VINCENZO PADULA LA NOTTE DI NATALE E 'na vota, mo v'a' cuntu, 'e dicembri era 'na sira: 'u Levanti s'era juntu cu' Punenti, e tira tira, si scippavanu 'i capilli, e 'nfugavanu li stilli. Niuru cumu 'na mappina 'u ciel'era, e spernuzzati cumu zinzuli 'e cucina, jianu 'i nuvi spaventati; e lu scuru a fella a fella si facia cu' li curtella. Quannu scavuzu e spinnatu e Sionni pe' la via jia 'nu viecchiu arrisinatu, avia 'n'ascia alla curria: muortu 'e friddu e povar'era, ma omu e Diu paria alla cera. Tocca-pedi a lu vecchiottu, pe' la strada spara e scura, caminava 'ncammisuottu, (for' maluocchiu!) 'na Signura cussi' bella, cussi' fatta, chi na stilla 'un ci si appatta. 'Nfaccia avia 'na rosicella, 'a vuccuzza era 'n aniellu; ti paria 'na zagarella russu 'e sita, 'u labbriciellu scocculatu e pittirillu, tali e quali 'nu jurillu. Era prena 'a povarella, prena 'rossa, e ti movia tunna tunna 'a trippicella, chi 'na varca ti paria, quannu carrica de 'ranu va pe' mari, chianu chianu. O figlioli, chi 'mparati ssa divota mia canzuni, via! 'i cappella vi cacciati, vi minditi gninocchiuni. Chillu viecchiu... e chi 'u' lu seppi? si chiamava San Giuseppi. E la bella furracchiola, chi camina appriessu ad illu, pe b' 'u diri, 'un c'e' parola, sugnu mutu pe' lu trillu... Mo, de vua chi si la sonna? si chiamava la Madonna. Pe' lu friddu e lu caminu, 'a facciuzza l'era smorta. 'Nu palazzu c'e' vicinu, s'arricettanu alla porta; pu' - e tremavanu li manu - trocculianu chianu chianu. - Cannaruti! - li ricconi cancarianu, e nu' rispunnu; c'e' 'n orduru 'e cosi boni, i piatti vanu 'ntunnu, ed arriva lu fragasciu d' 'i bicchera fin'abbasciu. - Tuppi_tuppi! - - Chin'e' lluocu? - - E 'nu povaru stracquatu, senza liettu, senza fuocu, cu' la mugli a bruttu statu. Pe' Giacobbi e pe' Mose', 'nu riciettu, cca ci n'e'? - O figlioi, lu criditi? chillu riccu (chi li pozza 'u diavulu i muniti 'ncaforchiari dintr' 'a vozza), a 'nu corsu, chi tenia, dissi: - Acchiappa! Adissa! A tia! - 'A Madonna benadissi chilla casa; e allu maritu: - Jamuninni fora - dissi - mina 'i gammi, e statti citu. - Si ligau lu muccaturu, e si misi pe' lu scuru. Ma spattarunu la via, e cadianu 'ntroppicuni: mo 'na sciolla si vidia, mo 'na trempa e 'nu valluni: era l'aria propriu chiara cumu siettu de quadara. Ni sentiu 'nu pisu all'arma tannu 'a luna virginella, quannu viddi chilla parma de Signura cussi' bella 'ntr' 'a zanca, 'mmulicata, senza mai trovari strata. E cacciannu 'a capu fora de 'na nuvi, chi lu vientu fici a piezzi, la ristora, cielu e terra fu 'n argientu; l'alluciu tutta la via, e li dissi: - Avi, Maria! - Pe' lu cielu, a milli a milli, a 'na botta, s'appicciaru, s'allumarunu li stilli, cumu torci de 'n ataru: e si 'n acu ti cadia, tu l'ajjavi mmienzu 'a via. C'era la', ma allu stramanu, fatta 'e crita e de jinostra, 'na casella de gualanu ch'allu lustru s'addimostra: spuntillarunu lu vetti, e la porta s'apiretti. San Giuseppi, c'ha lu mantu, si lu sgancia 'nfretta 'nfretta, ci lu spannidi a 'nu cantu, 'a Madonna si ci assetta; e li scuoccula vicinu d'ugne juri 'nu vurbinu. Supr' 'u cori 'na manuzza si tenia, pecchi' era stanca; appoggiava la capuzza chianu chianu supr' 'a manca; pua, stenniennu li jinuocchi, quieti quieti chiusi l'uocchi. Era aperta, e 'nu granatu 'a vuccuzza assimigliava, ordurusu escia lu jatu, chi lu munnu arricriava; cullu cuorpu illa dormia, ma cull'arma 'ncielu jia. Culla menti illa si sonna d'arrivari 'mparavisu; senti diri: - E' la Madonna! Chi sbrannuri c'a' allu visu! - Santi ed Angiuli li pari ca s' 'a vuolunu 'mpesari. E la portanu vicinu d' 'u Signuri, e lu signuri si scippava de lu sinu propriu 'u figliu, e cud'amuri ci 'u dunau cumu 'nu milu, e li dissi: - Tienitilu! - Ma tramenti chi si sonna, pe' lu prieju e pe' lu trillu, si risbiglia la Madonna e si guarda, e lu milillu va trovannu, chi l'e' statu 'intra suonnu rigalatu. Eccuti' ca biellu biellu, 'ncavarvatu supr' 'a gamma, si trovau lu Bomminiellu, chi scamava: - Mamma! Mamma! - Viata Illa, affurtunata! 'Intra suonnu era figliata... Ca', cum'esci 'na preghiera de la vucca de li santi, cussi' 'u figliu esciutu l'era senza dogli a chillu 'stanti, cum'orduri 'e rosi e midi esci, ed esciari 'un si vidi. Illa 'u guarda, e gninocchiuni tutt'avanti li cadia; l'adurau: pu' 'na canzuni, chi d' 'u cori li venia, pe' lu fari addurmentari, 'ngignau subitu a cantari. Duormi, bellizza mia, duormi e riposa, chiudi 'a vuccuzza chi pari 'na rosa, duormi scuitatu, ca' ti guardu iu, zuccaru miu. Duormi, e chiudi l'occhiuzzu tunnu tunnu; ca' quannu duormi tu, dormi lu munnu; ca' lu munnu e' de tia lu serbituri, Tu si 'u signuri. Dormi lu mari, e dormi la timpesta, dormi lu vientu e dormi la furesta, e puru 'ntra lu 'nfiernu lu dannatu sta riposatu. Ti tiegnu 'mbrazza, e sientu 'na paura; ca' Tu si Diu, ed iu sugnu criatura, e mi sguilla allu sinu, e vo' 'nfassatu chi m'a' criatu. Occhiuzzi scippa-cori, jativinni! 'U' mi guardati, ca' fazzu li pinni. 'Na vuci 'nterna, chi la sientu iu sula, mi dici: - Vula! 'A ninna 'e ss'uocchi tua m'ardi e m'abbaglia; tutta l'anima mia trema e si squaglia: canta cum' 'u cardillu, e asciri fori mi vo lu cori. Ti viju dintra l'uocchi 'n autru munnu, ci viju 'n autru Paravisu 'n funnu: sientu 'na cosa, chi mi fa moriri, ne' si po' diri. Chiudili, biellu, pe' pieta', e riposa; chiudi 'a vuccuzza chi pari 'na rosa: duormi scuitatu, ca ti guardu iu, zuccaru miu. 'U suonnu e' ghiutu a cogliari jurilli, pe' fari 'na curuna a 'ssi capilli; e 'ssa vuccuzza 'e milu cannameli t'unta cu' meli. Cu' 'n acu 'mmanu e' ghiutu supr' 'a luna a cusari li stilli ad una ad una; pu' ti li mindi 'n canna pe' cannacca, e ci l'attacca. Chi siti mo venuti a fari lluocu, Angiuli 'e Diu, cu' chilli scilli 'e fuocu? Mi voliti arrobbari 'u figliu miu, Angiuli 'e Diu? Cantati, si'; ma 'n cielu 'u' b' 'u chiamati: aduratilu, si'; ma 'u' b' 'u pigliati: e Tu, bellizza, 'un fujari cu' loru; si no, mi muoru. Statti, trisuoru mia, cu' mamma tua; mo chi ti tiegnu, nenti vuogliu cchiua; cu' Tia vuogliu lu munnu caminari sempri, e cantari; e diri a tutti: - Chissu e' Figliu miu; 'a mamma e' povarella, 'u figliu e' Diu: d' 'u cielu m'e' shcoppatu 'ssu Bomminu 'ntra lu sinu. Ma ch'aju dittu? E nun sacciu iu lu riestu? T'ammucciu 'mpiettu, o Figliu mia, cchiu' priestu: 'u munnu e' malandrinu, e si t'appura, oh, chi sbentura! Pe' 'ssi capilli tua criscinu spini, e pe' 'nchiovari 'ssi jidita fini, piensu c' 'a forgia mo vatti, e nun sa chillu chi fa. 'A sienti dintr' 'u vuoshcu Tu 'sa vuci? Nun e' lu vientu no chi si ci 'nfuci: e' la cerza chi grida: << 'U lignu miu cruci e' de Diu! >> Ah, nun chiangiari, no! Pecchi', o Bomminu, mi triemi cumu 'na rinnina 'n sinu? Pe' mo, duormi scuitatu: tannu, pua c'e' mamma tua. Supra li vrazzi mia, supr' 'i jinuocchi zumpa, aza 'a capu, ed apirelli l'uocchi. Quantu si biellu! Chi jurillu spasu! Dammi 'nu vasu! Cussi' cantava 'a Vergini Maria, e nazzicava chillu quatrariellu. 'U cielu vasciu vasciu si facia, asuliannu a chillu cantu biellu: abballava la terra, e si movia, mustrannu tuttu virdi lu mantiellu, e lu vientu si stava accappottatu, gridannu dintr' 'u vuoscu: - E' natu! E' natu - Ugne jumi portava 'na chjinera, chi d'uogliu, chi de latti e chi de vinu. Meli e farina escia d' 'i cerzi, ed era carricu 'e juri 'nsinc'a diri 'u spinu; e tornata paria la primavera, scotuliannu tutt' 'u vantisinu; 'a vita fici l'uva 'u 'ranu 'i spichi, e li shcattilli si faceru fichi. 'U portuni d' 'u cielu spalancaru, e cu' 'nu strusciu forti, e cu' 'nu vientu quattru truoppi d'Arcangiuli calaru 'e 'na bellizza, ch'era 'nu spavientu: a leghe a leghe, supra lu pagliaru teniennusi pe' manu, a cientu a cientu, si misiru a cantari cullu suonu: << Sia grolia ad Illu, e paci all'omu buonu! >> A chillu forti gridu, allu sbrannuri, chi l'Angiuli spannianu, allu paisi, subitu si scitarunu 'i pasturi, 'i massari, 'i curatuli, i furisi. Vidinu li campagni no' cchiu' scuri, supra li munti vidinu 'i lucisi; sientu sonari suli 'i ceramelli, e ballari muntuni e pecurelli. E ognunu si restava 'ncitrulatu, e cculla manu l'uocchi si spracchiava: ma 'n Angiulu passannu dissi: - E' natu, e' natu chillu Diu, chi s'aspettava. - Allura chi bidisti? 'Mpaparatu ognunu pe' la via s'azzummullava. Chi canta e balla, e chi senza pensieru facia culla sampugna: Lleru! Lleru! Chi porta 'na sciungata, o 'na fiscella, chi 'nu rinusu e chini 'nu crapiettu: scammisata fujia la furisella cu' quattru cucchia d'ova d'intr' 'u piettu; e appriessu li curria la figlicella, chi 'nculinuda si jettau d' 'u liettu: pe' l'allegrizza, li shcoppa lu chiantu, e porta 'nu galluzzu 'e primu cantu. Ed iu, belli quatrari, iu puru tannu 'nfrattari mi volia cull'autra genti; ma chilla jia 'ncollata, ed iu, malannu! iu sulu nun avia li cumprimienti. Mi jivi 'a mariola scaliannu, m'avia boglia 'e merari! un c'era nenti. Chi fici poca? Fici 'sta canzuna, e Jesullu mi dezi 'na curuna.