabor, cù Petru, Ghjacumu è Ghjuvanni, fù trasfiguratu. A so vestura hè diventata risplendente è bianca cum'è neve, più bianca chè nisuna bucata l'abbia pussuta imbiancà. Tandu, affacconu Elie è Mosè, è si messenu à ragiunà cù Ghjesù. E' vense un nuvulu, è da u nuvulu vense una voce chì disse: "Questu hè u mio dilettu figliolu: ascultatelu". I trè apostuli, guardendu in tornu, ùn videnu nunda. Un' ci era altru chè Ghjesù cum'è quand'elli eranu ghjunti. Falendu da a muntagna, Ghjesù li disse di ùn parlanne à nisunu fintantu chì u figliolu di l'omu ùn sia risuscitatu frà i morti. Tavianu hè natu versu l'annu 1060, in Quingey, dipartimentu di u Doubs. Era figliolu di Ghjilormu Secondu, conte di Burgogna. Unu di i so fratelli hè statu papa da u 1119 à u 1124 cù u nome di Calistu Secondu. Un altru era arcivescu di Besançon. Tavianu si vulia fà frate, ma u babbu avia decisu di lascialli u cuntatu di Burgogna è u mandò à amparà u Dirittu à l'Università di Bologna. Finiti i studii, invece di rientre, si ne stà culà cum'è prufessore. Avia 27 anni quandu u babbu, chì sentia ch'ellu avia più pocu à campà, u manda à chjamà. Per istrada, Tavianu ampara chì u babbu era mortu. Invece di raghjunghje a Burgogna, duv'ellu averebbi avutu tutti l'onori, pianta in a cità lombarda di Pavia è si ne entre in un cunventu. Ci stà 42 anni, preghendu è studiendu a parulla di Diu. Hè mortu u 6 agostu 1132. Vinti mesi nanzu, l'avianu ubligatu di accettà a piccula dioccesi di Savona, accantu à Genuva, una dioccesi chì nimu ne vulia. Etimolugia: da u lat. "octavius" (ottesimu. Nome datu à l'ottesimu figliolu. Casate: Ottavi, Ottaviani, Taviani. Nomi: Octaaf, Octave, Octavia, Octavian, Octaviana, Octavie, Octavien, Octavienne, Octàvio, Octavius, Octavus, Oktav, Oktavi, Oktavia, Oktaviane, Oktavius, Oktaviusz, Ottavia, Ottaviano, Ottavianu, Ottavio, Ottaviu, Tava, Taviana, Tavianu, Tavie, Tavy. 7.VIII. Santu Gaetanu. Santu Dunatu. Santu Sistu. Gaetanu hè natu in a cità taliana di Vicenza versu l'annu 1480. U babbu, conte di Tienne, avenduli compru una carica di capucancelieru apostolicu, Gaetanu fù 13 anni secretariu à u Vaticanu, da u 1504 à u 1517. Quasi tuttu ciò ch'ellu hà vistu in Corte di Roma, era cuntrariu à u Vangellu. Allora volse fà a prova di campà cum'è Ghjesù. A' 36 anni, hè fattu prete, ma stà parechji anni avanti di dì a so prima messa, cunvintu ch'ellu era di ùn essene degnu. L'annu dopu, perde a mamma. Dà u so casale à i poveri, si ne và da u Vaticanu è, durante sei anni, gira da Vicenza, à Verona, à Venezia, assistendu i disgraziati, spazzendu l'uspidali, curendu i malati. Gaetanu hè unu di quelli chì, nanzu à u cunciliu di Trento, pruvonu à rifurmà a Chjesa taliana per francalla da u Prutestantisimu. In u 1524, cù u so amicu Ghjuvan Petru Caraffa, u futuru papa Paulu Quartu, creanu a Cungregazione di i Teatini, cleri regulari vestuti cum'è i seculari, for di ch'elli purtavanu calze bianche. Accettavanu a limosina, ma mai a dumandavanu. Hè mortu in Napuli u 7 agostu 1547, stracquatu nantu à cenere, preghendu u Signore di falli pate e suffranze di a Crucifissione è dumandendu à i cunfratelli di lampallu in l'arca. Etimolugia: da u lat. "Caietanus" (di a cità di Caieta, oghje Gaeta). Casate: Gaetani. Nomi: Caetano, Cajetan, Gaétan, Gaetana, Gaétane, Gaetano, Gaetanu, Gaitana, Gaitanu, Kajetan. Paesi è cità: Napoli, Poggio, Mirteto. Dunatu era un nobile natu versu l'annu 592 è allevatu in l'abbazia di Luzzovium (l'attuale Luxeuil). Fattu vescu di Vesonzio (l'attuale Besançon) à 33 anni, ci stete sinu à a morte à l'età di 68 anni. In Vesonziu, a mamma di Dunatu avia fattu un munasteru pè e donne. Ghjè ellu chì scrisse a regula, una regula terribile. Per esempiu, a sora chì parlava durante i pasti ricevia sei staffilate. In issu cunventu pudianu riceve l'omi, ma era difesa di dalli à manghjà per ch'elli ùn a si allonghinu. Etimolugia: da u lat. "donatus" (datu da Diu). Casate: Donati. Nomi: Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, Donella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu. Sistu Secondu, un Atenese, papa in l'anni 260 è 261, hè statu tombu da a pulizza cù sei di i so sette diacuni, allora ch'elli celebravanu una ceremonia clandestiana in u cimiteriu di a via Appia. U settesimu, diacunu è tesorieru, era San Lurenzu, tombu quattru ghjorni dopu. Etimolugia: da u grecu "xustos" ( lisciu), cunfusu cù u latinu "sextus" (sestu). Casate: Sisti. Nomi: Sista, Sisto, Sistu, Sixt, Sixta, Sixte, Sixtina, Sixtine, Sixtus, Xiste. 8.VIII. Santu Dumenicu. Dumenicu hè natu versu l'annu 1170, in Spagna, à Calaruega, accantu à Burgos. A' 35 anni, era canonicu in Osma. Ellu è u so vescu partenu pè u Danimarca. U rè di Castiglia i mandava à piglià una principessa per maritalla cù u figliolu. Per istrada, amparanu chì a principessa era morta, è si ne vanu in Roma. U papa i manda in u Liguadocca per cristianizà i Cattari. Era un pezzu chì i papa mandavanu missiunarii è legati in issu paese duve a duttrina cattara si sviluppava à vista d'ochju. Dumenicu, pigliò cun ellu qualchì prete è principiò à predicà, à tene cunferenze cuntraditorie. In dernu. I Cattari ùn si lasciavanu cunvince da e belle prediche di Dumenicu. Allora, Nucenziu Terzu pigliò a decisione di sterpalli, fenduli, da u 1208 à u 1213, una guerra orribile. Cù i so preti, Dumenicu crea l'Ordine di i Frati predicadori, chjamati, più tardi, frati di San Dumenicu o Duminicani. A Cungregazione hè stata ricunnusciuta in u 1215 da u Cunciliu lateranu. Dumenicu hè mortu sei anni dopu, u 6 agostu 1221. Tandu, in tutta l'Europa ùn ci era micca 225 preti chì fussinu duttore in teolugia. Cinquanta anni dopu ci ne era 700, nunda chè in l'Ordine di San Dumenicu. In Corsica, i Duminicani ùn anu avutu chè un cunventu, quellu di Bonifaziu, fundatu in u 1270, cù una bellissima chjesa gottica, un generu di architettura assai scarsu in l'isula. In altrò, mancu una chjesa hè dedicata à San Dumenicu. In u 1605, l'Inquisitore era un Duminicanu. Si hè stabilitu in Santa Maria di Lota, à san Ghjacintu, una custruzzione diventata un uspiziu in u 1659. I Duminicani sò vultati in Corsica à u seculu XIX. A cumuna di Curbara l'hà datu l'anzianu cunventu franciscanu ch'ella avia compru 18 anni nanzu. In u 1859, ci avianu apertu un cullegiu, ma u Cunsigliu accademicu hà datu ordine di chjudelu. Dopu, u cunventu hà servutu pè u nuviziatu internaziunale, di stabilimentu di riposu è di studii, è di centru di furmazione pè e missioni di Oriente. Etimolugia: da u lat. "dominicus" (chì appartene à u Signore). Casate: Dominici, Dominichetti, Minichetti, Miniconi. Nomi: Doma, Domenica, Domenico, Domien, Dominga, Domingo, Domingos, Domini, Dominic, Dominik, Dominika, Dominikus, Dominique, Domnika, Dumenica, Dumenicu, Menica, Menicu, Mingo, Mini, Minichettu, Minicone, Minkes, Nika, Nikoucha., Paesi è cità: Bologna, Tolosa. In Corsica: Bonifaziu. 9.VIII. I Santi Ghjulianu, Marcianu è cumpagni. Per quattru seculi, i frati di a Chjesa latina cantavanu à a prima ora u Martirologu rumanu. Un passu di issu Martirologu dicia: "In Custantinopuli, l'imperatore Leone, chì disprezzava a religione, fece torturà è scapà i santi martiri Ghjulianu, Marcianu è ottu altri, per avè messu a figura di u Salvadore nantu à a porta di bronzu." I calindarii grechi è russii danu i nomi di l'ottu: Alesiu, Ghjuvanni, Demetriu, Ghjacumu, Foca, Leonzu, Petru è Maria. L'imperatore incausatu da u Martirologu hè Leone Terzu, l'Isauricu, imperatore d'Oriente da 717 à 741. Bonu amministratore, hà ricustituitu l'armata, urganizatu e finanze è publicatu un codice civile. Hà resistitu à l'Arabi chì accampavanu à Custantinopuli, salvendu cusì u mondu cristianu. Allora, perchè issu omu hè cunsideratu cum'è un mostru d'impietà? Hè chì, da 726 à 728 hà publicatu decreti chì difendianu l'adorazione di e figure sante. A Chjesa rumana hà santificatu e vittime di a guerra di e figure. Certe sò state inventate. Dicianu chì serebbi u casu di Ghjulianu, Marcianu è cumpagni. Ma, in l'869, averebbinu scuparte e so osse accatastate è una voce falata da u celu citava i nomi di i dece martiri. Allora, ancu si issi nomi sò falzi, issi martiri riprisentanu tutte e vittime di e persecuzioni iconoclastiche chì duronu dui seculi. Etimolugia, casate è nomi: Per Ghjulianu, cf Ghjuliu, u 12 aprile; per Marcianu, cf Marcu, u 25 aprile. 10.VIII. Santu Lurenzu. Lurenzu hè statu scapatu in Roma u 10 agostu di l'annu 258. Trè ghjorni nanzu, l'imperatore Valerianu avia fattu scapà u papa Sistu Secondu è sei diacuni per via ch'elli facianu ceremonie secrete in un cimiteriu. Ci era un settesimu diacunu chì si chjamava Lurenzu è ghjera tesurieru di issu gruppu di Cristiani. Li dettenu quattru ghjorni per ch'ellu porti u tesoru di a so chjesa. Vultò u quartu ghjornu cù unipochi di stroppii: "Eccu e nostre ricchezze. Dite à l'imperatore ch'ellu ne abbia cura, chì ùn seremu più quì per aiutalli". A legenda dice chì Lurenzu era statu cundannatu à esse arrustitu vivu. U messenu nantu à una grande brasgera. E' ellu, una stonda dopu, averebbi dettu: "Vultatemi, chì, da un latu, sò abbastanza cottu". Lurenzu fù, un tempu, u martiru u più celebre di a cristianità. A' u seculu quartu u celebravanu quant'è Petru è Paulu. Elli trè eranu i santi patroni di Roma, duv'ellu ci era, à u Medievu, 34 chjese in l'onore di Lurenzu. Etimolugia: da u lat. "laurus" (lauru, legnudoru); o da "Laurentum", antica cità vicinu à Roma. Casate: Lorenzi, Lorenzetti, Lorenzini, Lorenzoni, Renzi. Nomi: Labhras, Labhruinn, Larrance, Lars, Lary, Laura, Laure, Laureano, Lauréat, Laureen, Laurel, Laurena, Laurence, Laurene, Laurens, Laurent, Laurentin, Laurentine, Laurenz, Laurenza, Laurenzu, Lauretta, Laurette, Lauriane, Laurianne, Lauridas, Laurie, Laurina, Lauritz, Laury, Lavr, Lavra, Lavrenti, Lavria, Lawrance, Lawrence, Lawry, Lawry, Lencho, Lewerentz, Löhr, Löns, Lora, Lorans, Loren, Lorentz, Lorenza, Lorenzo, Loretta, Lori, Lorin, Lorinda, Loritta, Lorna, Lorrie, Lortz, Lourens, Louwine, Louwra, Lurenza, Lurenzu, Oretta, Renske, Renzo, Rienzo, Zenzo. Paesi è cità: Albe, Cuneo, Ancona, Chiavenna, Viterbo, Lugano, Norimberga. In Corsica: Ampriani, Belvedere, Bilia, Campu, Lama, Murzu, i Peri, u Petrosu, a Sarra di Fiumorbu, Tralonca, San Lurenzu di Vallerustie. Pruverbii: San Lurenzu gran calura, Sant'Antone gran friddura, l'una è l'altra pocu dura. Vucabulariu: E stelle cadente (in francese, "les étoiles filantes") sò dette in Corsica: e lagrime di San Lauru o di San Lurenzu. 11.VIII. Santa Chjara. Chjara (o Chilara) hè nata in Assisi l'annu 1193. Campava in un palazzu è ùn li mancava nunda. A' 18 anni, si ne fughje da a casa paterna purtendusi cun ella a cugina Pacifica. Si ne vanu à a Purziuncula, duv'ellu campava San Francescu. Era in a nuttata di a dumenica di l'Ulivu di l'annu 1212. Francescu li taglia i capelli, a veste di saccu, è riceve i so voti munastichi. Venia di nasce a Cungregazione di e Povere Donne, ch'elli chjameranu, più tardi, e sore di Santa Chjara. A cumunità si stabilisce in San Damianu d'Assisi è, in pocu tempu, si sparghje in tutta l'Europa. A' Chjara li piacianu a musica è e belle prediche. Benedia u Signore di avè fattu u mondu cusì bellu. Ogni dopumeziornu meditava a Passione di Ghjesù... è pianghjia. Francescu d'Assisi a chjamava: "a mio piccula pianta spirituale". Li avia prumessu di andà à truvalla dopu mortu. U ghjornu di l'interu, u corteu face una svolta è passa davanti à San Damianu. A cascia hè purtata una stonda in a cappella di e rinchjuse, è aperta. Chjara pobbe copre di basgi e di lagrime a salma di quellu ch'ella tenia tantu caru. Hè morta l'11 agostu 1253. Avia una sessantina d'anni. L'anu intesa chì parlava da per ella. Dicia: "Vaitine in pace, chì a strada chè tù ai seguitatu era a bona". - "A' quale parlate?", li dumandonu. - "Parlu à a mio anima"... è spirò. Etimolugia: da u lat. "clarus" (celebre, illustru). Nomi: Chara, Chilara, Chjara, Claartje, Clair, Claire, Clairette, Clara, Clarence, Clarent, Clarette, Clarie, Clarinda, Clarine, Clarissa, Clarisse, Clarita, Claro, Clarrie, Klaar, Klara, Sorcha. Paesi è cità: Assisi. Prutezzione: Chjara hè a santa patrona di u persunale di Televisione. A preganu per avè u bellu tempu. 12.VIII. Santa Ilaria. Ilaria hè a figliola di Santa Afra. A mamma l'avia cunsacrata à Venere, vene à dì ch'ella ne avia fattu una prustituta. Si sò cunvertite inseme. Un ghjornu chì Ilaria pregava nantu à a tomba di a mamma, i pagani l'anu liata à una culonna è anu picciatu focu à i so vistiti. Hè morta brusgiata viva. Etimolugia: da u lat. "hilaris" (alegru). Nomi: Allaire, Glares, Guilarka, Hilaire, Hilaria, Hilarie, Hilarius, Hilary, Hillary, Hillery, Ilar, Ilari, Ilaria, Ilarion, Ilarione, Ilariouchka, Ilariu, Ilarka, Kläres, Lariocha. 13.VIII. I Santi Politu è Cassianu. Politu campava à u seculu terzu, à l'epica di i papa Ziffirinu (203-220), Calistu (221-227), Urbanu (227-233) è Punzianu (233-238). Era un vescu chì interpretava a duttrina cristiana à a so manera. In disaccordu cù u papa è l'altri veschi, si era fattu eleghje papa da quelli chì pensavanu cum'è ellu. Si pò dì ch'ellu fù u primu antipapa di a Chjesa catolica. L'imperatore Massiminu (235-238), chì persecutava i Cristiani, mandò u papa Punzianu è l'antipapa Politu à travaglià in e minere di Sardegna. Custì, i dui omi diventonu amichi. Sò morti tramindui da a miseria è i gattivi trattamenti. U papa Fabianu (240-253) hà fattu vene e salme in Roma è l'hà sepolte cù tutti l'onori devuti à i martiri, quella di Punzianu à u cimiteriu di Calistu, quella di Politu à u cimiteriu di a via Tiburtina. Etimolugia: da u gr. "hippos" (cavallu) è "lutos" (dumadore). Nomi: Hippol, Hippolit, Hippolyte, Ippolita, Ippolito, Polita, Politu. Paesi è cità: Arghjusta Muriccia, pieve di Cruscaglia, Olmiccia, pieve d'Attalà, e Valle di Campulori (a chjesa di Santu Politu essendu distrutta, li anu fattu un altare in una assida di quella di San Cristina). Prutezzione: Politu hè u santu patrone di i guardiani di prigiò. Omu si pò dumandà perchè Cassianu hè assuciatu à Politu, ancu si elli sò stati marturiati u listessu annu. Cassianu era maestru di scola è prufessore di stenografia. Arrestatu cum'è cristianu, ricusò di rinuncià à a so fede. U ghjudice li fece lià e braccie daretu à u spinu è u messe in manu à i so elevi. Quelli, cù i spinzoni chì servianu à incide e tavulette di cera, scrissenu parulle è frase nantu à a so pelle è anu finitu per tumballu. Etimolugia: da u lat. "cassius" (poveru, privu). Nomi: Cassiano, Cassianu, Cassien, Cassienne, Cassio, Cassius, Kassia. Paesi è cità: Bonn. Prutezzione: stitutori, scrittori. 14.VIII. Massimilianu. Massimilianu Kolbè era un franciscanu polaccu natu in u 1894. Era un sapiente in fisica, in filosufia, in teolugia è, soprattuttu, avia u geniu di l'urganisazione. Superiore di un cunventu accantu à Varsavia, ne avia fattu u più grande cunventu di u mondu. In issu cunventu, Massimilianu avia creatu, in u 1927, una casa d'edizione. In 39 ci travagliavanu 600 frati chì stampavanu un ghjurnale (10.000 esemplarii) è una rivista mensile (750.000 esemplarii). Avianu ancu un emettore radiu. U cunventu avia una strada ferrata cù una stazione è avianu da custruì un campu d'aviazione quand'ella schjattò a seconda guerra mundiale. Arrestatu da l'Alemani, u patre Kolbè hè statu mandatu à u campu d'Auschwitz. L'anu tombu u 14 agostu 1941. Si era sustituitu à unu di i so paisani cundannatu à morte, un omu maritatu è affigliulatu. Hè statu canunizatu in u 1983. Etimolugia: da u lat. "maximus" (u più grande). Casate: Massimi. Nomi: Maksim, Maksima, Maksimiane, Maksis, Massima, Massimiana, Massimianu, Massimiliana, Massimiliano, Massimilianu, Massiminu, Massimu, Max, Maxia, Maxie, Maxim, Maxima, Maxime, Maximiano, Maximianus, Maximilian, Maximiliana, Maximiliano, Maximilianus, Maximilien, Maximilienne, Maximille, Maximin, Maximino, Maximo, Maximus, Miksa. 15.VIII. Santa Maria Assunta. A morte è l'ascenzione in Paradisu di u corpu è l'anima di Maria Vergine era digià celebrata in tuttu l'Oriente quandu l'imperatore Mauriziu (590-601) scelse a data di u 15 agostu. Malgradu issa scelta, a celebrazione ùn si hè sparta in Occidente chè più tardi. Fù u cunciliu di Magonza chì, in l'813, decise di festighjà à Santa Maria Assunta in tuttu l'imperu di Carlumagnu. Nomi: Assunta. Paesi è cità: in Corsica, hè festa patrunale o cumunale in 68 cumune. Si capisce cusì chì a cunsulta di ghjennaghju 1735 abbia messu a Vergine Maria nantu à a bandera naziunale. Da u 1805 à u 1815 è da u 1853 à u 1870, anu festighjatu un Santu Napulione. In u Martirologu rumanu, santu chì abbia issu nome ùn ci ne hè, ma quandu Napulione Bonaparte fù cunsacratu imperatore, bisugnava una festa naziunale degna di l'imperu. Anu cercu è anu trovu un San Neopolus, marturiatu à u seculu quartu, è ne anu fattu un Santu Napulione. Restava à sceglie u ghjornu. Anu sceltu u 15 Agostu data di nascita di l'imperatore. 16.VIII. Santu Roccu. Roccu era natu in Mompellieri una ottantina d'anni dopu à a creazione di a famosa facultà di medicina. A' l'età di 20 anni, orfanu di babbu è di mamma, parte in Roma cum'è pelegrinu, dopu à avè fattu duie parti di a so furtuna: una a dà à i poveri, l'altra a dà à un ziu per ch'ellu a facci fruttificà. Nantu à a strada di Roma, Roccu si arrestava duv'ella ci era una epidemia, curava i malati, è ancu i guaria fendu u segnu di a croce. In Roma, ci stà parechji anni. Quand'ellu riparte, avia chjappu a pesta è si rifugieghja in una furesta per francà a ghjente di issa malatia appigliaticcia. Custì, serebbi mortu di fame ma, tutti i ghjorni, un cane li purtava un pane. Roccu ghjunghje in Mompellieri, guvernata da u ziu, quandu, in cità, ci era a guerra civile. Passa per un ribellu, è l'arrestanu. Era talmente malandatu chì, nè u ziu, nè nisun altru u ricunnosce. E' ellu ùn si face cunnosce. U mettenu in prigiò duv'ellu more cinque anni dopu, versu l'annu 1327. Dicenu chì a mammone hà ricunnusciutu u cadaveru per via chì, nantu à u pettu, Roccu avia una brama di vinu in forma di croce. Etimolugia: forse da u germanicu "hroc" (riposu), o da u lat. "rocca" (scogliu). Casate: Rocchi, Rocci, Rocchelli, Rocchetti, Rocchini, Roccardi. Nomi: Roc, Rocco, Roccu, Roch, Rocho, Rochus, Roho, Roque, Rucchellu. Paesi è cità: Parma, Venezia, Mompellieri. In Corsica: Aiacciu, Letia, Meria, u Mucale, Occiglioni, Petraserena, u Pianu, a Ziglia. Detti è pruverbi: Hè San Roccu chì brusgia à Chjatra (?). 17.VIII. Santu Ghjacintu. Santu Liberatu è cumpagni. Ghjacintu era un frate duminicanu polaccu. Era natu in un castellu di a Sassonia in u 1185. Hè mortu in Craccovia in u 1257. Di famiglia ricca, avia fattu studii in Parigi è in Bologna. Si hè fattu frate à 33 anni, quandu, in Roma, scuntrò à San Dumenicu chì li dumandò di fà cunventi duminicani in u so paese. Etimolugia: da u gr. "hyacinthos" (ghjacintu, u fiore. Era u nome di un persunagiu di a mitolugia cambiatu in fiore da Appollu). Casate: Giacinti. Nomi: Ghjacinta, Ghjacintu, Hyacinth, Hyacinthe, Hyaco, Hyazinth, Jacinte, Jacinthe, Jacynth, Yacus. Paesi è cità: Polonia. In l'annu 484, facianu una cinquantina d'anni chì i Vandali occupavanu a pruvincia rumana d'Africa è u so rè avia decisu di fà smarisce i veschi è i frati catolichi chì impedianu u populu di accettà l'Arianisimu. Liberatu era l'abbate di u munasteru di Capse, in Tunisia. L'anu arrestatu cù u diacunu Bonifaziu, i sottudiacuni Rusticu è Servu è i frati Rugatu, Settimu è Massimu. L'anu messi cù carchi di legne nantu à un tavulacciu ch'elli anu lampatu in mare. Anu zingatu focu, ma u focu si hè spintu. Un' avendu riesciutu à fà piccià e legne, anu ammazzatu quelli disgraziati à colpi di rame. 18.VIII. Santa Lena. Lena era una bella zitella di una quindecina d'anni, intelligente, brava. Era serva in una osteria, quandu u centurione Custanziu Clore ne fece a so cuncubina. Ebbenu un figliolu, Custantinu, u futuru imperatore, natu in Serbia versu l'annu 272. Anu campatu inseme una vintina d'anni è quandu Custanziu ebbe u cumandu di a Gallia (avanti di diventà imperatore) a si lasciò per spusà una principessa imperiale. Li dete quantunque di chè campà. Quandu u figliolu diventò imperatore, Lena avia una cinquantina d'anni. Custanziu li dumandò di venesine in Roma è li fece un palazzu magnificu. Campò torna una vintina d'anni, colma d'onori. Avia u titulu d'Augusta è a so testa era stampata nantu à e munete cù un diadema imperiale. Un' si sà s'ella hè a mamma chì hà cunvertitu u figliolu à a religione cristiana, o u figliolu chì hà cunvertitu a mamma. Un annu o dui nanzu di more, Lena andò à u paese di Ghjesù, à visità a grotta duv'ellu era natu, quella duv'ellu predicò, è quella duv'ellu fù sepoltu. Nantu à ugnuna fece fà una chjesa: a basilica di a Natività in Bettelemme, quella di l'Ascenzione i cima di u monte Olivetu, è quella di a Risurezzione vicinu à u calvariu. Dopu, Lena andò in Turchia è morse in a cità di Nicomedia, in 327 o 328. A salma hè stata purtata in Roma è u sarcofagu esiste sempre à u Vaticanu. Etimolugia: da u gr. "élê" (spampillante cum'è u sole). Nomi: Aliona, Alionka, Eileen, Eilidh, Elaine, Elane, Eleanore, Elena, Elenore, Eléonore, Eline, Elinor, Elinore, Elioussa, Ellen, Ellen, Ellyn, Elna, Elyn, Hélaine, Helen, Helena, Hélène, Helenius, Helenus, Heliéna, Hilchen, Ileana, Ilonca, Lana, Leen, Leentje, Lena, Lenaïc, Lenchen, Leni, Leonora, Leora, Liengen, Lora, Lora, Lore, Nell, Nellchen, Nellette, Nelliana, Nellie, Nelly, Nora, Oliona. 19.VIII. Santu Ghjuvanni Eudes. Ghjuvanni Eudes hè un santu di Normandia natu in u 1601, mortu, à Caen, u 19 agostu 1680. Era u figliolu di un chirusgicu chì l'avia mandatu à a scola di i Ghjesuiti. A' 22 anni, si era fattu frate oraturianu in Parigi. Era un grande oratore. In a so vita, hà fattu, da più à menu, 115 missioni, ugnuna di dui mesi è mezu, a mane, fendu una predica, dopumeziornu spieghendu a duttrina cristiana. A' l'epica, a situazione religiosa di a Francia era pocu bona. Hà scrittu chì u populu "avait remplacé la foi par la sorcellerie et la superstition", chì i signori "donnaient l'exemple de tous les vices", è chì i preti "étaient ignorants et souvent corrompus, abandonnant leur troupeau dès qu'apparaissait la peste ou une épidémie". Per purtacci rimediu, hà creatu a Cungregazione di Ghjesù è Maria è, per ricuperà ciò ch'ellu chjamava "les filles perdues", hà fattu l'Istitutu di a Madonna di a Carità. Etimolugia, casate è nomi: Cf Ghjuvanni (27 dicembre). 20.VIII. Santu Bernardu. Bernardu hè natu versu l'annu 1090 in Burgogna. A' l'età di 22 anni, si hè fattu frate in l'abbazia di Cîteaux (in l'attuale dipartimentu dia Côte-d'Or). L'abbazia era in traccia di viutassi. Bernardu ci fece entre un ziu, quattru fratelli, vinticinque amichi, è fù una risurrezzione. Trè anni dopu, fonda a famosa abbazia di Clairvaux (in l'attuale dipartimentu di l'Aube). In pocu tempu, a cungregazione hà 700 frati è, u cunventu, 68 succursale. Quand'ellu more Bernardu, u 20 agostu 1153, succursale in Europa ci ne era 400. Bernardu era un omu malaticciosu ma, tutte e mani, era cum'è s'ellu risuscitava. Hà scrittu parechji libri, millaie di lettere, è più di trecentu prediche. Avia a sapienza è l'aiutu di u Spiritu Santu. Sei anni nanzu di more, urganizeghja a seconda Cruciata. Avia ricunciliatu u rè di Francia è l'Imperatore, avia infiaratu tutta a nubiltà d'Europa è l'avia decisa à fà a guerra à i Turchi. Fù un disastru. I capi di l'armata, per istrada, ùn avianu cessatu di liticassi. Sò vultati dui anni dopu senza nisuna vittoria. Forse chì Bernardu hà avutu u tortu di ùn parte cun elli. A l'anu d'altronde rimpruverata è si n'hè mortu cù u rimorsu di ùn avè compiu a so vita in piena gloria. Etimolugia: da u germanicu "bern" (orsu) è "hard" (duru, curaggiosu). Casate: Bernardi, Bernardini, Debernardi, De Bernardi, Berni, Bernini, Nardi, Nardini. Nomi: Banrd, Barnard, Barnet, Barney, Barnhard, Bénard, Benno, Berend, Bernadin, Bernard, Bernarda, Bernarde, Bernardette, Bernardina, Bernardine, Bernardino, Bernardinu, Bernardo, Bernardu, Bernd, Bernie, Nadette. Paesi è cità: Burgogna. 21.VIII. Santu Cristofanu. Santu Lussoriu. Cristofanu era un colossu di 4 metri. Era natu in Chanaan. Era tantu goffu chì u chjamavanu Reprobu. A so faccia paria un musu di cane. Facia u suldatu in l'armata di Filippu di Lidia chì, à u seculu terzu, pussedia u più grande imperu d'Oriente. A so smania era di serve l'omu u più putente di a Terra. Un ghjornu hà vistu à Filippu spaventatu per avè intesu u nome di Satanassu. Allora, si hè dettu: "Ci deve esse qualchidunu più putente chè Filippu". E' ghjè partutu à circà u diavule. L'hà trovu, è ghjè diventatu u so servu. Eccu chì passanu davanti à una croce. E' u diavule si mette à fughje. Ellu pensa: "Ci deve esse più putente chè u diavule". Un rimitu li spiegò chì l'essere u più putente era u Cristu. Si truvavanu accantu à un fiume tumultuose. - "Nimu u pò passà - disse u rimitu. Tù chì si grande, avereste da purtà nantu à e to spalle quelli chì u volenu francà". E' cusì fece. Un ghjornu purtava un zitellu, è quellu zitellu pisava più chè i grandi. Assai di più. Ghjunti nantu à l'altra sponda, disse: - "Mi paria di avè u mondu nantu à e mio spalle". - "Altru chè u mondu - disse u zitellu. Purtave quellu chì l'hà creatu. Eiu sò u rè chè tù circave. Oramai ùn ti chjamerai più Reprobu, ma Cristofanu, quellu chì porta à Cristu. Ciotta u bastone in terra. E' u bastone si cuprì di frasche è datteri. Vistu issu miraculu, capì chì avia trovu u so patrone. E' si fece cristianu. L'arrestanu, u chjibbanu cù vincule in ferru, u lampanu in u focu, li mettenu nantu à u capu un cascu infiaratu, senza riesce à tumballu. Li tiravanu frezze è e frezze passavanu accantu. Finalmente l'anu tagliatu u capu. Era u 25 lugliu di l'annu 251. Nanzu di more, pregava u Signore di francà i Cristiani da i diavuli, a grandina, a pesta è a fame. Etimolugia: da u gr. "khristos" (u Cristu) è "phoros" (chì porta). Casate: Cristofani, Cristofari, Cristoffari, Cristofini. Nomi: Chris, Christophe, Christopher, Chrystal, Cristobal, Cristof, Cristofanu, Cristoforo, Dofig, Kester, Kristof, Kristofer, Kristofor, Toffel, Töffel. Paesi è cità: Gallarate. Prutezzione: i viaghjadori (à pedi, à cavallu o in vittura); i messageri. Arte: San Cristofanu u riprisentavanu davanti à e chjese cù statue gigante. A' l'entrata di cattedrale di Strasburgu, ci ne era una di dece metri. Dicianu chì e giuvanotte chì riescianu à strufinalli u nasu truvavanu maritu nanzu ch'ellu passi l'annu. San Lussoriu hè un santu sardu, assuciatu qualchì volta à San Gavinu. Nantu à a so tomba avianu fattu una chjesa. U nome si hè trasfurmatu in Lussurgiu. I Pisani, grandi amatori di reliquie, si avianu pigliatu e so osse. In Pisa, San Lussoriu hè diventatu San Russore. Lussoriu serebbi statu un suldatu chì si hè cunvertitu à u Cristianisimu dopu à avè lettu a Bibbia è, soprattuttu, i Salmi. U prefettu Delasiu u fece scapà accantu à u Foru Trajani, l'attuale Fordungranu. Paesi è cità: Vignale (festa patrunale) è Zicavu. 22.VIII. Santu Fabriziu. Santu Sinfurianu. Di Fabriziu, ùn si sà nunda. Era forse un Spagnolu di Toledu. L'anu messu in u Martirologu rumanu in u 1584. Etimolugia: da u lat. "faber" (artigianu, stazzunaru) Casate: Fabri, Fabbri, Fabrizi, Fabrizzi, Fabrizy. Nomi: Fabri, Fabrice, Fabricia, Fabriciano, Fabricianu, Fabricien, Fabricio, Fabricius, Fabritius, Fabrizia, Fabrizio, Fabriziu,Favre, Fèvre. Litteratura: Stendhal, "La Chartreuse de Parme" (libru chì avia messu à a moda u nome di "Fabrice"). Sinfurianu campava à u seculu secondu, o terzu, ùn si sà. Era un giovanu Gallu, struitu, chì appartenia à una di e scherse famiglie cristiane di a cità d'Augustudunum, l'attuale Autun in u dipartimentu di a Saône-et-Loire. Hè mortu per essesi risu di a dia Cibele, figliola di u Celu, sposa di u Tempu, mamma di Giove, di a Terra è di l'Agricultura, un ghjornu ch'elli purtavanu a so statua in prucessiò. L'anu inculpatu di sacrilegiu è messu in prigiò. U ghjudice hà circatu di ragiunallu, ma ellu cuntinuvò à mantene chì a statua era una trappula di u demoniu. Quand'elli u purtavanu per taglialli u capu, a mamma, da nantu à i rampali, stridava: "Curaggiu u mio figliolu. Un' abbie u rigrettu di lascià istu mundacciu chì ai da entre in l'eterna vita". 23.VIII. Santa Rosa. Rosa hè una santa di u Perù, nata in Limà u 20 aprile 1586, una cinquantina d'anni dopu à chì Pizzarro abbia fundatu a cità. I genitori eranu spagnoli. A zitella, bella è struita, passava u so tempu à cosge, à curà i malati abbandunati, è à piantà fiori ch'ella vindia per succorre l'Indiani chì ghjeranu disgraziati. Si hè fatta rimarcà un ghjornu chì a flotta olandese ghjunse davanti à a capitale. Per paura chì issi eretichi ùn prufanessinu u tabernaculu di a chjesa ch'ella frequentava, si era impustata davanti à l'altare per difendelu, ma l'Olandesi si ritironu senza attaccà a cità. Persecutata da u demoniu, Rosa fù ghjudicata da u tribunale di l'Inquisizione, è assolta. In Limà, facenu vede a cisterna duv'ella lampò e chjavi di a cinta in ferru ch'ella purtava nantu à a pelle. Facenu vede dinù duve un ocellu venia, ore è ore, à fà u chjama è rispondi cù Rosa. Hè morta à 33 anni, u 24 Agostu 1617, da e privazioni è da i dighjuni. Etimolugia: da u gr. rhodon" (rosula) per mezu di u lat "rosa". Nomi: Rasia, Rhoda, Rodhia, Rois, Roos, Roosje, Rosa, Rosalia, Rosalie, Rosalien, Rosalio, Rosalyn, Röschen, Rose, Röseli, Roselin, Roseline, Rosella, Roselle, Roselyn, Rosetta, Rosette, Rosie, Rosina, Rosine, Rosita, Rosiula, Rosius, Roska, Roslin, Rosolino, Rosule, Rosy, Roza, Rozalija, Rozella, Rozenn, Rozinus, Zale, Zalia. In Corsica, in u 1981, Rosa era à u decesimu rangu di i nomi feminili cù 13 donne nantu à 1000. Paesi è cità: America, Perù, Limà, Filippine. Prutezzione: Rosa hè a santa patrona di l'infirmiere. 24.VIII. San Bartulumeu (o Bartulu, o San Natanaellu). Bartulumeu era un Galileanu, apostulu di Ghjesù. Dicenu ch'ellu hè statu spellatu vivu. San Ghjuvanni, in u so Vangellu, u chjama Natanaellu. E' forse chì ghjè u so veru nome chì Bartulumeu, in a parlata aramaica, vole dì figliolu di Tulumeu. Etimolugia: da l'ebreu "bar" (figliolu) è "talmaï" ( chì lavora). Casate: Bartoldi, Bartoli, Bartolini, Bartolomei, Bertoloni, Bertolosi, Bertolucci, Bertozzi, Mei, Tolomei. In Corsica, in u 1981, a casata Bartoli venia à u settesimu rangu, dopu à Casanova, Albertini, Luciani, Mattei, Rossi è Santoni. 18% in u cantone di Zicavu, 14% in quellu di Prunelli di Fiumorbu è 10% in quellu di Santa Maria Sichè. Nomi: Barthel, Bärthel, Barthélémy, Barthélémye, Bartholomäus, Bartholomé, Bartholomée, Bartholomew, Bartolo, Bartolomé, Bartolomeo, Bartulinu, Bartulu, Bartulumeu, Bertélémy, Möbius, Tulumeu. Paesi è cità: Curzola, Fermo, Fancuforte/Menu, Altenburgu. In Corsica: in Ochjatana (festa patrunale), in Pozzu (cumuna di Brandu).- Nantu à a cumuna di a Munacia d'Orezza, à a bocca (1074 m.) chì permette di passà in a pieve di Tavagna, ci hè una cappella dedicata à San Bartulu; ci si và tutti l'anni, u 24 agostu.- In Bonifaziu, facenu a prucessione cù e reliquie di u Santu.- Nantu à a cumuna di Carpinetu, à 10 minuti di marchja di a bocca d'Alcarotta chì ghjè u passeghju trà l'Alisgiani è l'Orezza, ci hè una cappella dedicata à Sant'Albertulu. Custì dinù ci si andava in prucessiò u 24 agostu; si pò omu dumandà s'ellu ùn ci hè micca cunfusione trà Santu Alibertu è Santu Bartulumeu. Prutezzione: cunciadori, macellari, legatori di libri. 25.VIII. Santu Luigi Rè. Luigi hè diventatu rè di Francia à a morte di u babbu, in u 1226. Avia 12 anni. A regenza l'ebbe a mamma, Bianca a Castigliese, chì guvernò 14 anni. Maritò u figliolu cù Margherita di Provenza chì parturì ondeci volte. Bianca era una donna ghjelosa è una socera preputente. Contanu chì , quandu i giovani sposi vulianu esse soli una stonda, duvianu rifugiassi in una scalunata à volta cù una sentinella à l'entrata è una à a surtita. A' l'età di 34 anni, Luigi participeghja à a Cruciata per ripiglià a Palestina à u sultanu di l'Egittu. Fattu prigiuneru, deve pagà grossu pè u riscattu. Dopu, visiteghja i Lochi Santi, face riparà qualchì furtezza chì i Cristiani tenianu sempre in Siria è rientre in Francia dopu à esse statu fora sei anni. Luigi era grande, smirzu, bellu omu, capelli biondi, longhi, è, cusì anu dettu, cù una aria angelica è ochji di culomba. Terziariu di San Francescu, tutti i ghjorni si stava à sente una messuccia è una messa cantata. In più, recitava tutte l'ore sante. Malgradu tuttu issu tempu cunsacratu à a prighera, passa per un rè chì hà sappiutu guvernà u so paese. Soprattuttu, hè cunnusciutu cum'è paceru, arbitru, ghjudice di cumprumessu. Dicenu chì u so tribunale era un carrione sottu à un querciu. Luigi averebbi vulsutu participà à l'ottesima è ultima Cruciata. Imbarca u 1u agostu 1270, chjappa a pesta è, u 25, more davanti à Tunisi. Vintisette anni dopu era canunizatu. Etimolugia: da u germ. "hlod" (celebre) è "wig" (cumbattente). Casate: Lodovichi, Lodovici, Lodovisi, Lovichi, Loviconi, Lovighi, Lovisi, Luiggi, Luigi, Luisi. Nomi:Alabhaois, Aloisa, Aloisia, Aloisus, Aloys, Aloysia, Aloysius, Alvise, Clodwig, Clovis, Clovisse, Eloisa, Eloise, Gigi, Heloïse, Labhaoise, Ladewig, Lajos, Lew, Lewie, Lewis, Lewis, Liusadh, Lluis, Lodewijk, Lodovico, Loeiz, Loeiza, Loeki, Loeloe, Loïs, Loïse, Loei, Loeiz, Lotz, Lou, Louie, Louis, Louisa, Louise, Louiset, Louisette, Louison, Lovisiu, Lowik, Loyce, Lozoïc, Lu, Luaidh, Ludeke, Ludel, Ludovic, Ludovico, Ludovicus, Ludovigu, Ludovika, Ludovique, Ludvig, Ludvik, Ludwig, Ludwiga, Luiggi, Luigi, Luigia, Luigina, Luis, Luisa, Luisetta, Luisina, Luisinha, Luisinu, Luisita, Luisito, Luiz, Lulu, Luthais, Lüwisi, Vichy, Viki, Vikli, Visen, Wickel, Wickes, Wiesie, Wiesje, Wigg, Wiggl, Zaig. Paesi è cità: Blois, La Rochelle, Versailles. 26.VIII. Santa Natalia. Natalia era a moglia di Santu Adrianu chì l'avia cunvertita à u Cristianisimu. Stavanu in Nicumedia, l'attuale cità d'Izmit, in Turchia. L'anu marturiati in principiu di u seculu quartu cù 23 cumpagni. In u 1110, e so reliquie sò state purtate à u munasteru di Gheraardsberghen, in l'attuale cità di Grammont, in Belgica. Natalia hè una santa assai pupulare in Oriente. A scelta di u 26 Agostu per celebrà a so festa vene da i calindarii grechi è bizantini. In Roma, una basilica hè dedicata à Santu Adrianu. Da custì partianu tutte e prucessiò in l'onore di a Madona. Hè per quessa chì, quallà, a festa di Santu Adrianu hè celebrata l'8 sittembre. Etimolugia: da u lat? "natalis" (ghjornu, ghjornu di a nascita di u Signore). Nomi: Nacha, Nat, Natacha, Natal, Natala, Natale, Natalène, Natalia, Natalicio, Natalie, Natalina, Nataline, Natalio, Natalis, Natascha, Nathalia, Nathalie, Natoulia, Nattie, Nelig, Nettie, Netty, Noèle, Noélie, Noëlla, Noëlle, Nouel, Nouela, Novela, Novella, Nowell, Tacha, Tali, Talie, Velia. 27.VIII. Santu Cisariu. Santa Monica. Secondu u Martirologu rumanu, a festa di San Cisariu, diacunu è martiru, averebbi da esse celebrata u primu nuvembre ma, per via chì issu ghjornu hè a festa di tutti i santi, a celebrazione si face u 27 Agostu, ghjornu di a festa di San Cisariu, vescu d'Arles, mortu in l'annu 543. U nome Cisariu hè un derivatu di Cesaru (casate Cesari, Cesarini). Vene da una parulla latina chì vole dì "taglià". Era datu à i zitelli quand'ellu ci vulia à inzeccà a mamma per ch'elli naschinu: in talianu "taglio cesareo", in francese "opération césarienne". Paesi è cità: Bustanicu, Tallone, Vicinatu di Rustinu, Olmeta (una dispensa di u 1874 li permette di festihghjà à San Cisariu u 28 sittembre), Grussettu Prugna (3 sittembre). Monica era nata in Algeria versu l'annu 332. Dopu maritata, stava in Tagaste (l'attuale Souq Ahras). U maritu, Patriziu, unu di i nutabili di a cità, era paganu. Anu avutu trè figlioli. U più grande hè u famosu Santu Agustinu, u primu duttore di a Chjesa cristiana. Patriziu era assai zergosu, ma ella sapia cumu pigliassine. Dicia à e so amiche: "Tenite a vostra lingua s'è vo vulite chì u vostru maritu tenghi e so mani". U più chì a fece soffre fù Agustinu, cù a so manera di vive è cù e so teurie manicheiste. Un ghjornu, Monica ampara ch'ellu hè prontu à andassine da l'Africa per ùn sente più i so rimproveri. Và à truvallu in Cartagine, duv'ellu era prufessore, è li dice: - "S'è tù ti ne voli andà, portani cù tè". - "Hè detta - risponde u figliolu. U battellu parte dumane". Ma u battellu partia subitu, è Agustinu si n'andò in Italia lasciendusi a mamma chì ghjera in una chjesa in traccia di pregà. Quattru anni dopu, in Milanu, Agustinu si cunverte è tandu a face vene per ch'ella assisti à u battezimu. Subitu dopu, decidenu di rientre à u paese. In Ostia, portu di Roma, Monica dice à u figliolu ch'ella hè colma di felicità è pronta pè a vita eterna. Cinque ghjorni dopu, era morta. Avia 56 anni. Agustinu ne avia 33. Etimolugia: (?) Nomi: Mika, Mona, Monca, Mone, Moni, Monica, Monica, Monico, Monika, Monique. In Corsica, in u 1981, Monica venia à u dicesettesimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 7 donne nantu à 1000. 28.VIII. Santu Agustinu. Agustinu, figliolu di Santa Monica (cf u 27 agostu), hè natu l'annu 354 in a cità algerina di Tagaste, l'attuale Souq Ahras. U babbu era paganu. A' l'età di 16 anni, è per trè anni, hè andatu à studià in Cartagine, a capitale di a pruvincia rumana d'Africa. In Cartagine dinù, hè statu 7 anni prufessore di rettorica. Tandu, si dicia Manicheu. Si era messu cù una donna ch'ellu tense 14 anni. Anu avutu un figliolu. A mamma, li rimpruverava di esse Manicheu è d'avè una cuncubina. Ellu, era un sciuppone è ùn pinsava chè à i so piacè. A' 29 anni, smarisce. Hà dettu ch'ellu era partutu à circà a verità. Si sà ch'ellu hè statu un annu in Roma, è dopu in Milanu, prufessore d'eloquenza. Custì, sò e prediche di Santu Ambrosgiu, oratore famosu, chì l'anu cunvertitu. Era à a fine di l'estate di l'annu 386. Da un pezzu, era turmentatu da una crisa spirituale. Un ghjornu sentì, in sè, cum'è qualcosa chì sbucciava. I so ochji, a so faccia, a so voce, eranu u spechju di una cuscenza torbida ma, fisicamente, ùn suffria. Andò in fondu di un giardinu, à u frescu di una fica, è si messe à pianghje. Un fiume di lagrime! Lagni è suspiri! Pianu pianu si hè trovu più serenu è si hè messu à pregà. "O Signore, ùn tengu più caru chè à tè. Ti cercu, chì vogliu esse iu to servu. Cumanda è ti steraghju à sente. Prima, guarisci e mio orechje ch'o possi sente a to voce." Issa voce l'hà intesa è, l'annu dopu, a vigilia di Pasqua di l'annu 387, si facia battizà cù u figliolu. Tramindui vultavanu à u paese nativu. Dopu à a morte di u figliolu, l'annu 389, u vescu di Ippona l'urdineghja prete. Sette anni dopu u vescu more è Agustinu li succede. Hè statu vescu 34 anni, campendu in cumunità cù i so preti. Hè mortu à l'età di 76 anni, u 28 agostu di l'annu 430, quandu i Vandali accampavanu a cità di Ippona è chì l'imperu rumanu d'Occidente si ne andava à u prufondu. Santu Agustinu hè cunsideratu cum'è u più grande Duttore di a Chjesa. Hà scrittu "A cità di Diu", e so "Cunfessioni", e so "Ritrattazioni", trattati nantu à a "Grazia" è "U liberu arbitriu", un "Trattatu nantu à a Duttrina cristiana", è una massa di lettere è di prediche. Etimolugia: da u lat. augustus" (maestosu, chì impone rispettu). Casate: Agostinetti, Agosti, Agostini. In Corsica, in u 1981, a casata Agustinu era à u 16mu rangu. Nomi: Agosto, Aguistin, Agustinu, August, Augusta, Auguste, Augustin, Augustine, Augustu, Augustus, Austin, Goustina, Gus, Gusta, Gustu.- In Cervioni, u nome Agustinu hè statu sfurmatu in Bustinu. Paesi è cità: Pavia, Palermu, Piumbinu. In Corsica: Livese, Montemaiò, è Valle di Campulori. Detti è pruverbi: di qualchidunu chì scrive assai dicenu ch'ellu scrive quant'è Santu Agustinu. 29.VIII. Decullazione di Santu Ghjambattista. Santa Sabina. U Vangellu secondu San Matteu conta chì, u ghjornu chì Erode u Tetrarca festighjava l'anniversariu di a so nascita, a so nipote carnale, figliola di a surella, si messe à ballà. U fattu si serebbi passatu in l'annu 32 è a nipote si serebbi chjamata Salomè. Salomè, cù quellu ballu, piacì tantu à u ziu, chì quellu li fece a prumessa di dalli tuttu ciò ch'ella dumandava. E' ella, cunsigliata da a mamma, dumandò ch'ellu li dessi, nantu à un piattu, a testa di Ghjuvanni chì ghjera in prigiò. Erode fù surpresu è scuntentu, ma avia ghjuratu davanti à tutti quelli chì, issu ghjornu, eranu à tavula cun ellu. E' cusì fece scapà à Ghjuvanni, l'omu chì avia battizatu à Ghjesù. Etimolugia, casate è nome: Cf u 24 ghjugnu è u 27 dicembre. Paesi è cità: Firenze, Turinu, Cesena, Breslau, Francuforte/Menu, Avignone, Amiens, Cambrai, Utrecht, Malta, Rodi, Lipsia, Lubecca, Lione. In Corsica: Osani, Ota, Poghju Mezana, a Porta d'Ampugnani, Upulasca. Sabina serebbi stata marturiata à u seculu terzu. Dicenu ch'ella campava in u paese talianu di Vindena è ch'ella hè stata cundannata per avè sepoltu a so serva, vittima di a listessa persecuzione Etimolugia: da u lat. "sabinus", abitante di i Monti Sabini, accantu à Roma. A legenda dice chì, à a creazione di Roma, donne ùn ci ne era. Romulu almanaccò di fà una festa, di invità i populi intornu à a cità, è di rapisce e so donne. Cii fù a guerra trà i Rumani è i Sabini, ma e Sabine si inframessenu trà i fratelli è i mariti chì fecenu a pace. Nomi: Bine, Binele, Sabe, Sabi, Sabiene, Sabin, Sabina, Sabine, Sabiniano, Sabinien, Sabinka, Sabino, Sabinus, Sabrina, Saby, Saidhbhinn, Savin, Savina, Savine, Savinia, Saviniane, Savinien, Savinka, Savino, Vinia. 30.VIII. Santu Fiacra. Fiacra era un frate irlandese di u settesimu seculu chì si ne era venutu in Francia. Hè mortu versu l'annu 670, in un paese di l'attuale dipartimentu di a Seine-et-Marne, chjamatu, da tandu: Saint-Fiacre-en-Brie. Campava cum'è un rimitu à l'orlu di una furesta è, cum'ellu avia a riputazione di fà i miraculi, ricevia assai visite. Avia ancu fattu un picculu uspiziu per quelli chì ùn pudianu riparte u ghjornu stessu. Dopu à a so morte, Fiacra hè diventatu subitu un santu pupulare in Francia, in a Renania, è in i Paesi Bassi. Avia a riputazione di guarì e meroiche è, da ogni locu, venianu pelegrini à calassi una stonda nantu à a petra duv'ella avia pusatu, cù a speranza di avè un sullevu. Luigi XIII, rè di Francia, purtava sempre una midaglia di San Fiacra è, in u 1637, a moglia, Anna l'Austriacca, pregava u santu di dalli un figliolu maschju. L'annu dopu nascia u futuru Luigi XIV. Prutezzione: A legenda conta chì Fiacra piantava legumi pè i so poveri è fiori pè a so chjesa. Cù a so vanga, in un ghjornu, smachjava, dicceppava, scassava stese imense. E' cusì hè diventatu u santu patrone di l'ortulani, i giardinari è i fiuristi. Tecnica: Nanzu, in Parigi, i nobili si dispiazzavanu in purtantina, issu carrione cù duie stanghe purtatu da dui omi. Un certu Sauvage ebbe l'idea di sustituilli piccule carrozze tirate da un cavallu. Isse carozze piglionu u nome di "fiacre" per via chì e prime partianu da e rimesse di l'osteria Saint-Fiacre. Era in u 1640. Per guidalle, ci era un vitturinu inalpellatu, in flacchina è in cappelu à decalitru. 31.VIII. Santu Aristidiu. Aristidiu era un filosofu grecu, d'Attene, chì campava à u seculu secondu. Dopu à essesi cunvertitu, hà scrittu una Apolugia di u Cristianisimu dedicata à l'imperatore Adrianu chì hà regnatu da u 117 à u 138. Aritidiu spiega chì i Barbari, i Grechi è i Ghjudei si facenu una idea falza di u Signore è ùn sò chè i Cristiani chì u cunnoscenu. Un' facia d'altronde chè ripete u Vangellu di San Lucca chì dice: "Nisunu cunnosce quale hè u Figliolu, for di u Patre, nè quale hè u Patre, for di u Figliolu è quellu educatu da u Figliolu". U Vangellu di San Ghjuvanni dice dinù: "Voi ùn cunnuscite nè a mè, nè u mo Patre. Ma, cunnuscendu à mè, cunnuscerete à ellu". Etimolugia: da u gr. "aristos" (u megliu) è "eidos" (figliolu). Nomi: Aricie, Ariste, Aristée, Aristide, Aristidiu, Ariston. SITTEMBRE 1.IX. Santu Egidiu. Santu Lupu. Egidiu era un rimitu venutu d'Attene à stassi in Provenza. Hà datu u so nome à u paese è furesta di Saint-Gilles-du-Gard, nantu à u Rotanu, vicinu à Marseglia. A so pupularità vene da l'abbazia edificata nantu à a so tomba, forse à u seculu sestu, tomba chì si truvava nantu à una strada da Roma à Santiagu di Compostella. I pelegrini ci si arrestavanu è, di ritornu in i so paesi, cantavanu e lode di u santu. A legenda dice chì Egidiu era dilicatu di stomacu è chì, ogni matina, una cervetta venia à truvallu è si lasciava munghje cum'è una sciocca. Etimolugia: da u germanicu "gisil" (talla, cacciu, discendente). Anu dettu dinù chì u nome vene da una parulla greca chì vole dì "piccula capra". Nomi: Aegidia, Aegilius, Egede, Egid, Egide, Egidia, Egidio, Egidiu, Egidius, Eguidi, Gil, Gildrina, Gilet, Gilia, Gill, Gilles, Gilleske, Gillet, Gillette, Gillis, Gillo, Gillot, Idzi, Ilian, Jileta, Jilez. Prutezzione: A' u Medievu, Egidiu era pregatu per vince a pesta è altre epidemie, è a sterilità di e donne. In Inghilterra hè u santu patrone di i mendicanti è di i paralitichi. Lupu hè natu accantu à Aurelianoru (l'attuale Orléans, dipartimentu di u Loiret) è ghjè mortu in Senone (l'attuale cità di Sens, dipartimentu di l'Yonne), l'annu 623. Fattu vescu di Senone, era inviliatu è calunniatu da un abbate chì vulia u postu. Fù ancu esiliatu un certu tempu. Quand'ellu vultò, fù accoltu cù gran gioia da e pupulazioni, è dinù da a ciccona di a cattedrale. Issa ciccona, quand'ella vedia à Lupu, si mettia à tintinnulà cù armunia è , quandu i nimichi si avvicinavanu da a cità, sbattagliulava à diruttera. U rè di a Burgogna a volse, è a si pigliò. Tandu si ammutulì è u rè ùn pobbe fà di menu chè di rimandalla in Senone. Etimolugia: da u lat. "lupus" (lupu), in germanicu "wolf". Nomi: Loup, Leu, Lowell, Lovel, Lupo, Lupu, Lope, Lobo, Wilf, Ulf, Uffe, Wolf, Wolfilo, Wölfel. Prutezzione: San Lupu hà a riputazione di guarisce u mal cadutu, a pena in corpu, è di francà da a paura. 2.IX. Santu Antuninu d'Appamea. Santu Ghjustu. Antuninu era un scalpellinu chì campava à u seculu quartu. Un ghjornu ch'ellu passava versu Appamea, accantu à Antiocca, ghjunse in un paese duve a ghjente festighjava i so dii. Fece una predica senza riesce à cunverteli à a religione cristiana. Dui anni dopu, in cumpagnia di un rimitu chjamatu Teotimu, vultò in quellu paese è sciapponu tutti l'idduli. Cuntentu di a so prova, Antuninu si n'andò in Appamea è, cù l'accunsentu di u vescu, principiò a custruzzione di una chjesa dedicata à a Santissima Trinità. Una notte, quelli di u paese duv'ellu avia rotte e statue, ghjunsenu à inguantallu. L'anu tombu è tazzatu à pezzi. Avia tandu una vintina d'anni. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 17 ghjennaghju. Paesi è cità: A' u seculu X, una parte di e so reliquie sò gjunte in Gallia. Una abbazia di l'attuale dipartimentu di l'Ariège ne avia qualchiduna. Quand'ellu si creò un paese intornu à l'abbazia, u chjamonu Appamea in l'onore di u santu. Hè l'attuale cità di Pamiers. - In Corsica, u 2 sittembre hè festa patrunale in Ucciani. Ghjustu, un diacunu di Vienna, in l'attuale dipartimentu di l'Isère, fù elettu vescu di Lione versu l'annu 374. In 381, participò à u Cunciliu d'Acquilea duv'ellu ritruvò u so grannde amicu, Santu Ambrosgiu. Un ghjornu, in Lione, un scemu chì si era discioltu, si cuzzava à qual'ellu truvava à colpi di sciabbulate. Li si stipponu è, ellu, si rifugiò in una chjesa. U vescu si messe tramezu per ch'elli ùn u tombinu ma, malgradu e prighere di u vescu, l'anu massacratu. Dillusu, Ghjustu si ne và, imbarca, ghjunghje in Egittu è face u rimitu. Dopu à a so morte, i Lionesi sò andati à racoglie e so osse è l'anu poste in una basilica. Etimolugia, casate è nomi: Cf Ghjustinu (1u ghjugnu). Paesi è cità: Lione. 3.IX. Santu Gregoriu. Gregoriu, natu in Roma versu l'annu 540, hè mortu in 604. A' 32 anni, era statu fattu prefettu di Roma. Trè anni dopu, si facia frate è, di a so casa - un riccu casamentu - ne facia un cunventu. A' 40 anni, era imbasciadore di a Santa Sede in Custantinopuli. U 3 sitetmbre di l'annu 590 hè elettu papa. Hè unu di i più famosi trà quelli chì anu guvernatu a Santa Chjesa: hà rifurmatu a disciplina ecclesiastica, hà permessu à i frati di San Benedettu di multiplicassi, hà fattu a guerra à i scismatichi d'Africa è di Gallia, è hà mandatu à Santu Agustinu in Inghilterra per cunverte i Sassoni chì ci si eranu stabiliti dopu à a caduta di l'imperu rumanu. In Roma, avia creatu una scola di cantori chì fece u successu, in Italia è in altrò, di un novu cantu: u gregurianu. Gregoriu hà lasciatu libri è lettere. Qualchiduna di isse lettere cuncernanu a Corsica. Parlanu di e dioccesi di Sagone, Aleria è Aiacciu, di un vescu di Tainum (chì purebbi esse Tavagna). Si sà, secondu isse lettere, chì a religione di unipochi di Corsi era sempre l'adurazione di u legnu è di a petra. Etimolugia: da u gr. "Egrégorein" (chì ghjè svegliulu). Casate: Gregori, Gregory; Nomi: Gore, Gorius, Görres, Greagoir, Greer, Greg, Greger, Gregg, Gregh, Grégoire, Gregoor, Gregor, Grégori, Gregoria, Grégorine, Gregorio, Gregoriu, Grégorius, Grégory, Grels, Grigori, Grinia, Griogair, Grioghar, Jerina, Jorina, Joris. Paesi è cità: Granata, Petershausen. In Corsica: u 3 sittembre hè festa patrunale in Grussettu Prugna duve, da u 1912, una dispensa di u papa li permette di celebrà a festa di San Cisariu. Prutezzione: Gregoriu hè u santu patrone di i cantori, di i cantarini, di i musicanti è di i sculari. 4.IX. Santa Rusalia. Rusalia serebbi a figliola di u duca di Sinibalde - un discendente du Carlumagnu - è a nipote di Ghjilormu Secondu, rè di Sicila. A legenda dice chì, à 14 anni, era una bellissima zitella è chì a so anima era in periculu. Un ghjornu hà vistu a Madonna. E' a Madonna l'hà cunsigliatu di andassine sola in una furesta. Di notte tempu, parte da u castellu paternu, à crucifissu in manu. Un anghjulu, armatu cum'è un cavalieru, un altru vestutu da pelegrinu, a portanu in una grotta. Custì risicava di esse ritrova da i genitori, allora, qualchì mese dopu, l'anghjuli venenu à circalla è a cunducenu in cima di u monte Pelegrinu. Rusalia campa 16 anni in una caverna, nutrita da l'anghjuli di l'Eucaristia. E so osse sò state ritrove dui seculi dopu, u 15 lugliu 1624, un annu chì curria a pesta. Da tandu, a grotta hè stata trasfurmata in cappella cù una statua stracquata di a santa, fatta da Gregoriu Tedeschi. Etimolugia è nomi: Cf Rosa (23 agostu). Paesi è cità: I Palermitani festighjeghjanu à Santa Rusalia duie volte l'annu: u 4 sittembre, anniversariu di a morte (?), è u 15 lugliu, anniversariu di a scuperta di e reliquie. U reliquiariu hè postu nantu à un carru altu quant'è e case, tiratu da 40 mule è carcu di musicanti. E prighere, i canti, l'evive, duranu cinque ghjorni. Prutezzione: Santa Rusalia hè pregata in Sicilia quandu l'Etna minaccia. 5.IX. Santa Raissa. Raissa, figliola di un prete di Tamièh, nantu à a fruntiera di u desertu di Libia, hè morta in Alessandria d'Egittu versu l'annu 300. Avia una vintina d'anni. Era l'epica di e persecuzioni di Dioclezianu. L'imperatore avia datu l'ordine di arrestà tutti i veschi è preti cristiani è di cundannà l'omi è e donne chì ricusavanu i sacrifizii à i dii pagani. Raissa era andata à piglià l'acqua à a funtana quand'ella scontra una filarata di monachi è di vergine cunsacrate chì a pulizza purtava à u tribunale d'Alessandria. Cappia a giaretta è dumanda di fà parte di u gruppu. A scacciafughjeghjanu, ma ritorna stridendu ch'ella era cristiana è insultendu l'imperatore. E' cusì, hè ghjunta ancu ella davanti à u trinbunale. L'anu tagliatu u capu è a so carni sò state lampate in u focu. 6.IX. Santa Eva. Santu Magnu. Eva hè stata marturiata, ùn si sà nè induve, nè quandu. In i tempi, ci era in Dreux, (dipartimentu di l'Eure-et-Loir), una croce di Sant'Eva. In u 1693, accantu à a croce, ci avianu fattu una cappella chì ghjè stata dirrotta à l'epica di a rivuluzione parigina di u 1789. Oghje, in a chjesa di San Petru, ci serebbinu e reliquie di Sant'Eva, vergine è martira. Etimolugia: da l'ebreu "havvah" (surgente di vita). Nomi: Eva, Evchen, Eve, Evi, Evie, Evita, Evka, Ewa, Ewe, Ieva. U nome Eva, chì ghjera quellu di a prima donna, a cumpagna di Adamu sedutta da u serpu, era assai in usu in u Medievu. Hè statu rimessu à a moda à u seculu XIX per via di certe opere litterarie. Magnu era un frate chì campava à u seculu VIII. Avia fattu un munasteru in a Suevia bavarese, à u pede di l'Alpe, per riceve i pelegrini chì andavanu in Roma o ne vultavanu. Hè diventatu assai pupulare per via di u so bastone. Issu bastone era un maraviglia pè e culture: tumbava muscini, rughi, topi campagnoli è altri insetti è animalotti nucivi. Bastoni, Magnu ne avia avutu parechji è parechje cumunità eranu fiere di avenne unu. Ne fecenu ancu copie chì avianu listesse virtù. Bastava à avè a fede. A prova di a celebrità di Magnu, hè chì i Bollandisti, scrivendu a vita di i santi, l'anu risirvatu dodecimila filari. Anu dettu ch'ellu avia tombu u Dragu è ch'ellu hè mortu à l'età di 150 anni. 7.IX. Santa Regina. Santu Clodoaldu. Regina hè festighjata, almenu da l'annu 628, in Alise-Sainte-Reine, in u dipartimentu di a Côte-d'Or, paese chì serebbi l'Alesia di i Gallichi duve Vercingetorice si rese à Cesaru in 52 nanzu à Cristu. E reliquie di Santa Regina sò in Flavigny-sur-Ozerain. I so pretesi scritti ùn sò chè una gattiva copia di l'Atti di Santa Margherita. Etimolugia: da u lat. "regere" (guvernà). Nomi: Gina, Gino, Ginu, Raina, Regan, Reggie, Regina, Régine, Regino, Reginu, Reginus, Régis, Reina, Reine, Reyba, Rina, Rioghnach. Paesi è cità: Alise in Burgogna. Clodoveu, rè di i Franchi, avia avutu trè figlioli maschji cù Cluttilda, una donna assai credente chì avia cunvertitu u maritu è ghjè stata santificata. Quand'ellu hè mortu, i figlioli si anu spartutu l'imperu. Clodomiru hè statu tombu l'annu 524, battendusi contru à i Burgondi. Lasciava trè figlioli maschji di dece, sette è cinque anni chì sò stati dati in cura à a mammone. I so ziacci, chì pretendianu elli à a lascita, mandonu à dì à Cluttilda: "Issi trè zitelli, preferisci vedeli tosi o morti?" (tosi venia à dì tunsurati, chjusi in un cunventu). Cluttilda ùn a li dete vinta, ma i più grandi sò stati tombi. U più chjucu, Clodoaldu, a si francò, chì l'avianu piattatu in un cunventu. Cluttilda ebbe à scappà. In quantu à Clodoveu, un pobbe ricuperà u so regnu. Si hè fattu prete è ghjè mortu quand'ellu avia una quarantina d'anni, in u paese di Novigentu, diventatu a cità di Saint-Cloud, accantu à Parigi. Prutezzione: in Francia, per via di u nome, Saint-Cloud hè u santu patrone di i fabricanti di chjodi. U preganu per guarì i brisgioli tupini. 8.IX. A Natività di a Madonna. A celebrazione di l'anniversariu di a nascita di Maria Vergine, hè d'urigine greca. Pè a Chjesa rumana, hè u papa Sergiu Primu (687-701) chì l'hà messa nantu à u calindariu. In Corsica hè festa in Aligiani, Bonifaziu, Calvi, Casamacciuli, Cassanu, Ghisoni, Grossa, Lavasina, Loretu di Casinca, Mursiglia, Pancheraccia, Rusiu, è Santa Riparata di Balagna. A' u cunventu di Alisgiani, ci hè una pittura nantu à legnu chì riprisenta a Madonna cù u Bambinu in collu è li dà duie chjarasgie. Purebbi esse l'opera di Sano di Pietro, un pittore di Siena natu in 1406, mortu in u 1481. Cum'ella hè ghjunta in Alisgiani, ùn si sà. In Bonifaziu, ci era una cappella di a Madonna nantu à l'isula Lavezi. Oghje, a celebrazione si face à a Chjesa di a Trinità. In Calvi, hè festa di a Madonna di a Serra, una chjesa à 6 km di a cità, nantu à una cresta. Ci hè una belle pittura, nantu à coghju, di a Madonna, arritta nantu à una meza luna. In Casamacciuli, a statua di a Madonna - è a Madonna - hè detta simpliciamente: a Santa. A legenda dice chì issa statua vene da u cunventu di a Selva, in a furesta di u Falasorma. Era stata rigalata da un cumandante di battellu, dopu à una timpesta. U battellu era davanti à Galeria è u mare era furibondu. U cumandante pregò a Vergine Maria, Stella Maris. In celu si creò una stella spampillante è u mare si acchetò. U cunventu di a Selva ricevì u rigalu è pigliò u nome di Santa Maria di a Stella. Versu l'annu 1450, u cunventu fù ruvinatu da i Turchi. I frati messenu a statua nantu à una mula è partiinu in muntagna. A mula piantò duv'ella hè oghje a chjesa di Casamacciuli. In Lavasina, ci hè una pittura di a Madonna chì purebbi esse di a scola di u Peruginu, mortu in u 1524. Hè un rigalu di i figlioli di Anghjulu Danese, di Brandu. Danese facia u cummerciu di u vinu trà a Corsica è Roma. Un ghjornu, un debitore sbaiuccatu u pagò cù issa pittura. Quandu, in Lavasina, sbucinonu a pittura, nentru ci eranu dinù i soldi. A' a Madonna di Lavasina sò attribuiti parechji miraculi. In Loretu di Casinca, a chjesuccia di a Madonna ùn esiste più, ma a devuzione resta. U chrunistu Monteggiani conta chì, versu l'annu 1480, a Vergine Maria, Madre di Diu, facia i miraculi in paese. Guaria malatie d'ogni sorte. A rinomina si sparse è ghjunse ghjente, micca solu da Corsica, ma da Sardegna è da Terraferma. In Pancheraccia, a chjesa di a Madonna hè in muntagna, sopra à u paese. L'8 sittembre, a ghjente face u pelegrinaggiu cù a speranza di un miraculu, cum'ellu hè accadutu l'annu 1852. Tandu, volsenu sustituì a vechja statua da una nova, in marmaru. A' l'inaugurazione, un omu fù guaritu da una malatia di pelle dopu à essesi lavatu à a surgente chì ghjè vicinu à a chjesa è avè passatu a nuttata à pregà. 9.IX. U Beatu Alanu. A Beata Seraffina. Alanu hè natu in Brettagna versu l'annu 1428. Era un frate di San Dumenicu. Hà fattu da prufessore in Parigi è po in Olanda duv'ellu hè mortu u 9 sittembre 1475. Predicadore famosu, hà spartu a divuzione di u paternostru in Francia, in Alemagna à in Olanda, creendu a cunfraterna di u Rosariu. In Francia hè chjamatu Alain-de-la-Roche è, in Olanda, Van den Clip. Etimolugia: da un populu indoeutopeu: l'Alani chì, scacciati da i Uni, anu invasu a Gallia in cumpagnia di i Vandali è di u Suevi. Nomi: Ailean, Alain, Alan, Alano, Alanu, Allan, Allen. Seraffina era nata in e Marche taliane, à Urbino, versu l'annu 1432. Si chjamava Sueva Montefeltro è, per via di a mamma, era niputina di u papa Martinu Quintu. A' l'età di 16 anni, l'avianu maritata cù Alessandro Sforza, duca di Pesaro, un veduvu assai più vechju chè ella. Dopu à qualchì annu di matrimoniu, u duca a vulia rinnegà. Pruvò ancu à avvelenalla. A moglia avia 25 anni quand'ellu a fece chjude in u cunventu di Santa Chjara di Pesaro. Hè certa chì u maritu di Sueva ùn era micca un santu, ma avia e so ragioni di falla chjude. Quand'ellu era in guerra, si sapia chì ella frequentava altri omi è, in cumbriccula cù a zia, Vittoria Colonna, è u signoru Malatesta di Rimini, avia almanaccatu di tumballu. I primi tempi ch'ella era in u cunventu, Alessandro Sforza avia messu sbirri armati davanti à a porta per ch'ella ùn scappi è avia pruvatu à falla parlà, ma ella ùn apria a bocca mancu per tazzalla. Dopu à vinti mesi, Sueva si hè cunvertita è si hè fatta sora, pigliendu u nome di Seraffina. Stete chjusa vinti anni, preghendu è fendu penitenza. Hè morta à l'età di 46 anni. Da trè anni, l'avianu eletta abbatessa. A cità di Pesaro, ne fece a so santa patrona è prutettrice. In u 1754, iu papa Benedettu XIV l'hà beatificata. Etimolugia: da l'ebreu "saraph" (serpu brusgente). Casate: Serafini. Nomi: Fina, Fine, Seraffina, Seraffinu, Serafina, Serafino, Seraph, Seraphia, Séraphin, Seraphina, Séraphine, Seraphino, Seraphita. 10.IX. Santu Adalbertu. Santa Pulcheria. Adalbertu era un vescu d'Avranches (in l'attuale dipartimentu di a Manche) mortu versu l'annu 725. In 709 avia fattu un oratoriu nantu à l'isulottu ch'elli chjamanu oghje "Le Mont-Saint-Michel", un scogliu graniticu di 50 metri d'altura è di 900 metri di giru. L'oratoriu di Santu Adalbertu, occupatu da l'Inglesi, hè statu ruvinatu da "Philippe-Auguste" è rifattu in u 1023. Hè Luigi XI di Francia chì, in u 1469, ci hà messu a Cungregazione di San Michele. Etimolugia: da u german. "adal" (nobile) è "Bert" (spampillulente). Nomi: Adalbert, Adalberta, Adalberte, Adalberto, Adalbertu, Aubert, Aubertin (Cf Alibertu, 15 nuvembre). Pulcheria, nata in Custantinopuli l'annu 399, era a figliola di l'imperatore Arcadiu, mortu in l'annu 408. A' l'età di 15 anni fù pruclamata "augusta" è tutrice di u fratellu, Teodosiu, chì avia dui anni di menu chè ella. Teodosiu fù un pocu di bonu. A so sola qualità era di avè una bella scrittura. Passava u so tempu à cupià vechji scrittoghji. Chì guvernava era Pulcheria. Maritò u fratellu cù una bellissima puetessa attenese, ma quella u si lasciò chì ùn era una vita di campà cù un omu simile. Teodosiu si innamurò di un castratu è li lasciò fà tutti i so capricci, in particulare di scaccià i veschi, è di sustituilli da preti chì negavanu a multiplicità di a natura di Ghjesù. Allora u papa, Leone Primu, scrisse à Pulcheria dumandenduli di salvà l'ortodussia. Pulcheria scacciò u castratu, si maritò cù u generale Marcianu è u messe à a testa di l'imperu, pattu è cundizione ch'ellu rispettessi a sò virginità. Quellu cunvucò un cunciliu in Calcedonia per cundannà l'eresie, è difese a cità contru à e truppe d'Attila chì ebbenu à cambià strada. 11.IX. U Beatu Ghjuvan Gabriellu. Ghjuvan Gabriellu hè natu in Mongesty, dipartimentu di u Lot, in u 1802, figliolu di un lavuratore è di una santa donna. Avia dui fratelli è duie surelle chì, cum'è ellu, fecenu parte di a famiglia spirituale di San Vincensiu di Paulu. Ellu, à 18 anni, hè Lazaristu in Montalbanu è, à 23 anni, prete in Parigi. A' 33 anni, parte pè a China. In e muntagne di a China cintrale, dumandava à Diu, ogni matina, di fallu more martiru pè a fede cristiana. Issa grazia li fù cuncessa. Hè statu arrestatu è crucifissatu. Prima, l'avianu fattu soffre un annu, sfracellenduli i pedi in un morsu, bastunendulu à colpi di bambù, sfrisgenduli a faccia staffilendulu di currighjolu, fenduli beie sangue di cane, è malminenduli e so vergogne. Eranu una vintina di Cristiani à esse arrestati attempu. I dui terzi rinnegonu a so fede. Ellu ricusò è fù tombu, à calci in corpu, liatu nantu à una croce, l'11 sittembre 1840. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 29 sittembre. Paesi è cità: in Zigliara, l'11 sittembre festighjeghjanu u santu nome di Maria Vergine. 12.IX. Santu Pullinariu. Pullinariu Franco hè natu in Spagna, in Aquilar de'Campo, una cità di a Vechja Castiglia, versu l'annu 1570. Duttore di l'Università di Salamanca, si hè fattu frate franciscanu à 30 anni è ghjè partutu pè e Filippine è u Giappone. U 12 sittembre 1622, dopu à cinque anni di prigiunia, hè statu brusgiatu vivu. U so martiriu hè situatu à u principiu di una perioda di dui seculi è mezu, da u 1603 à u 1867, quandu i guvernanti chjusenu l'entrata di u Giappone à i strangeri per assicurà à i paisani benistà è pace. In u 1614, à u Giappone, ci era un mezu milione di catolichi. Ghjè issu annu chì a religione ghjunghjiticcia fù interdetta è chì e so chjese funu distrutte. I missiunarii ebbenu ordine di andassine. Parechji anu rinnegatu a so fede, ma ci fù dinù millaie di martiri. Piu IX, papa da u 1846 à u 1878, ne hà beatificatu 205. Pullinariu hè unu di quessi. Etimolugia: da u gr. "apellos" (chì chjama a creazione). Apollu hè u diu grecu di a luce, di l'arte è di a divinazione. Nomi: Apollinaire, Apollinaria, Apollinaris, Apollinariu, Apollonius, Apollos, Polly, Pullinaria, Pullinariu. 13.IX. Santu Vineriu. Santu Ghjuvanni Crisostomu. Vineriu era cuntempuraneu di San Gregoriu Magnu, papa da l'annu 590 à l'annu 604. Campava in l'isula taliana "del Tino", à l'entrata di u golfu di a Spezia. Era venutu in Corsica è ci era statu quaranta ghjorni, fendu u rimitu mezu à bestie salvatiche. Tutti i ghjorni, un corbu li purtava da manghjà: pane è carne vaccina. Dicenu ch'ellu risuscitò un marcante chì si era annegatu è un giovanu mortu da un a petrata. L'annu 1050, i frati di San Benedettu fecenu un munasteru nantu à l'isula di u Tinu. U stabilimentu ebbe lascite da parechji conti è signori corsi. E' cusì fù pruprietariu di sei o sette chjese: . quelle di Santu Niculaiu è di Santu Ambrosgiu nantu à e terre di Lumiu, pieve di Aregnu; . quelle di San Gavinu, San Marcellu è San Tumasgiu, nantu à e terre di Belgudè, pieve di Tuani; . quella di San Quilicu, in Bisinchi, pieve di Rustinu; . è forse una chjesa San Quilicu nantu à u territoriu di Frassu, vicinu à Aiacciu. Ghjuvanni Crisostomu era natu in Antiocca versu l'annu 349, figliolu di un ufficiale superiore chì morse pocu tempu dopu. A mamma, chì l'avia allevatu in a religione cristiana morse quandu u figliolu avia 23 anni. Tandu, Ghjuvanni si n'andò à fà u rimitu nantu à e muntagne. Ci stete sette anni è si ammalò. Vultatu in Antiocca, fù fattu diacunu è po prete. L'annu 398, l'imperatrice Eudossia u fece vene in Custantinopuli per sustituì u patriarca chì venia di more. Fù assai severu pè u so cleru chì avia poca moralità. L'anu cugnumatu Crisostomu, chì vole dì Bocca d'Oru per via di a so eloquenza. Hè u più grande predicadore di a Chjesa d'Oriente. Da ogni locu, venianu à stallu à sente. Dinunziava i scandali di a Corte imperiale è di i ricchi, è pigliava a pretesa di i poveri secondu e regule di u Vangellu. Eudossia, chì ùn l'intendia cusì, fece vene u patriarca di Alessandria per ghjudicallu. Quellu adunì un cunciliu chì u cundannò à spatriassi. Stete quattru anni in Turchia è po i suldati ghjunsenu à pigliallu per purtallu in l'alte muntagne mezu à i barbari. Morse per istrada. Avia 58 anni. Di San Ghjuvanni Crisostomu, restanu 600 discorsi è prediche, veri capi d'opera chì parenu scritti à i ghjorni d'oghje. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 27 dicembre. Paesi è cità: Roma (27 ghjennaghju), Parigi (18 sittembre), Grecia (13 nuvembre). 14.IX. Esaltazione di a Santa Croce (o, cum'elli dicenu oghje: a Croce gluriosa). Esaltà, vole dì: mette in altu, glurificà. Secondu u Vangellu di San Ghjuvanni, Ghjesù disse: "Quand'è vo averete innalzatu u Figliolu di l'Omu, allora saperete quale sò". E' po: "Cum'è Mosè alzò u serpu in u desertu, cunvene chì u Figliolu di l'Omu sia innalzatu". E' dinù: "Eiu, quandu seraghju alzatu sopra à a terra, tireraghju à mè tutti l'omi". Secondu certi, l'esaltazione di a Santa Croce data da u seculu settimu. Ramenta a vittoria di l'imperatore bizantinu Eracliu nantu à u rè di Persia, Cosrou Secondu. In l'annu 629, i Cristiani riturnonu in Ghjerusalemme purtendu a vera Croce di Cristu, chì Cosrou a si avia pigliata. D'altri dicenu chì l'esaltazione di a Santa Croce usava nanzu, à l'epica di Custantinu, dunque in principiu di u seculu quartu. In quasi tutte e chjese di Corsica, ci hè un crucifissu sopra à l'altare maggiore. Una prighera racolta da prete Casta in Azilonu dice: Entru in chjesa è vò à Cristu ch sù la croce si ne stà. Malgradu u mo peccatu eiu vogliu adurà Cristu in celu Papa in terra. Eiu mi calgu è basgiu a terra. Santa Croce gluriosa Duve Cristu fù inchjudatu è di morte fù penosu è per noi scumintatu. Una vita virtuosa ci difendi di u peccatu vita eterna è gluriosa facci alegru è cunsulatu. Una altra prighera dice: Quandu a Croce s'alzò tuttu u mondu si alluminò. Nanzu, in Corsica, ci era, da più à menu, 200 cunfraterne. 125 o più eranu dedicate à a Santa Croce. Paesi è cità: Nuvella. 15.IX. Maria Vergine Addulurata. U Beatu Orlandu di i Medici. A festa di Maria Vergine Addulurata (o di a Madonna di i Sette dulori) hè celebrata da l'annu 1423. In u 1727, l'avianu messa u venneri dopu à a dumenica di a Passione. A' parte da u 1734, era celebrata a terza dumenica di sittembre. Avà e fissa: u 15 sittembre. Si tratta di ramintà i dulori di a mamma di Ghjesù à u pede di a Croce è, di una manera generale, e suffranze di i Cristiani, chì a Passione di Ghjesù ùn hè ancu finita. Issa celebrazione hè stata intrudutta in Corsica da a Cungregazione di i Servi di Maria, creata, in l'isula, l'annu 1252, dunque trenta anni dopu à ch'ella sia stata creata in Firenze. I Servi di Maria anu avutu sei cunventi. U vicariu generale stava in Mursiglia duv'elli cunservanu una statua di a Madonna à i ferri. Orlandu di i Medici hè natu in Milanu versu l'annu 1330. A' l'età di 30 anni, avia decisu di ùn più dì una parulla è si era ritiratu in e fureste di a regione di Borgu San Dunninu, vicinu à Parma. Vintsei anni dopu, a marchesa Antonia Pallavicini, chì caccighjava cù i so falcunnieri, hà trovu un vechju, stracquatu in terra, fermu cum'è un cadaveru. Era Orlandu muribondu. Sinu à tandu, avia campatu l'estate d'erbe è frutti, l'invernu demandendu a carità. Certi, l'avianu vistu stà ore è ore nantu à un pede, e braccie à l'aria, fighjendu u sole. A marchesa u volse fà purtà in u so castellu di u Borgu. Ellu fece segnu di nò. Allora li disse chì ùn pudia micca more senza cunfessione è tandu si lasciò cumbulì. A' u frate chì u cunfessava, disse ch'ellu si era ritiratu da u mondu per ùn peccà. A marchesa li dete un brodu di gallina, u frate li fece una croce cù l'oliu santu, è Orlandu campò torna quattru settimane. Nanzu di more, hà vistu ghjunghje à San Michele è unipochi d'anghjuli per purtassilu in Paradisu. Era u 15 sittembre 1386. Etimolugia: da u germanicu "brod" (gloria) è "land" (paese). Casate: Orlandi, Orlandetti, Orlandini, Orlanducci. Nomi: Orlanda, Orlando, Orlandu, Rodhlann, Roeland, Roelandje, Roland, Rolanda, Rolande, Rolando, Rolands, Roldan, Roldàn, Roldo, Rolle, Rollin, Rollins, Rolly, Rowe, Rowland, Rowly, Rulande, Rulant. Litteratura: La chanson de Roland (XIIe s.). Ariosto: Orlando furioso (1532). 16.IX. Santu Ciprianu. Pè i catolichi, Ciprianu hè u santu di l'Africa di u Nordu. Era natu in Cartagine, in Tunisia, versu l'annu 200, da genitori pagani. Era avucatu è campava cum'elli campavanu i vechji figli di l'epica. A' 46 anni, si era fattu cristianu. Hà datu ciò ch'ellu avia à i poveri è hà trovu pace è felicità. Dui anni dopu, i Cristiani di Cartagine l'anu sceltu cum'è vescu ma, in 250, 253, 257, fù cuntrariatu da e persecuzioni. Una prima volta, Ciprianu si piattò. Dopu, mandatu in esiliu, scrive a so "Esortazione à u martiriu". L'annu dopu, u novu proconsule u cundanna à morte. Hè statu scapatu u 14 sittembre di l'annu 258. Etimolugia: da u gr."kupris" (uriginariu di l'isula di Cipru). Casate: Cipriani. Nomi: Cipriana, Cipriano, Ciprianu, Cyprian, Cyprien, Cyprienne, Cyprille, Cypris. Paesi è cità: Africa di u Nordu, Compiègne. In Corsica: Mursiglia, a Mazzola, u Quercitellu. Ci eranu chjese in Lentu, Evisa, Zalana, Curbara, Lecci. In Curbara, à 4 km di u paese, à un km da u mare, una cappella hè dedicata à San Ciprianu è à San Corneliu, papa (253-255), festighjati inseme u 16 sittembre. Issu ghjornu, u priore di a cunfraterna ricevia a so mantelleta rossa ricamata d'oru. Detti è pruverbii: In Corsica, Ciprianu hè a persunificazione di u sonnu. Quandu à qualchidunu li chjappa a penciula, si dice: "Avà hè ghjuntu Ciprianu". 17.IX. Santa Culomba. Santu Rubertu Bellarmini. Culomba hè una martira spagnola, nata in Cordoba. Hè stata scapata da i Mori l'annu 853. Etimolugia: da u lat. "columba" (culombu). Casate: Colombani, Colombini, Colombo. Nomi: Coline, Collie, Colly, Colomba, Colomban, Colombat, Colombe, Colombi, Colombine, Colombo, Columba, Coulombe, Culomba, Culombu. Litteratura: Prosper Mérimée: "Colomba" (1840). Culumbina, u persunagiu di a Cumedia taliana, l'amica di Pierrottu o d'Arlicchinu, hè statu creatu à a fine di u seculu XVII. Hè una giuvanotta maligna, spiritosa, vistuta di biancu cù un scuzzale verde, è una scufia. Rubertu Bellarmini, duttore di a Santa Chjesa, natu in Toscana, à Montepulciano, in u 1452, hè mortu in Roma u 17 sittembre 1621. Nipote di papa, si era fattu ghjesuitu è ghjè statu prufessore à u cullegiu di Roma da u 1576 à u 1587. Fattu cardinale à 57 anni, ebbe u cuntrollu di e Cungregazioni rumane, for di trè anni quand'ellu fù arcivescu di Cappua. In u 1605, à a morte di Clemente VIIImu, issu sapiente serebbi statu elettu papa sì u rè di Spagna ùn si era oppostu. S'elli l'avianu statu à sente, Galileu Galilei ùn serebbi micca statu dinunziatu cum'è ereticu da a Corte di Roma. Etimolugia: da u germ. "hrod" (gloria) è "bert" (spampillante). Casate: Roberti, Ruberti. Nomi: Bob, Bobbette, Bobbie, Bobby, Prechtel, Rab, Rabbie, Riobart, Rob, Roba, Robb, Robbert, Robbie, Robby, Robel, Röbeli, Robert, Roberta, Roberte, Robertina, Robertine, Roberto, Roberts, Robertson, Röbi, Robin, Robina, Robine, Robinette, Robinia, Robinson, Roby, Roparz, Roperz, Roppel, Roubert, Ruberta, Rubertu, Rupert, Ruperta, Rüpli, Ruprecht. Prutezzione: Rubertu hè u santu patrone di l'insignanti. 18.IX. Santa Ariana. Santu Ghjiseppu di Copertino. Ariana serebbi stata una giovana schjava di l'Asia Minore chì campava à u seculu terzu. A mandonu in tribunale, ma fù prutetta da a folla. Etimolugia: forse da u gr. "ari" (assai) è "agnè" (pura, casta). Ramintemu chì Ariana, figliola di Minosse, rè di a Creta, è surella di Fedra, si era innamurata di Teseu è li avia datu un filu per sorte da u labirintu, u famosu filu d'Ariana. Teseu a fece fughje è po a si lasciò in un'isula. A' chì dice ch'ella si hè lampata in mare da l'addisperu, à chì dice ch'ella si hè lasciata cunsulà da Diunizossu. Nomi: Ariadne, Ariana, Ariane, Arianna. Ghjiseppu, di Copertino, in e Puglie taliane, hè mortu in Ancona u 18 sittembre 1663. Era un zitellu poveru, sgalabatu, mezu chè simpliciottu. Si vulia fà frate è andava da un cunventu à l'altru, sempre riggettatu. Finalmente, i Franciscani di Grottello u si anu tenutu per curà a mula di u cunventu. Custì si messe à studià è, di marzu 1628, era fattu prete. Dui anni è mezu dopu, i frati di Grottello funu testimoni di un fenomenu strasurdinariu di levitazione: Ghjiseppu vulava. Paria un ocellu. Stava stonde cum'è appiccatu à a volta di a chjesa o à u suffittu di u refettoriu. Fora facia listessu. E' u miraculu si pruducia aspessu. Millaie è millaie di persone, imbasciadori, è ancu u rè di Polonia, l'averebbinu vistu in aria. U duca di Sassonia, chì ghjera luteranu, si hè cunvertitu. Da u 1636 à u 1639, hè statu esaminatu da l'Inquisizione chì hà ricunnusciutu u fattu. Ghjiseppu hà campatu torna 24 anni, suffrendu di esse suspettatu di burlà a ghjente, cambiendu aspessu di cunventu per francassi da a curiosità di e folle. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 19 marzu. Prutezzione: San Ghjiseppu di Copertino hà a riputazione di aiutà i studianti quand'elli passanu un esame. 19.IX. Santa Emilia. Santu Gennaru. Emilia era nata u 6 sittembre 1787, in u dipartimentu di l'Aveyron, vicinu à Rodez. In u 1820, hà creatu, à Villefranche-de-Rouergue, a Cungregazione di e Sore di a Santa Famiglia. In issa Cungregazione, certe sore eranu rinchjuse è si occupavanu di l'educazione di e zitelle povere, l'altre surtianu per andà à curà i malati. In u so cunventu, Emilia hà suffertu più di vinti anni per via ch'ella avia a paura di perde a fede è ghjera à l'addisperu, senza cuntà d'altre tentazioni. Mai fece cunnosce e so suffrenze. L'ultimi anni hà ritrovu a pace di Diu. Hè morta à 75 anni, u 19 sittembre 1852. Tandu, a so Cungregazione avia digià una quarantina di munasteri, stabiliti in parechji paesi. Etimolugia: da u lat. "Aemilius", nome di una famiglia rumana. Casate: Emili, Emilii, Emilj, Emily. Nomi: Aemilia, Amilius, Amily, Emele, Emeline, Emelius, Emil, Emilda, Emile, Emilia, Emiliaan, Emiliane, Emiliaan, Emilie, Emilien, Emilienne, Emilio, Emils, Eily, Emlyn, Emma, Emmeline, Mees, Mel, Melia, Meliocha, Migeli, Mil, Milia, Miliu, Millian, Milly, Milou, Miloud. Gennaru, un santu vescu di Benevento, accantu à Napuli, campava à u seculu quartu. E so reliquie sò in Napuli da almenu l'annu 432. Anu francatu a cità da a pesta in l'annu 1497 è l'anu prutetta da l'erruzzioni di u Vesuviu in l'anni 1631, 1698, 1767, è 1779. U miraculu di San Gennaru hè celebre in u mondu. Da u 1389, trè volte à l'annu, di maghju, di sittembre, è u 16 dicembre, u sangue caghjatu di u santu, cunservatu in duie ampulle, diventa liquidu è si mette à bolle. U pesu cala è u vulume cresce. In u 1728, Montesquieu assistì duie volte à issa liquefazione. Hà scrittu: "Je puis déclarer que le miracle de Saint Janvier n'est point une supercherie; les prêtres sont de bonne foi". Per avà ùn anu pussutu dà nisuna spiegazione scientifica. Napulitani campanu cù u tremu chì - cusì dicenu - si u miraculu ùn si pruducissi più, a cità serebbi distrutta. Etimolugia: da u lat. "januarius" (di ghjennaghju). Nom: Gennara, Gennaro, Gennaru, Ghjennaru, Janvier, Javiera, Javière. 20.IX. Santu Stacchiu. Stacchiu era un paganu di u seculu primu, anzianu generale reputatu cum'è u più grande guerrieru di l'epica. Un ghjornu, à caccia, si stippava à un cervu quandu u cervu si volta, una croce mezu à e corne, è u cunverte. Attempu, a moglia riceve a visita di un anghjulu è, ancu ella si face cristiana. A notte, cunvertenu i dui figlioli è, u lindumane, si facenu battizà tutti è quattru. Dece mesi dopu, affacca un cervu per dì à Stacchiu chì u demoniu avia da scatinassi. In una sittimana, i so schjavi morenu da a pesta, i so animali morenu ùn si sà di chè, i banditi viotanu u castellu è u brusgianu, i pirati si piglianu à ellu, a moglia è i figlioli. Stacchiu diventa zappadore, a moglia, serva in una osteria, i figlioli, garzoni in una buttega. E' dece anni passanu. Quandu i Parti invadenu l'imperu, l'imperatore Traianu fece ricircà l'anzianu generale Stacchiu. E' u trovanu. E' Stacchiu scaccia i nimichi. Ristava à fistighjà a vittoria participendu à i sacrifizii. Cum'ellu ricusa, u mettenu, cù a moglia è i figlioli, in un toru di bronzu infiaratu. Morenu, ma senza soffre. Da fora, i sentianu cantà e lode di u Signore. Etimolugia: da u gr. "eustachios" (fruttiferu, fecondu). Nomi:Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Stacchia, Stacchiu, Stacey, Stacie, Stazio. Paesi è cità: Una chjesa in Roma è una chjesa in Parigi cunservanu una parte di e reliquie di Santu Stacchiu. In Corsica, una chjesa Santu Stacchiu esistia in Salice, una in u Cruzinu, un'altra in Sermanu, forse una in Pitrettu Bicchisgià. Prutezzione: Stacchiu hè u santu patrone di i cacciadori. U preganu dinù contru à l'incendii, è per francassi da u focu eternu. 21.IX. Santu Matteu. Matteu era publicanu in Galilea, vene à dì percettore è duganeru à contu di i Rumani, quand'ellu fù chjamatu da Ghjesù chì ne fece u so apostulu. Pè i Farisei chì seguitavanu à Ghjesù, i publicani eranu tutti ladri, è dissenu: "Perchè u nostru Maestru si mette à tavula cù i publicani è i peccadori?". E' Ghjesù disse: "Un' sò micca quelli chì sò in salute, ma i malati, chì anu bisognu di un bon medicu". Versu l'annu 60, Matteu hà scrittu un Vangellu per fà a prova chì Ghjesù hà realizatu tutte e prufezie di l'Anzianu Testamentu. Un' si sà duv'ellu hè mortu. Forse in Ettiopia. Etimolugia: da l'ebreu "mattaî" (donu, rigalu) è "Yah" (Iahvè). Casate: Mattei, Matteoli, Matteacci, Matteazzi, Matteotti, Massei, Massoni. In u 1981, in Corsica, a casata Mattei venia à u quartu rangu dopu à Casanova, Albertini è Luciani. 14% eranu di Bastia, 9% di l'Altu di Casacconi, 7% di Fiumaltu d'Ampugnani, 6% di i Dui Soru. Nomi: Debus, Deipes, Hess, Hias, Höss, Maciej, Mades, Mat, Mata, Mateo, Mateusz, Matfei, Mathias, Mathieu, Mathijs, Mathis, Matiaz, Matt, Mattalus, Mattea, Matteia, Matteiu, Matteo, Matteu, Matthaeus, Matthäus, Mattheus, Matthew, Matthias, Matthieu, Matti, Mattias, Matvei, Màtyàs, Mazé, Teus, Tewis, Theiss, Thiess, Tjeu, Zoïg. Pesi è cità: Oriente (9 agostu). In Corsica: Castellu di Rustinu. Prutezzione: Matteu hè u santu patrone di i percettori è di i duganeri. 22.IX. Santu Mauriziu. Mauriziu era capu di a Legione Tebea à u serviziu di Roma. Quandu, l'annu 286, Massimianu diventò imperatore d'Occidente, u fece vene d'Egittu cù i so suldati per sterminà i Cristiani. Peghju ùn pudia incappà. Tantu Mauriziu chè i so 6000 omi eranu cristiani ancu elli, è l'imperatore i fece massacrà. Quessa hè a legenda chì a dice. U veru hè forse chì Mauriziu è qualchì cumpagnu sò stati tombi per avè ricusatu di participà à una ceremonia pagana. U fattu si stà chì, un seculu dopu, anu fattu una basilica nantu à u locu duv'ellu sò stati tombi è chì, versu l'annu 520, Sigismondu, rè di i Burgondi, ci hà fattu un munasteru chì esiste sempre è chì ghjè à l'urigine di a creazione di un paese sguizzeru, quellu di Santu Mauriziu. Etimolugia, casate è nomi: Cf Mauru (15 ghjennaghju). Paesi è cità: Pinerelo, Fossombrone, Lucerna, Magdeburgu, , Angers, Appenzel, Le Havre, Savoia. Prutezzione: Mauriziu hè u santu patrone di i tinturai è u preganu pè a malatia di a gotta. 23.IX. Santa Tecula. Per seculi è seculi, quandu i preti amministravanu l'oliu santu à i muribondi, dicianu ista prighera: "O Signore, voi chì avite liberatu à Santa Tecula da trè turmenti crudeli, abbiete a buntà di liberà ista anima è di dalli l'eterna felicità". Ghjè un falzu racontu di a vita di San Paulu chì ghjè à l'urigine di issa prighera è di a pupularità di Santa Tecula. Dice chì Tecula era una giovana Turca, bellissima zitella, cunvertita da San Paulu. Dopu, u seguitava daperttuttu. U so impegnu à sparghje u Vangellu, a cundannava à esse marturiata. Per miraculu si francò di trè turmenti preparati da u diavule: . In l'anfiteatru, un leone ricusa di manghjassila; . Un dilluviu spinghje u fucarolu chì l'avia da cunsumà; . è una foca, pronta à ingollesila, hè tunata. Dopu à a morte di San Paulu, Tecula campò torna un mezu seculu. Stava in una grotta è risanava i malati chì venianu à truvalla. Avia 90 annai quandu i medichi, chì ùn avianu più nimu à curà, vensenu à pigliallasi per purtalla à u guvernatore. Ella si precipitò contru à un scogliu chì si aprì, entrò nentru, è a sbaffatura si richjuse. 24.IX. A Madonna di a Mercè. I Spagnoli si sò battuti più di 400 anni, da u 1085 à u 1492, per scaccià i Mauri. In issa guerra, i Cristiani fatti prigiuneri, o si facianu Musulmani, è ghjeranu ben trattati, o eranu venduti à l'Arabi di l'Africa. Per rivede a so patria è i soi, i schjavi, o i so parenti, devianu pagà un riscattu è micca tutti a pudianu fà. Un ghjornu, a Madonna apparisce à Petru di Nola è li dice: "Bisogna à succorre issi disgraziati. Eiu ti aghjuteraghju". E' cusì hè nata a Cungregazione di a Mercè, o di a Redenzione, o di u Riscattu di i Schjavi. A' i trè voti abituali: ubedienza, puvertà è castità, i frati di a Mercè ne aghjunghjianu un altru: quellu di barattassi cù i prigiuneri s'ella ùn ci era manera di fà altrimente. A festa di a Madonna di a Mercè hè stata istituita in u 1218 per ringrazià a Vergine Maria di avè resu a libertà à i schjavi. U papa Nucenziu XII (1691-1700) hà stesu issa celebrazione à tutta a Cristianità per ramintà chì a Madonna hè a mamma di tutti è ch'ella pò liberacci da e catene chè no avimu addossu. 25.IX. Santu Firminu. A' i primi tempi di u Cristianisimu, in a cità spagnola di Pamplona ci stava u senatore Firmu, a moglia, è u figliolu, Firminu. Un ghjornu, andendu à u tempiu di Giove, scontranu u prete Onestu chì sparluchjava contru à i dii pagani. "E' chì ci vulite sustituì?" disse Firmu. Onestu li spiega a duttrina cristiana secondu Satturninu, unu di i settanta duscepuli di Ghjesù. - "E' quale hè issu Saturninu?" dumanda Firmu. A settimana dopu, Saturninu ghjunghje in Pamplona, cunverte 40.000 persone in trè ghjorni, batteza à Firmu, a moglia è u figliolu, è dice à Onestu di occupassi di l'educazione di Firminu. A' 17 anni, Firminu era diventatu un bon predicadore. A' 24, era vescu. Franca i Pirenei, è evangelizeghja l'Aquitania, l'Alvergna è u Belveddese, ma i guvernatori u mettenu in prigiò è u facenu tumbà, fendu corre a vuciata ch'ellu era mortu di un attaccu. Quessa hè a legenda di San Firminu, scritta à u seculku IX è riprudutta nantu à un purtone di a cattedrale di Amiens, ma i storichi pensanu ch'ellu era u primu vescu di issa cità, marturiatu à u seculu quartu. Etimolugia: da u lat. "firmus" (fermu in a so fede). Nomi: Fermin, Fermine, Firmin, Firminan, Firminien, Firminienne, Firmino, Firminu, Firmo, Firmu, Firmus, Frémin. Paesi è cità: Pamplona, Amiens, Beauvais, Navarra. 26.IX. I Santi Cosimu è Damianu. Secondu u Vangellu di San Matteu, Ghjesù disse à l'Apostuli: "Risanate l'infermi, nettate i leparosi, risuscitate i morti, cacciate i demonii: u donu l'avite ricevutu, in donu datelu". Cusì fecenu Cosimu è Damianu, dui fratelli medichi venuti d'Arabia in Siria per curà i malati senza fassi pagà. L'avianu cugnumati "l'Anargiri", ciò chì vole dì: nimichi di u soldu. Un' si cuntentavanu micca di risanà u corpu; curavanu dinù e malatie di l'anima, cunvertiscendu i peccadori, scacciendu l'idee fisse, dendu a speranza à i pessimisti, a gioia à i malinconichi. Una matrona rumana, ch'elli avianu guaritu, si era messa in l'idea chì, postu ch'elli ùn vulianu paga, hè chì ùn eranu sicuri chì u male ùn rivenga. Per cunvincela, Cosimu accettò a paga. Ancu appena, fù una nimicizia trà i dui fratelli. U guvernatore, scuntentu di vedeli attirà e folle mentre chì i tempii si viutavanu, i fece marturià è scapà. Cosimu. Etimolugia: da u gr. "kosmos" (universu, armunia di l'universu). Casate: Cosimi. Nomi: Come, Côme, Cosima, Cosimette, Cosimu, Cosma, Cosme, Cosmo. Damianu. Etimolugia: da u gr. "Damia", nome di una divinità. Casate: Damiani. Nomi:Dami, Damia, Damian, Damiana, Damiane,Damiao, Damianu, Damianus, Damien, Damienne, Damiette, Damioen, Damy. Cosimu è Damianu. Paesi è cità: Praga, Essen, Salamanca. In Corsica: Ambiegna, Chiliani, Feringule, Frassu, San Damianu. Issi santi anu avutu 14 chjese. Citemu: Felce d'Alisgiani, u Monte, Nuvella, Sartè, Sorbu Ocagananu, forse dinù u Viscuvatu è u Pratu. Prutezzione: Cosimu è Damianu sò i santi patroni di i medichi, i chirusichi, è e mammane. Cosimu u preganu pè a malatia di u lattime (in francese: la gourme, o l'impédigo). Litteratura: una vita di i Santi Cosimu è Damianu hè stata publicata in u 1966 da u duttore Marcu Aureliu Ceccaldi. 27.IX. Santu Vincensiu de'Pauli. Vincensiu hè natu in u 1581 à Pouy, vicinu à Dax, in e Landes. Da zitellu facia u pastore, un travagliu chì li piacia pocu, è decise di fassi una bella situazione. Scunvince u babbu chì vende dui boi per mandallu à a scola. E' diventa prete, ùn avendu ancu 20 anni. Soga si era fattu più vechju ch'ellu ùn era. Dicenu chì, andendu da Marseglia à Narbona, si hè fattu piglià da i pirati barbareschi. Purtatu schjavu in Tunisi, ci serebbi statu dui anni, fendu cunversioni à a fede catolica. Ma forse chì issa fola hè ellu chì l'hà inventata per fassi bellu. A' l'età di 26 anni hè in Roma. Inbavachjeghja un altu funziunariu di u Vaticanu è, in u 1609, u papa u manda in Parigi cù una missione secreta per Arrigu Quartu. Custì, piace à u rè di Francia chì ne face u cappellanu di a so anziana moglia: Marguerite de Valois. Ista volta, l'avia a bella situazione ch'ellu bramava da quand'ellu era zitellu. Dui anni dopu, cambia di cundotta, si mette à frequentà i poveri, i disgraziati, i sbandunati, è ùn pensa più chè à elli è à u Signore. "Monsieur Vincent" - cum'elli u chjamavanu - diventa u prete u più pupulare di Parigi. In u 1625, face a Cungregazione di i Preti di a Missione chjamati, più tardi, Lazaristi, incaricati di predicà è di furmà altri preti. A' 43 anni, avia scontru à Louise de Marillac, una donna addisperata di avè persu u maritu è u figliolu. Inseme, si mettenu à u serviziu di i galeriani, di i mezi tonti, di i vechji malati è di i zitelli abbandunati. Per aiutalli, creanu, in u 1633, a Cungregazione di e Sore di a Carità. Vincensiu hè mortu in Parigi, à 79 anni, u 27 sittembre 1660. Hè statu beatificatu in u 1729 è canunizatu ottu anni dopu. Etimolugia: da u lat. "vincentius" (chì vince). Casate: Vincensini, Vincenti, Vincentelli. Nomi: Cencio, Cente, Centina, Centinus, Kenia, Nencio, Sansan, Sent, Uinsionn, Vicencia, Vicencio, Vicenta, Vicente, Vicentius, Vicenza, Vicenzo, Vikacha, Vikenti, Vikentia, Vin, Vince, Vincensia, Vincensiu, Vincent, Vincente, Vincentius, Vincenz, Vinciane, Vinzene, Zenz, Zenzel. Paesi è cità: Sartè, Ambiegna, San Daminau, Feringule, Felce d'Alisgiani. 28.IX. Santu Venceslau. Venceslau, figliolu di u duca di Boemia, in Ceccoslovacchia, hè natu versu l'annu 907. Avia un fratellu più giovanu chè ellu di dui anni. Quand'ellu hà 13 anni, u duca more è a regenza tocca à a moglia per cinque anni. Venceslau hè allevatu da a mammone da a parte di u babbu. A' l'epica, u Cristianisimu principiava à sparghjesi in Boemia. Venceslau è a mammona avianu accettatu a nova religione è ghjeranu mal visti da a mamma è u fratellu. A' l'età di 18 anni, Venceslau hè messu nantu à tronu di u babbu. Custruisce chjese, face rivene i preti esiliati, apre e fruntiere à i missiunarii è, pianu pianu, face entre u so populu in a cumunità di a Chjesa latina. U 28 sittembre di l'annu 929, hè assassinatu da u fratellu. I Cecchi l'anu sempre cunsideratu cum'è u mudellu di i principi cristiani è, da u diciottèsimu seculu, cum'è u simbulu di l'indipendenza di u paese. U cantu di San Venceslau, scrittu à u seculu XIII, hè restatu l'innu di u populu ceccu. Etimolugia: da u slavoniu "waclaf" (curona) è "slava" (gloria). Nomi: Vàclav, Venceslas, Venceslau, Venzislaus, Wenceslas, Wenzel, Wenzeslaus, Wjatscheslaw. 29.IX. L'archanghjuli (Michele, Reffaellu, Gabriele). U Venerabile Alberti. Hè a festa di l'Archanghjuli, vene à dì l'Anghjuli superiori. I principali sò: . Gabriellu, quellu chì annunziò à Maria Vergine ch'ella era incinta; . Michele, quellu chì hà vintu à Satanassu è chì pesa l'anime à l'entre di u Paradisu; . è Raffaellu, quellu chì guaria i cechi. Michele hè u solu chì sia veradimente unuratu in Corsica. Hè à u quintu rangu dopu à Santa Maria, San Ghjuvanni, San Petru è San Martinu. San Ghjuvanni conta, in l'Apocalisse, a vittoria di Michele contru à u dragu, un dragu rossu chì avia sette teste è dece corne è, nantu à ogni testa, un diademu. Cù a so coda, spazzava e stelle è ne ghjitava una terza parte nantu à a Terra. U dragu si era fermatu davanti à una donna chì avia da parturì per manghjassi u figliolu. Quand'ella fece u figliolu maschju chì devia regge tutte e nazioni, ci fù, in celu, una grande battaglia trà Michele è i so anghjuli da una parte, u dragu è i soi da l'altra. U Gran Dragu, u serpu anticu, dettu Diavule, o Satanassu, fù ghjittatu nantu à a Terra. E' si intese una voce chì dicia: "Avà hè stabilita a salvezza, a forza è u regnu di u nostru Diu è a putenza di u so Cristu. Etimolugia: da l'ebreu "mika'el" (parangon di Diu). Casate: Micheli, Micheletti, Michelacci, Michelotti, Micheloni, Michelosi, Michelangeli. Nomi: Gieltje, Mechel, Micaela, Michael, Michaela, Micaella, Micaellu, Michaelina, Michaeline, Michaëlla,Michal, Michée, Micheil, Michel, Michela, Michéla, Michele, Michèle, Micheletti, Michelina, Micheline, Michelle, Michou, Michouka, Michoulia, Mickaël, Mickael, Mickie, Micky, Miguel, Miguela, Miguelita, Mihàly, Mikaël, Mikahïlina, Mikal, Mike, Mikhail, Mikkel, Mikkiel, Mikko, Mikus, Mischa, Mitchell.- In Corsica, in u 1981, Michele venia l'undecesimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 19 omi nantu à mille. Paesi è cità: Albenga, Caltanisetta, Benevento, Salerno, Napoli, Inghilterra, Baviera, Spagna, Bruxelles, Sebenico, Zoug. In Corsica: Ascu, Bastelica, Bastelicaccia, Bilzese, Bisinchi, Calvi Fiume seccu, Foce, Ghisunaccia, Gualdaricciu, l'Isulacciu di Tavagna, Lucciana, Muratu, Nucariu, Ocana, Pastricciola, Pedigrisgiu, a Penta di Casinca, u Poghju di Tallà, Urbalaconu, e Valle di Mezana, e Valle di Rustinu, Venacu. - Chjese dedicate à San Michele esistenu - o esistianu - dinù in Luri, u Viscuvatu, Santu Niculaiu di Moriani, Nuvella, Spiluncatu, Ortiporiu, Campile, Siscu, Ogliastru, a Croce, u Pratu, u Petricaghju, e Valle d'Alisgiani, a Verdese, San Lurenzu, Castirla, Altiani, Ventiseri, Vezzani è u Castellà di Mercuriu. Prutezzioni: Michele hè u santu patrone di i bottai, cappellai, merciai, drogheri, scarminadori è fabricanti di nicci. Gabriellu fù u più felice di l'imbasciadori, delegatu per dì à Maria Vergine ch'ella avia da esse a mamma di Ghjesù. Etimolugia: da l'ebreu "gabri" (forza di Diu). Casate: Gabrielli. Nomi: Gaaf, Gabay, Gabel, Gabin, Gabor, Gabrel, Gabriel, Gabriël, Gabriela, Gabriele, Gabriella, Gabrielle, Gabriello, Gabriellu, Gabrielo, Gabrio, Gabry, Gaby, Gavriil, Gavriounia, Jella. Prutezzione: telecumunicazioni, imbasciadori; L'arcanghjulu Raffaellu avia rimediu à tuttu: à Tobia, li rende a vista, li dà un zanettu di soldi, face stà zitta a moglia chì ghjera una diciulella, è scaccia u demoniu chì à Sara, a nipote, l'avia resa veduva sette volte. Etimolugia: da l'Ebreu "raph'el" (Diu guarisce). Casate: Raffaelli. Nomi: Faila, Falia,Falito, Ilia, Rafa, Rafael, Rafaella, Rafaelle, Rafaelli, Rafaello, Rafaïl, Rafaila, Raff, Raffaele, Raffaella, Raffaello, Raffaellu, Rafil, Rakha, Raphaël, Raphaela, Raphaëlle, Raphel. Prutezzione: i feriti di guerra. Bernardinu Alberti hè natu u 2 aprile 1591 in Calinzana. Hè mortu u 29 sittembre 1653 à u cunventu di Marcassu. Era un frate cappuccinu. Averebbi fattu una massa di miraculi ma, in Roma, ùn l'anu vulsutu beatificà. Trè volte a causa fù ricusata da a Sacra Cungregazione di i Riti. Ci hè vulsutu à aspettà u 29 ghjennaghju 1828 per chì u papa Leone XIII ricunnosca l'eroicità di e virtù di Bernardinu Alberti. Da tandu, ne simu sempre custì. 30.IX. Santu Ghjilormu. A gloria di Ghjilormu vene, anzi tuttu, da a traduzzione latina ch'ellu hà fattu di a Bibbia, a famosa Vulgata. Natu versu l'annu 345, hà studiatu in Roma è ghjè statu battizatu à l'età di 19 anni. Da 25 à 29 anni, stà in Aquilea, in una cumunità di cleri è di laichi chì facenu una vita santa. Da 29 à 33 anni, hè rimitu in un desertu di Siria. Da 33 à 37 anni, studia e Sante Scritture in Custantinopuli. E' po, volta in Roma. U papa Damasiu (366-384) ne face u so secretariu è li dumanda di verificà a traduzione latina di i Vangelli. Trè anni dopu, parte in Palestina, raghjuntu da Santa Paula è d'altre donne. In Bettelemme, facenu dui munasteri (unu per l'omi, l'altru pè e donne), una scola, un uspiziu è una torra. Ghjilormu guverna issa cumunità durante 35 anni. Avia un caratteracciu è si mette male cù i veschi di Ghjerusalemme. Cullerosu, vendicativu, passava u so tempu à liticassi quant'è à studià, scrive è pregà. Hè mortu in Bettelemme u 30 sittembre 430. Etimolugia: da u gr. "hieros" (sacratu) è "onoma" (nome) Casate: Geronimi, Gilormini, Girolami. Nomi: Gerome, Geronimo, Gerry, Ghjilorma, Ghjilormu, Gerolama, Girolamo, Girometta, Grommes, Heronima, Hiéronymus, Hyronimus, Ieronim, Jérôme, Jeromia, Jéromin, Jéromine, Jeronim, Jeronima, Jeronimo, Jeronimus, Jerrome, Olmes, Onimus, Ronimus. Paesi è cità: Roma, Pesaro, Curzola. Prutezzione: Ghilormu hè u santu patrone di i studianti. Detti è pruverbii: Un ghjornu chì u papa Sistu Quintu fighjava una pittura duve San Ghjilormu batte a so colpa minendusi in pettu cù una petra, disse: "Tenila forte issa petra; senza ella, mai sereste statu canunizatu". UTTOBRE 1.X. Santa Teresia di u Bambinu. Si chjamava Thérèse Martin. Era nata in Alençon, dipartimentu di l'Orne, u 2 ghjennaghju 1873. U babbu, rillugiaiu, è a mamma, trinaia, guadagnavanu bè a so vita. Avianu ancu messu da parte una piccula furtuna: 360.000 franchi à l'epica chì u pane custava sei soldi u chilò. Avianu avutu nove figlioli. I quattru maschji sò morti. E cinque femine si sò fatte sore. Quandu a moglia more d'un cancaru ch'ella hà patutu dodeci anni, Luigi Martin si ritira in Lisieux, dipartimentu di u Calvados, è passa u so tempu à frequentà a chjesa è à piscà. Di ferraghju 1889, perde u sentimentu è u chjudenu in una casa di scemi. Teresia hà 16 anni è, da dece mesi, era in un cunventu di Carmelitane duv'ella travaglichjava è pregava cù e cumpagne senza fassi rimarcà. A' u mese d'uttobre 1891, face prufessione di voti munastichi. Un ghjornu chì un predicadore ramintava e parulle di Ghjesù quand'ellu disse: "S'è vo ùn diventate zitelli, ùn entrerete in Paradisu", Teresia decide di seguità issu cunsigliu. Ella chì ghjera turmintata da una pessima eredità, ritrova l'equilibriu, a pace, è a santità. A' l'età di 23 anni, in a settimana santa, sputa sangue. Era tisica. Campa torna 18 mesi, avendu sempre speranza... è fede. U 30 sittembre 1897, e cumpagne a sentenu murmurà "Un' vogliu micca soffre menu... Oh! quantu u tendu caru!". Si mette à pusà nantu à u lettu, feghja versu u celu, l'ochji pieni di luce, è more. Etimolugia: da u gr. "Therasia" (nome di locu). U nome vole dì: abitante di Therasia, un isulottu di u gruppu di i Cicladi. Hè affaccatu in Spagna à u u seculu quintu, purtatu da parechje regine, è, da custì, si hè spartu in l'altri paesi d'Europa. Nomi: Resa, Reserl, Resi, Resia, Resli, Teresa, Terese, Teresia, Teresita, Teressa, Terézie, Terka, Tesja, Tessa, Tessie, Theresa, Thérèse, Theresia, Toireasa, Tracey, Tracie, Tracy, Treedtsje, Teri, Terri, Terrie, Terry, Tessy. Prutezzione: missioni è missiunarii. 2.X. L'Anghjuli Custodi. Santu Liceriu. Secondu a duttrina cristiana, Diu hà messu un anghjulu daretu à ogni individuu per curallu. Hè l'anghjulu custode. Per risponde à a dumanda di l'imperatore Ferdinandu Secondu, ista festa hè stata intrudutta da Paulu Quintu , papa da u 1605 à u 1620, per esse celebrata in Germania è in Austria a prima dumenica di sittembre è, in l'altri paesi, a prima dumenica dopu à San Michele. Ghjè u papa Clemente Decimu chì, in u 1670, l'hà fissata à u 2 uttobre è l'hà resa ubligatoria in a Chjesa Universale. Liceriu era u vescu d'Austudunum, l'attuale cità d'Autun, in u dipartimentu di a Saône-et-Loire. A' u seculu settimu, Battilda era maritata cù Clodoveu Secondu, rè di a Neustria è di a Burgogna. Avianu trè figlioli: Cluttariu, Childericu, è Teodoricu. Clodoveu more à 23 anni. Ella, chì ne avia 21, diventa regente. Avia cum'è cunsiglieru à Liceriu, ch'ella face vescu di Augustudunum l'annu 663. Supprime u cummeriu di i schjavi è di e cariche ecclesiastiche, rende l'impositi più ghjusti, è favurizeghja u sviluppu di a vita munastica. L'annu 669, Cluttariu diventa rè. Rinvia à Liceriu in a so dioccesi, chjude a mamma in un cunventu, è face di un certu Ebroinu u maggiordomu di u palazzu. Cluttariu more l'annu 673. Childericu li succede. Face rivene à Liceriu è scaccia à Ebroinu chì ghjura di vendicassi. Childericu era beidore è licenziosu. Un' pobbe suppurtà i rimproveri di Liceriu è, un ghjornu ch'ellu era briacu, pruvò ancu à tumballu. E' po u rimandò in a so dioccesi. Childericu hè assassinatu l'annu 675. Teodoricu diventa rè è lascia à Ebroicu fà l'accampu di Augustudunum. Per chì a cumunità ùn morga di fame, Liceriu si rende. Ebroicu li face taglià a lingua, brusgià l'ochji, è u chjude in un cunventu di sore. Adunisce una assemblea in Fiscanum, l'attuale cità di Fécamp, in u dipartimentu di a Seine-et-Marne, assemblea chì dichjara chì Liceriu era indegnu di esse prete, è u cundanna à morte. Hè statu scapatu in un boscu accantu à a cità. Era versu l'annu 679. 3.X. Santu Gherardu. Santu Evaldu. Gherardu deve esse natu versu a fine di u seculu IX. Era figliolu di u signoru di Brogne, in Belgica. Dopu à avè fattu carriera in l'armata, hè diventatu frate di San Benedettu è hà creatu una abbazia nantu à e terre di u babbu. Da l'annu 931 à l'annu 953, hà passatu u so tempu à rifurmà unepoche di abbazie chì dipendianu di è ghjurisdizzioni di u duca di Lottaringia è di u conte di e Fiandre. Etimolugia: da u germanicu: "ger" (lancia) è "hard" (curaggiosu). Casate: Gherardi, Ghirardi, Ghelardi, Ghilardi, Geraldi, Giraldi, Gelardi, Gilardi, è d'altre alterate è derivate. Nomi: Gard, Garret, Garrit, Gearard, Geeraard, Geerhard, Geert, Geerte, Gera, Geralda, Geraldu, Gerard, Gerarda, Gérard, Gérarde, Gérardin, Gérardine, Gerardo, Gerardu, Gerardus, Gerd, Gerhard, Gerharda, Gerhardina, Gerhart, Gersten, Gert, Gertjie, Ghelarda, Ghelardu, Gheralda, Gheraldu, Gherardo, Gherardu, Ghilardu, Ghilarda, Giralda, Giraldu, Girard, Jerrit, Jerta. Evaldu Capineru è Evaldu Capibiondu eranu dui fratelli medichi. Si tenianu tantu caru chì mai si sò staccati. Si sò fatti frati in Irlanda è anu seguitatu à San Villibrordu, vescu d'Utrecht, quand'ellu intraprese di cunverte i Frisoni è po di evangelizà i Sassoni. Un ghjornu, aspettavanu in un paese, accantu à Dortmund, per andà à vede u capu di a tribù chì avia accettatu di riceveli. I paisani, temendu di esse abbandunati da i so dii, l'anu tombi è lampati in fiume. Un cristianu hà trovu i dui cadaveri è l'hà interrati. Più tardi, Peppinu d'Herstal hà fattu purtà e so osse in Cologna, in a chjesa di San Cunibertu. 4.X. Santu Francescu d'Assisi. Francescu hè natu in a cità taliana di Assisi in u 1181 o 1182. U babbu, un marcante, si chjamava Pietro di Bernardone. A mamma era forse di a Provenza, ciò chì spiegherebbi chì, à San Francescu, li piacia assai à parlà provenzale. Ebbe una giuventù alegra. I soldi ùn li mancavanu. Dopu à avè participatu à a guerra d'Assisi contru à Perugia, si messe à campà cum'è i poveri. Andava scarzu, vestutu di saccu, dumandendu a carità è predichendu a gioia è a pace. Avia 25 anni. I discepuli ùn manconu, è cusì, dui anni dopu, in u 1209, nascia a Cungregazione di i Frati Minori chjamati, più tardi, Franciscani. In u 1212, Chjara (Cf l'11 agostu), chì ghjera a so paisana, volse fà cum'è ellu. Inseme, creanu una Cungregazione pè e donne (e Clarisse). Una decina d'anni dopu, facenu, pè i laichi, omi è donne, u Terzu Ordine di a Penitenza, chì averà una parte impurtante in a storia ecunomica, suciale è murale di l'epica. In u 1219, u Puverellu - cum'elli chjamavanu à San Francescu - parte per l'Egittu, u Sudan è a Terra Santa, per fà a prova chì l'infideli si ponu cunverte cù a parulla, senza armi. Di sittembre 1224, riceve e stimate di a Passione chì u marcanu pè u sempre. U 3 uttobre 1226, à a Purziuncula, u so primu cunventu accantu à Assisi, si stracqua in terra è more cantendu. Avia 44 anni. Ernest Renan hà scrittu: "Après Jésus, le Poverello est l'homme qui a eu le sentiment le plus vif de sa relation filiale avec le Père céleste. Sa vie est une perpétuelle ivresse d'amour divin. Son oeil, clair et profond comme celui de l'enfant, a vu les derniers secrets, ces choses que Dieu cache aux prudents et révèle aux petits. Ce qui le distingue en son siècle et dans tous les siècles, ce qui fait sa haute singularité, c'est d'avoir, avec une foi et un amour sans bornes, entrepris l'accomplissement du programme de Galilée. Il ne dédaigne rien; il aime tout; il a une joie et une larme pour tout; une fleur le jette dans le ravissement; il ne voit dans la nature que des frères et des soeurs; tout a pour lui un sens et une beauté. On connaît ce cantique admirable, qu'il appela lui-même le "Chant des Créatures", le plus beau morceau de poésie religieuse depuis les Evangiles. On peut dire que depuis Jésus, François d'Assise a été le seul parfait chrétien". Etimolugia: U nome Francescu si hè furmatu in l'ultimu Medievu cum'è cugnome o cum'è determinativu etnicu. Vulia dì: abitante o uriginariu di Francia. Dopu à a morte di u pupulare santu d'Assisi, hà persu u so valore etnicu per piglià un caratteru religiosu. Casate: Franceschi, Francisci, e derivate Franceschetti, Franceschini, Francesconi, ecc... è l'abreviate cum'è Cecchi.- In u 1881, in Corsica, Franceschi venia à u 28èsimu rangu di e casate. Nomi: Cecca, Ceccecca, Cecceccu, Ceccu, Ciska, Fanchon, Fannie, Fanny, Fercsi, Ferenc, Fran, France, Francelin, Franceline, Frances, Francesca, Francesco, Francescu, Francette, Francina, Francine, Francis, Francisca, Francisco, Francisek, Francisque, Franck, Franck, François, Françoise, Frangag, Frank, Franka, Frankie, Franko, Frannie, Franny, Frans, Fransoois, Frants, Franz, Fränze, Franzine, Franziska, Paco, Pancho, Paquita, Soïzic, Ziska, Ziskus.- In Corsica, in u 1981, Francescu, cù i diminutivi Ceccu è Cecceccu, era à u terzu rangu di i nomi maschili dopu à Ghjuvanni è Antone. Era quellu di 55 omi nantu à 1000. Paesi è cità: Italia, Assisi, Guastalla, Livornu, Mirandola, Massa è Carrara. In Corsica, hè festa patrunale in Alandu è Petranera. A celebrazione di a festa si face dinù in e poche chjese chì restanu di i cunventi franciscani. Ma hè certa chì l'evangelizazione franciscana in Corsica hè stata assai impurtante. Quandu, in u 1769, a Francia cunquistò a Corsica, ci era 63 cunventi franciscani cù 650 frati (Osservanti, Rifurmati è Cappuccini) per una pupulazione di 125.000 abitanti. Prutezzione: cummercianti. 5.X. Santu Placidu. Da u sestu à l'undecesimu seculu, Santu Placidu hè statu unuratu da i frati di San Benedettu cum'è servu di Diu, senza esse mai statu nè vescu, nè martiru. Si sapia ch'ellu era figliolu di un patriziu rumanu è chì u babbu l'avia affidatu à San Benedettu. Pinsavanu ch'ellu avia seguitatu u maestru in Monte Cassinu è ch'ellu era mortu da a malatia o da a vechjaia in u so lettu. Versu l'annu 1100, i Benedittini di Sicilia ne anu fattu un martiru sicilianu. Anu fabricatu una storia chì conta chì Placidu avia fattu un cunventu in Messina, chì i pirati avianu invasu u cunventu, maltrattatu a surella, i dui fratelli, è una trentina di cumpagni, prima di taglià u capu à tutti. A' Placidu, prima di scapallu, li avianuu tagliatu i labbri, sciappatu e masselle è strappatu a lingua. Di agostu 1588, anu scupertu in Messina unipochi di scheletri. Ne anu fattu quelli di San Placidu è cumpagni. E' cusì u nome di Placidu hè statu scrittu nantu à u Martirulogu rumanu. Oghje, à issa fola, a Chjesa ùn ci crede più è Placidu hè cunsideratu cum'è nanzu: un santu, servu di Diu. In u 1618, si era furmata a Cungregazione benedittina di Santu Placidu. Hè smarita in u 1795. 6.X. Santu Brunu. Brunu, figliolu di un signoru di a Renania, hè natu in Cologna in l'undecesimu seculu. Dopu à avessi buscu un canunicatu in a cità nativa, hà fattu, una vintina d'anni, u prufessore di teolugia in l'anziana capitale gallica di i Remi, l'attuale cità di Reims, dipartimentu di a Marne. Per essesi messu male cù l'arcivescu, hè statu spusessatu di a so carica. Allora, cù sei cumpagni si ne hè andatu in una abbazia di i cuntorni, è po in un'altra A vita, in issi cunventi, ùn li cunvenia. Custì, i frati averebbinu vulsutu campà cum'è i rimiti, ma pratichendu e prighere è e ceremonie religiose. Tandu, ùn ci era un munasteru chì permettissi issa vita. Allora, ne anu fattu unu nantu à a muntagna di a Grande Certosa chì si trova oghje in l'Alpe francese, cumuna di Saint-Pierre-de-Chartreuse, accantu à Grenoble. Era l'annu 1084. Sei anni dopu, u papa Urbanu Secondu, chì ghjera statu u so elevu, sceglie à Brunu cum'è cunsiglieru. Ne hà fattu un disgraziatu chì, à Brunu, ùn li piacia di stà in a cità rumana. Allora, u papa li hà permessu di ritirassi in Calabria. Custì, Brunu fece un altru cunventu certusinu. Ci campa nove anni, sinu à a morte, u 6 uttobre 1101. Etimolugia: da u germanicu "brunja" (curazza). Nomi: Broen, Bronne, Bruna, Brune, Brunella, Brunetta, Brunette, Brunetto, Brunettu, Bruno, Brunu. Prutezzione: a pesta. 7.X. A Madonna di u Rusariu. Santu Sergiu. A celebrazione di a Madonna di u Rusariu ricolla à l'annu 1212, ma hè stata pupularizata dopu à duie vittorie contru à u Turchi, quella di Lepante, a dumenica 7 uttobre 1571, è quella di Peterwardein, u 5 Agostu 1716. Dopu à a prima, Gregoriu XIII, papa da u 1572 à u 1585, a fissò à a prima dumenica di uttobre. Dopu à a seconda, Clemente XI, papa da u 1700 à u 1721, a stese à a Chjesa universale. Avà, a celebrazione si face u 7 uttobre, anniversariu di a battaglia di Lepante. Paesi è cità: hè festa patrunale in Castiglione. Numerose sò e chjese duv'ellu ci hè un altare dedicatu à a Madonna di u Rusariu. Sergiu serebbi un giovanu ufficiale di l'armata rumana, mortu marturiatu trà l'annu 286 è l'annu 305, in Rosaffà, in Siria, à 200 chilometri di Alep, versu l'Oriente. Dopu à a so morte, a cità di Rosaffà pigliò u nome di Sergiopolis è diventò un paese di pelegrinaggiu rinumatu. A' u seculu sestu, facia un rettangulu di 500 metri nantu à 100. Per preservà i tesori purtati da i pelegrini, l'anu accintu cù un muru in alabastru largu 3 metri. Oghje, di issa cità, ùn ne resta chè qualchì ruvina in u desertu di Siria. In tuttu l'imperu bizantinu, avianu fattu chjese in l'onore di San Sergiu. Etimolugia: da u lat. "Sergius" (nome di una famiglia rumana). U nome, sempre pupulare in Oriente è in Russia, si hè spartu per via di u prestigiu di parechji santi è papa. In l'Italia suttana hè statu assai purtatu da i duca d'Amalfi è di Napuli. Prestu hè passatu in a Grecia è, da custì, in l'Europa orientale è in l'Asia anteriore. Nomi: Goulia, Gounia, Serge, Sergej, Sergia, Sergina, Sergine, Sergio, Sergiu, Sergius, Sergoulia, Serguei, Serguiane, Serj. 8.X. Santa Riparata. Riparata serebbi una vergine marturiata in Palestina à l'epica di l'imperatore Deziu, dunque versu l'annu 250. I crunisti pisani contanu chì, in l'annu 1052, a cità avia armatu una flotta. Puntata da i venti, issa flotta ghjunse in Corsica. E truppe sbarconu è funu ben accolte da e pupulazioni. Imbarchendu si purtonu a salma di Santa Riparata cunservata da tandu in a cattedrale di Pisa. Perchè a salma di Santa Riparata serebbi stata in Corsica, ùn si sà. Etimolugia: Da "riparà" (rimedià). U nome vene da ciò chì e virtù di a santa ùn sò state ricunnusciute chè dopu à a so morte, è ancu assai tardi, postu chì u cultu ùn si hè spartu chè à u seculu IX, è senza alluntanassi da u Mediterraniu. Santa Riparata hè detta, à le volte, Santa Liberata. Paesi è cità: Riparata hè a santa patrona di a cattedrale di Correggio. Hè stata quella di a cattedrale di Firenze, diventata Santa Maria del Fiore. In Francia hè a santa patrona di a cattedrale di Nizza è, accantu à Ecchisi, ci hè un paese chì si chjama Le-Puy-Sainte-Réparade. In Corsica, hè festa patrunale o cumunale in Santa Riparata di Balagna, Santa Riparata di Moriani, Merusaglia è Santa Maria Sichè. In u 1646, a parochja di Santa Riparata di Moriani dipendia da u curatu di u Poghju di Moriani. Cuntava 78 famiglie è 250 abitanti. Un seculu dopu, in u 1740, a parochja era di 90 famiglie è 600 abitanti. A chjesa di Santa Riparata di Merusaglia hè stata chjesa paruchjale sinu à u XIXèsimu seculu. In u 1725, ci anu battizatu à Pasquale Paoli. In u 1740, a parochja era di 125 famiglie è 600 abitanti. In u 1589, a parochja di Santa Riparata di Balagna cuntava 900 abitanti. In più di issi paesi u cultu pò avè esistitu in Bunifaziu, Cuttoli, Letia, Sari d'Urcinu è u Poghju di Nazza. Detti è pruverbii: Per santa Riparata, ogni uliva hè uliata. 9.X. Santu Diunisu l'Areopagistu. L'Atti di l'Apostuli contanu quandu San Paulu ghjunse in Attene, a prima cità greca. Era versu l'annu 50. Ellu parlava di Ghjesù è di a Risurezzione cù qual'ellu truvava, è parechji folosufi epicurei è stoici dicutavanu cun ellu. Certi dicianu: "Ma chì batachja?", è d'altri "Si dicerebbi ch'ellu annunzia dii strangeri". E' u portanu à l'Areopagu, u Tribunale supremu, dicendu; "Vulimu sapè ciò chè tù rachji, ciò ch'ella hè issa nova duttrina chè tù pruponi". E' Paulu disse à l'Attenesi: "Aghju vistu un altare dedicatu à u Diu Scunnusciutu, un diu chè vo servite senza cunnoscelu, è, issu diu, eiu u vi annunziu: hè u Signore di u Celu è di a Terra; hà fattu di un solu sangue tutte e generazioni chì stanu nantu à ista Terra. Un' dite micca chì issu diu hè luntanu. Ellu hà suppressu e distanze mandenduci u so figliolu ch'ellu hà risuscitatu frà i morti". Sentendulu parlà di risurezzione, certi Attenesi si ne risenu; d'altri dissenu: "Ne parleremu un'altra volta". E' Paulu escì. E' parechji chì l'avianu credutu, esciinu cun ellu. Frà quessi, ci era un ghjudice di u Tribunale supremu. Si chjamava Diunisu. E' Diunisu hà ricevutu a grazia è a fede, è diventò u primu vescu di a Chjesa cristiana d'Attene. Etimolugia: da u gr. "Dionysos" (nome di una divinità). Casate: Dionisi, Donizetti. Nomi: Denice, Denis, Denise, Denisje, Denney, Dennis, Denissia, Denny, Denys, Denyse, Dion, Dionigi, Dionigia, Dionisi, Dionisie, Dionisio, Dioniza, Dionyse, Dionysius, Dionysos, Dionysus, Diunisa, Diunisu, Dwight, Nise, Nisi. Prutezzione . Diunisu hè pregatu pè a pena in capu. 10.X. Santu Cerbone. Cerbone serebbi natu in l'Africa settentriunale da genitori cristiani. Per fughje i Vandali ariani, si ne vense in Italia. Hè statu vescu di Populonia, accantu à Piumbinu. Per fughje e persecuzioni lombarde, si ne andò in l'isula d'Elba duv'ellu hè mortu u 10 uttobre di l'annu 575. Oghje, e so reliquie sò in a cattedrale di Massa Marittima. A vita di San Cerbone hè cunnusciuta soprattuttu grazia à i Dialoghi di San Gregoriu Magnu chì avia digià 35 anni quandu Cerbone morse. U gran papa conta chì u rè di i Goti, chì tandu occupavanu à Roma, dete Cerbone à un orsu. Quellu, invece di manghjassilu li leccò i pedi per fà capì chì, versu issu santu omu, i cori umani eranu feroci, allora chì quelli di e bestie eranu quasi umani. In Populonia, Cerbone dicia a so messa nanzu à l'alba. U populu chì stava in e campagne, si lagnò à u papa. Era troppu prestu è ùn pudianu assiste à l'uffiziu. A scusa di San Cerbone era chì, à issa ora, l'anghjuli li cantavanu a messa, dopu più. U papa mandò dui legati per fà vene à Cerbone in Roma. Cerbone disse a so messa è partì. I legati l'accumpagnonu senza avè avutu u tempu di manghjassi un buccone è di beiesi una candella d'acqua. Per istrada, si lagnavanu da a sete. Allora Cerbone a li cacciò, munghjendu duie cerve salvatiche. "Vai hà vede u papa è ùn li porti mancu un rigalu" dissenu i legati. Accantu à Roma, Cerbone si parò nanzu una ruchjata d'oche: "U rigalu, ecculu". Prisentò l'oche à u papa è po disse à l'ocelli: "Avà andatevine puru". L'oche stinzonu l'ale è si ne andeinu. U lindumane, Cerbone disse a so messa in chjesa di San Petru, nanzu à u pisà di u ghjornu, in prisenza di u papa. "L'anghjuli ùn si sentenu cantà" disse u papa. "Metti u to pede nantu à u meiu", disse Cerbone. E' u papa intese l'anghjuli chì cantavanu "Gloria in excelsis Deo". Nanzu di more in l'isula d'Elba, Cerbone disse à i so chierici: "Purterete u mio cadaveru in Populonia, è ùn temite i Lombardi; vi assicurgu chì ùn vi feranu nunda". Cusì fecenu. Tramezu à l'isula d'Elba è Populonia, schjatta un tempurale. Da e dui parte di a barca, piuvia chì ne falava ma, sopra à a barca, mancu una goccia d'acqua. Casate: Cervoni. Paesi è cità: In Corsica, u cultu di San Cerbone era ancu più spartu chè in Toscana. Più di 20 chjese l'eranu dedicate. E più cunnusciute eranu quelle di Gavignanu, Felicepianu, Campi, Ghjuvellina, Zuani, Guagnu è Guzzone. Oghje, hè sempre celebratu in Petracurbara è Cerbone hè u santu patrone di u Poghju d'Oletta. 11.X Santu Lisandru Sauli. Lisandru era natu in Milanu u 15 ferraghju 1534. Era di i Sauli di Genuva, una famiglia chì avia datu senatori è dogi à a Republica, veschi è cardinali à a Chjesa. A' 17 anni, si face frate di San Paulu, Barnabitu cum'ellu si dice (Cf u 5 lugliu). A' 33 anni, hè superiore generale di l'Ordine. Trè anni dopu, u 10 ferraghju 1750, u papa u numineghja vescu d'Aleria. U 30 aprile, sbarca in Bastia. Hè un omu grande, magru, capellibiondu. Si stà una decina di ghjorni indì u guvernatore, chì ghjera u cuginu, è po parte per Aleria. U paese hè in ruvina è ùn li riesce di truvà una casa cù duie camere. Allora, decide di stabilissi in Tallone. Dà ordine di riparà una torra è, intantu, si ne colla in Corti. Volta à a fine di ghjugnu. A torra hè spartuta in nove cellule in tavule, duie per ellu, trè pè i frati ch'ellu avia purtatu da Milanu, quattru pè i so parenti è i so servi. U 17 lugliu scrive à u generale di i Barnabita: "Io me ne stò quà in Tallone assai quieto, e se non fosse la necessità di dovere muovermi, sarei contentissimo, in bellissimo aere, in una bella solitutine e abbondanza di cose al vivere naturale". Iè ma, issa sulitutine li cunvene pocu, è po si ammala. Tandu, si ne và in Bastia è ci stà dui anni. In u 1572, dopu à un viaghju in Roma, si stabilisce in Algaiola, chì ghjera di a dioccesi d'Aleria. Quattru anni dopu si ne và in Corti per dui anni. In u 1578, fissa definitivamente in Cervioni a residenza di i veschi d'Aleria. Ci ghjunghje di maghju, è ci stà nove anni. Dopu à ellu, quindeci veschi ci si succederanu, sinu à a Rivuluzione francese. Quandu Lisandru Sauli ghjunghje in Cervioni - Cerbione dicianu tandu - ci era 80 famiglie, ciò chì face, da più à menu, 400 abitanti. Cinque anni nanzu, u paese era statu brusgiatu da cima à in fondu da i Genuvesi per via chì Sampieru Corsu avia fattu una torra è ci si era furtificatu. Unipochi di paisani avianu rifattu e so case, d'altri si ne eranu andati. A situazione materiale è murale era gattivissima: fame, pesta, guerre, sbarchi barbareschi è rapine. I capizzoni laichi eranu furdani, i preti dinù: gnuranti, indisciplinati, sempre armati, eranu di tutte e lite. E', publicamente, cuncubinarii. Un storiografu di santu Lisandru hà scrittu: "Oziosi eranu, viziosi assai più". Pensate à u da fà di Santu Lisandru per mette appena di ordine. E' ci vole à dì ch'ellu hà riesciutu. Era un amministratore assignalatu è hà impostu a riforma decisa à u Cunciliu di Trento. Hà messu i preti à u passu è si hè fattu tene da e pupulazioni. Subitu ghjuntu in Cervioni, hà fattu un seminariu, una cattedrale è un palazzu viscuvile. In pocu tempu, a pupulazione hà duppiatu, chì u travagliu ci era. Issa pupulazione hà riesciutu à tene qualchì annu u so vescu, malgradu i Genuvesi chì u vulianu cum'è cuaghjutore à l'arcivescu di a Republica. Lisandru Sauli parte da Corsica in u 1591. U 10 maghju, u papa, Gregoriu XIV, l'avia numinatu arcivescu di Pavia. L'annu dopu, l'11 uttobre, si ne more. Hè statu beatificatu quasi 150 anni dopu, u 23 aprile 1741. Ci vulia dui miraculi novi per esse santificatu è ùn ci ne era chè unu. U secondu miraculu u deve à un Cerviuninca, Maria Filippina Canessa, nata u 15 aprilze 1876, figliola di Simon Ghjuvanni, un scarparu di urugine taliana è di Maria Paula Bereni. Maria Filippina avia una tisia scrufulosa è a famiglia si ne era andata in Bastia. U 19 marzu 1899 guarisce cum'è per incantu. E' cusì, l'11 ducembre 1904, Santu Lisandru era canunizatu. U 28 sittembre 1963, à a dumanda di u canonicu Saravelli è di a municipalità, Santu Lisandru era dichjaratu, da a Sacra Cungregazione di i Riti, patrone celestu di a cità di Cervioni. Etimolugia, Casate è nomi: Cf u 22 aprile. Paesi è cità: Pavia. Corsica (Santu Lisandru hè dettu l'Apostulu di a -), Cervioni. 12.X. Santu Serafinu. Serafinu hè natu in Montegranaro, pruvincia taliana d'Ascoli, in u 1540. Si chjamava Felice. A' l'età di 10 anni curava e pecure, ciò chì li permettia di pregà tutta a santa ghjurnata. A' 15 anni li fecenu fà u manuvale. U maestru di muru u techjava di colpi per falli perde l'abitutine di pregà invece di aiutallu. Un ghjornu ch'elli travagliavanu in un castellu, u patrone disse: "O zitè, chì ai chì sì cusì tristu?" - Eiu, disse Felice, vurebbi campà in una furesta è ùn pinsà più chè à u Signore". E' cusì, a castellana u ricumandò à i frati cappuccini di Tolentino. Tandu, cunventi cappuccini ùn ci ne era tantu. Un' eranu mancu trenta anni chì certi frati si eranu staccati da a Cungregazione di i Frati Minori per ritruvà a vita semplice istituita da San Francescu. A' u cunventu, Felice fù incaricatu di fà l'ortu. Altru ùn sapia fà. Nimu l'avia amparatu à leghje è à scrive. Un ghjornu, l'anu quantunque addimessu cum'è nuviziu è, pianu pianu, Felice hè diventatu frate Serafinu. Ignurante era sempre, ma sapia leghje in e cuscenze è spiegà u Vangellu. Dicenu ch'ellu hà guaritu u cardinale Bandini da a cancrena, fendu un semplice segnu di croce. Dopu à a so morte, u 12 uttobre 1604, u papa Paulu Quintu (1605-1620) hà permessu di accende candele è vegliose nantu à a so tomba, vene à dì ch'ellu ricunnuscia digià a so santità. Etimolugia: da l'ebreu: "saraph" (serpu ardente). Casate: Serafini. Nomi: Fina, Fine, Serafina, Serafino, Serafinu, Seraph, Seraphia, Séraphin, Seraphina, Séraphine, Seraphino, Seraphita. 13.X. Santu Faustu. Santu Gheraldu d'Aureliaccu. Faustu hè natu in Inghilterra versu l'annu 400. Era avucatu. Si hè fattu frate è ghjè statu abbate in l'isula di Lerins. L'annu 452 l'anu fattu vescu. Era partitante di una duttrina meza chè pelagiana chì cumbinava a libertà di l'omu cù a grazia di Diu. Hè mortu in Reios, l'attuale Riez, in e Basses-Alpes, dopu à l'annu 485. Etimolugia: da u lat. "faustus" (favurizatu, felice). Un omu chì purtava u nome di Faustu esistia in u Vutembergu trà 1480 è 1540. A legenda ne hà fattu un essere assetatu di piaceri è di scienza chì vende a so anima à u diavule è si ingagia à servelu 24 anni. Goethe, Klinger, è Lenau, in Alemagna , si sò servuti di issa legenda denduli un sensu prufondu. Casate: Fausti. Nomi: Fassia, Fausta, Fauste, Faustin, Faustina, Faustine, Faustiniano, Faustinianu, Faustinien, Faustino, Faustinu, Fausto, Faustu, Faustus. Gheraldu era natu versu l'annu 840 cù un eczema è ùn si ne pudia sbarrazzà. Vedendulu maladicciosu, u babbu disse: "Ne feremu un prete", è li fece amparà a grammatica è u cantu. Ma u zitellu guarì, amparò u mistieru di l'arme è ebbe a lascita di u castellu paternu. Un ghjornu, hà vistu, da luntanu, a figliola di unu di so servi chì li paria bella cum'è u sole. Hè andatu per dumandalla in matrimoniu ma, da vicinu, a zitella era goffa. L'hà datu una dota per ch'ella si trovi un maritu è hà rinunciatu à l'amore di e donne par cunsacrassi à quellu di Diu. Gheraldu pregava, si murtificava, facia una vita santa è, tutti l'anni dava a libertà à qualchì schjavu. Un ghjornu, u ghjudice di u castellu avia cundannatu à morte dui malandrini. Ellu disse: "E' eiu vi cundannu à andà in furesta à buscà a liaglia per impiccabbi". I dui omi andeinu è ùn vultonu più. A si capia. Quand'ellu hè mortu, u 13 uttobre 909, dopu à esse statu cecu sette anni, l'anu sepoltu in a bellissima abbazia di San Petru ch'ellu avia fattu fà in Auriliaccu, oghje Aurillac, in u dipartimentu di u Cantal. In issa chjesa, da i cuntorni è ancu da luntanu, ci venianu in pelegrinaggiu sinu à l'annu 1562 quand'ella hè stata distrutta. Etimolugia, Casate è nomi: Cf Gherardu, u 3 uttobre. 14.X. Santu Calistu. Santa Parasceve. Calistu, natu in Roma versu l'annu 150, era un schjavu diventatu direttore di banca. A banca andò di male è, à ellu, u mandonu à travaglià in e minere di Sardegna. A donna di l'imperatore u fece rivene è u papa Vittoriu (193-202) li dete una pensione. Campò una decina d'anni accantu à Roma, aiutendu i Cristiani è studiendu e Scritture sante. Dopu à Vittoriu, ci fù u papa Zeffirinu (203-220) chì fece di Calistu u so arcidiacunu. Da u 221 à u 227, Calistu fù papa. Era u quindecesimu dopu à San Petru. Hè statu massacratu ùn si sà perchè. Etimolugia: da u gr. "kallistés" (u più bellu)/ Casate: Calisti. Nomi: Calista, Calisto, Calistu, Calla, Callista, Calliste, Callixte. Parasceve hè una santa assai venerata da i Rumeni è da i Bulgari. Era nata in Trace in u 1022. A' 18 anni si n'andò di casa per via chì i genitori a liticavanu quand'ella dava i so belli vistiti à e povere. Avia lettu u Vangellu di San Lucca chì dice: "Quand'è tù ai duie visture, danne una à chì ùn ne hà". Durante dece anni, u babbu corse apressu per falla rientre. Li dicianu ch'ella era in tal paese. Andava, ma sempre era partuta u ghjornu nanzu. Era u so anghjulu custode chì avertia a zitella. U babbu andò cusì in Custantinopuli, in Calcedonia, in Eraclea, in Palestina, è via. Un ghjornu ghjunse in un paese di Turchia. Parasceva era custì. Era morta è interrata. I pelegrini venianu digià à pregà nantu à a so tomba per prufittà di i miraculi ch'ella facia. Etimolugia: U nome Parasceve, d'urigine greca, vole dì "preparazione". In a liturgia rumana hè datu à u venneri santu, è ancu à tutti i venneri. A legge di Mosè difendia di travaglià u sabbatu, allora, a vigilia, preparavanu u manghjà pè u lindumane. GHjesù hè statu tombu a vigilia di u sabbatu, ciò chì spiega u nome di Parasceve datu à u venneri santu. 15.X. Santa Teresia d'Avilla. U lindumane di u 4 uttobre 1582, era u 15 uttobre. A riforma greguriana avia decisu di caccià dece ghjorni per mette u calindariu in accordu cù u sole. In issa nuttata storica, muria, à 67 anni, in Spagna, in Alba de Tormes, Santa Teresia. Teresia era nata u 28 marzu 1515 in una famiglia ricca di a cità castigliese d'Avilla. Era diventata una bella zitella, struita, vezzosa, chì truvava gran piacè à leghje rumanzi. A' 20 anni, hè entrata in u cunventu carmelitanu d'Avilla. Custì, ci era centu sore chì ricevianu visite quant'elle vulianu è si n'andavanu à pranzà in cità sì a suppa di u cunventu ùn li garbava. Durante 15 anni, Teresia hà fattu cum'è l'altre. A' 41 annu, u so caratteru cambia. Si sente, alternativamente, persecutata da i demonii è cunsulata da Ghjesù chì vene à visitalla. Hà ritrovu a serenità cù i cunsigli di dui omi eccezziunali: San Petru d'Alcantara è San Ghjuvannni di a Croce. Allora, decide di rifurmà a cungregazione. Crea, in Spagna, 18 picculi cunventi di Carmelitane scalze duve e sore ponu pregà in a sulitutine. Santa Teresia hè stata cugnumata "A Vergine serafica". I papa l'anu datu u titulu di duttore, è u so paese l'hà scelta cum'è patrona à paru à San Ghjacumu. I so scritti contanu frà i capi d'opera di a lingua castigliese è di u misticisimu cristianu. Etimolugia è nomi: Cf u 1u uttobre. Prutezzione: intendenza. 16.X. Santa Edvige. Edvige hè nata in Baviera in u 1174. Era a figliola di Bertollu Terzu, conte di l'Alta Baviera è di u Tirolu. Hà avutu dui fratelli veschi, una surella abbatessa, una maritata cù Filippu Augustu di Francia è una, regina d'Ungheria, mamma di Santa Lisabetta. Edvige hè stata maritata à 12 anni cù Arrigu Primu u barbutu, duca di a Slesia. Anu avutu trè maschji è trè femine. Dicenu chì, in cinquanta anni di matrimoniu, ùn si sò liticati chè duie volte: a prima, quandu u maritu hà occupatu a Polonia; a seconda, quand'ellu hà sceltu, per succedeli, u secondu figliolu invece di u primu. Edvige era una donna placida. Quandu i servi rumpianu i piatti, dicia: "Un' vole dì; Diu permette di fabricanne d'altri". Quandu u più grande di i figlioli hè statu tombu in guerra, disse: "O Signore! a vostra vuluntà hè a meia; issu figliolu ci tenia è ellu tenia à mè; è eiu era beata; oghje sò ancu più beata, postu ch'ellu hè accantu à voi". Quand'ellu more u maritu, in u 1238, Edvige hà 64 anni. Si ritira in Polonia, in una abbazia ch'ella avia fattu fà in Trebnitz. More cinque anni dopu, u 15 uttobre 1243. Etimolugia: da u germ. "had" (battaglia) è "wig" (cumbattitu). Nomi: Edvige, Edwige, Hädken, Haseke, Hedda, Hedel, Hedgen, Hedi, Hedvige, Hedwig, Hedwiga, Hedy, Hetti, Jadwiga, Wiegel, Wig, Wigge. Paesi è cità: Slesia, Craccovia. 17.X. Santu Gnaziu d'Antacchia. Gnaziu era statu fattu vescu d'Antacchia, in Siria, versu l'annu 70. Avia sustituitu quellu chì avia sustituitu à Petru. Issu discepulu di l'Apostuli era digià un vechjone quand'ellu u mandonu in Roma per dallu à e bestie. U viaghju fù longu. Per istrada, Gnaziu scrivia à i Cristiani di Siria, è à quelli di Roma chì l'aspettavanu. Di e so lettere ne ferma sette. Scrive: "Da quandu sò partutu da a Siria, scumbattu cù e bestie, incatenatu ch'o sò à dece leopardi, vogliu dì dece suldati chì, più sò bravu cun elli, più sò crudeli". Dumandava prighere: "Pregate per mè; aghju bisognu di a vostra carità è di a misericordia divina; vogliu soffre ma forse ùn ne sò degnu; pregate dinù pè a Chjesa di Siria chì ùn hà più chè à Diu cum'è pastore". A' i Cristiani di Roma dumandava ch'elli ùn fessinu nunda per salvallu: "Statevine tranquilli; lasciatemi sparghje u mio sangue. Sò u granu di u Signore; fussi puru macinatu da i denti di e bestie per divintà u pane di Cristu! Carezzatele, isse bestie, per ch'elle sianu a mio tomba è chì u mio corpu smarisca. Cusì e mo funerali ùn custeranu nunda à nisunu". In Roma, l'ultimu ghjornu di i ghjochi publichi, ci era 80.000 persone nantu à e scalinate di u Coliseu. U martiriu di Gnaziu fù cortu. Dui leoni, u si anu manghjatu in un lampu. Etimolugia casate è nomi: Cf u 31 lugliu. Prutezzione: Santu Gnaziu hè pregatu pè liberà e cuscenze. 18.X. Santu Lucca. Paganu di nascita, grecu di cultura, Lucca era medicu in Antiocca, a cità nativa, quand'ellu ghjunse San Paulu. Si lascia parenti, amichi è malati, è si ne và cun ellu. Facenu u giru di l'imperu sparghjendu a duttrina di Ghjesù. L'annu 67, sò in Roma. Paulu hè tombu. Allora Lucca si ritira in Grecia è scrive l'Atti di l'Apostuli è u terzu Vangellu. U Vangellu di San Lucca hè u più bellu di i quattru ritenuti da a Chjesa. Hè ben scrittu è cuntene unepoche di parabule chì provanu quantu Ghjesù era bravu. Per esempiu: e parabule di u figliolu sciuppone, di a pecura persa, di u publicanu chì rientre in casa soia ghjustificatu, di a prustituita perdunata, è di Ghjesù crucifissatu chì prumette u Paradisu à u ladru. Dante hà dettu chì Lucca hè u scrittore di a misericordia di Cristu. Lucca serebbi mortu à l'età di 84 anni. In 357, e so osse sò state purtate in Custantinopuli è poste in a basilica di i Dodeci Apostuli. Anu pretesu chì Lucca hà pintu u ritrattu di Maria Vergine chì si trova in a basilica Santa Maria Maggiore in Roma. A pittura hè più recente, ancu sì Lucca sapia pinghje. Etimolugia: da u lat. "lux" (luce). Casate: Delucca, Luca, Lucarelli,Lucarini, Lucarotti, Lucca, Luccacci, Luccantoni, Luccherini, Lucchetti, Lucchi, Lucchinacci, Lucchini. Nomi: Laux, Liusaidh, Louka, Loukania, Loukiana, Loukika, Loukina, Loutsian, Luc, Luca, Lucais, Lucas, Lucca, Luce, Lucetta, Lucette, Lucia, Lucian, Luciana, Luciano, Lucianu, Lucida, Lucide, Lucie, Lucien, Lucienne, Lucile, Lucilla, Lucille, Lucillien, Lucinda, Lucinde, Luciniano, Lucinien, Lucio, Luciole, Lucius, Luck, Lucy, Lucyna, Lukas, Lukass, Luke, Lux, Luz. Paesi è cità: Padova, Reutlingen. Prutezzione: Lucca hè u santu patrone di i medichi è di i pittori. Detti è pruverbi: U ghjornu di San Lucca, torci u collu à a zucca. 19.X. Santa Laura. Santu Paulu di a Croce. Laura hè una Cristiana di Cordoba chì, per avè ricusatu di cunvertesi à l'Islam, hè stata marturiata è tomba l'annu 864 da i Musulmani di Spagna. Etimolugia, casate è nomi: Cf Lurenzu (10 agostu). Litteratura: Petrarca: "Canzoniere". A Laura a più celebre hè forse Laura di Noves, una Provenzale d'Avignone. Petrarca l'hà vista pè a prima volta, u 6 aprile 1327, in a chjesa Santa Chjara è si ne hè innamuratu. E puesie ch'ellu hà scrittu per ella, sò capi d'opera di a litteratura toscana. Paulu Francescu Danei dettu Paulu di a Croce hè natu in u 1694 in Ovada, un paese di a Liguria. Fù un predicadore famosu. Creò a Cungregazione di i Passiunisti, incaricati di sparghje a devuzione à a Passione di u Redentore. Hè mortu in Roma u 18 uttobre 1775. Contanu chì Piu Sestu andò à visitallu quand'ellu hà sappiutu ch'ellu era murente. Mentre chì u Puntefice pruvava à cunsulallu, ellu si lamintava di ùn avè a forza di calassi per basgià a ciavatta di u papa (in francese: "la mule du pape"). Allora, u papa messe u pede nantu à u lettu per permetteli issu ultimu attu di devuzione. Etimolugia, casate è nomi: Cf u 29 ghjugnu. 20.X. Santa Irena di u Portugallu. A Beata Adelina. Irena era di una famiglia nobile di a cità portughese di Nabancia. Era una bellissima zitella, assai divota è colma di virtù. Un ghjornu ch'ella andava à a messa, accumpagnata da a so guvernante, un giovanu signoru, chjamatu Bertoldu, l'hà vista è si ne hè innamuratu. A dumandò in matrimoniu, ma i genitori ùn a li volsenu dà. A' Irena, u giovanu li piacia, ma era ubbidiente. Quand'ella amparò ch'ellu si ne muria d'amore, mandò a guvernante per dilli ch'ella avia fattu u votu di cunservà a so virginità è chì, s'ellu era un bon Cristianu, si ritruverebbinu in Paradisu. Bertoldu guarì, tristu ma cunsulatu da a speranza chì Irena ùn appartenerebbi mai à un altru omu. Irena avia per stitutore un frate chì ghjera un omacciu. Pruvò à seduce a zitella è ùn li lasciava pace. I genitori si ne so avvisti è l'anu messu fora. Per vendicassi, andò à truvà à Bertoldu è li disse chì Irena era incinta. Quellu, ghjelosu fracicu, entrò in scimità. U lindumane, si imposta. Quandu Irena sorte da a chjesa, a tomba a sciabulate è lampa u cadaveru in u fiume. L'anu ritrovu in u locu chì pigliò u nome di Sant'Iria, oghje Santarem. Etimolugia è nomi: Cf Irenea (5 aprile). Adelina hè stata a prima abbatessa di u munasteru di e Sore Bianche, di Mortain, in l'attuale dipartimentu di a Manche. U fratellu, Santu Vitale, ne avia fattu unu in a furesta di Savigny. Hè morta versu l'annu 1125. Etimolugia: da u germ. "adel" (nobile). Nomi: Adeau, Adela, Adèle, Adélie, Adelina, Adeline, Adelita, Ethel, Lina, Lina. 21.X. Santa Orsula. Una legenda dice chì 11.000 vergine eranu scappate d'Inghilterra, guidate da Orsula, figliola di u rè, per ùn assiste à l'invasione di i Sassoni. Quand'elle ghjunsenu in Cologna, a cità era occupata da i Uni di Attila. Attila vulia spusà a principessa Orsula è dà e vergine à i so suldati. Tutte ricusone per ùn sacrificà a so virginità, è funu massacrate. A legenda hè nata quandu, à u seculu IX, in una chjesa di Cologna anu scupertu una scritta mal leghjitoghja cù un "11" è una "M". Forse chì pudianu dì "11 Martire", ma anu preferitu leghje "11 mila". U successu di u racontu fù enormu. Tutte e chjese vulianu reliquie di l'11.000 vergine. Ancu assai chì, in l'annu 1106, anu trovu, in Cologna, un vechju cimiteriu, è cusì anu cuntentatu à tutti. In u 1535, in Brescia, Anghjula Merici creava a Cungregazione di Santa Orsula (Cf u 27 ghjennaghju), detta di l'Ursuline, per occupassi di l'educazione di e giuvanotte. Etimolugia: da u lat. "ursus" (l'orsu). Nomi: Durs, Nucshi, Orso, Orsola, Orsolya, Orsu, Orsula, Ours, Oursa, Ourson, Oursoula, Urs, Ursel, Ursela, Ursi, Ursicin, Ursie, Ursin, Ursina, Ursinus, Ursle, Urso, Urson, Ursula, Ursule, Ursulina, Ursuline, Ursus, Ursy, Urzili, Urzula, Uschi. Prutezzione: Orsula hè a santa patrona di a cità di Colonia, in Alemagna, è di l'Università di Parigi. 22.X. Santa Elodia. Santa Salome. In l'annu 851, Abd Al-Rahman Secondu, emiru di Cordoba, avia decisu chì i figlioli nati da un matrimoniu mistu, devianu, sottu pena di morte, abbraccià a religione di l'Islam. Elodia avia una mamma cristiana è un babbu musulmanu. Per ùn rinnegà a so fede, si ne hè fughjita in casa di una zia, cristiana ancu ella. Quand'elli l'anu trova, l'anu mandata davanti à u ghjudice di Uesca, in l'Aragone. Cum'ella ricusava di cambià di religione, l'anu scapata. Era u 12 uttobre di l'annu 851. Etimolugia: da u gr. "élodié" (fiore frollu). Nomi: Dee, Ellie, Elodea, Elodia, Elodie, Lodi, Lodie, Odie. Salome era a mamma di l'Apostuli Ghjacumu è Ghjuvanni. Facia parte di e donne chì seguitavanu à Ghjesù è u servianu. U Vangellu secondu San Matteu conta: "Ghjunti à Gerico, Ghjesù disse à l'Apostuli: "Hè l'ultima volta chè no cullemu inseme in Ghjerusalemme. U figliolu di l'Omu serà messu in manu à i principali sacerdoti è à i scribi, è elli u cundanneranu à morte. E' po, u deranu à i Gentili chì li feranu scarsi, u flagelleranu è u cricifisseranu. Ma ellu risusciterà u terzu ghjornu." "Allora, Salome si avvicinò cù i figlioli: "Dà ordine - disse a donna - chì, in u to Regnu, i mio figlioli sianu à u to latu, unu à diritta, l'altru à manca." "E' Ghjesù rispose: "Quessa ùn dipende micca da mè, ma da u Patre Eternu." Quì, si vede ciò ch'ellu era, per Salome, l'amore maternu. Era persuasa chì Ghjesù avia da ristabilisce u regnu di Davide è vulia chì i figlioli sianu i più unurati. Salome hà assistitu da luntanu à a crucifissione. U sabbatu, cù Maria Maddalena è Maria, mamma di Iacobu, hà compru l'aromati per imbalsamà à Ghjesù è, a dumenica, hè stata una di e prime à ghjunghje à u sepolcru... è à truvallu viotu. Etimolugia: da l'ebreu "shalôm" (pace, sanu è salvu). Nomi: Salaun, Salman, Saloma, Salome, Salomé, Salomo, Salomon, Salomone, Selaven, Selim, Soliman, Solly, Suleiman. In Aiacciu, u 22 uttobre si celebreghja l'anniversariu di a cunsecrazione di a cattedrale, cuminciata in u 1582, finita in u 1593. 23.X. I Santi Servandu è Ghjermanu. Santu Ghjuvanni di Capistranu. Servandu è Ghjermanu sò dui fratelli morti in Cadice in principiu di u seculu quartu. Etimolugia: Servandu vene forse da u latinu "servandus" (chì deve esse cunservatu).- Ghjermanu, d'urigine latina d'età imperiale pò significà: abitante di a Germania; o fratellu ghjermanu (natu da i listessi genitori); o ancu: graziosu. Casate: Germani. Nomi: Garmon, Germain, Germaine, German, Germana, Germano, Germanu, Germanus, Germentsje, Germina, Ghjermana, Ghjermanu, Guermana, Guermane, Guermoussia, Jermen. Paesi è cità: Cadice, Leon. Ghjuvanni, natu in u paese abbruzzese di Capistranu, hè mortu à 70 anni, u 23 uttobre 1456, in a cità cruata d'Iloc. Figliolu di un cunduttieru alemanu, era capitanu di a cità di Perugia quandu a moglia morse. Adduluratu, si hè fattu cristianu è hà dumandatu à i Franciscani di ricevelu. Quelli l'anu rispostu ch'ellu avia gattiva riputazione è chì bisugnava prima à fà e so prove. Allora, hà fattu u giru di Perugia à cavallu à un sumere, a faccia versu a coda, incappellatu cù una mitria in cartone duv'ellu avia scrittu i so peccati. Avia 29 anni. Cum'è frate, Ghjuvanni fece stravede. Hè statu l'amicu è cullaburatore di quattru papa. Hè statu legatu apostolicu in Napuli, in Francia, in e Fiandre è in Sicilia. Hà rifurmatu l'Ordine Franciscanu. Cù 40 anni di prediche, hà messu u cumbugliu in l'Europa pagana. Hè mortu dopu à avè urganizatu a cruciata contru à i Turchi è vintu a battaglia di Belgradu. L'umanistu Aenea Silviu Piccolomini, u futuru Piu Secondu (1458-1464), chì l'hà cunnusciutu quand'ellu avia 66 anni, hà scrittu: "Un' aghju mai scontru un geniu simile. Chjucu, frustu, ùn avendu chè a pelle nantu à l'osse, mai stancu, sempre cuntentu, predicheghja quasi tutti i ghjorni davanti à 20 è 30.000 persone è, tantu i struiti chè i gnuranti u stanu à sente à bocca aperta." Etimolugia, casate è nomi: Cf u 27 dicembre. 24.X. Santu Fiurentinu. Santu Tognumaria Claret. Si sà chì, à u decesimu seculu, e reliquie di Fiurentinu eranu unurate in a dioccesi di Tullu, in l'attuale dipartimentu di a Meurthe-et-Moselle. Si sà dinù chì, in certi lochi di l'este di a Francia u pregavanu pè a malincunia è altre malatie di cervellu. Ma nimu sà ciò ch'ella hè stata a so vita è perchè l'anu fattu l'onore di mettelu nantu à l'altari. Etimolugia è nomi: Cf Fiurenzu (4 lugliu). Natu in u paese catalanu di Sallent in u 1807, figliolu di un filandieru, Tognumaria Claret hà principiatu per fà u tessitore, è po, avendu a passione di i belli libri, hà amparatu a tipografia. A' 28 anni, si hè fattu prete. Piuttosu chè di avè una parochja in cura, hà preferitu evangelizà tutta a Catalogna, predichendu è spachjendu libraccioli ch'ellu cumpunia è stampava. In a so vita, di issi librucci, n'averebbi cumpostu 150. E pupulazioni u tenianu per santu ma, integristu è intransigente, ùn piacia micca à tutti i catolichi. Santu era, postu ch'ellu fece i miraculi. Una volta era prisente quandu i duganeri arrestonu un contrabandieru. Apriinu u so saccu: era pienu di fasgioli. Quandu u saccu fù chjusu, i fasgioli ridiventonu tabaccu. Di lugliu 1840, cù cinque altri preti, creò a Cungregazione di i Missiunarii ch'elli chjamonu Clarettini. Pocu dopu, a regina Isabella Seconda u fece numinà arcivescu di Santiagu, in l'isula di Cuba. In Santiagu, ci stete sei anni, fendu 300.000 cunfirmazioni, 30.OOO matrimonii, 11.000 prediche, rigalendu un milione di i so librucci è 60.000 paternostri. Difendia i schjavi neri maltratati da i patroni, ma ùn vulia sente parlà di indipendenza chì i Cubani otteneranu cinquanta anni dopu. Quallà, Tognumaria hà risicatu più di una volta di fassi tumbà. Vultatu in Spagna, diventò u cunfessore è cunsiglieru (un mystique médiocre, le Père Claret, dice u Larousse) di a regina (bonne, mais peu instruite). In u 1868, ellu è a so regina ebbenu à fughje. Si rifugionu in Francia duv'ellu hè mortu pocu dopu, u 24 uttobre 1870, in u cunventu di Fontfroide. Etimolugia è nomi: Cf u 17 ghjennaghju. 25.X. Santu Gavinu. I Santi Crispinu è Crispinianu. Gavinu era un Sardu marturiatu u 25 uttobre di l'annu 304. Etimolugia: da u vechju gallese "gwalchmai" (falcu di piaghja). Casate: Gavini, Galvani. Nomi: Galvan, Galvano, Galvanu, Gauvain, Gauvin, Gauwe, Gavan, Gaven, Gavin, Gavinu, Gawain, Gawen, Gouke. Paesi è cità: Porto-Torres. In Corsica, San Gavinu avia una vintina di chjese. Resta u santu patrone di e chjese di a Parata d'Orezza, di San Gavinu d'Ampugnani, San Gavinu di Carbini è San Gavinu di Tenda duve a data di l'antica celebrazione (25 uttobre) hè stata cunservata. For di i paesi citati, a Chjesa di Corsica hà rimandatu a festa di San Gavinu à u 27 uttobre, per via chì a Chjesa universale, secondu u Missale rumanu di u 1970, hà riservatu u 25 à a celebrazione di l'anniversariu di a cunsecrazione di e chjese quandu a data di issa cunsecrazione ùn hè micca cunnusciuta. Crispinu è Crispinianu eranu dui fratelli di a nubiltà di Roma. Si eranu fatti scarpari per sparghe a so fede è evità e persecuzioni. Ebbenu quantunque à fughje è si ritironu, i Francesi dicenu in Francia, l'Inglesi dicenu in Inghilterra, avanti di esse marturiati u 25 uttobre di l'annu 285 o 286. I Francesi contanu ch'elli si eranu stabiliti in una cità diventata l'attuale Soissons, in u dipartimentu di a Côte-d'Or. I poveri i calzavanu gratisi, i ricchi eranu cuntententi di avè scarpi propiu belli. In a so buttea parlavanu à tutti di Ghjesù è fecenu unepoche di cunversioni. Dinunziati, l'anu strappatu l'unghje, l'anu tagliatu strisce di pelle è po l'anu lampati in u piombu fusu senza pudelli toglie u fiatu. Allora l'anu scapati. L'Inglesi dicenu chì Crispinu è Crispinianu si eranu stabiliti à Faversham, in u Kent. In u 1670, in issa cità, mustravanu sempre a buttea duv'elli avianu travagliatu. Shakespeare, u più grande puetu dramaticu inglese, i cita sei volte in a so pezza "Arrigu Quintu", scritta in u 1599. Dui anni dopu, in "Ghjuliu Cesaru", i loda di avè curatu l'anime di i so clienti megliu chè i pedi. Paesi è cità: Osnabrück, Soissons. Prutezzione: Crispinu è Crispinianu sò i santi patroni di i scarpari, i guantai è i tessitori. 26.X. Santu Evaristu. A Beata Bona. Evaristu era natu in Bettelemme. Hè statu elettu papa l'annu 97. Hè dunque u quinttu papa di a Chjesa catolica dopu à Petru, Linu, Cletu, è Clemente. Hà spartutu Roma in parochje è interdettu i matrimonii clandestini. Hè statu marturiatu in Roma à l'epica di l'imperatore Traianu, u 26 uttobre di l'annu 105. Bona, nata in u 1434 à Carlat (attualmente in u dipartimentu di u Cantal), hè morta à Lézignan (dipartimentu di l'Aude). Era di a famiglia di l'Armagnac di a Gascogna chì, pè a preeminenza, pretendianu di esse à parità cù quella di i rè di Francia. Issa famiglia si hè spinta quindeci anni dopu à a morte di Bona, cù un nipote, chjusu in una gabbia di ferru da Luigi XI di Francia, è po tombu. A vita di a Beata Bona, citata da Omer Englebert in "La Vie des Saints", dice: "Brave, gentiment moqueuse, magnanime et toujours joyeuse... elle se peinait en vain de penser trouver la paix parmi les délices du corps et la gloire mondaine. La grâce de Dieu qui oeilladait son âme finit par l'emporter. Une voix intérieure se fit entendre: Bonnette, Bonnette, si tu n'es religieuse comme tu le dois être tu seras punie... Son entrée au couvent se fit en grand arroi. Ayant demandé pardon à son père de toutes les fâcheries et ennuis qu'elle lui avait donnés; ayant reçu la bénédiction de sa mère, qui la lui impartit en jetant des cris si piteux que tous sanglotaient, Bonne fit une dernière visite à la léproserie de femmes qu'elle entretenait. Elle arriva à Lézignan le vendredi 24 mars 1499. Son escorte comprenait un sénéchal, sept gentilshommes, sept demoiselles et six gardes. Son sénéchal, chapeau bas, lui donnait la main. Marchaient devant les six gardes mousqueton sur l'épaule. Suivaient les gentilshommes, les demoiselles, puis les pages et les laquais". U fratellu di Bona, Ghjacumu, duca di Nemours, averebbi vulsutu maritalla. Quand'ellu hà sappiutu ch'ella era entrata in un cunventu, vense, è dumandò s'elli li avianu digià tagliatu i capelli. "Soga - disse ella - mi voli piglià pè i capelli è strascinami in casa!". E', pigliendu e furbice, tagliò a so bella capillera. In cunventu ci stete pocu, postu ch'ella hè morta à 28 anni. 27.X. Santu Frumenziu. Frumenziu hè natu in Tiru, à u Libanu. Era di famiglia ricca. Un ghjornu ch'ellu rivenia da un viaghju di studiu cù u so amicu Aedesiu, u battellu, chì avia cappiatu l'ancura in u mare Rossu, hè statu assaltatu è i passageri massacrati. Frumenziu è u so amicu, chì ghjeranu falati in terra è leghjianu à u frescu sottu un arburu, a si franconu ma funu mandati schjavi in Aksum, a capitale di l'Ettioppia, è venduti à u rè di issu paese . Cum'elli eranu struiti, u rè fece di Aedesiu u so omu d'affari è di Frumenziu u so secretariu. Dopu à a morte di u rè, Frumenziu diventa l'omu d'affari fi u regente è ne prufitta per fà custruì cappelle pè i Cristiani grechi chì cummerciavanu in issi lochi. Funu e prime sumente di a fede cristiana in un paese duv'elli aduravanu sempre i serpi. Dodeci anni dopu, u principe Ezana hè maggiore, diventa rè è permette à i dui Libanesi di andassine in u so paese. Frumenziu ricusa di parte per ùn abbandunà a cumunità cristiana ch'ellu avia urganizatu. Fattu vescu da u patriarca d'Alessandria, cunverte u rè è, cun ellu, tuttu u populu. Da quand'ellu hè mortu, versu l'annu 380, l'Ettioppiani cunsidereghjanu à Frumenziu - Abbà Salamà, cum'elli u chjamanu -cum'è u santu patrone di u so paese. Etimolugia: U nome Frumenziu venerebbi da un cugnome chì vole dì: biondu cum'è u granu frumentu. 28.X. I Santi Simone è Ghjuda. Simone è Ghjuda sò dui apostuli. In i Vangelli, u primu, per ùn cunfondelu cù u cuginu carnale di Ghjesù hè dettu u Canareanu (da Matteu è Marcu) è u Zelante (da Lucca). U secondu, per ùn cunfondelu cù Ghjuda l'Iscariottu, hè chjamatu Taddeu (da Matteu è Marcu) è Lucca dice: Ghjuda fratellu di Ghjacumu. Simone averebbi predicatu in Persia è in Egittu è serebbi mortu crucifissatu. U Vangellu secondu San Ghjuvanni parla di Ghjuda Taddeu quandu, à l'ultima Cena, pone ista quistione à Ghjesù: - "Signore, da duve vene chè tù ti manifesterai à noi è micca à u mondu?" E' Ghjesù risponde: - "Sì qualchidunu mi tene caru, osserverà a mio parulla è u mio Patre u tenerà caru. E' noi veneremu à a ellu è seremu di casa in ellu. "Quellu chì ùn mi tene caru, ùn osserverà a mio parulla. E' a parulla chè vo avite intesu ùn hè micca a meia, ma quella di u Patre chì m'hà mandatu. "Vi aghju dettu iste cose, stendu cù voi. Ma u Cunsulatore, vene à dì u Spiritu Santu, chì serà mandatu à nome meiu da u Patre, vi insegnerà ogni cosa è vi raminterà tuttu ciò ch'o vi aghju dettu." Etimolugia: da l'ebreu "shim'ôn" (Iavè hà intesu). Casate: Simoni, Simonelli, Simoncelli, Simonetti, Simonini, Simeoni è l'abbreviate Moni, Monelli, Monetti è Meoni. Nomi: Schyman, Siem, Sim, Sima, Sime, Siméon, Simeone, Siméone, Simmer, Simmerl, Simmie, Simon, Simona, Simone, Simone, Simonetta, Simonette, Simonettu, Siommon, Sym, Syma, Syme, Szymon. Paesi è cità: Pastureccia, Revinda, e Ville di Parasu. 29.X. Santu Narcisiu. Narcisiu hè statu elettu vescu di Ghjerusalemme l'annu 195. Dicenu chì tandu avia quasi 100 anni. Hà direttu u cunciliu di Palestina chì hà decisu di festighjà a Pasqua, micca u ghjornu anniversariu di a morte di Ghjesù, cum'è in Oriente, ma a dumenica dopu, in ricordu di a risurezzione, cum'ellu si facia digià in Roma. Per via di certe ghjelusie, Narcisiu si hè ritiratu un certu tempu in u desertu è po, un bellu ghjornu, hè vultatu in Ghjerusalemme. Essendu assai vechju, hà dumandatu à esse aiutatu da un vescu ausiliaru. Serebbi dunque u primu vescu cù un cuaghjutore. Issu cuaghjutore si chjamava Lisandru. In una lettera à i Cristiani scrivia: "Narcisiu vi saluta. Hà guvernatu ista Chjesa nanzu à mè, è a guverna sempre cù e so prighere. Vene di avè 116 anni è vi dumanda - è eiu dinù - di campà in cuncordia è in pace". Etimolugia: U nome Narcisiu vene da a Mitolugia cù a legenda di l'omu cambiatu in fiore per essesi fighjatu in u spechju di l'acqua. 30.X. A Beata Dorotea Swartz. Dorotea era un Prussiana nata versu l'annu 1347. Hà passatu i 30 anni di u so matrimoniu in Dantzig, quandu in Prussia Orientale cumandavanu i Cavalieri Teutonichi, un ordine natu in Ghjerusalemme à l'epica di e Cruciate. U maritu, Adalbertu, era impiegatu da issi Cavalieri per intrattene e curazze è arrutà e spade. Dorotea hà parturitu nove volte. Sola, una femina hà campatu è si hè fatta sora di San Benedettu. Ghjera sempre in vita in u 1404 quandu a mamma hà avutu l'onori di l'altari. Aspessu, Adalbertu è Dorotea partianu in pelegrinaggiu. Ellu, avia vinti anni di più chè a moglia, è, in u 1389, ùn hè pussutu andà in Roma cun ella. Quand'ella volta, u maritu era mortu da parechji mesi. Dorotea avia tandu 42 anni. Da zitella, si era maritata per stà à sente i genitori ma a so vucazione era di campà rinchjusa. E' si face murà in una cellula di dui metri nantu à dui, appughjata à a cattedrale di Marienverder. Ci era un finestrinu per vede u celu, unu per vede l'altare, è unu per riceve u manghjà. Hà campatu cusì quattru anni. Hè morta in u 1394. Etimolugia: da u gr. "dorôn" (donu, rigalu) è "theos" (Diu). Nomi: Diorbhàil, Dodie, Doortje, Doralice, Doralicia, Dorchen Döreken, Doretta, Dorinda, Dorke, Dorocha, Dorofei, Dorotea, Doroteo, Doroteu, Dorothea, Dorothée, Dorothy, Dörte, Dorthea, Dorthy, Dot, Duredle, Durl, Thea. Litteratura: Goethe: "Hermann è Dorotea". Detti è pruverbii: "esse un Doroteu" (un casca è pianghje). 31.X. Santu Quintinu. Santu Volfgangu. Quintinu serebbi unu di i missiunarii mandati da Roma in Gallia à l'epica di l'imperatore Massimianu. Serebbi statu vescu di una cità chjamata oghje Noyon-Tournai. Hè mortu versu l'annu 285. A so tomba l'averebbi trova Santu Eligiu, in Vermandu, l''attuale cità di Saint-Quentin, dipartimentu di l'Aisne. Etimolugia: Quintinu hè un derivatu di u nome Quintu datu à u quintu figliolu. Nomi: Koint, Kwint, Quentilien, Quentin, Quinctille, Quint, Quinta, Quintien, Quintila, Quintiliano, Quintilianu, Quintilien, Quintillus, Quintin, Quintina, Quintinu, Quinton. Paesi è cità: Vermandois. Litteratura: Walter Scott: "Quentin Durward (1823). Volfgangu hè un vescu natu in Svezia versu l'annu 927, mortu in Austria u 31 uttobre di l'annu 994. A' 37 anni si era fattu frate di San Benedettu è ghjera partutu in Ungheria per evangelizà i Magiari. Quallà, ebbe pocu successu. Quand'ellu vultò, ottu anni dopu , fù fattu vescu di Ratisbona, in Baviera. Custì hè statu un amministratore di prima trinca. Hà messu a disciplina in u so cleru è, di i cunventi, ne hà fattu lochi di prigera chì, nanzu, ci si manghjava è ci si beia più ch'ellu ci si pregava. Hè statu u maestru è direttore di u futuru imperatore di u Santu Imperu, Arrigu Secondu, un imperatore messu nantu à l'altari. Un ghjornu, un disgraziatu, per vestesi, si avia tagliatu un pezzu di e tendine di u so lettu è i servi u vulianu impiccà: "Lasciatelu andà, disse Volfgangu. Soga ne avia bisognu". E' u fece parte cù una vistura nova. Quand'ellu fù in puntu di morte, Volfgangu si fece purtà davanti à l'altare per esse inoliatu. A ghjente vense à vede u spataculu. "Lasciateli fighjà - disse à i so preti. Cusì penseranu à a soia a morte è forse ci si prepareranu". Etimolugia: da u germ. "wolf" (lupu) ' "gang" (assaltu). Nomi: Bulfon, Gangel, Volfango, Volfangu, Volgango, Volgangu, Wölfe, Wolfgang, Wölflein, Wülfke, Wülfken, Wülfling. NUVEMBRE 1.XI. I Santi. A festa di i Santi hà per urigine una festa di i martiri di u mondu sanu chì ghjera in usu in a Chjesa d'Oriente à u seculu quartu. Per l'Occidente, l'annu 608, u papa Bonifaziu Quartu (608-615) hà fissatu à u primu nuvembre a festa di tutti i Santi. Nanzu era u 13 maghju. A scelta di u primu nuvembre, vigilia di i Morti, hè stata per caccià una antica festa pagana. Da i tempi antichi, in Europa, u ricordu di i Morti si facia u primu nuvembre. D'altronde, in Corsica, hè sempre in usu, o era sempre in usu pocu tempu fà, di andà issu ghjornu à u cimiteriu. Etimolugia: traduzzione di u let. "Omnes Sancti". Casate: Santi, Desanti, Santelli, Santarelli, Santini, Santucci, Santoni.- In u 1981, in Corsica, a casata Santoni venia à u sestu rangu, dopu à Casanova, Albertini, Luciani, Mattei è Rossi (cantone di Zicavu: 29%, Santa Maria Sichè: 15%, Aiacciu 14%, Prunelli di Fiumorbu 10%). A casata Santini venia à u 29èsimu rangu è Santucci à u 37èsimu. A' elle trè: Santoni, Santini è Santucci, riprisentavanu 12,4 casate nantu à 1000. Nomi: Santa, Santinu, Santu, Tossanus, Toussain, Toussaine, Toussaint, Toussainte, Tutia.- U nome Santu - cum'è d'altronde Pasquale o Natale - ùn hè micca ricunnusciutu da a Cristianità. E' purtantu, for di i paesi prutestanti, serve assai.- In u 1981, in Corsica, u nome Santu venia à u 14èsimu rangu di i nomi maschili, era quellu di 13 omi nantu à 1000. Santa venia à u 14èsimu rangu di i nomi feminili. Era quellu di 10 donne nantu à 1000. Paesi è cità: Bustanicu (festa patrunale). Detti è pruverbii: "A' chì sumena avanti à i Santi, sumena pè i cantanti (l'ocelli)". "U primu di nuvembre, San Martinu risplende è si sparghje u vinu". Vene li Santi chì inchjarisce u vinu; à l'11 risplende San Martinu". 2.XI. I Morti. A cumemurazione di l'anime di i Morti ricolla à un millaiu d'anni fà. Hè stata istituita da Santu Odilone, abbate di Cluny da l'annu 998 à l'annu 1048. 3.XI. Santa Laurina. Laurina, vergine è martira, hè una santa corsa di l'epica di santa Divota. Serebbi nata in Aleria. In Aleria esistia una chjesa di Santa Laurina. U titulu era appicciatu à un canunicatu. D'altre chjese eranu in Omessa, Corti, Vivariu è Corscia. Ghjambattista Imperiali, vescu d'Aleria in Cervioni, hà alzatu a festa in ritu doppiu di prima classa cù uttava. Etimolugia, casate è nomi: Cf Lurenzu (10 agostu). 4.XI. Santu Carlu Borromeo. Carlu hè natu u 2 uttobre 1538, in u castellu di Borromeo, in Italia, accantu à u Lagu Maggiore. Quand'ellu hà 21 annu, u fratellu di a mamma, Anghjulu di i Medici, hè fattu papa cù u nome di Piu Quartu. Carlu diventa u so secretariu di Statu. Subitu dopu, u ziu u face cardinale, li dà l'amministrazione di a dioccesi di Milanu, e legazioni di Bologna, Spoletta è Ravenna, è a commenda de l'abbazie di Mozzo, Polina, Colle è Nonantolla, ciò chì face un rivenutu di 52.OOO scudi à l'annu, sia u valore di 1.528.000