Carghjese 1676 trecentu anni fà 1976 U SCALU DI I GRECHI IN CORSICA A culunia di Paomia è Carghjese Una cunferenza fatta in Cervioni u 27 Aprile 1976 MARTINU FRASALI Cari amici, Aghju subitu rispostu cù piacè à a chjama di u mè amicu Anton-Dumenicu Monti, u distintu e attivu prisidente di u vostru associu A.D.E.C.E.C., di vene ind'ista cità di Cervioni, cusì spessu mintuvata in la nostra storia isulana, à parlabbi di ghjente chì mi sò cusì cari. Trecentu anni sò dighjà passati chì i Grechi sò scalati in Corsica, e supraniendu trapighjine è guai sò riesciuti à mantene a so natura, a so fede è a so lingua ciò ch'ùn impedisce chì abbuleghju à l'altri si sentenu veri Corsi. E à stù puntu vi vurria leghje sti filari ch'ellu vi manda u pappas grecu di Carghjese, l'archimandrita Fiurenzu Marchino chì saria statu cusì cuntentu d'esse quì stasera frà noi. Prima di dalluvi in corsu eccu u mandamentu in grecu cum'ellu è scrittu : (...). « Fratelli cari. Sintarete e passate timpistose di quelli di i nostri chì trè seculi fà scalonu in Corsica. L'arcipurfiglioli sò sempre quì. Ma oghje ùn semu tutti ca un solu populu anc'una sola anima è una sola fede. E a nostra sola brama è chì noi siamu mudelli e paragoni d'amicizia e d'unione. Pace e benistà à voi tutti. » Di a culunia greca ùn sò pochi quelli chì in i libri, o i ghjurnali, ne anu parlatu. C'è un capitulu in ogni « Storia di Corsica », ci sò i raconti publicati da i discendenti, sopratuttu di a famiglia Stefanopli, ci sò i stranieri o i visitatori, chì da a curiusità di istu fattu originale si messenu in capu di vulè cuntà -più o menu bè - ciò ch'elli avianu intesu in Carghjese in trè o quattru ghjorni. E anch'eiu oghje vurria di qualcosa pè a prima volta. Capiscerete chì, essendu natu ed allevatu in Paomia, di i Grechi ne aghju instesu parlà tantu e più. I vechji Paumiesi, avianu cunservatu u ricordu tramandatu da l'antichi, di u scalu di a culunia, di a vita cumuna, di e littighje e di l'azzuffi frà Grechi e muntagnoli indi quella cinquantina d'anni di suggiornu in Paomia. Mà ciò ch'aghju intesu - e viderete chì parechje volte a tradizione va d'accordu cù a storia - Un' è micca sempre ciò ch'elli anu scrittu l'autori ch'aghju mintuvatu. E' vera chì quessi, in famiglia, da leva in pulleva avianu sempre intesu listessa campana ch'ùn'irripicava chè per sparghje l'inghjustizia e a rapina di i Corsi circunvicini. Circaremu di mette certe cose à u sò locu e di ghjittà qualchì lume in lu bughjone di certi fatti. Di a verità tutt'ognunu ne stà bè. Si no ci ne stavamu à l'anniversariu di quist'annu, ùn parlariamu chè di a ghjunta e di e cundizione di u stabilimentu di i Grechi in Paomia in lu 1676. Quessu sarà u pezzu maiò di u nostru discorsu ; ma sò sicuru chì vò truvarete interessu à sente ciò chì è venutu dopu : u suggiornu in Aiacciu, a fundazione di Carghjese, a partenza di un ottantina di famiglie in Aleria ; e forse vi dumandate ancu ciò chì ferma oghje di u populu, di l'usi e di e tradizione di tant'anni fà. Circaraghju di fà à bella megliu di dabbine una ghjusta cunniscenza. A' leghje i scrittori grechi, u riassuntu di a storia di a culunia si puderaia sgranà à pocu pressu cusì : Circhendu di fughje a duminazione di i Turchi chì eranu à mumenti à impatrunissi di l'ultime parte di u territoriu grecu, i Manioti - chì sò l'abitanti di u Bracciu di Maina in lu Pilupunesiu, vicinu à l'attuale Capu Matapan - guidati di i capi Stafanopoli decisenu di dumandà aiutu à a republica di Ghjenuva. Quessa, mossa di cumpassione, l'uffrì l'uspitalità cidenduli in Corsica u territoriu di Paomia - e ancu Revinda e Salognu - in la ghjuridizzione di Vicu (I Grechi stessi avianu sceltu stù locu ; quattru di i so delegati avianu trovu quì bellu situ, terreni a prupiziu e acque bundante) : i Grechi ci si pudianu stabilì ch'issi lochi eranu disabitati da anni e anni è ùn eranu più chè machje, selve e ruvine. Eranu dunque scacati à u pusessu di a republica chì nè pudia dispone à benipiaci. Accettata l'ufferta, i Grechi lascionu u sò paese ; e dopu signati i cuntratti cù a republica scalonu in Corsica. Subitu ghjunti culà, i Grechi, cù sforzi, ingeniu, sudore..., e aiutu ghjenuvese, ùn stetenu tantu à mette tuttu in assestu : case e chjese, fatte o riffatte, orti e pustimi ben urdinati, ugliastri ed altri arburi insetati. In corte parolle, u disertu di prima era avale locu di cuccagna. E cusì saria si i muntagnoli - e massimu i Rinnesi- chì avianu sempre pretesu ch'issi lochi eranu soi, mossi da l'invidia e a ghjelusia, ùn avianu cumenciu à lampassi à meze culture cù distruzzione e incendiu, à volte cusì ripetute chì i sfurtunati Grechi ebbenu da scappassine in Aiacciu induve, un'antra volta, a republica si pigliò cura d'allughjalli e di pruvede à tuttu u necessariu. Ma i Grechi vulianu vultà in Paomia, ancu si u locu era pocu sicuru, postu chì, abbandunatu ch'ellu era statu, i muntagnoli avianu messu à facci pascurà u sò bestiame, ne mancu ci saria statu l'arte di cacciallici. Fù tandu chì Marbeuf, nobile e generosu guvernatore di a Corsica, in li tempi di Luigi XVI, decise di fà alzà e case d'un paisolu, in lu vicinatu di Paomia, ma à l'orlu di u mare. E cusì nascì Carghjese, prontu ad accoglie i resti di a corcia culunia. Ma ancu quì ùn ebbenu pace da i maladetti muntagnoli. Ci volse forza, autorità è prutezzione sin'à chì pianu pianu i spiriti ne ghjunsenu à smenticà e differenze e a ghjente pobbe fà vita cumuna malgradu chì Grechi è Corsi aghjanu cunservatu e sò particularità. Di iste dichjarazione un fattu è sicuru : a vuluntà accanita di i Corsi di scaccià i Grechi ; quessa è a verità « abbiettiva » cum'elli dicenu i sapienti. Ma ci vurria ancu à vedene i mutivi. Ripigliemu dunque u filu, pricisendu qualchì puntu ed aghjustendu ciò chì manca : In primu, l'uspitalità di Ghjenuva. Saperete digià chì i Grechi sò ghjunti in lu 1676. Ma e prime dumande fatte de elli à Ghjenuva sò di u 1663 ; poi di u 1671, i Turchi fendusi più minacciosi ; e poi dinò di u 1673. Ma i Ghjenuvesi avianu messu cundizione tale chì i Grechi ùn nè volsenu. Vulianu in particulare (art. 3 di u cuntrattu) « 100 persone, omi, donne, zitelli di più di 10 anni - e frà l'omi omancu 10 muratori - « questi ostaggi » (sic) ùn averianu nisuna paga ; ùn sarianu chè nutriti ». E cosa certa chì i Grechi ùn pudianu accettà simule pruposte. Ma u periculu in casa crescia ; una dopu l'altra e cità cascavanu e i Turchi avanzavanu più è più. Tandu, senza tricà, i Maniotti piglionu a decisione di scappassine. E ghjustu à puntu in la cità di Portu Vitulo si truvava un battellu francese « Le Sauveur », e u so capitanu era un certu Daniel o Danielli. S'imbarconu senza altru u 23 settembre 1675 à pocu pressu 800 omi, donne, zitelli, preti e frati, sottu a guida di u vescu Parthenios Calchandis, e affacchedenu in Ghjenuva. « Ci cumparvero improvisamente in Genova », dice una lettera di u Senatu di u 1 ghjennaghju 1676. L'autorità funu ubbligate d'occupassine, moltu più chì u viaghju da Grecia era statu pessimu e dulurosu : battellacciu, timpeste, marusate... e barbareschi piglianciuli. C'era statu 120 morti, e ancu qualchì nascita à bordu. U 18 ghjennaghju 1676 funu signati in Ghjenuva i cuntratti detti « Capitulazione di i Grechi Mainotti ». . I Grechi cunservaranu a so religione ma prumetteranu sottumissione à u papa. . Mortu u vescu - e i frati - tutt'altra nomina serà fatta da Roma. . I Grechi s'impegnanu di serve a republica cum'è suldati e marinari. . Ghjuranu fedeltà à a republica e à e sò lege. . Metteranu in cultura e terre cuncesse e si deranu di manu ad accuncià case e tetti. . In contracambiu a republica purterà i grechi in e terre di sò pusessu in Corsica e pruvederà, in tantu, alloghju, viveri, sumente, impresti di soldi, animali da lavurà, forni e mulini. . I Grechi puderanu tene arme di difesa. I Stefanopoli, Custantinu, Ghjuvanni, Apostulu e Nicola, capi di a culunia dipi a Grecia, dopu avè prumessu e ghjuratu di rispettà i patti funu ricumpensati cù a dispensa perpetua di pagà e tasse, a dispensa di pagà a decima, u permessu d'avè una guardia, u permessu di vestesi di culore viulinu, segnu di nubiltà. Sti favori, a capite bè, ùn stetenu tantu à fà nasce ghjelusie. Eccu i fatti, ed avà ghjudicate da per voi ciò ch'ella fù l'uspitalità ghjenuvese accurdata 13 anni dopu a prima chjama e cù e cundizione chè v'avete intesu. U miò secondu puntu serà a scelta di Paomia. Un'aghju vistu in locu - e aghju cercu assai è micca pocu - chì l'inviati grechi aghjanu giratu a Corsica pè truvà un locu chì li cunvenissi, e ch'elli sianu cascati annant'à Paomia ; « Paomia o Pavomia » - dicenu quelli scrittori » - « bella cum'è a coda di u pavone ». Chì u mè paese nativu sia ghjudicatu cusì bellu nimu si ne ralegra più chè mè ! Ma a verità mi face dì chì manc'una carta vechja quant'ella sia, ùn porta stù nome « Pavomia ». U fattu è tutt'altru. Paomia fù imposta à i Grechi da quellu chì neguziò a venuta in Corsica, Raffaellu Giustiniani. E' vera ch'ellu sapia parlà bè in grecu ma era ancu - e soprattuttu - tenente di u guvernatore pè a pruvincia di Vicu. Aghju dettu chì Paomia era stata imposta, e micca scelt cum'elli dicenu, e nè aghju trovu belle prove : . U storicu Accinelli, sempre à capu di l'affari trà Ghjenuva e a Corsica, dice chì l'accordu cù i Grechi si fece « con assegnar loro i luoghi già destinati di Paomia, revinda e Salogno ». . U guvernu ghjenuvese ind'una lettera di mandamentu à Isidoru Bianchi di Coghja, primu guvernatore di a culunia (1676), scrive « essondosi aggiustati coi Greci per essere ammessi nel Regno di Corsica e di assegnar loro i luoghi di Paomia, Redonda, Salogna... » . E infine avemu un pianu ufficiale di l'epica - e quì ripruduttu - precuratuci da u nostru sapiente amicu, u padre André-Marie, anima di a ricca cullezzione Franciscorsa - e chì voi cunnuscite tutti - . E ind'issu dissegnu è riprisentatu « il terrotoriu di Paomia ciò è quello solo assegnato ai Greci ». E sentite sempre stà parolla « assegnato ». i Grechi, a videte, ùn anu avutu nulla à sceglie. Tuttu era prontu, « già destinato » dicia Accinelli. Ma perchè Paomia ? dicerete. Perchè a cuntrata di Vicu era, frà tutte, numica ghjurata di i Ghjenuvesi. Dipoi i tempi di Ghjuvan Paulu di i Leca (mortu in lu 1515) ùn era mai stata sottumessa ad ubbidienza. U Pumonte, a sapete, è statu terra d'indipendenza. Sampieru avia trovu quì i più fidi appoghji, e sunniava, 50 anni dopu, di fà rinvivì l'anticu duminiu di Ghjuvan Paulu. A scela di Paomia per accasacci ghjente divota à Ghjenuva avia mutivi pulitichi è militari. I Grechi, in casu di rivlota, pudianu esse un sodu puntellu di l'autorità di a republica chì nè avia bisognu. - Ma Paomia ùn era locu viotu e abbandunatu da parechji anni ? - A risposta quì dinò è : innò. E' vera chì a fame e a caristia di l'anni 1582-1583 avianu spupulatu 29 paesi di u rughjone e frà quessi Paomia, Rivinda e Salognu. E' vera chì i Sarracini, sempre mintuvati in la nostra parlata, scalavanu spessu fendu tomba amansa e trascina di roba e ghjente, chì a Paomia era pocu difesa e pocu sicura. Ma spupulata ùn vole mai dì desertu o abbandunata. A tradizione cunservata in Paomia cum'è in Rennu, è chì u paese, da più à menu, è sempre statu abitatu. Cumu averianu pussutu fà i Rinnesi, ghjente chì a sempre campatu di bestiame e pasturizia, ind'un paese altu e annivatu d'invernu ? Toccu settembre sin'à maghju, in tempi antichi cum'è avà, l'usu era d'impiaghjà. Ma tenemucine à ciò chì è scrittu : I Grechi scalonu in Corsica in lu portu di e Muniacale da mezu a Savone è Carghjese u 14 marzu 1676 e subitu si messenu in istrata verdi Paomia, e si dedenu di manu ad accuncià e case rotte e à fanne nove. Dice Apostulu Stefanopoli ind'una lettera à i parenti in Grecia (25 maghju 1677) : « I Corsi venenu ind'è noi e l'acculgiemu bè ; e noi dinò semu accolti da amici ». Dunque i Corsi eranu sempre culà quandu i Grechi sò affaccati. . Dece anni dopu, u 16 ghjugnu 1686, Monsisgnore Giambattista Spinola, vescu di Sarzana, visita a ghjesgia e u cunventu grecu di Paomia e u sò delegatu, Monsignore Peregrino Gervasi, nota : ( Ho visitato) « l'oratorio della Vergine ; le funzioni si fanno nel rito latino ». Vole di chi i Corsi di u locu avianu una cappella. . Chì sta cappella era in usu ne avemu a prova cù a dumanda fatta da u Patre duminicanu Tumasgiu Maria Ghjustiniani « per poter esabitare in detto luogo di Paomia con facoltà di poter predicare, fare la dottrina cristiana e scuola, ed amministrare come fano i parrocchi, à quei pochi abitanti di detto luogo di Paomia del rito romano, cattolico latino ». . Aghjustemuci un ordine di u guvernu (20 lugliu 1705) di rimette in statu u tettu scupertu d'issa cappella. . Citemu l'ordine di u guvernatore Marcu Aureliu Rebuffi à i Rennesi di « ritirassi da Paomia ». (20 aostu 1715). . U 19 uttobre 1721, Antone negroni, guvernatore, viste e litighe frà Grechi e Corsi face spulsà tutti i Corsi « comoranti in Paomia ». . Stù dicretu fù di poca purtata postu chì u 17 settembre 1728 u patre T.M. Giustiniani, digià mintuvatu, « parroco dei latini di Paomia » unisce in matrimoniu « chiesa Elia di Giovanni Lumio e Dimitrio Pacciacucci di rito greco » chì cum'è i testimoni . Frangolacci e Gio : Pinelli « sono comoranti in questa colonia ». . Infine u visatatore scrive chì in lu 1730 in Paomia ci hè 2 curati è 7 preti di ritu grecu è 1 curatu vicariu di ritu latinu. E cose sò dunque chjare. Sò statu un pocu longu ma u puntu essendu statu assai discussu, e prove ci vole ad avanzalle. Serete avà l'accordu sò dicu chì da u scalu di i Grechi in lu 1676 à u ghjornu di a so partanza in lu 1631, a Paomia ùn è mai stata disabitata da i Corsi. E' vera chì pè a priforma, i ghjenuvesi avianu fattu sorte gride dicendu chì quelli chì avianu pretensioni sopra à u locu si fessinu avanti cù e prove scritte, e qualchidunu avia pussutu fà valè i sò tituli. Ma à quelli tempi - e anch'oghje ! - quale è chì indè noi hà sempre un attu di nutaru ? Case e chjosi si trasmettianu di leva in pulleva e a parolla bastava. Ma i ghjenuvesi ùn la sentianu d'iss'orechja ! Capiscerete megliu avà e riclimazioni di i Rinnesi spusessati di i sò pasculi seculari e circhendu per forza o per maore di ritruvalli attacchendu a culunia per fassi fù un pocu di locu. Ma e cose s'imbruttedenu veramente quandu a rivolta di u Boziu (1729) cuminciò ad avè u sò effetti ancu in Pumonte. - « In la lotta, avà generale, frà Corsi è Ghjenuvesi I Grechi chì partutu piglieranu ? I vicini si quistiunuvanu e i Grechi stavanu zitti. Fù tandu chì per avenne un'idea sputica i capi da i Nazione Corsa scrissenu à i capi di i Grechi a lettera seguente : Campoloro, 12 aprile 1731 « Dilettissimo popolo, « Avendovi considerati prima d'ora come parte del nostri regno, per quale abbiamo supposti aver voi inteso l'obligo d'impiegar tutto il vostro animo nelle presenti contigente, per il vantaggio comune, a fine di partecipare anche voi alle concessione di quella convenienza, e privileggi che competono alla patria tutta, abbiamo cercato di andare la reparo di quelle disgrazie che vi sovrastano nelle presenti turbolenze con aver trattenuto l'impeto di quei paesi che malsoddisfatti del vostri protamenti, volevano annomamente intraprendere una strepitosa irruzione contro di voi, e delle vostre sostanze. Ma essendoci ora pernenuta notizia che voi vi dimostrate apertamente fazionarj della Republica di Genova, ed agerimi defensori del suo partito, con avanzarvi ad esercitar qualche atto di ostilità contro alcuni paesi circunvicini, con insinuarli il timore di esserne corpresi da voi di momento in momento, ci sarebbe stato sufficiente motivo di farvi provare i rogari della nostra indignazione, se non fossimo stati trattenuti a distruggere cosi intempestivamente, senza farvi precedentemente le nostre, paterne ammonizioni, come facciamo per mezzo della presente, a dover voi con tutte le vostre forze impiegarvi al benefizio del regno, di cui siete anche voi membre ; e siccome tutte le parte del corpo devono concorrere con l'esercizio del proprio ministero alla conservazione del medesimo, cosi voi come parte dell'Isola, dovete concorrere con tutti l'altri al miglioramento del di lei stato ; perchè altrimenteincontrarete quelle gran disgrazie che vi farà provare la nostra offrapasjenzia nella vostra totale destruzione onde per evitarla, vi consigliarete d'unirvi anche al partito comune, e farci provare un saggio del vostro buon animo, con inviarci persona che ci assicuri della vostra fedeltà col farce nello stesso tempo lo aborso di quelle tasse, che doverete esiggere da ogni foco a ragion di soldi venti uno e quattro, in conformità di quello, che hanno pagato tutte l'altre provincie. Atttenderemo da voi il rincontro della vostra attenzione, per regalarci della medesima nelle vostre resoluzioni, e vi preghiamo dal cielo quel lume, che è necessario par il vostro regolamento nelle emergenti rivolte, per evitare quell'infortunio che vi puo accardare. » Andrea CECCALDI, generale ; Don Luiggi GIAFFERI, gemale. Ma ùn ci fù ne prumesse ne minacce à fà vultà i Grechi liati da un cuntrattu e fidati a ghjenuva, chì da Aiacciu cunsigliava di fà fronte. Tandu, da tutta a muntagna, una vera armata si lampede annat'à Paomia brusgendu e distrughjendu ciò chì venia à paru di manu. In pettu u numeru e dopu qualchì resistenza in la torra d'Omigna vicina, l'ultimi Grechi lascionu Paomia e S'imbaraconu à volta d'Aiacciu in barche mandate da i Ghjenuvesi. Era u 30 aprile 1731 e u suggiornu in Paomia avia duratu 55 anni. Di i dece paesi di a Paomia antica, i Grechi ne avianu rifattu quattru, sempre pupulati ancu avà : Curona, u Rundulinu, u Salge, u Pancone. Avianu parechje cappelle e una ghjesgia Santa Maria Assunta. I frati di San Basigliu avianu un cunventu. Campavanu di culture. Tuttu u lucale era postu à biade, e arburi da fruttu, e aliveti, e u storicu Limperani, visitendu à Paomia in lu 1713, scrivia ch'ella era unu di i giardini di a Corsica. U locu era dinù discrittu cum'è bundante di carne, di pesci, d'anguille, di pasculi e di legne. I Grechi eranu spartuti in 9 squadre ; ma malgradu e prumesse fatte à i Stefanopli, à capu di a culunia - for di duie volte - in li 55 anni ci hè sempre statu un Ghjenuvese. E quessu facia sempre l'affari di u so guvernu. U primu, soprattuttu, u culunellu Buti, hà lasciatu un gattivissimu ricordu. « Ci tratta peghju ca i Turchi », scrivia d'ellu, u vescu Parthenios. E' vera chì u vescu avia di chè lagnassi. U vescu di Savogne, malgradu i cuntratti circò subitu à fà cunverte i Grechi e subitu ghjunti in Paomia un patre benedittinu, Oderisio Piero, fù mandatu da Montecassino per insegnà a duttrina nova. Eramu in u 1676 e u vescu Parthenios ùn morse chè in u 1684 ! Fenduli cunverte, u vescu di Savone, Monsignore Matteu Guasco, vulia dinù fà pagà a decima à i Grechi chì ne eranu dispensati. S'era ancu più tardi appellatu à a corte di Luigi XVI spieghendu chì u territoriu era sempre statu pupulatu da Corsi chì pagavanu a decima di fruttu e di bestiame prudutti in lu locu. A risposta à st'appellu merita d'esse cunnisciuta perchè, in trè righe, spazza e prisentazione di u vescu..., e quelle di i Rinnesi : 1. si l'on ne consedérait comme terres incultes que celle qui n'ont reçu absolumente aucune espèce de culture et qui même pas servi au pacage des bestiaux on ne trouverait en Corse pas un coin de terre qui repondît à ce sens. 2. Il n'y a pas un pouce de terre dans les territoires les plus inhabiltés sur lesquels les Corse ne fissent passer de temps à autre leurs troupeaux à-demi-sauvages ou ne cherchassente quelque espèce de récolte. 3. C'est dans ce sens que les enquêtes faites depuis 1630 par les évêque de Sagone avaient représentées comme cultivées les terres de paomia par les communautés voisines mais c'était un abus de termes ». Eccu, è tiremu ! E' oramai chjaru chì i Ghjenuvesi ùn abbianu in vista u sò prufittu. I Grechi ùn pudianu alluntanassi da Paomia senza permessu per paura ch'eeli ùn scappessinu cum'elli fecenu certi, incapaci di rende l'imprestitu per via di a mala racolta. Ne manu pudianu fà cummerciu, for chè cù a republica. « Questo commercio, ben regolato, riuscirà di profitto considerabile per la nostra camera », dicianu e struzzione di u guvernatore di a culunia. E vederemu chì listessa pulitica s'è mantenuta in Aiacciu, induve no avemu lasciatu i Grechi fughjiti da Paomia. E quì vurria ripete chì si ind'issa prima parte : a culunia di Paomia - à u fondu ciò chì no ricurdemu oghje ind'istu trecentesimu anniversariu - sò statu un pocu longu intrendu in certi particulari mai messi avanti sin'ad oghje, ebbè, ghjè chì eiu vulia fà ghjustizia à l'accuse purtate, à u suggettu di Paomia, contru à i Corsi e massimu contru à i moi antichi paisani Rinnesi. In Aiacciu i Grechi funu allughjati un pocu ingnilocu. I Ghjenuvesi avianu ancu prumessu d'indenizalli da a perdita di Paomia cù e spoglie di i Corsi quandi questi sarianu stati sottumessi. In tantu u guvernatore Squarciafico furmò trè cumpagnie greche impiegate in le più dure campagne, cum'è in lu 1736 contru à a citadella di Corti è à partesi da u 1739 in le truppe di Maillebois. Quessu dicia chì incù 10 000 Grechi avaria sottumessu a Corsica sana. U ricensimentu di u 1740 porta chì a pupulazione greca l'Aiacciu era di 812 anime. Per esercità a sò religione avianu ottenutu di servesi di l'anziana cappella di a Madonna di u Carmine, in la strada di e Sanguinare, e dipoi tandu chjamata Cappella di i Grechi. In Aiacciu si davanu à cultivà i chjosi e certi avianu pigliatu ancu qualchì impiegu amministrativu. Dicenu dinò chì e cumpagnie greche, mal pagate, funu sciolte in lu 1752 e tandu parechje famiglie partinu indi l'isula di Minorca, o in Sardegna à longosarda o à Sant'Antiocu, o in Livornu, o ancu in Francia. Quelli stati in Aiacciu cercanu tandu à distinguesi u menu pussibilie da i Corsi. Prima di tuttu lascianu l'anticu custume di Paomia. Tandu l'omi purtavanu una camisgiola rossa o turchina, e calzoni imbuffati tenuti da una larga cinta cù a sciabula à manu manca. E donne purtavanu code prupurine cù trè file di puntetta in culore, una cinta strinta da a vita à u pettu, è in capu una sciufia rossa. Fù tandu dinò chì e casade pigliedenu a finale in acci ; cusì Frimigakis, chì vole dì figliolu di Frimigis, diventò Frimigacci ; Bolimakis, Voglimacci ; Kotis, Coty ; ecc. E si cuminciò dinù à vede patriponii trà Corsi è Grechi. Ma magradu a vita citadina più faciule, avianu sempre à mente u ricordu di a vechja Paomia, paese nativu di parechji, è circhedenu ancu à vultacci. Ma invanu. E funu cuntenti d'accoglie una pruposta o decisione di Luigi XVI. Vlendu ricumpensà l'appochju chì i Grechi avianu datu à l'arme francese in tempu di a cunquista, u rè dede à u sgiò Marbeuf, cummandante in capu e guvernatore di l'Isula, di stabilì i Grechi vicin'à Paomia in un locu dettu Carghjese, quessu dinò micca pupulatu. I travaglii cuminciati in u 1773 sott'à l'ordine di u capitanu Ghjorghju Stefanopoli avianu da durà trè anni, u geniu militare duvendu fà 120 case tutte infilate à la lenza. Ma quì dinù i Rinnesi avianu sode pretenzione annant'à u locu ; e subitu si lampedenu à rompe i travagli cuminciati. Ma Stà volta i dirritti funu ricunnusciuti e prestu si fece un cambiu di terreni ; in contracambiu di e terre di Carghjese (u situ si chjamava l'Umbriccia di u Peru) i Rinnesi riceviinu tantu puru à Paomia - e a pussedenu sempre. Finiti i travaglii 97 famiglie d'Aiacciu si purtedenu in Carghjese e numeravanu 259 persone. Eramu in u 1775. Dece anni dopu (1785) a pupulazione di Carghjese era di 420 anime cù 341 greche. Ogni famiglia avia trè lotti di terrenu da orti, pustimi è pasculi. Una caserna tenia 40 suladati di guardia. C'era duttore è cirurgicu. Marbeuf per i servizii resi in Corsi fù fattu marchese (1778) cù u titulu di Carghjese chì fù, un cortu tempu, ancu chjamata Marbeuf. U novu marchese vulendu fà vede in chì stima ellu tenia u sò novu patrimoniu, si fece fà un castellu di 28 pezze cù 1014 arburi da fruttu è acqua cunduttata da una luntana serra. Or mirate voi ciò ch'ella face l'alegria di u benistà ! U vechju marchese - avia 70 anni - ùn fù babbu d'una zitelluccia datali da a nova moglia chì ella, è vera ùn avia chè 17 anni, madamicella du Fenoyl ! Ma fendu u contu si trova chì cù 18 000 ettare o si vò vulete in termini corsi 180 000 bacinate u duminiu di Marbeuf si ne cullava à 1/50mu di u terrenu cultivevule in Corsica ! U castellu fù inciendiatu e distruttu in tempu di a Revuluzione di l'89 mentre ch'in Bastia l'osse di u marchese, mortu in u 1786 e seppellitu in a ghjesgia di San Ghjuvanni, eranu lampate in mare. Si vedenu muvimenti e azzuffi contru a nova culunia in u 1796 quand'elli ghjunsenu l'Inglesi in Corsica, in u 1814 e infine in lu 1830 in e ghjurnate di lugliu. A parte da tandu a storia di Carghjese si pudaria guasi dì ch'ella è quella d'un paese corsu chì travagliava in pace è criscia. Dui fatti sò tandu venuti à cambià istu tranquillu corsu di vita. U primu è chì verdi u 1829 un prete grecu Alia Papadacci aduprò u ritu latinu, e parechji di i sò parenti lascionu tandu u ritu grecu. E' da tandu ch'ella è cuminciata a ghjesgia latina finata cum'ella è oghje, in u 1874, alazata di pettu à a ghjesgia greca chì rimpiazzò una cappella e fù finita in u 1872. Quessa è ricca di doni, lascite, quadri è mubiglia. Ci hè secondu l'usu orientale, l'iconostasi di legnu chì spicca a navata da l'altare, cù pitture di santi grechi cum'è Santa Lena, San Basiliu ed altri. Ci hè u quadru di San Spiridione di Carghjese e festighjatu u 9 Dicembre. Ci hè un quadru di u 14mu seculu chjamatu Epitaphios cù San Nicudemu, San Ghjaseppiu d'Arimatea è a Madonna pienghjendu. Quessu è purtatu in prucessione. Ci hè infine, dui quadri antichissimi purtati da Grecia da i monachi di u Monte Athos cù San Crisostomu, San Basiliu, San Grigoriu è l'anghjulu di u desertu. Hanu 75 x 0,45m. U secondu fattu è chì cent'anni fà, da u 1874 à u 1876, una sessantina di famiglie, truvendusi à u strettu in Carghjese, e incuragite da u sigò Stefanopoli, ricevitore di l'arregistramentu ù Custantina, lascionu u paese per stabilissi à Sidi-Meraun à 60 chilometri di Custantina. E cusì a pupulazione di Carghjese caschede da 1078 abitanti in u 1872 à 849 in u 1876. A' Sidi-Meruan cum'è in Corsica, i grechi facianu biade, frutti e animali. Averete un'idea di a pupulazione sentendu chì da u 1880 à 1901 ci hè statu 357 nascite. E ci hè trè scole. Avianu a sò ghjesgia cum'è in Carghjese e parlavanu un pocu grecu, ma più in francese e soprattuttu in corsu, à tal puntu chì ancu l'Arabi di u locu sapianu u corsu. In 1946 ci restava 17 famiglie, partute - l'ultime d'elle - in u 1962. Videte chì pianu pianu avemu francatu i seculi per ghjunghje à i ghjorni d'oghje. Ma oghje, dicerete, chì si passa ? Chì resta ? U rullò di l'unificazione e di l'assimilazione, in Carghjese, ùn ci hè ancu ghjuntu ? Rispunderaghju : si e nò. I matrimonii frà grechi e latini si facenu più spessu e l'elementi corsi - o venuti da mare in là - crescenu pocu à pocu. Pigliemu i dui punti particulari di a religione e di a lingua. Dipoi a fundazione, ci hè statu 16 pappas, 1 vescu e 4 archimandriti. In u 1869 c'era 109 famiglie. In u 1974 ci nè era 60. Eccu una tavula chì vi dearà una nuzione più chjara : Annate 1900-09 1910-19 1920-29 1930-39 Battezimi 62 58 32 20 Matrimonii 26 21 13 15 Annate 1940-49 1950-59 1960-69 1970-74 Battezimi 27 26 26 11 Matrimonii 6 9 9 7 L'usi rituali sò sempre cunservati. I criaturi si battezanu cundenduli indi l'acqua. In la cirimonia di u matrimoniu i sposi beienu in u listessu bichjeru pe dì chì tuttu, oramai, è cumunu ; poi u bichjeru è sciappatu per ramentalli chì ind'ista vita nunda dura. In la festa d'Alivu si piglia l'arifogliu, e a ghjente si cuminigheghja cù pane e vinu. In le ghjesgie greche ùn ci hè nè statule ne musica, ma i bordi sò magnifichi chì a liturgia greca ci si presta assai. Dipoi u 1965 u prete grecu solu serve e duie parochje, a greca è a latina. L'ecumenismu è natu in Carghjese. E' nimu cunnosce più da latini è Grechi quandu, tutti inseme, cantanu e lode taliane di u Venneri Santu eppò u Cristos anesti (Cristu è risuscitatu) di a prucessione di Pasqua. Canti latini, canti corsi, canti taliani, canti francesi, canti grechi, venite in Carghjese chì i senterete tutti. E ghjustamente, avale, nè ghjungu à a lingua chì ne aghju parlatu pocu e micca. In Paomia tutt'ognunu parlava grecu e grecu solu. Poi ci fù Aiacciu e Carghjese - e ciò ch'eiu v'aghju contu ; e u grecu ebbe à dà pettu à trè attacchi : di u talianu, di u corsu e - ultimu e più forte - di u francese. Ind'iste cundizione chì a lingua di l'antichi sia sempre in usu è una miracula viva. E' vera chì, oghje, poche famiglie l'adopranu ; e s'ella dura cusì, spariscerà da i carughji. A' dilla franca, primurosi di e tradizione, avianu ancu cercu à fà insegnà u grecu in prima scola, un bellu tempu, cù successu. Ma - e noi altri corsi sapemu ciò ch'ella è ista musica - L'impedimenti messi da l'autorità funu tamanti chì ci hè vulsutu à lascià cascà. Eppuru l'ultimu annu (1920) a scola greca avia 43 sculari e di quessi, 33 avianu un nome corsu. Avà u solu mantenitore di a lingua è u prete ; e quellu chì ci hè avà vi possu dì ch'ellu è impastatu di passione è di vuluntà. Dimuli dunque : IS POLA ETI (=ch'ellu ci stia parechji anni !) I Grechi parlanu tutti corsu - e aghju dettu bè : tutti ! - e u corsu di Carghjese è quellu chè voi sentite quì stasera. Ma u ricordu grecu più vivu è in i nomi è in e casate. I lochi di Paomia si chjamanu sempre Custantinu, Daniottu, Scurcese, Prete Dimu, dendu à u chjosu u nome di u patrone. L'omi sò Micaglia, Tiduri, Alia, Niceforu (=quellu chì porta a vittoria) ; e donne sò Lena, Pagona, Stamata, Basulcina (=reghjina). A' u cuntattu di e duie pupulazione ci sò stati i scamibii frà e duie lingue. I Grechi in a sò lingua hanu adupratu : banga, cotru, puppata, froca, cricca, Corsica..., e - state bè à sente - baccalà (eccula l'assimilazione !). E i Corsi carghjisani parlanu di : culurà (canistrellu), di sicoria (cena di mortu), di scillò (brilluli o granasgioli), di pitari (cerra d'oliu), di scudarè (buciartula), e sanu ancu di : calimera (bonghjornu) e calispera (bona sera). Di u spiritu grecu ci ne è traccia in li sò pruverbii. Eccune uni pochi ; 1. Vinu bonu Pena in capu. 2. Secondu u pesciu Avarè u brodu. 3. A bona Pasqua E' à u focu. 4. Vinu troppu dolce Innacitisce faciule. 5. I sumeri verci Pascenu di notte. 6. U sumere pensa una cosa E u sumeraghju ne pensa duie. Eccu, cari amici, ch'ellu è finitu u nostru longu viaghju. Ci hà purtatu da quella storica terra greca, minnana di a nostra cultura, sinamente à e sponde nustrale. Viaghju longu si ; ma nè faticosu, nè inutule. E verità chì noi avemu ricacciatu ùn cambianu nunda : ancu s'elli ùn ebbenu tantu à ludassi da i prutettori ch'elli s'avianu sceltu - ciò chì valse d'esse trattati da numichi da i Corsi - i Grechi ne risortenu omi di parolla, di vuluntà, di fede. Inturniatu da l'influenze straniere, cum'è u pesciu è inturniatu da l'acqua, ne l'arme, ne i seculi, ne a luntananza ùn sò valsuti à falli mutà di natura - fuss'ella puru - e mi piace di dì quessa in Cervioni, locu di lingua e tradizione corse - fuss'ella puru, cum'ellu dicia l'archimandrita Fiurenzu Marchiano, chì i Grechi possinu esse per noi altri corsi, mudelli e paragoni !